06-04-2010, 01:14 AM
(Ultima modificare: 06-04-2010, 01:15 AM {2} de Aliss_anime.)
"Capitolul 2"
Necunoscutul...
Daca ma parasesti imi i`au viata si plec,daca ma parasesti inima mea va muri. Mai da`mi o secunda din vata ta,acorda`mi o sansa,nu ma lasa...Nu stiu multe lucruri despre viata. Cine sa ma invete? Nu sunt nici suficient de intelept sa inteleg povesti si emoti de dragoste dar...simt cum ma izbesc de acest zid dintre noi. M`am multumit traind cu speranta ca intr`o zi ma vei invata sa iubesc,stand aici,intre patru pereti,izolat de lume,de toti cei care ma iubesc. Nu ti`am reprosat asta,nici nu imi doream mai mult. Tu erai motivul existentei mele,erai intreaga mea fiinta,ratiune,simtire. Zi cu zi,ora cu ora,minut cu minte,secunda cu secunda te`am venerat ca pe un zeu si te iubeam chiar daca nu eram constient de asta. Si tu? Te`ai casatorit imediat dupa ce ai obtinut ceea ce ai vrut. Corpul meu. Nici macar nu ai avut bunul simt sa`mi spui tu asta,ai pus`o pe sotia ta sa`mi vorbeasca,injosindu`ma mai rau dect deja o facusem. Asi vrea sa te urasc,insa nu pot,nu pot,pur si simplu nu pot,oricat incerc,totul e in zadar. Esti prea prezent in gandurile mele,fiecare coltisor imi aminteste de tine. Imi amintesc prima seara cand am vorbit cu tine la telefon. Stateam aici,rezemat de peretele rece al camerei mele,privind o emisiune horror despre fenomene stranii,telefonul ticaia. L`am luat,am apasat in centru si vocea ta ma lasat fara grai. Nu o pot descrie,deoarece nu ar exista cuvinte potrivite pentru a o face. Am vorbit mai bine de patru ore,imi povesteai despre viata ta,iar eu ramaneam fascinat de aventurile tale,de delicatetea ta,de cuvintele tale false...Dupa un an de convorbiri telefonice,ne`am vazut fata in fata,am ramas socat de frumusetea ta angelica. Erai barbatul visurilor mele,adoram sa`mi trec mana prin parul tau matasos ca penele magice ale unui inger,iar cand te priveam in ochii verzi ca doua zmaralde abea slefuite. Ma pierdeam. Totusi existenta ta ma linistea,imi dadea fiori chiar daca era cu scopul de a`mi face rau. Ma privesc pentru cateva secunde in oglinda,fata imi este palida. Ochii negri ce altadata radiau de fericire,acum erau unflati si plini de cearcane adanci. Parul castaniu imi este sleios,rasfirat pe frunte. Ajunge! Trebuie sa o fac,e singura solutie. Strang puternic cutitul in mana,infrigandul incet in inima pentru a simti durerea,o simt. Ma mistuie,picaturile de sange mi se scurg printre degete dandu`mi satisfactia unei reusite. Franturi din viata imi apar in fata,derulandu`se cu viteza luminii,apoi te vad, Esti asa de aproape,te simt...Adio iubitul meu! Te parasesc,iarta`ma!
*
Atmosfera in camera devenea din ce in ce mai incarcata. Roscatul continua sa`l sarute pe fiul sau,mangaiandul in zonele interzise. Mainile sale catifelate se strecurau cu usurinta pe sub camasa blondului masandu`i pielea fierbinte. Adolescentul aflat sub corpul bine sculptat al barbatului geme la fiecare contact pe care il avea cu el. Pe de`o parte simtea scarba,dispret,indigna iar pe de cealalta parte simtea ca propriul lui corp il tradeaza reactionand la fiecare atingere. Ar fi vrut sa urle in gura mare,cerand disperat ajutor,insa gura ii era permanent acoperita de cea a roscatului. La un momentdat adolescentul a fost patruns de ochii verzi ce il priveau adanc parca vrand sa`l ucida.
- Zanule esti virgin? se adude deodata vocea rece a roscatului ce isi musca in continuu buza de jos.
