Păcate

[Berry.]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Well . . . :-? .Este primul meu fic şi e inceput de ceva timp. ^_^ Sper să vă placă, aştept păreri, critici ^^. Spor la citit. :d

Capitolul unu

Când totul crezi că se termină, mergi mai departe având capul sus. Când nu mai ai putere să te ridici, găseşte-ţi forţă din străfundurile inimii. Iar când nu mai ai scăpare, găseşte-ţi o cale de ieşire . . .

Privesc în faţă . . . doar in faţă şi sunt îngrozită, chiar stupefiată de ceea ce tocmai am făcut. Mâinile îmi sunt pătate de sânge, iar mirosul lui îmi provoacă greaţă, îmi vine să vomit. E un miros aşa de greu, strident, la fel ca un parfum de proastă calitate şi ieftin. Tremur involuntar şi nu mă pot opri oricât de mult aş vrea acest lucru. Urechile mele nu mai aud , ochii mei nu mai văd . . . nu simt, ci doar stau nemişcată privind în gol, într-un punct fix de pe tavan. Poate sunt ca o statuie în acest moment, dar nu mai am energia şi forţa necesară pentru a mă mişca, de a mai face vreun singur pas ca să mă ridic de pe parchetul lucios şi fin. Mă simt murdară, murdară de tot acest sânge de pe mâinile mele, care nu-mi aparţine şi care-mi pângăreşte sufletul şi trupul.
Bătăile inimii îmi sunt din ce în ce mai accelerate şi inima aproape că îmi sare din piept, nu o pot controla, face ce vrea şi nu-i pot da ordine. Întotdeauna face aşa în momente stresante, de maximă tensiune.
Respiraţia mea sacadată se aude în întreaga încăpere şi mă simt ciudat . . . îmi e frică să nu ajung un monstru . . . de fapt, îmi e frică să nu fi ajuns deja un monstru, o creatură fără suflet care poate manipula, răni şi distruge persoane fără să clipească sau să-i pese.
Dar eu nu sunt aşa ! Nu sunt ! Doar m-am apărat ! Asta am făcut. A fost vina lor şi nu a mea, a lor şi nu a mea. I-am găsit în pat într-o ipostază nu tocmai plăcută. M-au înşelat . . . Şi-au bătut joc de mine fără să le pese de cât de mult pot să sufăr sau să plâng. Ea, cea mai bună prietenă şi el, iubitul meu.
Dar i-am prins şi au vrut să mă omoare, dar nu le-a reuşit, am fost mai bună ca ei . . . mult mai bună. Iar înainte să apese el pe trăgaci, de data asta eu am fost cea rapidă şi m-am ferit. Apoi, scoţând din sertarul al doilea de lângă perete un pistol am tras în jurul meu fără să fiu atentă pe cine pot să omor. I-am nimerit. I-am împuşcat, dar s-a întâmplat din greşeală, instinctiv. A fost un mod de auto-apărare. Când am văzut acel sânge curgând din ei m-am panicat şi nu am chemat poliţia. Poate i-aş fi putut ajuta, dar mi-a fost frică . . . am intrat într-o stare de panică şi nu am putut să sun la salvare.
Dar . . . mă simt măcar puţin vinovată ? Nici eu nu ştiu ce să răspund la această întrebare care îmi macină sufletul. Sunt rea? Nu cred . . . dar poate că sunt.
De ce a trebuit să-l găsesc în pat cu cea mai bună prietenă ? De ce m-a trădat în acest fel ? Atâtea întrebări şi eu nu ştiu ce să răspund la ele . A spus că va fi acolo pentru mine mereu, că mă va susţine şi că nu mă va înşela niciodată . Niciodată, sună aşa sinistru pronunţat în acest moment, sună aşa de etern. Dar nu s-a ţinut de promisiune. A fost un ticălos, un idiot. A meritat să moară.
Vreau să ţip, să urlu, să sparg ceva. Să-mi descarc toată furia pe vreun obiect. Vreau să mă întorc în trecut, să dau timpul înapoi . . . să nu mă îndrăgostesc de el.
Există un proverb care întotdeauna mi-a plăcut : ''Când viaţa îţi dă lămâi, fă limonadă.'' Dar ce pot să fac când îmi pun pe cap doi morţi ? Să regret ? Nu, ei m-au trădat prima dată. Nu o să mă predau la poliţie nici moartă, am o viaţă de trăit şi multe vise de îndeplinit.
Vreau măcar ca pentru câteva luni sâ trăiesc ce nu am trăit până acum . Doar câteva luni . . . Ştiu că sunt egoistă şi-mi vreau doar binele meu personal, dar orice persoană ar face asta chiar fără să regrete. Orice om are un păcat, iar acesta va fi păcatul meu mortal, păcatul meu care nu poate fi iertat, poate nici eu n-o să-l pot ierta vreodata . . . doar cu timpul, doar el ştie ce o să se mai întâmple.
Respir şi expir . . . respir şi expir. Clipesc de câteva ori şi mă adun. Sunt într-o cameră din imensa mea casă, mai degrabă vilă. Nimeni nu a auzit sunetul provocat de pistol, iar asta e foarte bine, dar e foarte bine pentru mine, nu pentru altcineva. Nu există niciun martor şi aşa pot să ascund cadavrele iar apoi să-mi continui viaţa normal, poate cu o altă identitate.
Ştiu că sunt rea, egoistă, dar nu-mi pasă pentru că asta sunt eu, eu şi nu altcineva. De acum încolo o să fac totul pentru binele meu şi nu voi mai suferi sau, în cel mai rău caz, n-o să mai plâng niciodată.
Alexander, iubitule, Alison, dragă prietenă, asteptaţi-mă în Iad, sigur acolo merg după moarte ! Ne vom reîntâlni poate mai curând decât crede oricine. Sper să nu fie prea cald în Infern.

