Je l’aime à mourir [+18] yaoi

[EvilManiac]

Multumesc, Adyna. Nu este nevoie sa modifici nimic la postul tau, chiar apreciez parerile sincere si iti multumesc pt reply. Well, cel putin din cate stiu eu francezii sunt mai deschisi in ceea ce priveste relatiile intre persoane de acelasi sex. In poveste toate relatarile despre personalitati franceze cu o astfel de orientare sunt reale. Poti verifica.
Ma bucur ca nu te plictisesc. Si da, ai inceput sa intuiesti ceva din tot ce s-a intamplat pana acum, in special in legatura cu Etienne.
Asa e, din graba mai fac si greseli de tastare. Culmea ca imi re-verific lucrarile dupa ce le scriu dar mereu imi scapa cate ceva =.=
Multumesc inca odata si te mai astept! Hugs!

Aveqetura, mersi mult pentru aprecieri. Nu iti face probleme pt reply-uri scurte, am intalnit fenomene si mai rele in ceea ce priveste 3 randuri. Acum am sa fur putin din timpul care il am si sa pun continuarea. Hugs!

Ashya :* ma bucur de prezenta ta, sa stii. Ai ghicit, Etienne este extrem de sensibil. O sa vezi pe parcurs. Da, e adevarat, Felix la inceput e atras de trupul lui Etienne, dorinta crescand treptat si facandu-l sa-l vrea mai mult de atat.
Atunci Felix l-a sarutat pe incheietura mainii. De ce asa? Am facut asociere cu poetul Arthur Rimbaud, care a fost ranit la incheietura mainii, cu un pistol de catre iubitul sau Paul Verlaine. Intr-un fel Felix ii transmite lui Etienne faptul ca stie la ce se refera, prin acel sarut secret. Multumesc and hugs!



Ploua cu găleata în duminica aceea, şi am coborât numai până în faţa blocului ca să-l chem pe Etienne sus la mine. Stabilisem să mergem iar în parc pentru studiu şi plimbare, rutina noastră obişnuită, dar azi natura ne schimbase planul. L-am găsit alergând spre intrare, ud leoarcă pe tricou, cât apucase să-l plouă.

- De ce nu ai luat o umbrelă?
- Nu am crezut că o să fiu scăldat de la o scară la alta.

Zâmbisem amândoi, amuzaţi de felul în care arăta, cu părul lipit de frunte, şuviţele arătând ca nişte fire nervoase şi hainele atărnând pe el ca pe un băţ încărnat. Oasele umerilor îi ieşeau plăcut în evidenţă, fără a-l face prea slab, ci îi conturau silueta delicat.

A urcat înaintea mea, dând pe spate bretonul care îl împiedica să vadă în faţă. Aspectul feţei i se schimba de fiecare dată când îşi elibera chipul de mangalul pletelor sale. Toată acea lumină ce o radia îi urca până-n irisul ochilor, împiedicându-mă să mă uit în altă parte decât fix la el. În acei ochi, baloane rotunde pline de turcoaz. Îmi imaginam apele caraibelor în aceeaşi culoare, atât de deschisă şi senină.

- Am ceva pe faţă ?

Observase clar modul meu de a-l fixa cât timp deschideam uşa de la intrare. Nu ştiu de ce o mai închisesem, pentru că înainte de a pleca ştiam că o să-i cer să vină la mine. Mă bulversa cu totul, dar era o senzaţie atât de plăcută să-l ştiu aproape încât aş fi preferat să uit de mine, însă, să-l am alături.

- Nu. Mă gândeam că va trebui să te usuci repede, ca să nu răceşti.
Nu minţeam, şi primul lucru care l-am făcut odată intraţi în casă a fost să-l duc în cameră şi să-i dau un prosop.

- E păcat că s-a pus ploaia. Vroiam să-ţi arăt locul unde se presupune că s-ar fi sinucis un om ca Javert*.

Am râs amuzat, apropriindu-mă am luat prosopul pentru a-l usca chiar eu. Îmi plăcea mult această latură a lui, cea care îmi împărtăşea patima pentru acele timpuri pierdute, poate el resimţindu-le mai mult decât eu, pentru că îl legau de propria ţară. Eu eram doar un impostor visând la viaţa altora cu o admiraţie oarbă.

- Şi crezi că au însemnat locul la malul Senei?
- Cu siguranţă! Nu e bârfă, mi-a zis tata despre asta.

I-am cedat, entuziasmul lui împiedicându-mă să-l contrazic şi m-am concentrat să-i frec scalpul cu mişcări molatice, alintându-l. Prosopul era proaspăt spălat, însă mirosul care îmi pătrundea simţurile nu era acelaşi cu un balsam de rufe. Avea izul mai profund, făcându-mă să-l las jos, să inhalez mirosul părului său.

