Laevis

[Denny]

Hello fetelor >:D< Am venit si eu cu capitolul unu xD.
Teh, tilul de Laevis se refera la Instabilitate [ceea ce inseamna si cuvantul ] o sa vezi tu cum o sa se lege de poveste. ^^
Neith, persoana aceea nu va fi reinviata, a fost doar un personaj de care s-a folosit Crina pentru a povesti. ^^
Raluca, mersi de comm <3 ma bucur ca iti place ideea si crezi ca e originala. xD

Si multam si celor care au citit dar nu au dat comm.
Enjoy !



Capitolul unu


Nu-mi venea sa cred ! Priveam invitatia din mana mea nevedindu-mi sa cred de aceasta 'onoare'. Eram invitati (eu si cu mama si tata ) la petrecerea uneia dintre cele trei familii ale clanului Ignis. Familia din care facea parte Clara. Ma intreb cu ce scop, totusi. Daca ar fi fost o petrecere ... normala, cred, nu ne-ar fi invitat, cred ca avea sa fie ceva grandios. Am pus invitatia pe masuta din camera mea si apoi m-am dus spre pat si m-am asezat oftand. Era o ocazie perfecta sa o vad pe Clara, era minunat ! Insa, nu in aceste circumstante, cand nu ma pot apropia de ea decat pentru a o saluta si a o intreba ce face, si sa primesc un raspuns formal, ma distrugea. Nu puteam sa inteleg de ce trebuia sa-mi ascund acest sentiment, despre care marii poeti vorbesc cu atata mandrie, dragostea, sentimentul sfasietor pe care-l simteam si ma distrugea, deoarece era una imposibila din mai multe motive.
Am inchis ochii si am tras aer adanc in piept si am incercat sa ma calmez. M-am intins pe pat si curand am adormit.

[center]***[/center]

M-am privit in oglinda inainte sa imi iau sacoul negru pe mine. Azi era petrecerea. Inca eram intrigat de motivul ei, niciuna dintre variantele mele nu au fost confirmate. Urasc acest sentiment de curiozitate deplina, urasc sa nu stiu unele lucruri si sa aflu mai apoi ceva ce o sa imi darame lumea pe care am construit-o cu atata grija. Am auzit o ciocanitura la usa camerei mele iar apoi vocea mamei ca sa ma anunte ca ei erau gata. Am vrut sa spun ca eram gata, dar oare eram ? Eram pregatit sa ma duc acolo si sa o vad pe Clara si totusi ... sa nu ma port cu ea prieteneste si diplomat ? Da, eram, pe naiba.
Am auzit usa deschizandu-se si m-am intors pentru a vedea cine e, era doar mama. Am zambit si ea a facut la fel. Am pasit spre usa pentru a iesi si a merge la aceea 'petrecere' a carui rost nu i-l vedeam.

[center]***[/center]

Mai spre seara am ajuns in tinutul Ignis, mai exact la casa gazdei. Am intrat in urma parintilor mei, paseam neincrezator, uitandu-ma in jurul meu, atent la fiecare pas. Sala unde se tinea aceasta petrecere era una mare si frumos decorata. Un chelner a venit la noi servindu-ne cu bautura, am luat unul dintre paharele aflate si tava si am savurat incet alcoolul. Ma uitam dupa Clara, dar nu o vedeam. Pe durata a cateva zeci de minute au tot venit oameni sa ma salute, zambeam, raspundeam la intrebari politicos, nu eram eu cu adevarat. Curand, alaturi de fantana arteziana din incapere a aparut conducatorul familiei care a inceput sa vorbeasca ceva, caruia nu i-am dat importanta. Dintr-o data am vazut ca toata lumea si-a schimbat starea de spirit, intr-una plina de admiratie. Am mai vazut ca se uitau cu toti in acelasi punct, mi-am indreptat privirea si eu spre acel punct, si mare mi-a fost mirarea. Sincer sa fiu, nu mai vazusem nimic asemanator pana acum. Pe scarile care duceau de la etaj, a cobora incet Clara, aratad divin, avea pe ea o rochie albastra, destul de deschisa nuanta, parul ei negru rosiatic ii era lasat desprins, usor buclat, gatul ii era impodobit cu un sir de perle albe ca si cea mai pura nea iar de urechi ii atarnau niste cercei tot cu perle. Si totusi, era frumoasa, de fapt frumos era putin spus, arata splendid. Am luat ultima inghititura din pahar pentru ca mi se uscase gatul. I-am urmarit fiecare pas, fiecare gest, se vedea pe ea ca nu era in apele ei, privirea ii era coborata la podea. Ce era cu ea ?
S-a alaturat tatalui ei si a schitat un zambet fals. De ce zic fals ? Pentru ca eu il stiam pe cel real si nu se compara cu cel ce il afiseaza ea. Curand, tatal ei a inceput sa vorbeasca iar, facea un anunt.

- V-am adunat azi pentru a va da o mare veste ! Datorita faptului ca eu sunt batran, si sfarsitul ma paste, am decis sa o casatoresc pe fiica mea cu descendentul celei de a doua familii a clanului Ignis !

