05-04-2010, 08:27 PM
Heya:X!!! M-am intors cu un capitol nou din "Razboiul trecutului uitat". Primul capitol nu prea va satisfacut dar poate al 2-lea va va face sa asteptati si celalalte capitole palpitante.:X
Chapter 2 The Stranger
Ziua de ieri a fost cat se poate de obisnuita, fara anumite intamplari deosebite, dar in dimineata acestei zile, mama ma trezit spunandu-mi ca trebuie sa mergem la doctor inpreuna cu tata.Am intrebat-o ce s-a intamplat. De ce mergem la doctor. Momentul acela a fost cel mai dureros din viata mea. Tocmai aflasem ca tata suferea de cancer de sapte luni incoace. Simteam cum imi cade cerul in cap, si tot ce construisem pana acum incepe usor sa se destrame. Mai intai draga mea matusa, Bridget, pe care o iubeam foarte mult,iar acum tata.
M-am imbracat rapid si am plecat repede spre spital. Avea dureri cumplite. Credeam insa ca nu va mai supravietui pana la spital. Simteam ca totul se va prabusi daca tatal meu ma va pasari pentru totdeauna. Am ajuns la spital, doctorii l-au luat repede sa-l consulte,iar eu cu mama am ramas in sala de asteptare .Stand acolo jumatate de ora, am crezut ca timpul s-a oprit in loc. Vad un doctor iesind din sala de consultatii,asa ca m-am pravalit in fata lui si-l intreb daca puteam sa-l vedem pe tata si daca este bine. A spus ca are o stare foarte grava si nu stie daca va mai supraviatui mai mult de patru-cinci zile.Auzind asta ,nu stiam cum..cum sa-i spun doctorului sa nu-l lase sa moara, sa faca ceva,orice.Nu-mi permiteam sa-l pierd pe tata,era sprijinul meu,asa ca l-a oprit in spital si va face tot ce poate,iar daca nu...va muri.
Am iesit din spital cu inima franta sperand ca poate mai exista inca o viata pentru el,inca o sansa.Ei bine,ajung acasa repede dar nu puteam sa-mi trag sufletul pentru ca trebuia sa ma duc la liceu,asa ca-mi i-au ghiozdanul si ies pe usa imbratisand-o pe mama si stergandu-i lacrimile pline de durere.
Intru pe poarta liceului, iar toti prietenii ma saluta cu gura pana la urechi si foarte fericiti ca in seara asta va fi spectacolul si vom fi cei mai buni cantareti. Mie nu-mi ardea de aceste chestii, sincer nici placerea pentru a canta nu o mai aveam. Ashley a observat ca ceva nu este inregula cu mine asa ca bineintele a inceput sa-mi puna intrebari.Si a inceput sa puna intrebari precum "Ce sa intamplat? Esti bine?",pe mine deja ma durea capul de atata sufocat pe care-l primeam de la ea.Lui Ashley , puteam sa-i spun absolut orice,tot ce avem pe suflet, tot ce ma ingrijora,absotul totul,asa ca am inceput sa-i povestesc despre tata,prin ce trecea el si prin ce treceam eu.A ramas putin socata de ce a auzise,si sa intristat si ea mai rau decat eram eu.
-Sunt sigura ca se va face bine,ai incredere in mine si....hey.... hai ca in seara asta este spectacolul,nu ai voie sa fi posomorata.Imi spune mie Ash cu un zambet pe jumatete sters.
Incerca sa-mi atraga toate gandurile in alta parte,sa fac altceva decat sa stau si sa privesc in gol gandindu-ma la povara care imi cazuse pe spate,dar imi era destul de greu sa ma dezlipesc de acest gand si de frica pe care o simteam.Pana la urma am repetat putin pentru spectacol, desi nu mai era nevoie pentru ca doar eu il organizasem.Am ramas la scoala,pana seara,am aranjat scena,scaunele pentru spectatori,luminile,am conectat instrumentele, totul trebuia sa fie perfect asa cum imi planuisem.M-am imbracat in hainele de scena,o bluza albastra,nijte blugi negri cu diferite zorzoane,cizmele mele preferate,manusi din piele maro,multe bratari si accesorii potrivite imbracamintii,iar parul mi l-am creponat foarte bine si mi l-am lasat liber pe spate punandu-mi o palarie rosie amuzanta pe cap.