[SnowFlake.]

Well ^.^ am trecut si eu cu vederea pe aici... si m-am gandit sa comentez umpic ^.^
Descrierea este foarte buna.. si cred ca daca chiar i-ai fi omorat.. legea ar fi fost de partea ta.. asta daca nu era oarba .. dar eu stiu ca atunci cand este o moarte.. in cazul tau doua morti... in auto-aparare nu esti pedepsita ^.^
Oricum : asasino ^.^ ( in fic :P)

Mie una .. imi place mai ales ultima parte:" Alexander, iubitule, Alison, dragă prietenă, asteptaţi-mă în Iad, sigur acolo merg după moarte ! Ne vom reîntâlni poate mai curând decât crede oricine. Sper să nu fie prea cald în Infern."

Te pricepi sa compui , mai ales cand ai inspiratie... and.... Spor la scris! Astept capitolul urmator .... * hugs her * >:D<

[Nami]

Prim capitol este bun. Nu este nici prea lung, dar nici prea scurt. Este interesant ca scrii la persoana I. Ai descris bine sentimentele fetei. Greseli de tastare, nu am prea vazut. Folosesti expresii care fac capitolul mai interesant. Descrierea este buna. Dialogul nu este sec.
Descrierea si dialogul se imbina bine.
Ai imaginatie bogata, nu am prea vazut un fic asemanator.

Spor la scris !

[Axxa.No.Way]

"cu capul"- nooooo waaaay, cacofonie :))
"Bătăile inimii îmi sunt din ce în ce mai accelerate şi inima aproape"- repetitie O.o(am mai gasit inca una cam deranjanta, dar je=lenesa, deci je nu mai scrie =] )
"în colo"- incolo:-w

Nu incetezi sa ma uimesti, ma petite berry :O dar sunt atat de mandra de tine, cred ca e cel mai minunat lucru pe care l-ai scris pana acum(asta a fost un compliment 100%)! Felul in care ai descris face sentimentele personajului principal sa fie atat de puternice, incat ma simt vinovata(si nu ma refer doar la cat de prost m-am simtit din cauza surorii mele). E un capitol foarte reusit, tine-o tot asa si chiar mai bine(mereu se poate mai bine!). Felicitari pentru descriere, e superba :cry: (deja devin prea sentimentala ca sa mai adaug laude, desi meriti muuuuuulte!)

