03-04-2010, 12:10 AM
Multumesc decomentarii. Ficul este pe sfarsite, acesta este ori penultimul ori cel de dinaintea penultimului capitol.
- Criminalo! Tradatoareo! O sa platesti pentru asta, chiar daca nu acum!
Ma impinge cu toata puterea pe care o poate avea o persoana neantrenata, dandu-ma jos de pe ea. Priveste inspre noi, iar asta ii da lui Juugo ocazia sa o zdrobeasca, in timp ce de copil se ocupa Yuri. Pot spune chiar ca acea tanara ar fi facut parte din elita daca ar fi urmat Academia. Trist... Undeva, printre multimile de gemete si plansete, zaresc o copila cu ochi asemeni incendiului neindurator, cu parul total iesit din comun, de un alb our acoperindu-i fruntea. Paraie de sange ii acopera obrajii dalbi, iar rochia sa neagra este zdrentuita. Adevcaratul invadator, adica brunetul, o observa cu coada ochiului si se repede s-o nimiceasca. Eu fug in urma sa, amintindu-mi ca acea fetita a fost singura mea prietena, care a indurat alaturi de mine palme si insulte. Fata il observa si, cu gratie, evita lovitura fatala. Se mai fereste de cateva ori, dar ranile adanci o pun in genunchi. Eu... Eu am facut asta? Eu am contribuit la asta? Sasuke vrea s-o spintece, dar eu sar in apararea micutei cu numele de Yumi. Inchid ochii si o lumina alba ma invaluieste... Pamantul murdar ma intampina ca de obicei si vreau sa vad ce s-a intamplat cu Yumi. Abdomenul i-a fost taiat, dar inca mai este in viata, tremurand. Ma decid sa fac o clona care sa vina prin spatele monstrului si sa-l imobilizeze. Asta si fac, iar pe copila o iau si fug iepureste spre padurea deasa ce imprejmuieste Konoha. Ma opresc pe o ramura de copac si fata isi mai alina durerea, eu invatand-o putin cum sa vindece. N-a fost o eleva buna la Academie: nici macar nu-i pasa. Pur si simplu dorea sa castige niste bani prin meseria de ninja, pentru mama ei bolnava. Imi folosesc si eu jutsul medical care, desi nu este desavarsit, este mult mai avansat decat al ei. Ochii sai devin sticlosi si cu un glas stins imi spune:
- Hikaru... Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru ca ai fost prietena mea in tot acel timp, pentru ca m-ai ajutat, pentru binele facut mamei mele... Imi cer scuze ca nu te-am putut proteja de acei inconstienti. Este pacat sa plec fara sa-ti dau ceva... Poate aceasta legatura din ramurele tinerele pe care am numit-o pe nedrept "bratara" iti va aminti de mai slaba, prostuta si ciudata ta prietena, Yumi...
Cade in bratele mele, iar eu incep sa plang. Sasuke Uchiha, pe asta nu ti-o voi ierta niciodata! Flacarile din ochii amicei mele sunt acum reci, inghetate; mainile albe ca spuma laptelui au devenit acum inca si mai palide; rana pe care o vad pe abdomenul fetei imi e din ce in ce mai nesuferita. Daca as fi putuit s-o salvez... Daca nu m-as fi bagat in nebunia asta... Tot ce mi-am dorit a fost sa ii vad pe cei care m-au facut sa sufere suferind la randul lor. As fi vrut mai multa putere, pentru a fi un mare ninja si pentru a-mi razbuna bunicul... Dar acum ma intreb: nu cumva unul din "complicii" mei l-a ucis, aruncandu-l in intuneric? Nu mai pot sta sa ma gandesc si sa-mi pun intrebari fara raspuns. Am auzit un fosnet de frunze si niste pasi. Trebuie sa ma car de-aici, deoarece sunt sigura ca sunt urmarita! Fug, lasand-o pe draga mea Yumi sa descopere Lumea Cealalta, singura si fara de-ajutor. Ajung la o scorbura uriasa, in care ma voi ascunde pentru o vreme, cred. Seamana cu relatarile Sakurei, doar ca ceea prin ce a trecut ea chiar a avut un final fericit.
