A single love is my wish

[Yuki4ever]

Thanks!Stiu ca a trecut mult timp de cand nu am mai postat dar chiar nu am avut timp.Mereu ma iau cu alte chestii si nu imi gasesc timp de scris.Sper sa va placa noul capitol.


Capitolul 6.Soc total.Acum sunt trei baieti?



Zilele au trecut repede si uite ca a sosit in sfarsit weekendul in care prietenele mele veneau la mine. Abia asteptam sa le vad din nou pe cele mai bune prietene pe care le-as fi putut avea vreodata. Mama s-a intors si ea din Kyoto, iar eu am inceput din nou sa fiu nostalgica, gangindu-ma la tata si la tot ce am pierdut de cand am plecat din Franta. Totusi am intampinat-o asa cum merita, am organizat o super petrecere in care cred ca am invitat toata scoala. Casa arata de parca trecuse o tornada, iar doamna eu-fac-regulile s-a enervat foarte tare, pedepsindu-ma. Crede ca ii merge cu chestiile astea din epoca de piatra? Nu prea cred. Sar geamul din camera mea si tot ies afara. Pedeaspa consta in doua saptamani fara iesit afara cu baieti sau fete, doar scoala si meditatii. Vezi sa nu! Nimeni n-o pune pe Amaya in cusca! Sa nu creada mamicuta mea ca sunt catelusul ei de companie. Totusi daca vrea sa ne jucam asta vom si face.
Ieri l-am intalnit si pe iubitul lui mamicuta mea si am ramas stupefiata de-a dreptul. Este un actor de film celebru! Asta m-a surprins placut, iar tipul e chiar de treaba, dar nu are cum sa il inlocuiasca pe scumpul meu tata. Ne intelegem destul de bine, dar nimeni nu se compara cu tata.
Acum ajungem la partea mai nasoala a povestii si anume partea in care eu spun cum a mai decurs mica ''relatie'' de doua saptamani cu Kaito. Oribil! Dupa micul incident, in care Tadashi m-a salvat de la moarte, adica i-a stricat telefonul printului, Kaito aproape a dezvaluit tuturor jurnalul, dar din nou Tadashi l-a oprit. Ce pot sa il iubesc pe baiatul asta! Pe Tadashi normal, nu pe Kaito. Nu inteleg de ce Tadashi m-a ajutat de atatea ori si s-a mai certat si cu printul. Am inteles faptul ca nu isi suporta fratele deloc, dar partea in care el ma ajuta nu o inteleg. Poate ma place! Haide, Amaya! Nu mai visa la ce este mai frumos ca nu e adevarat. Da, este foarte trist, mai ales ca nu stiu daca ma place sau nu. Vreau sa aflu! Eu, ei bine, il plac pe el. Dragut, frumos si atat de dulce, si nu il suporta pe Kaito, pe asta nu o pot uita. Daca simte acelasi lucru pe care il simt si eu, va iesi frumos. Daca nu, pot sa imi iau bilet spre taramul nefericirii! Ok, gata, termin cu dramatismele!
Sa vedem... ce s-a mai intamplat? La scoala, problema mare! Un grup de fetite, care sunt mare fane a lui mister-nu-ma-lasa ma tot agasau la creier, asa ca aveau nevoie de o lovitura tare. Cu ajutorul unui coleg, Shin, cu care am inceput sa ma inteleg super bine, le-am batut putin, bine, putin mai mult, dar nu le-am omorat doar! Nu au mai indraznit sa de-a ochii cu mine ca stiau ce le asteapta daca mai comenteaza.
Mi-am facut multi prieteni la scoala. Colegii mei nu sunt chiar asa rai cum credeam ca vor fi. Annete, o fata venita din Londra, chiar a trecut prin ce trec eu acum cu mama, si chiar m-a ajutat sa o las mai moale cu razbunarea si celelalte. Miku si Ayame, cele doua gemene nebune din clasa care rad non-stop chiar si daca nu e ceva amuzant, i-au turnat, din ''greseala'' iaurt in cap printului Kaito. A fost frumos de privit, dar mai tarziu ticalosul s-a razbunat pe ele si au cam incurcat-o. Daca mi-ar fi facut mie asta, l-as fi devorat de viu. Mi-a fost mila sau nu stiu ce sentiment am simtit atunci, asa ca le-am ajutat sa se razbune, din nou. Da stiu, sunt cam razbunatoare, iar asta imi va dauna. Asa sunt eu si sunt mandra! Mai sunt si narcisista, dar nu stau sa imi fac autuportretul ca voi spune numai si numai lucruri bune.