Noaptea se apropia foarte repede,elevii liceului se strangeau rapid in sala,copii,parinti si profesori, erau o multime.Aveam un mic fior pe sira spinarii,un fior numit teama,teama de scena.Ciudat...niciodata nu mi se mai intamplase asa ceva,era tare ciudat. Imi era asa de frica sa voi face seara asta de cacat si ma voi face de ras. Dar am ridicat capul inainte si am intrat pe scena.
Privesc publicul cu ochii putin incruntati si cu o atitudine cam dura,incercam sa ma tin tare in fata oamenilor, desi, nu prea puteam. Nu eram in stare sa iau chitara in mana si sa incep sa cant, gandindu-ma ca mama este la spital alaturi de tata si eu nu. M-am aplecat usor si am ridicat chitare de jos, punand-o peste gat,am tras microfonul mai aproape de gura mea, si cu asta a inceput spectacolul de joi seara.Cantam cat ma tinea gura si nu ma opream deloc. Ajunsesem sa cred ca defapt cantam din durea pe care o simteam in seara asta si nu de placerea de a canta pe scena. Mi se parea ca timpul trecea foarte greu, iar respiratia mea incetinea cu fiecare bucata de aer pe care o trageam in mine.Tineam ochii inchisi simtind cum durerea iesea din mine ca si vaporii apei fierbinti. La un moment dat aveam impresia ca ma prabusesc acolo in mijlocul scenei fara a mai scoate nici un sunet.
Imi deschid ochii si zaresc un tip necunoscut,intrand in sala.Era imbracat intr-un palton lung,negru si era blond cu niste ochelari de soare foarte inchisi la culoare la ochi.Vine spre scena, se aseaza in primul rand ,unde mai era un scaun liber si ma priveste. Cel putin asa credeam...sa se uita la mine;nu puteam sa-mi dau seama daca o facea pentru ca nu-si dadu-se ochelarii jos de la ochi.Ma atragea foarte mult misterul lui,tinuta si chipul ascuns,incat am luat o pauza si i-am lasat pe Kevin,Seth si Ash in cinci minute de .....muzica instrumentala pana m-am dus repede in camera de schimb pentru am verifica machiajul si de a-mi trage putin sufletul in mine.Intru,ma asez pe scaunelul din fata oglinzii ,beau o gura de apa si incep sa ma privesc ca...ca pe o straina.Stau cu ochii atintiti in oglinda si-mi zic "Hey fato,sunt sigura ca poti si mai mult,ai trecut prin clipe mai grele,asa ca ridicate si continua orice ar fi".Ma ridic de pe scaun,ies afara pe coridorul intunecat care ducea spre scena.Era cam sumbru si mirosea putin a ars, ceea ce ma speriat , si ma facut sa dau o fuga pana la panoul de control pentru lumina si gaze.Credeam ca ceva este neregula de acolo.Ajung repede la locul cu pricina.Totul era perfect inregula, nu se intamplase nimic.
Ei bine...oricum nu am timp sa verific toate firele si butoanele de pe panou.Deodata aud niste pasi stranii in spatele meu la vreo doi metri de mine.Nu indraznesc sa ma intorc; parca persoana care am urmarea si nu vroia sa-l observ. Merg tot inainte cu teama devenind din ce in ce mai agitata.
Simt o mana care ma strange incet de gat nedandu-mi voie sa respir iar o batista maro imi este pusa la nas prasandu-mi fiinta.Totul in fata ochilor mi se inchide iar usor pic in intunericul total nestiind ce se petrece cu adevarat.