Asta era prea mult,gandeste blondul in sinea lui. Nu il deranja asa de mult faptul ca i sa pus aceasta intrebare dar cu ce drept ii spunea lui zanule? Asa ceva ii putea spune unei fete sau poate chiar mamei lui,nicidecum unui baiat. Totus la ce se putea astepta de la un psihopat? Printre picaturi a dezafirmat,inghitind in sec. Imediat ce a primit raspunsul, barbatul la penetrat adanc si dureros intratat incat sa`l faca pe baiat sa suspine fara oprire. Dupa doua ore jocul sa terminat datorita unui zgomot ce parea a provenii din living. Cu miscari lascive sa ridicat de pe trupul tremurand al baiatului incepand sa se imbrace,apoi a iesit din camera fara sa mai priveasca in urma. In camera, blondul se imbraca si el destul de lent deoarece durerea pe care o simtea in tot corpul parea sa se accentueze cu fiecare miscare brusca pe care o facea. Isi sterge lacrimile amare cu maneca camasii decizand sa afle de unde proveanea acel zgomot. Apasa pe manerul clentei,vrand sa iasa din camera,insa cand face un pas in afara dormitorului se izbeste de un trup pe care abea il cunoscuse destul de bine. Face un pas in spate tinandu`si privirea fixata spre podea.
- Trebuie sa mergem la spital-rosteste poruncitorul roscatul.
- De ce? E vorba de mama? A patit ceva?-intreba alarmat tanarul fiind gata gata sa lesine. Jeff nu a mai spus nimic,doar l`a tras pe fiul sau de mana iesind grabiti din vila.Pur si simplu i se parea o pierdere de timp sa`i explice el despre ce este vorba.
<<Mergeam sfios pe holul sobru al spitalului,urmandu`l indeaproape pe Jeff. Peste tot unde priveam vedeam oameni raniti,gata sa fie mutati pe masa de operatie. Era o atmosfera prea incarcata pentru mine. Amintirea tatalui meu,in spitalul acesta mi se tot invartea in cap. Aici l`am vazut pentru ultima data in viata,aici mi`a vorbit cum nu o mai facuse niciodata. Ma opresc pentru cateva minte in fata unei usii vopsite in alb. Ce purta un numar aspru si dureros "22". Spun asta deoarece in aceasta camera a stat tatal meu pe parcursul sederii lui . Imi intind palma spre ea impingand`o putin. Se deschide. Pasesc tremurand,cu pasi mici si calculati in incapere,ramanand la doi pasi distanta de pat. Imi duc mana la gura,incepand sa plang. Pe pat se afla un baiat aparent cu un an mai mare decat mine. Chipul lui se asemana cu cel al tatalui meu. Era palid ca o lamaie,pleoapele se miscau incet parca vrand sa se deschida dar...nu puteau. Ma intorc cu spatele vrand sa plec,nu ma simteam in stare sa vad o a doua persoana murind in fata mea,aici. Insa o voce ma opreste in loc...
- Cine esti? - ma intreaba ,probabil ,persoana ce se afla intinsa pe pat. Voce lui era atat de rece,incat te incremenea.
- Eu,am venit doar sa..- la naiba ce se intampla cu mine? De ce ma comport asa? Simt ca mi`am pierdit vocea si nici macar nu pot sa`l privesc in ochi. Imi e prea frica,de ce? Nu stiu!
- Ah,inteleg. Esti atat de ipocrit,incat iti este sila sa ma privesti,nu? -cuvintele lui nu ma dureau prea tare. Pur si simplu simteam ca nu mi`ar putea pasa de ce zice un bolnav poate mintal,insa acel ton...atat de,de badjocoritor ma lasa fara grai. M`am intors spre el dintr`o miscare pe varfuri,continuand sa`i evit privirea. Nu stiu de ce dar tremuram tot numai la inhalarea acelui parfum ce`l purta. Poate ca intamplarea de acum cateva minute,mi`a lasat sechele. Asta e singura explicatie plauzibila pe care o gasesc.
- Nu,nu e vorba de asta. Doar ca aici a stat si tatal meu...dar nu mai apuc bine sa termin propozitia ca ma intrerupe,vorbindu`mi aproape rastit.
- Tu ai idee de cat ma plictisesti? Sa`ti spun trei lucruri care le detest la tine:1.aberatiile tale imi fac greata,2.nu esti decat un pusti rasfatat care nu are nici macar bunul simt sa priveasca o persoana atunci cand vorbeste cu ea si 3.pentru simplul fapt ca esti baiat te urasc cum nu am mai urat pe nimeni niciodata..
Era ciudat cum dintr`o data ii permisesem cuiva sa ma injoseasca pentru a doua ora in doar o zi. Mai intai Jeff apoi...el,baiatul al carui nume nici nu`l stiu. Poate era mai bine sa nu fi intrat. Vreau sa plec,fara a`i mai adresa vreun cuvant,ce rost avea sa`i raspund la replica?! Parea atat de clar faptul ca prezenta mea deranja pe oricine. Nu mai imi stiam rostul pe lume. Mama urma sa se casatoreasca cu un barbat hidos,frate`miu era plecat de sapte ani in New York facand`o pe fiina care i`a dat viata sa`l renege ca fiu. Iar tata...tata nu mai exista de mult printre noi. Imi simteam capul zvacnind si pamantul fugind de sub picioare. Ma sprijin neajutorat de peretele rece al incaperii,cazand ca un pietroi pe parchet...>>
Necunoscutul...