Si acum, uite-ma la aeroport, asteptandu-le pe cele patru prietene ale mele. Deja au trecut douazeci de minute de cand am sosit, iar mie imi vine sa plec, dar nu voi face asta. Pana aici, m-a condus draga mea mama cu masina si a mai insistat sa ramana si cu mine ca nu cumva sa fie vreun plan prin care sa plec in Franta. Ce imaginatie are femeia asta! Trebia sa se apuce sa scrie carti SF, doearece are o asa imaginatie bogata! Nu sunt chiar asa de nebuna incat sa merg cu primul avion la tata. Cu greu am convins-o pe mama ca nu fug in lume si o las singura. Hello, cat de loco sa fii incat sa crezi asta? Dupa inca cateva minute, simt cum doua brate ma cuprind si ma trag mai aproape. Logic ca stiam cine e! Nayuri, nebuna mea prietena. Cand sa ma intorc, soc total, era Kai! Am ramas total socate, stupefiata cum vei tu sa o iei dar numai fericita nu eram sa il vad. Nu credeam ca va vei pana in Japonia ca sa, ei bine, ca sa fim din nou impreuna. Dar de unde stia ca voi fi aici? Nayuri! Fata asta o va incurca rau de tot cand o prind! In timp ce eu incercam sa ma dezmeticesc el a spart gheata, facandu-ma sa ma gandesc intens la ce mi-a zis:
-Chiar asa, Aya? Imi dai papucii printr-un mesaj si nici nu ai tupeul sa dai un telefon? M-ai dezamagit total, dar fiindca sunt baiat bun, sunt dispus sa te iert si sa devenim un cuplu, daca bineinteles tie ti-au trecut ifosele.
Gura cascata, ochii mariti, nervi la maxim. Asa ma puteam descrie in acel moment. Am incercat sa-mi deschid gura ca sa ii spun vreo doua dar parca amutisem. Asta se intampla in preajma lui Tadashi, nu in prejma idiotului astuia!
-Nu te-am sunat? Esti asa un idiot. Te-am sunat de mii de ori, dar tu nu raspundeai deloc. Dar tu? De ce nu mi-ai dat vreun semn de viata? Credeai ca imediat, proasta de mine, te suna repede sa vada ce mai faci? Of, doamne! Omule, eu, nu am ce sa mai caut cu unul ca tine. Un cuplu? Nu mersi, ai tu destule curvite care sa faca cuplu frumos cu tine. De ce ai venit aici? Sa imi spui ca ma iubesti de nu mai poti si prostiile pe care le-ai spus mai devreme? Nu ma prea intereseaza, asa ca papa.
Am spus totul fara sa ma opresc macar o clipa si am dat sa ma intorc, dar el m-a tras mai aproape vrand sa ma sarute. Am impiedicat acest lucru calcandu-l pe picior si imediat am simtit cum imi da drumul. Ce bine functioneaza treaba asta. Eu ii calc pe picior, ei imi dau drumul, si fug, chiar daca nu mie frica. De data asta chiar am vrut sa plec, dar acum simteam cu cineva ma doboara jos asezandu-se peste mine.
-Sa nu imi spui ca vroiai sa pleci ca te omor! imi spune o voce copilaroasa si tare dulce.
Am recunoscut vocea imediat. Era Nayuri! Mi-am ridicat privirea din pamant si iar raman cu gura cascata. Schimbata! Asta este cuvantul ce imi trecea prin minte cand am vazut-o. Avea parul lung si negru cu suvite roz, ochii ei nu mai erau caprui, ci albastrii, stiu sigur ca purta lentile, iar ea, ei bine nu mai parea copilul ala de care m-am despartit acum doua luni.
-Tu esti Nayuri sau sora mai mare? ii spun cu ironie.
-Aya! Nu iti mai recunosti prietena si inteleg! spune aprope incepand sa planga fals. Asa de mult te-a schimbat Japonia? Esti o rea!
-Cum sa nu te recunosc prostuto! Dar esti schimbata cu adevarat. Parul negru si cu suvite? Asta nu este Nayuri pe care o cunosteam.
Am auzit trei tipete si nu am putut sa nu le recunosc. Erau celelalte prietena ale mele. Au venit aproape de noi si au sarit si ele pe mine. Fetelor, sunteti grele, tata! Iar eu nu-s saltea incat sa va tin pe toate patru. Am auzit un tusit si mi-am intors privirea in directia opusa, observandu-l pe Kai. Nu a plecat? Ar fi facut un bine.
-Care a fost cu ideea ca el sa vina aici? Sa aud.
-Eu! spune Nayuri.
Cine altcineva puteai fi decat Nayuri? Fato, te voi strange de gat intr-o zi!
-Cu ce ocazie?
-Parca nu ai stii. Voi doi va iubiti si nu puteati sta departe unul de altul.
Ha? Eu pe ala? Maine. As fi vrut acum sa tip la ea si sa ii explic ca eu si ala nu mai suntem impreuna si toata cele. Cand am sunat-o, de fiecare data am incercat sa ii spun, dar mereu imi spunea numai de prostiile ei. Ce ma voi face oare cu fata asta? In momentul asta chiar nu stiu, dar voi vedea eu.
Acum sa vedem cum o termin cu baiatul asta. M-am saturat sa fiu inconjurata de pampalaii astia de baieti. Singurul de care as putea fi atrasa este el. Care el? Nici eu nu stiu. Oare Tadashi? Oare Kaito? Oare Kai? Habar nu am.