29-03-2010, 08:15 PM
Sangai, marele erou
Profesoara a parasit clasa, iar toti elevii se imbraca si isi strang caietele si penarele, imbracandu-se mai apoi. Fac si eu asemenea, dar trebuie sa il mai astept si pe colegul meu de banca ce s-a oferit sa ma tina in brate pana ajung inapoi in scaunul meu cu rotile, adica pana in curtea scolii, unde Domnisoara ma asteapta. In afara de mine si de el au mai ramas Hime, fiica dirgintei si un alt baiat, pe nume Oni. Acesta se indreapta inspre mine cu o privire rautacioasa. Deodata, ma trezesc la pamant si cu obrazul drept usutrandu-ma. Nu stiu ce are cu mine. Ah, de as putea sa ii trag vreo doi pumni! Dar nu pot, sunt o neajutorata in fata acestui munte de om, inalt si puternic.
- Handicapato! Sa stii ca n-o s-o duci prea bine in clasa asta! La scoala vai, trebuia sa respectam "principii", dar aici nu-ti mai merge! Ei, oloago! Zici ceva, ai? si ma ridica de par. Este atat de crud, dar cruzimea lui este doar prostie. Intr-o zi poate isi va inghiti cuvintele. El n-a trait fara ceva ce pentru altii e ceva obisnuit, banal, care face parte din eixstenta lor. Acum sunt prea slaba sa-l infrunt...
O vad venind din spate pe fata profesoarei, care ii spune sa ma lase in pace. Atunci, el scoate un zgomot infiorator, un tipat gatuit de manie si de sfidare. Imi da drumul, eu ramanand in genunchi si privind neputincioasa cum Hime este lovita peste obrajii si-asa rosii, fiind mai apoi luata de gulerul camasii.Nemernicul o mangaie pe tot corpul, zicandu-i ca desi e o proasta, e buna rau altfel, lingandu-si mai apoi buzele subtiri. Sunt dezgustata: de ce sa mai sufere si altcineva, si mai ales acea copila... Privesc si spre Sangai, care tremura de furie si se repede la matahala, sarindu-i in carca si facandu-l sa-si piarda echilibrul. Fata cade si golanul sta s-o striveasca cu greutatea lui, dar ea se fereste la timp. Se pare ca acel nesimtit a lesinat, asa ca trebuie sa ne luam talpasita cat mai repede. Cu toate astea, fiica dirigintei insista sa-i multumeasca "marelui salvator" imbratisandu-l cu caldura si sarutandu-l delicat pe obraz. Nu stiu de ce, dar ma simt geloasa... Sangai se indreapta spre mine si ma ia in brate, iesind cu mine mai apoi din sala. Ne urmeaza la randu-i si fata, care pare putin socata de experienta avuta cu acel pervers. Ies din institut, unde Domnisoara ma asteapta exact asa cum am stabilit. Ma asez in scaunul aproape distrus si o pornesc spre casa. Ziua de azi a fost pur si simplu oribila. Cel putin, colegul meu a devenit un erou. Traversam din nou cele trei strazi, de data asta respectand semaforul, nemaifiind in intarziere. Cel putin eu, deoarece "sora mea mai mare" trebuie sa se duca la coaforul unde lucreaza. Deci, sunt singura in apartament pana seara, dar m-am obsinuit de-a lungul existentei mele alaturi de aceasta buna femeie. Ma indrept spre biblioteca bogata in carti de Dostoievski ,Balzac si alti mari scriitori , inchid ochii si aleg la intamplare o carte. Am nimerit chiar "Romeo si Julieta" si o deschid. Citesc cu nesat fiecare litera, fiecare cuvant si regret cand o pagina si-a spus povestea si trebuie sa o citesc pe cea din continuarea ei. Cuvintele ce odinioara mi se pareau grele si de neinteles acum par atat de simple si in acelasi timp de frumoase! Iubirea interzisa, prezentata in mii de moduri, in mii de mici Universuri mi se parea puerila, cliseica si mult prea banala, dar Universul din cartea aceasta intrece iubirea dintre Gaietano Delaura si Maria si multe alte povesti. In noua ore o termin, desi mi s-au parut doar noua clipe. Nu situ asta pentru ca am privit ceasul, ci pentru ca Domnisoara a sosit inapoi acasa. Am realizat ca sunt mai singura alaturi de ea decat atunci cand n-am pe nimeni, ci numai o opera literara in fata. Asta poate pentru ca in operele literare intalnesti si orbi, si surzi, si leprosi si o multime de alti suferinzi, care au patit mai multe decat mine. Atata timp cat am lumina ochilor, cat urechile mele se delecteaza cu Mozart, Beethoven si Bach, cat imi pot ascunde gandurile prin grai, ma pot considera o norocoasa, desi nu sunt perfecta, ca marea majoritate. Las cartea inapoi pe raftul ei, pentru a-si depana povestea si altor surate care poate nu i-au auzit glasul dulce ca mierea.
Incep sa port zilnica discutie cu Domnisoara, care incepe cu "Si... ce-ai mai facut azi?" si se termina cu "Sophie, lasa-i pe toti prostii aia. Deseneaza ceva, canta sau odihneste-te. Si maine e o zi."
Intr-adevar, si maine va mai fi ceva. Dar de unde stiu ca este ceva bun? Destinul duce pe cai nebanuite... Si se joaca cu noi, razand de incercairle noastre patetice de a lupta impotriva lui! Lasand toata aceasta filosofie in care sa intampla sa cad zilnic, ii cer "surorii" mele sa ma ajute sa ma schimb in camasa de noapte, ceea ce si face. Ma pune in patul meu care asista la toate intamplarile prin care trec in timpul somnului, pentru aceasta distractie rasplatindu-ma cu o buna odihna. Cum las capul pe perna, pleoapele mele devin de plumb si nu ma pot impotrivi lor. Revad acea stanca, mainile ce ma imping spre abis si apusul rosiatic. Simt cum lacrimi calde isi croiesc drum pe obrajii mei si, de data aceasta, strig:
- Tradatorule! Nenorocit perfid!
Ma trezesc, iar stropi de transpiratie imi racoresc fruntea. Mii si mii de intrebari ii vin in cap. Oare de ce l-am facut pe acel necunoscut "tradator" ? Sa fi fost eu tradata candva? Sa mi se fi inselat increderea? Simt o durere care imi strapunge ochii, iar mai apoi inima si picioarele. Insdtinctul imi cere sa ma ridic din pat si... Pot sa merg! Chiar pot sa merg! Dar s-a schimbat ceva in mentalitatea mea... Am o dorinta animalica de a ucide. Merg prin sufragerie si reusesc sa intru in camera Domnisoarei, care se pare ca are parte de un somn linistit. De ce sa nu fie asa... pentru totdeauna? O energie ciudata imi circula prin corp si observ cu stupoare ca mainile mi se transforma in niste tulpini groase ce au spini. Vreau s-o lovesc pe femeie, rapindu-i suflarea, dar simt cum picioarele mi se inmoaie, bratele redevin obisnuite, iar energia stranie dispare. Dupa aceea, nu imi mai amintesc nimic.
Capitolele vor fi mai violente pe masura ce actiunea se desfasoara. Scuzati-ma ca nu s-au intamplat prea multe in acest capitol.