Chapter 2 The Stranger
Ziua de ieri a fost cat se poate de obisnuita, fara anumite intamplari deosebite, dar in dimineata acestei zile, mama ma trezit spunandu-mi ca trebuie sa mergem la doctor inpreuna cu tata.Am intrebat-o ce s-a intamplat. De ce mergem la doctor. Momentul acela a fost cel mai dureros din viata mea. Tocmai aflasem ca tata suferea de cancer de sapte luni incoace. Simteam cum imi cade cerul in cap, si tot ce construisem pana acum incepe usor sa se destrame. Mai intai draga mea matusa, Bridget, pe care o iubeam foarte mult,iar acum tata.
M-am imbracat rapid si am plecat repede spre spital. Avea dureri cumplite. Credeam insa ca nu va mai supravietui pana la spital. Simteam ca totul se va prabusi daca tatal meu ma va pasari pentru totdeauna. Am ajuns la spital, doctorii l-au luat repede sa-l consulte,iar eu cu mama am ramas in sala de asteptare .Stand acolo jumatate de ora, am crezut ca timpul s-a oprit in loc. Vad un doctor iesind din sala de consultatii,asa ca m-am pravalit in fata lui si-l intreb daca puteam sa-l vedem pe tata si daca este bine. A spus ca are o stare foarte grava si nu stie daca va mai supraviatui mai mult de patru-cinci zile.Auzind asta ,nu stiam cum..cum sa-i spun doctorului sa nu-l lase sa moara, sa faca ceva,orice.Nu-mi permiteam sa-l pierd pe tata,era sprijinul meu,asa ca l-a oprit in spital si va face tot ce poate,iar daca nu...va muri.
Am iesit din spital cu inima franta sperand ca poate mai exista inca o viata pentru el,inca o sansa.Ei bine,ajung acasa repede dar nu puteam sa-mi trag sufletul pentru ca trebuia sa ma duc la liceu,asa ca-mi i-au ghiozdanul si ies pe usa imbratisand-o pe mama si stergandu-i lacrimile pline de durere.
Intru pe poarta liceului, iar toti prietenii ma saluta cu gura pana la urechi si foarte fericiti ca in seara asta va fi spectacolul si vom fi cei mai buni cantareti. Mie nu-mi ardea de aceste chestii, sincer nici placerea pentru a canta nu o mai aveam. Ashley a observat ca ceva nu este inregula cu mine asa ca bineintele a inceput sa-mi puna intrebari.Si a inceput sa puna intrebari precum "Ce sa intamplat? Esti bine?",pe mine deja ma durea capul de atata sufocat pe care-l primeam de la ea.Lui Ashley , puteam sa-i spun absolut orice,tot ce avem pe suflet, tot ce ma ingrijora,absotul totul,asa ca am inceput sa-i povestesc despre tata,prin ce trecea el si prin ce treceam eu.A ramas putin socata de ce a auzise,si sa intristat si ea mai rau decat eram eu.
-Sunt sigura ca se va face bine,ai incredere in mine si....hey.... hai ca in seara asta este spectacolul,nu ai voie sa fi posomorata.Imi spune mie Ash cu un zambet pe jumatete sters.
Incerca sa-mi atraga toate gandurile in alta parte,sa fac altceva decat sa stau si sa privesc in gol gandindu-ma la povara care imi cazuse pe spate,dar imi era destul de greu sa ma dezlipesc de acest gand si de frica pe care o simteam.Pana la urma am repetat putin pentru spectacol, desi nu mai era nevoie pentru ca doar eu il organizasem.Am ramas la scoala,pana seara,am aranjat scena,scaunele pentru spectatori,luminile,am conectat instrumentele, totul trebuia sa fie perfect asa cum imi planuisem.M-am imbracat in hainele de scena,o bluza albastra,nijte blugi negri cu diferite zorzoane,cizmele mele preferate,manusi din piele maro,multe bratari si accesorii potrivite imbracamintii,iar parul mi l-am creponat foarte bine si mi l-am lasat liber pe spate punandu-mi o palarie rosie amuzanta pe cap.
