Predestined paths

[Sushiiushii]

OMG, e Duminica si 7:06am XD..iar eu stau si citesc fan ficuri :P
Lolz...
Waw..uimitor, nu-mi vine sa cred, e asa de frumos :X.
Sentimentele personajelor au fost atat de bine conturate, ca parca ma simteam ca ma saruta Ed [As vrea eu xD] 8->

Mi-a placut foarte mult capitolul, dar fraza mea favorita e asta:

- Nu.. Încă puțin mai stai așa, te rog.. i-am spus ghemuindu-mă și mai mult la pieptul său.
L-am auzit chicotind și am luat asta ca pe un „da”.

Căci nu locul contează, ci persoana cu care ești în acel loc. Pentru că acolo unde vei fi tu, voi fi și eu pentru tine, mereu!

Vai!! Nu ai idee ce mult mi-a placut, tinand cont ca citesc la ora asta asa de matinala xD . A fost asa de dulce...
Cu descrierea ma omori, cu actiunea ma sugrumi, cu naratiunea ma indopi XD ...
Nu stiu ce sa spun, decat sincere felicitari !

Multa imaginatie, si pe cuvant ca mor de curiozitate in legatura cu ce se va intampla in legatura cu cuplul nostru :X...poate un mic Ed...sau o micuta Ale..nu ar strica..nu-i asa scumpilici :-"
Gata, te las in amarul tau, nu vreau sa-ti violez ideile XD. Te pupacesc :D

[Mitus]

Hello^_^
Am citit ficul tau de mult si imi place, defapt ce vorbesc eu aici il ADOR. Te descurci minunat, am dat din greseala peste povestea ta, dar nu imi pare rau deloc. Este una foarte reusita si imi face placere sa citesc. Am vrut sa pun un coment mai repede, dar l-am scris si pe cand sa postez mia cazut netul si de nervi am lasat-o balta:]]
Ador acest cuplu, defapt imi place mai mult de Edi:]] e atat de scump se vede ca o iubeste extrem de mult pe Ale... Sincer eu nu cred ca exista foarte multi baieti care sa iubeasca asa de tare o fata, incat sa fie in stare sa stea langa ea chiar daca o vad pe aceasta cu alt baiat(care mai e si asa de idiot). Nu pot spune ca Robi nu imi place, dar e prea tampit.... Cum a avut el tupeu sa incerce sa o violeze? Ha in locul lui Edi il trimiteam direct la spital X(
Ma bucur ca cei doi sunt insfarsit impreuna si eu vreau sa am un iubit asa grijuliu si intelegator:[[
Dupa greseli sincer nu mam uitat, daca citesc ceva care imi place foarte mult nici nu ma chinui ca caut greseli, eventual daca chiar nu am altceva de facut...
Spor la scris si grabestete cu continuarea
Kissez:*:*
:bye:

[Japan Lover]

Sunt in trecere pe zup deci m-am gandit sa-ti las com :)).
Imi place actiunea,ca intotdeauna.Decurge bine si nu e grabita.
La dialog ..e bun..
Descriere e buna si ea :)).
In ceea ce priveste sfarsitul capitolului ....da a fost frumos..mie mi-a "sunat " mai mult ca un end de poveste :))....adica as fi vrut sa-l termini cu o intrebare,cu un gand al ei sau cu o propozitie simpla ,dar la tinta care sa ma intrige si care sa ma fac sa vreau sa citesc si mai departe asa cum am vrut pana acum.De data asta nu a fost asa..adica nu stiu ce se va intampla in continuare sau nu vreau sa stiu mai bine zis pentru ca nu am de ce sa vreau..nu e acel lucru care ma face sa vreau nextul..ar putea chiar fi sfarsitul dar stiu ca nu este ..adica se putea deduce ca se intorc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti :))vreau sa lasi ca si inainte ceva care sa ma tina in suspans sa nu se piarda acea "placere" de la finanlul fiecarui capitol.
Cam atat.Sper ca nu ai sa te superi de chestia cu finalu.Deci sa nu o iei gresit.Capitolu a fost perfect ca si celelalte ,dar vreau sa introduci finalal incitant ce lipseste.
Ok.Cam atat.
Bye!

[Minnie]

Salutică! :D *please, don't throw with tomatoes at me* știu că am întârziat cam mult și pentru asta îmi cer mii de scuze, dar am avut niște problemuțe și timp prea puțin : - S . Mulțumesc mult pt replay-uri, pentru faptul că citiți și vă place și pentru că îmi lăsați părerea voastră sinceră. Cât despre faza cu finalul despre care vorbești Japan Lover, m-a surprins puțin observația ta și întradevăr au fost niște capitole ceva mai „liniștite” (mă refer la final) pentru că așa mi-am propus, dar stai lin că voi reveni curând cu acel final incitant (suspans astea ^^) .
Sper să vă placă acest capitol și sper să mă revanșez pentru întârzierea mea : " > . O mică avertizare: (+16) - (+18) ^^

Lectură plăcută! *hugs*

Cap 23: Al meu!