- Îţi miroase capul a căpşuni.
- E de la săpunul meu.

Şi-a ridicat o şuviţă încurcată, mirosind-o singur, cu o privire între curios şi gânditor.

- E luat special de la un magazin cu săpunuri făcute manual. Asta pentru că-s cele mai ieftine.

Nu reuşeam să mi-l imaginez pe Etienne decât ridicând ce ar fi purtat, haină, parfum sau orice, la un rang inaccesibil mie. Avea ceva distinct, un aer sofisticat ce-mi stârnea fascinaţia.

- Ia stai să-ţi arăt ceva!

Am fugit în baie, căutând printre ligheanele unde ştiam că mama spală uneori. Luând o bucată de săpun dintr-o pungă legată cu aţă, m-am întors lângă el.

- Ce e ăsta?
- Săpun de casă, tradiţional, de la noi.

I-am spus zâmbind, căci pentru prima dată îi arătam ceva ce mă lega de ţara mea. L-am lăsat să-l inspecteze în linişte, ţinându-l în mâna dreaptă cu o strângere atentă.
Uşile de la balcon erau închise, şi mersese în dreptul ferestrei cu ochii aţintiţi în ocrul săpunului.

- Pute!

A râs imediat ce l-a mirosit, strâmbând din nas.

- Normal că pute. E făcut din untură de porc şi sodă caustică.

I-am explicat şi s-a uitat la mine cu o expresie schimbată. Aveam senzaţia că îmi disipă gândurile, deşi stătea în loc determinat de ceva să mă privească atât de intens.

- Vrei să mă speli cu el pe cap?

Vocea lui devenise mai joasă pe cât teminase întrebarea, aproape de şoaptă, ca şi cum o teamă i-ar fi retezat-o. Gândindu-se că aveam să-l refuz probabil. Dar în stadiul în care inima mea spera pentru el, nu aveam de gând decât să accept orice cerea de la mine. L-am prins de mână, conducându-l spre baie.

- Să nu te plângi că-ţi miroase părul urât după.
- N-am să mă plâng de nimic.

Ştiam că prin asta se simte mai apropriat de mine, la fel cum mă apropriam eu de el. Deşi poate aproprierile noastre erau diferite, însă contau în esenţa lor la fel de mult. Nu vroiam sufletul meu decât atât de aproape de al său.

Îl aşezasem pe un scaun, lângă chiuvetă şi potrivisem împreună apa caldă de la duş. O lăsasem să-i curgă în jos pe părul deja umed, dar care devenea limpede sub jetul de apă.

- EÅŸti foarte concentrat.

A remarcat cu un aer vigilent, uitându-se către mine printre ochii întredeschişi căci începusem să-i săpunesc pletele.

- Nu vreau să-ţi intre spumă în ochi. O să usture.

Şi i-am sărutat fruntea deschisă, obrajii lui schimbându-şi nuanţa rozalie într-un purpuriu plăcut. Deşi nu era în intenţia mea să-l intimidez, uneori nu îmi gândeam gesturile, şi acţionam sub impulsul sentimentelor ce le cultivasem. Pe lângă mama, era a doua persoană importantă din viaţa mea, căruia îi puteam împărtăşi orice.
Dar încă nu şi faptul că mă îndrăgostisem de el până peste cap.

- După asta îmi dai voie să te spăl eu.

A murmurat uitându-se în sus către mine căci în acel moment îl limpezeam şi eram pe jumătate atent la ce zicea. Însă în clipa următoare îmi captivase toată atenţia făcându-mă aproape să-mi alunece mâinile pe marginea chiuvetei. Scăpasem duşul din mână. Încercuise talia mea cu picioarele lui, îndoindu-le intenţionat la genunchi pentru a-mi împiedica o eventuală retragere. Mă uimea îndemânarea lui de a se ţine în aceeaşi poziţie cât timp mă smucisem doar odată, căci fierbânţeala ce o simţeam curgându-mi prin vene parcă îmi fixase corpul în acel loc.

Jetul de apă ţâşnea de jos, de unde scăpasem duşul, exact peste noi doi, şi buzele noastre erau atât de aproape că-i simţeam suflarea întretăiată. Nu reuşisem să-mi stăpânesc pasiunea, dar nu-i atinsesem buzele, ci obrazul, suspinând frustrat pentru lipsa mea de curaj.

- Suntem leoarcă amândoi acum.
- Aha.

Aprobarea lui venise cu jumătate de gură, transmiţându-mi un tremur senzual fără să vrea. Îmi permisese să mă depărtez, dar nu îşi uitase intenţia, şi râzând prinsese primul capul de la duş de jos, îndreptându-l direct spre mine.