Noaptea se apropia foarte repede,elevii liceului se strangeau rapid in sala,copii,parinti si profesori, erau o multime.Aveam un mic fior pe sira spinarii,un fior numit teama,teama de scena.Ciudat...niciodata nu mi se mai intamplase asa ceva,era tare ciudat. Imi era asa de frica sa voi face seara asta de cacat si ma voi face de ras. Dar am ridicat capul inainte si am intrat pe scena.
Privesc publicul cu ochii putin incruntati si cu o atitudine cam dura,incercam sa ma tin tare in fata oamenilor, desi, nu prea puteam. Nu eram in stare sa iau chitara in mana si sa incep sa cant, gandindu-ma ca mama este la spital alaturi de tata si eu nu. M-am aplecat usor si am ridicat chitare de jos, punand-o peste gat,am tras microfonul mai aproape de gura mea, si cu asta a inceput spectacolul de joi seara.Cantam cat ma tinea gura si nu ma opream deloc. Ajunsesem sa cred ca defapt cantam din durea pe care o simteam in seara asta si nu de placerea de a canta pe scena. Mi se parea ca timpul trecea foarte greu, iar respiratia mea incetinea cu fiecare bucata de aer pe care o trageam in mine.Tineam ochii inchisi simtind cum durerea iesea din mine ca si vaporii apei fierbinti. La un moment dat aveam impresia ca ma prabusesc acolo in mijlocul scenei fara a mai scoate nici un sunet.
Imi deschid ochii si zaresc un tip necunoscut,intrand in sala.Era imbracat intr-un palton lung,negru si era blond cu niste ochelari de soare foarte inchisi la culoare la ochi.Vine spre scena, se aseaza in primul rand ,unde mai era un scaun liber si ma priveste. Cel putin asa credeam...sa se uita la mine;nu puteam sa-mi dau seama daca o facea pentru ca nu-si dadu-se ochelarii jos de la ochi.Ma atragea foarte mult misterul lui,tinuta si chipul ascuns,incat am luat o pauza si i-am lasat pe Kevin,Seth si Ash in cinci minute de .....muzica instrumentala pana m-am dus repede in camera de schimb pentru am verifica machiajul si de a-mi trage putin sufletul in mine.Intru,ma asez pe scaunelul din fata oglinzii ,beau o gura de apa si incep sa ma privesc ca...ca pe o straina.Stau cu ochii atintiti in oglinda si-mi zic "Hey fato,sunt sigura ca poti si mai mult,ai trecut prin clipe mai grele,asa ca ridicate si continua orice ar fi".Ma ridic de pe scaun,ies afara pe coridorul intunecat care ducea spre scena.Era cam sumbru si mirosea putin a ars, ceea ce ma speriat , si ma facut sa dau o fuga pana la panoul de control pentru lumina si gaze.Credeam ca ceva este neregula de acolo.Ajung repede la locul cu pricina.Totul era perfect inregula, nu se intamplase nimic.
Ei bine...oricum nu am timp sa verific toate firele si butoanele de pe panou.Deodata aud niste pasi stranii in spatele meu la vreo doi metri de mine.Nu indraznesc sa ma intorc; parca persoana care am urmarea si nu vroia sa-l observ. Merg tot inainte cu teama devenind din ce in ce mai agitata.
Simt o mana care ma strange incet de gat nedandu-mi voie sa respir iar o batista maro imi este pusa la nas prasandu-mi fiinta.Totul in fata ochilor mi se inchide iar usor pic in intunericul total nestiind ce se petrece cu adevarat.
[center]
When I Get Home.[/center]
When I Get Home.[/center]