- Trei, doi, unu și.. La mulți ani, Eduard!
Ne-am făcut „simțită” prezența în cameră, iar blondul a sărit ca și ars din pat frecându-se buimac la ochii. Era și timpul să se trezească. Mă amuzam copios de reacția lui alături de cele două dame. M-am apropiat de pat îndemându-l pe blond să sufle în lumănarea aprinsă din vârful tortului de ciocolată, decorat cu mici forme din frișcă. Aș putea-o numi capodopera mea. Cu toate că cele două doamne, Camelia și Carmen, s-au oferit să mă ajute, am preferat să fac totul singură pentru iubitul meu. Nu în fiecare zi făcea 21 de ani, nu?
- Hai, puneți o dorință, sărbătoritule! l-a îndemnat mătușa sa.
- Să mă lăsați să dorm, se pune? a întrebat căscând.
- Ai vrea tu, nu și eu!
Am chicotit, iar când se aștepta mai puțin l-am „pictat” pe față cu puțină frișcă. Hei, cine a zis că nu mă pot distra puțin? Nu mă așteptam să îmi întoarcă favorul, dar a făcut-o când eram prea ocupată să mă amuz. Frișcă și puțină ciocolată pe post de fond de ten. Asta da combinație originală! M-am prefăcut supărată, iar el a izbucnit în hohote de râs.
Mai apoi, m-a tras brusc foarte aproape de el, gurile noastre unindu-se într-un sărut. Buzele sale se jucau cu ale mele, dezmierdându-le și mușcându-le pe alocuri. O, Doamne! Felul lui de a se „juca” trezea la viață o pasiune nebună de a-l avea. Nici n-am observat când am rămas singuri în cameră. Avantaj! M-am lăsat condusă de instincte, agățându-mă cu brațele de gâtul său și lăsându-mă peste el în patul spațios. Simțeam cu bătăile inimii se accelerau, iar respiratul îmi devenea din ce în ce mai pronunțat. Am rupt sărutul, continuând să-mi plimb buzele dinspre obraz spre gâtul lui, trasând mici lini umede cu limba. Mâinile blondului, ce mai devreme se odihneau pe șoldurile mele, m-au prins de umeri făcându-mă să-i privesc sclipitorii săi ochii albaștrii.
- Mmh! Ale, vrei să ajungeam la masă cu două ore mai târziu?! a chicotit, dând cu subînțeles din sprâncene.
- Neah! am scos limba jucăuș. Voiam doar să știu ce gust are frișca de pe fața ta.
Am râs în timp ce ne-am ridicat în capul oaselor și ne-am îndreptat spre baie să ne curățăm de restul din tort.
- La voi, fetele, totul e cu subînțeles. l-am auzit vorbind într-un târziu în momentul când s-a reîntors în cameră să se schimbe. Ca și nu care înseamnă, de fapt, da!
- Ce de teorii.. mi-am dat ochii peste cap plictisită. Hai o dată, să coborâm!
- Știu, scumpo, doare adevărul!
- Da’ ce doare.. Ești gata?
A aprobat din cap, apoi am ieșit îndreptându-ne spre bucătărie. Cami și Carmen ne așteptau cu masa pusă, deja. Am savurat deliciosul prânz și eram foarte mândră de mine, căci de această dată ajutasem mai mult decât deobicei. Am mai discutat una alta, am mai ciocnit un pahar în cinstea sărbătoritului meu, iar spre final i-am oferit micile cadouri cumpărate. Adevărul era că avusesem niște zile obositoare în încercarea de-ai găsi lui Edi cadoul perfect și sinceră să fiu, nici de ce-i luasem nu eram pe deplin mulțumită. Merita mult mai mult, dar băiatului ăsta.. Nu-i lipsea absolut nimic! Mă refer la partea materială. A fost destul de surprins de acea poză cu noi doi, înrămată. Era totuși ceva simbolic, iar acel minunat peisaj de mare plus micile efecte dădeau un aer romantic. Cele două dame s-au rezumat la ceva mai practic, haine și bani. Blondul ne-a îmbrățișat călduros pe fiecare, mulțumindu-ne. Cred că nu se aștepta la asta. Eram atât de fericită văzându-l zâmbind, dar cu toate astea simțeam ca și cum ceva lipsește.. Mă întreb, oare ce anume?..

