Cu sau fara prieteni-pareri si dezbateri

[Storymaker]

M-am tot gandit.. Cum e mai buna viata? Cu un prieten langa tine care sa te ajute la greu sau singur mergand pe calea tristetii , infruntand totul, fiind pe cont propriu?
Am avut prieteni foarte buni si i-am considerat niste ingerii pazitori. Am tinut la ei si i-am pretuit, dar la greu... m-au lasat, mai precis n-au avut curaj sa ma ajute... Probabil emanam prea multa energie negativa....
Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste....
Ei, ingerii mei pazitori au fost infranti de lasitate...
Acum lupt singur, merg singur si refuz toate prieteniile de orice fel si tip. Nu o sa-mi mai pun increderea (ca pot sa ma ajute) in oameni, dar inca cred ca macar se pot ajuta pe ei.
Imi tot spun de la mine catre mine:
Stiu ca poti! Rezista! Am incredere in tine! Crezi ca nimeni nu te pretuieste, ca esti nefolositor? Ei, bine, eu te pretuiesc! Cred in tine! Lupta caci poti!
Interesant e sa lupti singur, dar e cam greu.
Totusi, imi place mai mult asa.

Ei, voi sunteti solitari sau plini de prieteni? Si, de ce?

[A'Svear]

Cu sau fără prieteni...hmmm...bună întrebare?
Chestia este că eu nu prea ştiu în ce situaţie mă aflu. Mă voi referi la situaţia de la şcoală, fără să includ mess, forum and stuff...Şi deh...vorbind de prieteni.
Păăăi nu se poate spune că sunt foarte sociabilă. La urma urmei nimeni nu mă cunoaşte în profunzimea persoanei mele...Nimeni nu ştie cum găndesc cu adevărat...Nimeni nu ştie ce simt cu adevărat... Totuşi am în jurul meu persoane cu care mă înţeleg destul de bine. Şi da, am şi prieteni apropiaţi care mă sprijină într-o oarecare măsură.
Nu se poate spune că sunt solitară dar nici plină de prieteni. Am fost trădată de muuuulte ori, enorm de multe prietenii false au trecut pe lângă mine, unele cu impact mai mare, altele mai neimportante. Cei drept şi eu sunt mai ciudată, fiindcă am momente în care pun capul pe bancă şi aştept să vină un anume coleg de al meu care mă întreabă dacă sunt bine şi mă trage de manecă afară şi începe să îmi povestească de Elvis Presley.
Dar ca să nu mai lungesc atâta povestea asta care deja a început să vă plictiseasca, fiindcă bat apropul aiurea o sa concluzionez. Am caţiva prieteni apropiaţi, care mă înţeleg, atât cât le permit să o facă...Restul sunt pur şi simplu persoane cu care vorbesc aiurea, subiecte neinteresante care mă plictisesc şi pe care le salut şi mă salută dacă ne întâlnim pe stradă...Fiindcă eu foarte greu numesc o persoană prieten până în măduva oaselor.
Şi să răspund şi la întrebarea ta principală, Storymaker, viaţa fără prieteni e dificilă...viaţa cu prieteni falşi e o piesă de teatru...părerea mea finală [de vreo 2 paragrafe mă tot laud că închei] , e frumos să ai prieteni adevaraţi cu care să îţi împărtăşeşti sentimentele într-o oarecare măsură...so life is sweeter with friends.

