03-04-2010, 08:16 PM
Discalimer: Nu detin niciun personaj (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.
as vrea daca se poate sa primesc si eu mai multe pareri de la voi ca sa vad daca progresez, daca va place, daca nu, sa stiu daca mai postez. Pentu mine sunt importante parerile tuturor asa ca as vrea sa stiu parerea tuturor.:D
Cap I. Mutarea si obisnuirea cu noile locuri
O noua zi incepe. Soarele imi mangaia delicat fata provocandu-ma sa deschid ochii. Era prima zi din vacanta de vara. Eram si fericita dar si trista. Ne mutam. Parintii erau incantati ca in sfarsit ne-am facut o casa in Londra un oras linistit, cu oameni muncitori, de altfel orasul meu natal. Nu vroiam sa plec. Aveam 16 ani si imi era greu sa ma despart de toti prietenii care mii facusem. Cunosteam foarte bine orasul pentru ca eu acolo am locuit pana la varsta de 7 ani asa ca mai imi aminteam cum aratau locurile.
Eu eram o fata nu foarte inalta, cu parul lung de culoarea razelor solare, ochii fiind albastri si mari in care gaseai numai dragoste.
Trebuia sa ma ridic din pat odata si sa ma apus sa imi pregatesc bagajul, dar observand ca nu sunt instare am ramas acolo in plapuma mea pufoasa gandindu-ma ca imi voi parasi prietenii pe care ii iubeam atat de mult.
Dupa vreo 15 minute, m-am ridicat si m-am intins. Aveam noroc ca era soare afara si pasarelele imi alina mintea cu muzicalitatea lor uimitor de frumoasa. M-am dus si mi-am inceput siesta de dimineata. Dupa ce am terminat de mancat un ou ochi si am baut un pahar de suc de portocale m-am dus sa imi termin bagajul. In timp ce imi impachetam bagajul am auzit-o pe mama strigandu-ma.
-Saku.... E gata bagajul tau?
-Nu. Mai am putin. Imediat il aduc.
-Bine, grabeste-te! In curand plecam.
Mama era o fire destul de agitata si grijulie, mereu incerca sa ma protejeze ori cat de mic ar putea fi pericolul. Pe mine ma cam deranja, dar nu i-am spus penru ca nu vroiam sa se simta ca dracul. Mama de altfel e cam plinuta, are parul scurt, ondulat si blond ca spicul de grau. Ochii ei fiind albastri. Desi tata avea parul cret si negru, iar ochii caprui eu m-am nascut cu par blond-saten, drept si ochii verzi.
Pe drum spre Konoha, am fost foarte tacuta. Eram trista. Nu as fi vrut nici in ruptul capului sa ma mut, dar cand am ajuns mi se paruse motivul de din inainte o prostie pentru ca atunci chiar nu vroiam sa ma mut cand am vazut peste ce dadusem.
Ajunsesem la noua casa. M-am dat jos din masina cu cactusul meu in mana si m-am uitat la cer. Deodata am observat ca era nor si statea numai sa ploua. Mi se parea aiurea. De ce a trebuit sa ne facem casa in Londra si nu in Tokyo? Iubeam caminul din Tokyo ansa pe asta nu. Nu aveam prieteni, nu ca nu imi puteam face dar nu vroiam sa stau aici.
Cand am intrat in casa totul era ca un vis fata de cum era afara.Camera mea era verde, aveam jaluzele portocalii cu desene in forma de scoici, la geam pe pervaz mi-am asezat cactusul, patul fiind exact langa birou. Am observat imediat ca toata mobila era set si bine inteles era de tineret. Imi placea camera mea. Dar si celelalte camere erau frumoase.
Dupa ce mi-am aranjat toate lucrurile in sifonier si pe masa am coborat jos. Mama era afara si vorbea cu tata, in timp ce acesta facea gratar. M-am dus la mama si m-am asezat langa ea. Deodata m-am plictisit sa mai ascult ce vorbeau si mi-am lasat capul in jos mangaind cateaua mea cu fata de vulpita pe care o chema Madona. O catea foarte desteapta si simpatica. Batrana de altfel si jucausa. Ii placea sa fie alintata. Ochii ii avea caprui iar pe margine avea un contur de parca ar fi fost data cu creion de ochi. Era frumoasa si o iubeam foarte mult.
-Sakura, ce s-a intamplat? Pari deprimata.
- Nu sunt deprimata. Ma joc cu Madona.
Dupa ce tata a terminat gratarul ne-am asezat toti la masa sa mancam. A fost foarte liniste; nimeni nu vorbea, muzica nu aveam. Mama si tata ereau cu zambetul pe buze dar desi eu nu suportam locul acesta nu imi statea in fire sa le zic in fata „Nu vreau sa stam aici, eu plec!â€
Pana la urma dupa masa, m-am dus la mine in camera sa ma intind ascultand melodiile mele preferate: DJ Rynno ft. Sylvia-Feel si Within Temptation Memories.