- Am să te spăl, chiar dacă nu vrei!

Ameninţase, ridicându-l spre părul meu scurt, deşi apa curgea şi pe hainele mele în jos, făcându-mă să mă simt incomodat, dar nu suficient cât să scap de ele de faţă cu el. Îmi era teamă că trupul meu m-ar fi dat de gol.

- O să răcim, nebunule!
- Şi ce dacă! N-am terminat!

L-am lăsat să mă spele pe cap cu acelaşi săpun, de data asta în mijlocul băii, în ciuda apei care se adunase pe cimentul rece, dar care se scursese la canalizare. Urmele ude erau singurele rămase când terminasem cu totul, căci Etienne insistase să curăţăm înainte de a ne întoarce în cameră şi să ne ştergem trupurile ude.

- Am să-ţi aduc haine de schimb.

I-am zis lăsându-l singur pentru a se şterge şi pentru a-mi tempera nervozitatea. Aveam o teamă inexplicabilă acum, de acea apropriere dintre noi. Întrebări care mă măcinau, dar dorinţa mea le spulbera imediat. Nu ştiam ce ar fi gândit dacă ne-am fi despuiat amândoi acolo pentru a ne schimba. Şi gândul meu nu era la faptul că Etienne gândea diferit faţă de mine, căci mă lămurisem faţă de el; ci era la faptul că mă va percepe diferit ca persoană.

Vroiam ca pasiunea mea să nu treacă încă pragul decenţei. Nu într-un mod atât de brusc, nu fără să-i spun că-l vreau cu totul – trup şi suflet.
Eu eram deja schimbat când i le-am adus în baie, încă nu apucasem să găsesc un tricou potrivit, dar lui îi găsisem nişte pantaloni de trening care i-ar fi venit. Nu adusesem prea multe haine de acasă, aşa că ori aceia, ori nimic. Cu siguranţă nu i-aş fi dat ceva de a-l mamei.

- Nu se mai vede că ne-am jucat cu apa.

Mi-a spus vesel de cum am intrat, examinând pantalonii de trening şi tricoul pe care i-l adusesem.

- Sper să îţi vină. Probabil vor fi mai lungi, dar îi răsuceşti jos.

I-am indicat, ieşind din baie pentru a-l lăsase să se schimbe. A venit în cameră cu tricoul în mână, îmbrăcat doar în pantaloni. L-am privit amuzat.

- Nu râde, nici tu nu l-ai luat pe tine.
- Încep să cred că mă imiţi. Vrei să înveţi ceva de la mine prin asta?

Tachinarea mea nu rămăsese fără răspuns. Se aşezase pe patul meu, dând pătura la o parte şi aşezându-se exact pe locul gol unde perna lipsea pentru că nimeni nu dormea acolo. Trăsese spre el perna mea pentru a-şi sprijini capul şi clipind somnoros îmi răspunsese:

- Nu să învăţ de la tine, ci despre tine.
- Ţi-e somn.

M-am apropriat de el, de partea celaltă a patului, palpându-i scalpul încă umed cu degetele, aranjându-i părul cât mai răsfirat pentru a se usca repede. În cameră era suficient de cald, cât să nu răcească.

- Îmi este somn de fiecare dată când fac baie sau duş. Zâmbise, căscând leneş. – Hai să dormim.

Îndemnul lui nu mă lăsase indiferent, căci eram un profitor de acum. Îl prinsesem în braţele mele, şi îl cuibărisem sub bărbia mea, simţindu-i părul umed ca pe o pătură care să-mi răcorească obrajii înfierbântaţi datorită aproprierii.

- Ai să te visezi undeva frumos?

M-a întrebat prinzându-mi spatele cu braţul, într-o îmbrăţişare comodă.

- Privind pe malul Senei, chipurile noastre cum s-ar reflecta în apă.
- Sub clar de lună...

Adăugase chicotind şi dăruindu-mi primul lui pupic, cât ridicase buzele lăsându-le să apese pe bărbia mea. Fără a mă putea abţine l-am strâns puternic în braţe, lăsându-l să-şi aşeze un picior peste ale mele pentru a fi confortabil. Adormise aproape imediat, respiraţia lui căzând peste gâtul meu ca o flamă fierbinte ce-mi încălzea inima în continuare.

Trăsesem jaluzelele la geamuri şi lumina abia răzbătea pe cutele păturii sub care ne aflam amândoi. Cu o singură rază multe umbre prindeau forme.
Încă mai ploua afară.

___________
*Javert - Inspectorul de politie din Mizerabilii, roman de Victor Hugo