[Dydo1234]

Păi, cum a spus şi Svear, este o întrebare foarte importantă.
Acum, sincer, eu sunt o fire destul de sociabilă. Îmi place să îmi fac prieteni noi, să vorbesc şi să mă distrez. Deşi am o tonă de prieteni [ sau mai bine zis, cunoştinţe] , nu cu toţi mă înţeleg perfect. Nu în toţi pot să am încredere... Ştiu cine îmi este prieten adevărat şi mă ajută cu orice lucru, oricând. Alţii, sunt doar persoane cu care vorbesc ocazional şi cărora nu le spun toate secretele mele. Poate că sunt diferită de restul fetelor, dar îmi este mai uşor să vorbesc cu băieţii, decât cu fetele. EI sunt diferiţi de noi. Fără fiţe, naturali şi... nu ştiu, liberi, ca să spun aşa. Eu mă asemăn cu ei şi sunt extrem de băieţoasă, poate d'asta mă înţeleg bine cu ei.
Oricum, să nu deviem. Nu sunt solitară nici dacă mi-aş dori. Am destui prieteni buni care mă ajută foarte mult. Nu sunt falşi, sunt de încredere şi mă încurajează tot timpul.
Per total, sunt plină de prieteni şi nu sunt deloc solitară. SIncer, mă bucur că am prieteni adevăraţi şi că nu sunt solitară.

[cookie]

Cu sau fara prieteni?Eu sunt o persoana mai solitara , imi fac greu prieteni.Candva as fi spus ca e mai bn fara prieteni
la ce iti trebuie asa ceva? te trag in jos, sunt falsi , se dau drept prietenii tai si cand ai mai mare nevoie de ei te dau dracu` ca stii sunt prea ocupati.Iti sunt prieteni cand au nevoie de tn ca cand e invers ... e prea multa bataie de cap.De frica prietenilor falsi ii alungi si pe cei adevarati care nu vor decat sa iti fie alaturi neconditionat.Totusi cand simti ca lumea pe care o stii(sau credeai ca o stii) se destrama ,cand propria ta familie te da la o parte, cand simti ca ai vrea sa uiti de toti si de toate sau pur si simplu cand vrei sa te plimbi si nu ai cu cine , atunci iti dai seama cat de mult iti lipsesc...Am invatat asta prin modul cel mai greu.As vrea sa pot da timpul inapoi si sa imi indrept greselile dar dim pacate este imposibil.In concluzie e mai bine cu prieteni da` cu de`aia adevarati.

[AyameXx]

Cu sau fără prieteni..buna intrebare
Eu cred ca ii chiar bine cu prieteni,dar este greu sa iti gasesti prieteni foarte buni si de incredere,dar cand ii gasesti trebuie sa ii pretuiesti.Uneori cand ai probleme si esti suparat prieteni ii sunt aproape si te ajuta
E adevarat ca gasti foarte greu niste prieteni asa,foarte multi sunt prefacuti.Se prefac ca iti sunt prieteni si la prima ocazie te tradeaza,dar ii bine daca gasesti niste prieteni de incredere.Asa prieteni se gasesc chiar rar.

[Looolaaa13]

Cred că fără. Mi s-a întâmplat de multe ori să am aşa zişi " prieteni falşi ". Probabil că asta m-a făcut să nu îmi mai caut aşa mulţi prieteni. Totuşi am cred că trei foarte buni, care îmi cunosc povestea deloc scurtă. Uneori cred că e bine să îi am pe ei, pentru că ştiu de ce sunt supărată sau ce mi s-a mai întâmplat pe acasă. La aceştia marele dezavantaj este că atunci când ne certăm e a dracu' de naşpa. Poate pentru că îmi pasă despre aceşti oameni, care între noi fie vorba sunt nişte ciudaţi totali. Oricum răspunsul meu este doar cu prieteni buni. Eu în afară de ei am numai "cunoştiinţe".

[Arken]

Wow, ce'mi aud urechile ( mai bine zis ce'mi vad ochii ).

Cum adica fara prietenii, lol, ce ai face fara prieteni? Iti zic eu: inebunesti. Unii deviaza de la lumea cu care traim dar raman inteligenti iar altii se transforma in legume mergatoare. Cam asa e fara prieteni.
Cand ai nevoie de cineva pe care sa te bazezi la greu, ce faci? La fel si eu, nu sunt foarte sociabil la prima impresie decat dupa ce ma cunosc cat de cat cu o persoana. E destul de ciudat sa trancanesti o ora cu cineva pe care abia l'ai cunoscut. Sau asa mi se pare mie.