Pana la urma seara am avut o petrecere, unde am cunoscut niste fete destul de ciudate dar totusi dragute. Nu puteam sa zic ca nu le suport dar nici ca le placeam, ereau fitoase, si aveau numai baieti in cap. Dar totusi aducand vorba de muzica am descoperit ca ele prefera si muzica mea asa ca am ajusn sa ne intelegem desi la inceput imi venea sa le scot in sututir din casa si sa stau sa vorbesc pe mess.
as vrea daca se poate sa primesc si eu mai multe pareri de la voi ca sa vad daca progresez, daca va place, daca nu, sa stiu daca mai postez. Pentu mine sunt importante parerile tuturor asa ca as vrea sa stiu parerea tuturor.:D
Cap I. Mutarea si obisnuirea cu noile locuri
O noua zi incepe. Soarele imi mangaia delicat fata provocandu-ma sa deschid ochii. Era prima zi din vacanta de vara. Eram si fericita dar si trista. Ne mutam. Parintii erau incantati ca in sfarsit ne-am facut o casa in Londra un oras linistit, cu oameni muncitori, de altfel orasul meu natal. Nu vroiam sa plec. Aveam 16 ani si imi era greu sa ma despart de toti prietenii care mii facusem. Cunosteam foarte bine orasul pentru ca eu acolo am locuit pana la varsta de 7 ani asa ca mai imi aminteam cum aratau locurile.
Eu eram o fata nu foarte inalta, cu parul lung de culoarea razelor solare, ochii fiind albastri si mari in care gaseai numai dragoste.
Trebuia sa ma ridic din pat odata si sa ma apus sa imi pregatesc bagajul, dar observand ca nu sunt instare am ramas acolo in plapuma mea pufoasa gandindu-ma ca imi voi parasi prietenii pe care ii iubeam atat de mult.
Dupa vreo 15 minute, m-am ridicat si m-am intins. Aveam noroc ca era soare afara si pasarelele imi alina mintea cu muzicalitatea lor uimitor de frumoasa. M-am dus si mi-am inceput siesta de dimineata. Dupa ce am terminat de mancat un ou ochi si am baut un pahar de suc de portocale m-am dus sa imi termin bagajul. In timp ce imi impachetam bagajul am auzit-o pe mama strigandu-ma.
-Saku.... E gata bagajul tau?
-Nu. Mai am putin. Imediat il aduc.
-Bine, grabeste-te! In curand plecam.
Mama era o fire destul de agitata si grijulie, mereu incerca sa ma protejeze ori cat de mic ar putea fi pericolul. Pe mine ma cam deranja, dar nu i-am spus penru ca nu vroiam sa se simta ca dracul. Mama de altfel e cam plinuta, are parul scurt, ondulat si blond ca spicul de grau. Ochii ei fiind albastri. Desi tata avea parul cret si negru, iar ochii caprui eu m-am nascut cu par blond-saten, drept si ochii verzi.
Pe drum spre Konoha, am fost foarte tacuta. Eram trista. Nu as fi vrut nici in ruptul capului sa ma mut, dar cand am ajuns mi se paruse motivul de din inainte o prostie pentru ca atunci chiar nu vroiam sa ma mut cand am vazut peste ce dadusem.
Ajunsesem la noua casa. M-am dat jos din masina cu cactusul meu in mana si m-am uitat la cer. Deodata am observat ca era nor si statea numai sa ploua. Mi se parea aiurea. De ce a trebuit sa ne facem casa in Londra si nu in Tokyo? Iubeam caminul din Tokyo ansa pe asta nu. Nu aveam prieteni, nu ca nu imi puteam face dar nu vroiam sa stau aici.
Cand am intrat in casa totul era ca un vis fata de cum era afara.Camera mea era verde, aveam jaluzele portocalii cu desene in forma de scoici, la geam pe pervaz mi-am asezat cactusul, patul fiind exact langa birou. Am observat imediat ca toata mobila era set si bine inteles era de tineret. Imi placea camera mea. Dar si celelalte camere erau frumoase.
Dupa ce mi-am aranjat toate lucrurile in sifonier si pe masa am coborat jos. Mama era afara si vorbea cu tata, in timp ce acesta facea gratar. M-am dus la mama si m-am asezat langa ea. Deodata m-am plictisit sa mai ascult ce vorbeau si mi-am lasat capul in jos mangaind cateaua mea cu fata de vulpita pe care o chema Madona. O catea foarte desteapta si simpatica. Batrana de altfel si jucausa. Ii placea sa fie alintata. Ochii ii avea caprui iar pe margine avea un contur de parca ar fi fost data cu creion de ochi. Era frumoasa si o iubeam foarte mult.
-Sakura, ce s-a intamplat? Pari deprimata.
- Nu sunt deprimata. Ma joc cu Madona.
Dupa ce tata a terminat gratarul ne-am asezat toti la masa sa mancam. A fost foarte liniste; nimeni nu vorbea, muzica nu aveam. Mama si tata ereau cu zambetul pe buze dar desi eu nu suportam locul acesta nu imi statea in fire sa le zic in fata „Nu vreau sa stam aici, eu plec!â€
Pana la urma dupa masa, m-am dus la mine in camera sa ma intind ascultand melodiile mele preferate: DJ Rynno ft. Sylvia-Feel si Within Temptation Memories.
Pana la urma seara am avut o petrecere, unde am cunoscut niste fete destul de ciudate dar totusi dragute. Nu puteam sa zic ca nu le suport dar nici ca le placeam, ereau fitoase, si aveau numai baieti in cap. Dar totusi aducand vorba de muzica am descoperit ca ele prefera si muzica mea asa ca am ajusn sa ne intelegem desi la inceput imi venea sa le scot in sututir din casa si sa stau sa vorbesc pe mess.
Nanairo no kaze ni fukarete tooi misaki wo mezashiteta
Yoake mae kikoeta MERODII
Sore wa totemo natsukashii uta
Yoake mae kikoeta MERODII
Sore wa totemo natsukashii uta