Daca ma parasesti imi i`au viata si plec,daca ma parasesti inima mea va muri. Mai da`mi o secunda din vata ta,acorda`mi o sansa,nu ma lasa...Nu stiu multe lucruri despre viata. Cine sa ma invete? Nu sunt nici suficient de intelept sa inteleg povesti si emoti de dragoste dar...simt cum ma izbesc de acest zid dintre noi. M`am multumit traind cu speranta ca intr`o zi ma vei invata sa iubesc,stand aici,intre patru pereti,izolat de lume,de toti cei care ma iubesc. Nu ti`am reprosat asta,nici nu imi doream mai mult. Tu erai motivul existentei mele,erai intreaga mea fiinta,ratiune,simtire. Zi cu zi,ora cu ora,minut cu minte,secunda cu secunda te`am venerat ca pe un zeu si te iubeam chiar daca nu eram constient de asta. Si tu? Te`ai casatorit imediat dupa ce ai obtinut ceea ce ai vrut. Corpul meu. Nici macar nu ai avut bunul simt sa`mi spui tu asta,ai pus`o pe sotia ta sa`mi vorbeasca,injosindu`ma mai rau dect deja o facusem. Asi vrea sa te urasc,insa nu pot,nu pot,pur si simplu nu pot,oricat incerc,totul e in zadar. Esti prea prezent in gandurile mele,fiecare coltisor imi aminteste de tine. Imi amintesc prima seara cand am vorbit cu tine la telefon. Stateam aici,rezemat de peretele rece al camerei mele,privind o emisiune horror despre fenomene stranii,telefonul ticaia. L`am luat,am apasat in centru si vocea ta ma lasat fara grai. Nu o pot descrie,deoarece nu ar exista cuvinte potrivite pentru a o face. Am vorbit mai bine de patru ore,imi povesteai despre viata ta,iar eu ramaneam fascinat de aventurile tale,de delicatetea ta,de cuvintele tale false...Dupa un an de convorbiri telefonice,ne`am vazut fata in fata,am ramas socat de frumusetea ta angelica. Erai barbatul visurilor mele,adoram sa`mi trec mana prin parul tau matasos ca penele magice ale unui inger,iar cand te priveam in ochii verzi ca doua zmaralde abea slefuite. Ma pierdeam. Totusi existenta ta ma linistea,imi dadea fiori chiar daca era cu scopul de a`mi face rau. Ma privesc pentru cateva secunde in oglinda,fata imi este palida. Ochii negri ce altadata radiau de fericire,acum erau unflati si plini de cearcane adanci. Parul castaniu imi este sleios,rasfirat pe frunte. Ajunge! Trebuie sa o fac,e singura solutie. Strang puternic cutitul in mana,infrigandul incet in inima pentru a simti durerea,o simt. Ma mistuie,picaturile de sange mi se scurg printre degete dandu`mi satisfactia unei reusite. Franturi din viata imi apar in fata,derulandu`se cu viteza luminii,apoi te vad, Esti asa de aproape,te simt...Adio iubitul meu! Te parasesc,iarta`ma!
*
Atmosfera in camera devenea din ce in ce mai incarcata. Roscatul continua sa`l sarute pe fiul sau,mangaiandul in zonele interzise. Mainile sale catifelate se strecurau cu usurinta pe sub camasa blondului masandu`i pielea fierbinte. Adolescentul aflat sub corpul bine sculptat al barbatului geme la fiecare contact pe care il avea cu el. Pe de`o parte simtea scarba,dispret,indigna iar pe de cealalta parte simtea ca propriul lui corp il tradeaza reactionand la fiecare atingere. Ar fi vrut sa urle in gura mare,cerand disperat ajutor,insa gura ii era permanent acoperita de cea a roscatului. La un momentdat adolescentul a fost patruns de ochii verzi ce il priveau adanc parca vrand sa`l ucida.
- Zanule esti virgin? se adude deodata vocea rece a roscatului ce isi musca in continuu buza de jos.
Asta era prea mult,gandeste blondul in sinea lui. Nu il deranja asa de mult faptul ca i sa pus aceasta intrebare dar cu ce drept ii spunea lui zanule? Asa ceva ii putea spune unei fete sau poate chiar mamei lui,nicidecum unui baiat. Totus la ce se putea astepta de la un psihopat? Printre picaturi a dezafirmat,inghitind in sec. Imediat ce a primit raspunsul, barbatul la penetrat adanc si dureros intratat incat sa`l faca pe baiat sa suspine fara oprire. Dupa doua ore jocul sa terminat datorita unui zgomot ce parea a provenii din living. Cu miscari lascive sa ridicat de pe trupul tremurand al baiatului incepand sa se imbrace,apoi a iesit din camera fara sa mai priveasca in urma. In camera, blondul se imbraca si el destul de lent deoarece durerea pe care o simtea in tot corpul parea sa se accentueze cu fiecare miscare brusca pe care o facea. Isi sterge lacrimile amare cu maneca camasii decizand sa afle de unde proveanea acel zgomot. Apasa pe manerul clentei,vrand sa iasa din camera,insa cand face un pas in afara dormitorului se izbeste de un trup pe care abea il cunoscuse destul de bine. Face un pas in spate tinandu`si privirea fixata spre podea.