Raspunsul meu este: Cu prieteni intodeauna. Fara e urat!

[Lye]

Hai...să nu vină cineva la mine sa imi spuna ca e mai bine fara prieteni ca mă bufneste un râs din'ala nesimtit. Am zis PRIETENI....nu asa prieteni aparenti.
Nu exista persoana care nu poate sa stea fara prieteni. Fie ca vrei sa vorbesti cu , sa iesi afara... sau pur si simplu sa stai in compania cuiva... iti trebuie un prieten. E foarte greu să fi singur(eu stiu cum e sa stai fara prieteni). Defapt...e unul dintre cele mai teribile lucruri. Prieteni sunt doar cei pe care contezi întodeauna...restu sunt cunoştiinţe. Eu pot sa spun ca am doar 3 prieteni...restu,dupa cum am spus... sunt doar persoane pe care le cunosc si cu care pot discuta lucruri ce nu sunt importante... sau care nu ţin de viata mea personală... si de lucruri delicate.
Dar rămân la concluzia mea: nu poţi sa stai fara prieteni

[βεκi]

Am stat si am citit fiecare post in parte , deoarece mi se pare foarte interesant acest topic si am observat pareri diferite , unele chiar pe gustul meu . Cu sau fara prieteni ? Greu de decis . Cu siguranta toti ne aflam intre doi pereti si nu stim pe care sa il alegem . Raspunsul este cat se poate de simplu . Alegem prietenii . Chiar daca nu dorim acest lucru , vrand sa traim pe cont propriu , o parte din noi doreste sa nu se simta singura , iar in final ne dam seama ca acea bucata din noi este chiar propia persoana . Nu exista " Traim fara prieteni" . Este un lucru atat de prostesc , deoarece nimeni nu poate trai fara prieten . Simtim continuu nevoia de a comunica, iar la acest lucru ne ajuta bineinteles prietenii . Cu siguranta toti dintre noi simtim nevoia sa impartasim noile experiente , secretele si alea alea . Nu spun ca nu exista prieteni falsi , deoarece si eu la randul meu am fost tradata . Dar daca stam sa ne gandim bine cam toti spunem acelasi lucru : suntem tradati . Ar trebui sa ne mai gandim o data , deoarece si noi am tradat la randul nostru . Cuz...nobody's perfect =]] . Prieteni falsi sunt si vor continua sa existe . Dar de ce sa nu deschidem ochii bine ? Putem sa ne gasim adevarati prieteni cu care sa ne petrecem timpul . Singuratatea nu e o solutie . Cine ar putea trai singur ? Caci eu una cu siguranta as muri ...

[Crazy~Tenshi]

Chiar daca se intampla ca prietenii sa ma tradeze, sa ma dezamageasca, sa ma faca sa vad parti ale lor pe care nu credeam ca le au, totusi simt nevoia de a avea pe cineva alaturi de mine, cineva caruia sa ii pot spune orice. Prietenii adevarati sunt destul de rari, majoritatea ne fac sa nu ii mai consideram astfel dupa ce ne ranesc, poate nu intentionat.
Am prieteni, unii in care am multa incredere pe care nu au castigat-o dupa cateva minute de vorba despre lucruri banale, neimportante. Pe acesti prieteni ii cunosc de mult timp si cred ca ma pot baza pe ei cu adevarat. Am o anume foarte buna prietena, o fosta colega, care imi e intotdeauna alaturi, ma asculta si incearca sa ma ajute sa ma simt mai bine, iar eu incerc sa fac acelasi lucru pt ea oricand are nevoie.
Nu imi place sa ma bazez pe prietenii "de ocazie", mai bine zis pe cunostinte. Le consider doar genul de persoane care se prefac ca iti sunt prietenii, dar sunt alaturi de tine doar atunci cand au nevoie de ajutorul tau.