A fost un capitol dedicat lui Hikaru si nu stiu cat de bine a iesit...
Consecinte
Geamurile au fost acoperite, iar noi nu mai putem vedea ce se intampla afara. Ino, care a ramas cu noi, ne informeaza ca zeci de luptatori protejeaza refugiul si ca nimic nu le poate scapa. Ne mai spune ca va mai supraveghea zona, in caz ca unul dintre gardieni ar fi mai incompetent si n-ar vedea un posibil inamic. Pai, daca este s-o luam asa, singura incompetenta de-aici este ea! Ne lasa in camera si ne zice sa avem mare grija daca este sa iesim din incapere. Eu, Karin si Suigetsu luam niste kunaie care au legate de ele papirusuri explozive, pe care le imprastiem prin intreaga cladire. Nimeni nu ne-a zarit, toti ramanand in odai, temandu-se pentru vietile lor. O vad pe complicea noastra cum redevine faptura delicata cu trup de liana, cu pielea alba si delicata, cu buzele rosii pe care celelalte femei le pot obtine doar vopsindu-se, cu ochii negri si stralucitori si cu rochia imaculata. Iesim printr-un loc secret pe care adolescentul l-a descoperit si ne ascundem dupa Resedinta Trandafirilor, o cladire solida care a vazut multe razboaie si care a fost un lung timp refugiul pentru cei fara putere. Exploziile se pot auzi, iar satenii sunt aruncati prin geamuri, majoritatea murind sau agonizand. Mirosul de sange se simte pana aici, iar femeile ale caror copii au murit plang, iar lacrimile lor uda pamantul. Oare de ce sunt atat de sentimentala? Sunt inutili, merita sa... Nu, nu trebuie sa gandesc asa, ar insemna sa fiu ca cei care m-au facut sa traiesc un cosmar. Niste umbre apar pe drumul insangerat, iar o lovitura de sabie spinteca o femeie in agonie. Deci, adevaratii invadatori si-au aratat fata. Unul dintre ei este acel Juugo, care a ramas cu o cicatrice extrem de urata pe obrazul stang. Baiatul pe care l-am salvat cu cateva ore in urma ne lasa pe mine si pe Yuri, creaza biste clone ale apei si produce un val devastator, dar inca mai exista suflare printre nenorociti. O tanara disperata sare la "demonul cu chip de om", cum l-a denumit Karin si, total neasteptat, ii tranteste o palma peste obraz, lasand o urma rosie. Un dos de sabie o arunca insa din nou la pamant. Gaseste niste bandaje folosite pe undeva si opreste hemoragia unui copil. Mai descopera pe undeva niste kunaie, unul dandu-l micutului. Sasuke isi arunca arma inspre ea, dar cutitul femeii o opreste pe Kusanagi, ducand-o inapoi la stapanul ei de drept. Disperarea si teama o fac mai puternica si, dintr-o gospodina, devine o luptatoare, chiar daca nu poate executa jutsuri. Este timpul ca eu si cealalta kunoichi sa intram in scena. Yuri creaza un genjutsu, iar eu sunt singura ca este acela pe care l-a exersat pe mine si care chiar m-a infiorat. Gospodina ramane sub influenta iluziei, iar eu pot sa atac, injunghiind-o cu o arma asemanatoare ei. Mai reusesc sa o ranesc de cateva ori, dar se trezeste din "vis". Ma priveste manioasa si tipa:- Criminalo! Tradatoareo! O sa platesti pentru asta, chiar daca nu acum!