P.S: cred ca ai realizat pana acum ca imi place mult acest nou fic, daaaaaaaa?
bye bye, luv ya little sys si Paste Fericit >:D<
apropo, scrie! scrie! scrie! \:D/

[Berry.]

Mulţumesc foarte mult pentru păreri, fetelor :x . Mă bucur că vă place şi acesta este capitolul doi, de fapt, doar prima parte <3 . Vă mulţumesc din nou ptr. commuri şi sper să vă placă şi acest capitol ^^.

Capitolul doi
Prima parte

***

Ani, zile, ore, minute . . . secunde . Timpul nu stă în loc doar pentru că vrea cineva . . . el este într-o continuă mişcare şi nu se opreşte niciodată . Ceasul numără minutele până la judecata de apoi, iar clepsidra ne arată cât timp mai avem de trăit .
Tic-tac, tic-tac, tic-tac . . . fiecare om iubeşte, învaţă, greşeşte, iartă, face copiii ( sau plozi ) şi pe urmă moare. Nimeni nu ştie atunci când moartea vine şi răpeşte persoane pentru a-şi satisface pofta nebună de suferinţă . . . nimeni. Trebuie să ştii să trăieşti viaţa la maxim .

***

Urc în grabă scările de marmură neagră, dar în acelaşi timp mersul meu este elegant . . . impunător. Nu privesc în spate, sunt hotărâtă şi ştiu exact unde vreau să ajung, deci nu o să-mi pierd vremea doar pentru a mă opri din drum . Timpul e preţios, iar viaţa e prea scurtă, mai ales pentru mine . Cu mâna dreaptă îmi dau şuviţele de păr ondulat de pe chip, iar cealaltă se mişcă pe lângă corp . Sunt îmbrăcată într-o rochie până la genunchi cu un decolteu destul de mare, roşie . Roşu, culoarea pasiunii, a iubirii, dar din păcate şi a morţii. Poate nu ar trebui să mă gândesc la asta, dar şi eu voi muri cândva . Dar nu mi-e frică, nici nu trebuie să-mi fie, poate acolo unde voi ajunge voi fi mai fericită . . . sper.

Părul meu şaten îmi dă un aspect angelic, dar pe care nu-l merit după tot ce am făcut . Ochii mei verzi, ca de felină, strălucesc în lumina lunii, ştiu că sunt frumoasă, dar dacă nu mă laud eu, nimeni nu o va face . Am cu ce să mă mândresc până la urmă .

Privesc cerul înstelat şi un sentiment ciudat îmi pătundre în inima, îmi cotropeşte sufletul, iar eu simt că nu mai pot respira cum trebuie şi pulsul îmi creşte . Amintirile mă macină, dar vreau să mă calmez . Trebuie să mă calmez ! Nu pot risca să fac o criză de panică în mijlocul oraşului, ar trebui să merg să mă plimb puţin, iar apoi, dacă mă voi simţi mai bine, o să mă întorc la petrecere .

Fug prin blocurile întortocheate, iar respiraţia-mi este din ce în ce mai greoaie, am nevoie de o pauză, de un moment de linişte . Mă opresc pe o bancă mică şi ruginită din cauza timpului . Am nevoie de odihnă, prea mult stres nu e bun pentru sănătatea mea deja destul de şubredă . Simt că nu-mi revin, inima îmi bate aşa de tare . Linişteşte-te, te rog ! Vreau să mă ridic, dar înainte să fac asta mă prăbuşesc pe pământul rece . Dar două mâini puternice ( sigur sunt de bărbat ) mă prind şi mă iau în braţe . Nu văd clar, dar pot să observ că mă cară în mâini până la o maşină ( sigur e a lui, presupun, nu pot să fiu sigură ) . Îmi pune corpul meu firav pe bancheta din spate şi cu mâna dreaptă caută prin buzunar ceva . Scoate un mic recipient cu o substanţă şi-mi dă să miros din ea . Miroase oribil, îngrozitor, dar cred că-şi face efectul pentru că mă simt mult mai bine, pot chiar să respir cum trebuie . Îmi întind corpul şi mă uit în ochii lui atât de frumoşi . Au o culoare puternică de albastru, şi uau, ce albastru superb . Întotdeauna mi-a plăcut enorm această culoare, îmi trezeşte numai sentimente de bucurie. Îl privesc şi mai atent pe tip, de fapt, mai mult îl miros, are un parfum aşa . . . plăcut, un parfum bărbătesc de cea mai bună calitate ( cred ) .