Spre seară programasem să ieșim cu niște prieteni de-ai iubitului meu. Mă rog, vreau să spun prieteni de-ai noștri. Vorbisem la telefon cu fratele meu și Deea, dar din cauza unor întâlniri de afaceri pe care nu au putut să le contramandeze, nu au putut veni în Edinburgh. Nici Ioana și Andrei, căci erau plecați din țară, dar au promis că se vor revanșa când eu și Edi ne vom întoarce în Londra.
Cum era destul de cald, mi-am luat o pereche de pantaloni scurți albi, în sus o cămașă în carouri cu difeite nuanțe de mov ce se lega, lăsându-mi abdomenul plat la vedere și părul brunet mi-l prinsesem în două codițe împletite. Pe când Eduard a preferat o pereche de pantaloni trei sferturi și în sus un tricou simplu, negru. Mereu am zis că acea non-culoare îl prindea foarte bine, îi dădea un aer.. sexi!
Aveam de gând să ne întâlnim la un fel de bălci. Era ca o tradiție sau ceva de genul, ce avea loc în fiecare an în aceea perioadă. Tabere cu dulciuri și alte cele, jocuri, carusele, artifici, gălăgie, într-un cuvânt distracție. Din păcate era ultima zi, dar de care vom profita la maxim.
Din câte se părea ajunsesem ultimi, dar deh! Se permitea având în vedere că Edi era sărbătoritul, iar eu.. Eu un VIP, fără alte comentarii! Am chicotit la acest gând. Ne-am apropiat de grupul de patru persoane ce ne aștepta la intrare, două fete și doi băieți.
- La mulți ani, Ed! a sărit una din fete la gâtul său îmbrățișându-l, ignorându-mi cu totul prezența.
M-am încruntat strângând din dinți. Singurul motiv pentru care nu am început să mă crizez a fost să nu îi dau acea satisfacție pe care și-o dorea. Mă scotea din sărite la fiecare cuvânt pe care îl scotea pe gură și zău, că am încercat să fiu altfel, dar cu ea nu se poate.
- M-Mulțumesc, Nico.. a îngânat blondul ridicând din umeri, privindu-mă la rândul lui uimit de reacția ei.
Ha, mai ușor cu gesturile, piți! Nu am reușit să-i scot deloc fițele din cap vara asta, poate că reușeam în final dacă mai stăteam pe aici. Se vedea de la o poștă că salivează după prietenul meu, dar trebuia să înțeleagă că e al meu. Doar al meu! Sunt atâția băieți pe planeta asta, nu putea să găsească altu? Arăta destul de ok, părul roșcat foarte creț, ochii verzi și un corp destul de proporționat cu forme. Poate dacă ar fi fost mai atentă în „jur”, ar fi observat că Adrian o sorbea din priviri. Un băiat înalt bine făcut, părul șaten cu tendințe spre gri și era posesorul unei perechi de ochii superbi de un albastru închis, intens. Sora lui geamănă, Anna, deținea cam același trăsături. Singurele diferențe fiind de înalțime, aceasta din urmă fiind mai scundă, iar părul ei ajungea până în dreptul umerilor, tuns drept și mă rog, formele specifice feminine. Erau niște persoane incredibile și foarte înțelegătoare, mă înțelegeam super cu ei. Și să nu cel din urmă, George, genul tipului narcisist și cam afemeiat, dacă mă întrebi pe mine. Era brunet, ochii negri și destul de bine făcut. Chiar mă întreb dacă o să-i pună vreo tipă „capac” la câte mofturi face cu privire la genul feminin. Ar face o pereche bombă cu don’șoara piți de față, dar vorba aceea, elementele identice nu se atrag. Cel puțin, nu în cazul ăsta.
După alte urale și saluturi, am luat-o din loc. Muzica se auzea răsunând zgomotos din boxe, iar murmurul provocat de mulțimea de oameni ce se afla la bâlci era precum un sunet de fundal. Ca și restul vizitatorilor, nu am lăsat în urmă nici o tabară „neanalizată” ce aveau expuse tot felul de chestii (brățări, lănțișoare și alte cele) drăguțe, confecționate manual, sau cu dulciuri (în special turtă dulce) făcute în casă cu diferite forme amuzante și să nu mai vorbesc de carusele. Ne-am prostit, am glumit, am râs. Adevărul era că o cam luasem razna, dar chiar aveam nevoie de o astfel de seară nebună. Ne-am distrat și ne-am simțit foarte bine. Până și Nicoleta renunțase la o parte din nemulțumirile ei sau mai bine zis mofturi, dar asta nu însemna că am șters-o de pe lista mea de nesuferite.