- Trebuie sa mergem la spital-rosteste poruncitorul roscatul.
- De ce? E vorba de mama? A patit ceva?-intreba alarmat tanarul fiind gata gata sa lesine. Jeff nu a mai spus nimic,doar l`a tras pe fiul sau de mana iesind grabiti din vila.Pur si simplu i se parea o pierdere de timp sa`i explice el despre ce este vorba.
<<Mergeam sfios pe holul sobru al spitalului,urmandu`l indeaproape pe Jeff. Peste tot unde priveam vedeam oameni raniti,gata sa fie mutati pe masa de operatie. Era o atmosfera prea incarcata pentru mine. Amintirea tatalui meu,in spitalul acesta mi se tot invartea in cap. Aici l`am vazut pentru ultima data in viata,aici mi`a vorbit cum nu o mai facuse niciodata. Ma opresc pentru cateva minte in fata unei usii vopsite in alb. Ce purta un numar aspru si dureros "22". Spun asta deoarece in aceasta camera a stat tatal meu pe parcursul sederii lui . Imi intind palma spre ea impingand`o putin. Se deschide. Pasesc tremurand,cu pasi mici si calculati in incapere,ramanand la doi pasi distanta de pat. Imi duc mana la gura,incepand sa plang. Pe pat se afla un baiat aparent cu un an mai mare decat mine. Chipul lui se asemana cu cel al tatalui meu. Era palid ca o lamaie,pleoapele se miscau incet parca vrand sa se deschida dar...nu puteau. Ma intorc cu spatele vrand sa plec,nu ma simteam in stare sa vad o a doua persoana murind in fata mea,aici. Insa o voce ma opreste in loc...
- Cine esti? - ma intreaba ,probabil ,persoana ce se afla intinsa pe pat. Voce lui era atat de rece,incat te incremenea.
- Eu,am venit doar sa..- la naiba ce se intampla cu mine? De ce ma comport asa? Simt ca mi`am pierdit vocea si nici macar nu pot sa`l privesc in ochi. Imi e prea frica,de ce? Nu stiu!
- Ah,inteleg. Esti atat de ipocrit,incat iti este sila sa ma privesti,nu? -cuvintele lui nu ma dureau prea tare. Pur si simplu simteam ca nu mi`ar putea pasa de ce zice un bolnav poate mintal,insa acel ton...atat de,de badjocoritor ma lasa fara grai. M`am intors spre el dintr`o miscare pe varfuri,continuand sa`i evit privirea. Nu stiu de ce dar tremuram tot numai la inhalarea acelui parfum ce`l purta. Poate ca intamplarea de acum cateva minute,mi`a lasat sechele. Asta e singura explicatie plauzibila pe care o gasesc.
- Nu,nu e vorba de asta. Doar ca aici a stat si tatal meu...dar nu mai apuc bine sa termin propozitia ca ma intrerupe,vorbindu`mi aproape rastit.
- Tu ai idee de cat ma plictisesti? Sa`ti spun trei lucruri care le detest la tine:1.aberatiile tale imi fac greata,2.nu esti decat un pusti rasfatat care nu are nici macar bunul simt sa priveasca o persoana atunci cand vorbeste cu ea si 3.pentru simplul fapt ca esti baiat te urasc cum nu am mai urat pe nimeni niciodata..
Era ciudat cum dintr`o data ii permisesem cuiva sa ma injoseasca pentru a doua ora in doar o zi. Mai intai Jeff apoi...el,baiatul al carui nume nici nu`l stiu. Poate era mai bine sa nu fi intrat. Vreau sa plec,fara a`i mai adresa vreun cuvant,ce rost avea sa`i raspund la replica?! Parea atat de clar faptul ca prezenta mea deranja pe oricine. Nu mai imi stiam rostul pe lume. Mama urma sa se casatoreasca cu un barbat hidos,frate`miu era plecat de sapte ani in New York facand`o pe fiina care i`a dat viata sa`l renege ca fiu. Iar tata...tata nu mai exista de mult printre noi. Imi simteam capul zvacnind si pamantul fugind de sub picioare. Ma sprijin neajutorat de peretele rece al incaperii,cazand ca un pietroi pe parchet...>>
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