Vreau să spun ceva, să rup liniştea greoaie care s-a pus între noi, dar parcă ceva-mi spune să tac . Mă simt aşa de . . . vurnerabilă lângă el . Respiraţia-mi greoaie se aude prea tare între noi doi, în maşină . Se uită la mine cu ochii lui care mă intimidează.

- Eşti bine? Adică, te simţi mai bine decât mai devreme?
Se uită la mine după ce termină întrebarea şi zâmbeşte . Să spun sincer, nu am mai văzut vreodată un zâmbet aşa de . . . sincer, plăcut .
- Da, cred că da .
Abia reuşesc să pronunţ răspunsul meu .
Cred că observă tensiunea dintre noi şi mă mai întreabă ceva :
- Care îţi este numele? Presupun c-ai un nume, am dreptate?
- Da, desigur, iar acesta este Anette, Anette Mihaela Summer . Acum pot să presupun şi eu că ai un nume, nu? Care este acesta?
Privesc cum îmi întinde mâna şi se prezintă :
- Eric, încântat . Vrei să te duc undeva ?
Mă întreabă pe un ton aşa de dulce încât nu-l pot refuza, deci accept şi îi spun adresa mea . Sper doar că nu e un hoţ şi-o să vină să mă jefuiască . Dar sigur nu e, am eu încredere în el . E ciudat, abia-l cunosc, dar parcă îl ştiu de o eternitate . . .
În drum spre casa mea, el opreşte la un magazin şi-mi spune că merge să cumpere ceva . Aştept puţin, dar văd că vine un poliţist spre mine.
- Domnişoară, ştiţi că aţi parcat pe o trecere de pietoni? Este interzis prin lege acest lucru, actele la control vă rog frumos!
Când o să vină Eric sigur o să-l omor, cum poate face asta? Dar, acum, trebuie să găsesc o scuză bună care să justifice această fără-de-lege .
- Păi, domnule poliţist, soţul meu s-a dus să-mi cumpere ceva de mâncare pentru că sunt gravidă şi am nişte pofte .
Doamne, ce pot să inventez, sigur trebuia să mă fac scriitoare . Poliţistul mă priveşte puţin ( cred ca să se asigure dacă sunt într-adevăr însărcinată ), dar chiar atunci apare Eric ( sau aşa-zisul meu soţior ), sper doar că n-o să mă dea de gol .
- Domnule, este adevărat că soţia dumneavoastră este gravidă şi din această cauză a-ţi parcat pe trecerea de pietoni?
- . . .

[SnowFlake.]

Hello Berry` ! Am trecut si eu pe la tine.. si m-am gandit sa-ti las un comm daca nu te superi.
La inceput este chiar real citatul.. timpul nu sta in loc deci.. fetelor trebuie sa ne traim viata la maxim.. cu bune cu rele si cu prostii de ce nu?!... Bine acum nu ma credeti perversa , caci nu sunt si .. coleguta mea stie asta , dar sa revenim asupra ficului tau.
Ai scris undeva " îmi pătundre " si cred ca era imi patrunde.. si "vurnerabilă" - vulnerabila...
"cauză a-ţi pe trecerea de pietoni?"- a-ti parcat pe trecerea de pietoni.. Si cam atat. Nu am mai vazut greseli de tastare >;d<.
Dialogul si sentimentele pe care le-ai descris imi plac la nebunie ^.^ iar mica " minciuna " care daca se repeta mult poate devenii adevar pe care tu i-ai spus-o domnului politist a fost una nevinovata sper ca nu te va da de gol ^.^ insa asta urmeaza sa vedem...
Esti o scriitoare foarte buna din punctul meu de vedere si cred ca ai stat in jur de 3-4 ore sa scrii cu diacritice , ceea ce eu nu as rezista pentru ca imi pierd rabdarea foarte repede.

Ei , bine deci astept cu nerabdare urmatoarea parte a capitolului doi ! Spor la scris >:D< si inspiratie multa!