Aceea veste a fost ca si cum ar fi aruncat cineva cu o galeata de apa peste mine. Casatorie ?! Cum s-a putut ajunge la asa ceva ?
Involuntar am strans paharul din sticla ce-l aveam in mana si l-am spart, cateva cioburi mi-au intrat in piele, dar nu-mi pasa. Cum puteam sa tac stiind ca ea se casatoreste cu altul ? Mi-am ridicat privirea si am observat ca atentia era indreptata asupra mea. Nu mi-a pasat, mi-am mutat privirea spre ea, si i-am vazut chipul plin de uimire. Apoi, am inceput sa rad, da, un ras fals si totusi credibil.

- Ce neatent sunt ! Heh, probabil ca m-am entuziasmat cu vestea.

Am spus incercand sa spun altceva decat ceea ce gandeam. Am plecat de acolo spre baia unde mi-a aratat-o unul dintre chelnerii ce se aflau acolo. Odata ajuns am inceput sa-mi scot cioburile din rana, parca trebuia sa simt durerea provocata de sticla scoasa din tesut, dar nu simteam nimic. Eram imun, parca gol, imun la alte sentiemente sau simturi. In timp ce imi spalam mana cu apa calda am auzit usa de la baie deschizandu-se. Era cineva, nu am dat atentie chipului persoanei, nici macar nu stiam daca e barbat sau femeie, a venit sa ma panseze, nu am protestat. Dupa ce a terminat am plecat de acolo, nu inainte de a-i multumi. Cand am pasit in sala cativa dintre oaspeti, unii care imi erau cat de cat apropiati au venit sa se ingrijoreze pentru mine, le-am raspuns politicos, asigurandu-i ca nu aveam nimic. Curand, am inceput sa o caut, desigur discret, pe Clara. Dupa un timp, am vazut-o stand afara, pe balcon. Era racoare, mai bine zis era destul de rece, dar stiam ca nu are nimic pentru ca cei din clanul focului se incalzesc singuri, deci sunt imuni la frig. M-am apropiat de ea, mi-am intins mana sa o ating, dar inainte ca sa pot sa o fac s-a intors, parca simtind ca eram acolo. Ochii ei, de un auriu vechi, erau plini de lacrimi. Suferea, de ce ? Pentru ca se marita ? Pentru ca nu il iubea. Am vrut sa spun ceva, dar imbratisarea in care m-a prins, m-a redus la tacere. Ii simteam trupul cald lipit de al meu, lacrimile ei udandu-mi camasa, si cu toate acestea, mie nu-mi pasa. I-am cuprins trupul si eu in imbratisare, o mana plimbandu-mi-o in parul ei. S-a indepartat de mine si m-a privit in ochi.

- Du-ma de aici, Amadeus. Te rog !

Mi-a spus printre suspine, cu glasul putin ragusit. Sa o duc ? Unde ? Am pune familiile din ambele clanuri, Aqua si Ignis, pe capul nostru, puteam sa fac asta ? Da, puteam, insa, ea putea iesi ranita din toata treaba asta, si atunci nu mi-as ierta-o niciodata. Am inchis ochii si mi-am dus mainile pe umeri ei.

- Nu, Clara, nu o sa te duc nicaieri. Tu o sa ramai aici, sa-ti indeplinesti atributie de urmasa a familiei, la fel cum am sa fac eu.

Am spus-o fara sa ma opresc, fara sa respir, si totusi cu o durere mare in piept, in suflet, care aproape ca m-a distrus. Si totusi, trebuia sa rezist pentru ea, ca sa-i fiu alaturi cand o sa aiba nevoie de mine, in calitate de prieten, cel putin. I-am privit fata, care acum se asemana cu cea a unui catel care a fost certat de stapanul lui. Ma durea sa o vad, uram asta, si totusi, ma uram pe mine, eu am facut-o sa se simta si mai rau din cauza a ceea ce am spus.

- Dar ...

A inceput sa spuna, dar am oprit-o, daca nu o faceam, aveam sa ma dau batut, si sa o duc departe, cu riscul de a pune cele doua clanuri pe urma noastra, si totusi as avea-o langa mine.

- Dar nimic, Clara. Acum, te rog sa ma scuzi, eu o sa plec de aici. La revedere, Lara !

De cand oare nu i-am mai spus asa ? De ceva vreme, cativa ani poate ? Nu stiu, in acel moment nu conta, inima mea era facuta bucati, si sunt sigur ca si a ei era la fel, pana la urma eu o iubeam, ea nu stiu, poate ca da, niciodata nu mi-a spus-o, insa eu speram din adancul meu ca raspunsul sa fie 'da'.
Am plecat acasa, nu am mai rezistat, de ce as fi stat acolo ? Sa vad minunatul cuplu ? Mai bine nu, acasa puteam fi eu, puteam sa sufar fara ca cineva sa ma intrebe ce am, sa sufar in liniste, exact cum vroiam.