Ma impinge cu toata puterea pe care o poate avea o persoana neantrenata, dandu-ma jos de pe ea. Priveste inspre noi, iar asta ii da lui Juugo ocazia sa o zdrobeasca, in timp ce de copil se ocupa Yuri. Pot spune chiar ca acea tanara ar fi facut parte din elita daca ar fi urmat Academia. Trist... Undeva, printre multimile de gemete si plansete, zaresc o copila cu ochi asemeni incendiului neindurator, cu parul total iesit din comun, de un alb our acoperindu-i fruntea. Paraie de sange ii acopera obrajii dalbi, iar rochia sa neagra este zdrentuita. Adevcaratul invadator, adica brunetul, o observa cu coada ochiului si se repede s-o nimiceasca. Eu fug in urma sa, amintindu-mi ca acea fetita a fost singura mea prietena, care a indurat alaturi de mine palme si insulte. Fata il observa si, cu gratie, evita lovitura fatala. Se mai fereste de cateva ori, dar ranile adanci o pun in genunchi. Eu... Eu am facut asta? Eu am contribuit la asta? Sasuke vrea s-o spintece, dar eu sar in apararea micutei cu numele de Yumi. Inchid ochii si o lumina alba ma invaluieste... Pamantul murdar ma intampina ca de obicei si vreau sa vad ce s-a intamplat cu Yumi. Abdomenul i-a fost taiat, dar inca mai este in viata, tremurand. Ma decid sa fac o clona care sa vina prin spatele monstrului si sa-l imobilizeze. Asta si fac, iar pe copila o iau si fug iepureste spre padurea deasa ce imprejmuieste Konoha. Ma opresc pe o ramura de copac si fata isi mai alina durerea, eu invatand-o putin cum sa vindece. N-a fost o eleva buna la Academie: nici macar nu-i pasa. Pur si simplu dorea sa castige niste bani prin meseria de ninja, pentru mama ei bolnava. Imi folosesc si eu jutsul medical care, desi nu este desavarsit, este mult mai avansat decat al ei. Ochii sai devin sticlosi si cu un glas stins imi spune:
- Hikaru... Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru ca ai fost prietena mea in tot acel timp, pentru ca m-ai ajutat, pentru binele facut mamei mele... Imi cer scuze ca nu te-am putut proteja de acei inconstienti. Este pacat sa plec fara sa-ti dau ceva... Poate aceasta legatura din ramurele tinerele pe care am numit-o pe nedrept "bratara" iti va aminti de mai slaba, prostuta si ciudata ta prietena, Yumi...
Cade in bratele mele, iar eu incep sa plang. Sasuke Uchiha, pe asta nu ti-o voi ierta niciodata! Flacarile din ochii amicei mele sunt acum reci, inghetate; mainile albe ca spuma laptelui au devenit acum inca si mai palide; rana pe care o vad pe abdomenul fetei imi e din ce in ce mai nesuferita. Daca as fi putuit s-o salvez... Daca nu m-as fi bagat in nebunia asta... Tot ce mi-am dorit a fost sa ii vad pe cei care m-au facut sa sufere suferind la randul lor. As fi vrut mai multa putere, pentru a fi un mare ninja si pentru a-mi razbuna bunicul... Dar acum ma intreb: nu cumva unul din "complicii" mei l-a ucis, aruncandu-l in intuneric? Nu mai pot sta sa ma gandesc si sa-mi pun intrebari fara raspuns. Am auzit un fosnet de frunze si niste pasi. Trebuie sa ma car de-aici, deoarece sunt sigura ca sunt urmarita! Fug, lasand-o pe draga mea Yumi sa descopere Lumea Cealalta, singura si fara de-ajutor. Ajung la o scorbura uriasa, in care ma voi ascunde pentru o vreme, cred. Seamana cu relatarile Sakurei, doar ca ceea prin ce a trecut ea chiar a avut un final fericit.
A fost un capitol dedicat lui Hikaru si nu stiu cat de bine a iesit...