Nici nu mi-am dat seama cât de repede a zburat timpul. Orologiul arăta deja că trecuse de mult miezul nopții. Luasem o pauză din zbenguială, stând la o masă și sorbind din paharele cu vin sau din cutiile cu bere, după preferințe. Am simțit cum mici picături reci din ce în ce mai dese îmi mângâiau pielea. Ah, ploaie de vară, cât te ador! Chiar aveam nevoie de ceva răcoritor. M-am lăsat pe spate în scaun, ridicând fața spre cer și zâmbind inconștient. Anna și cu mine începusem să vredonăm cu voce tare versurile melodiei ce se auzea încă răsunând din boxe.
- Ed, ce faci omule, striptis?!
Amuzamentul din vocea lui Geo mi-a atras atenția făcându-mă să mă întorc spre blond și să mă opresc brusc din „reprezentația” mea. Acesta era pe jumătate dezbrăcat, lăsându-și o parte din abdomen la iveală. O vedeam pe roșcată parcă mâncându-l cu privirea și să nu mai vorbesc de toate tipele ce treceau și pe care le auzeam chicotind. Știu, fetelor, e bun!
- Ce crezi că faci? îl întreb seriosă încruntându-mă, iar Ed se blocase cu mâinile suspendate în aer în încercarea lui de a se descotorosi de obiectul vestimentar.
- Îți dau tricou să nu te uzi, cel puțin nu rău. Nu vreau să răcești și plus că.. s-a oprit privindu-mă cu subînțeles.
Am făcut și eu același lucru. Din cauza picăturilor lichide cămașa mov mi se udase vizibil destul de repede, dat fiind că era și dintr-un material mai subțire se distingea forma sutienului meu închis la culoare. De parcă nu am mai fost văzută și pe plaja doar în costum de baie. Iritată, mi-am dat ochii peste cap.
- Și tu să rămâi fără nimic în sus? Nici să nu te gândești! mi-am pus hotărâtă mâinile în sân dezaprobând din cap. Îmi e de ajuns că trebuie să suport toate chicotele cât ești îmbrăcat. Deci în concluzie: nu, mulțumesc pentru ofertă!
- Alex, nu mai fi încăpățânată și ia-l pe tine! mi-a întins tricoul negru deja ud.
- Am zis nu! am ridicat ușor tonul. Așa că îmbracă-te la loc.
- Alexandra Taylor! a stăruit acesta.
- Eduard Richard! dar nici eu nu m-am lăsat mai prejos.
Cred că făceam un show demn de rating, dar nu îmi plăcea să știu că altfe fete îl puteau vedea la bustul gol. Bine, să presupunem că nu iau în calcul atunci când suntem pe plajă, dar.. Hei, acolo sunt toți la fel de „îmbrăcați”. Poate eram geloasă, încăpățânată, nesuferită, dar cu toate astea îl iubeam și nu mă puteam abține să nu fiu egoistă. Cel puțin când venea vorba despre el.
- Foarte bine! Atunci mergem acasă.
Sub privirile pline de uimire a celor din jur, blondul se ridicase în picioare imediat ce se îmbrăcase și plătise consumația.
- Poftim?! Nici nu mă gândesc să plec acum de aici. i-am scos limba triumfătoare.
- A, da? Atunci facem așa, acasă sau mă dezbrac?
Rămăsesem cu gura căscată. Ce șantajist! Nici n-am stat mult pe gânduri înainte să-i răspund.
- Ah, ce somn mi s-a făcut! am mimat un căscat. Cred că e hotărât, mergem acasă!
Toți au izbucnit în râs la reacția mea. De fapt, cred că pe tot parcursul „ciondăniri” și încăpățânări noastre nemărginite s-au amuzat copios, dar noi eram prea ocupați ca să-i putem auzi. Ne-am ridicat de la masă și am luat-o din loc. Ed i-a invitat pe prietenii noștri la vilă, dar l-au refuzat politicos spunând că oricum aveau de gând să plece fiecare la casele lor. Păcat! Eu chiar nu eram obosită, iar blondul nici atât. Ne-am salutat, fiecare văzându-și de drumul său..

- Înțelege-mă și tu! Sunt al naibi de geloasă. Așa cum nici tu nu voiai să fiu văzută așa, nici eu nu voiam să te vădă altele pe jumătate nud.
Am rupt tăcerea gesticulând. Eram singuri pe strada ce ducea spre casa blondului și nici unul din noi nu spunea absolut nimic. Nici măcar nu ne țineam de mână de parcă eram doi străini. Asta primeam mereu când făceam câte o prostie, indiferență din belșug. Tortură, într-un cuvânt. Și-a întors capul spre mine privindu-mă serios, ca mai apoi pe chip să-i răsară un zâmbet cu care ar înnebuni orice fată.
- Mersi! Asta așteptam, să recunoști. a chicotit.
I-am dat o palmă peste umăr în joacă, iar el a profitat de ocazie prinzându-mă în brațele sale puternice. Gura lui a căutat-o pe a mea unindu-se într-un sărut, în timp ce mâinile lui se odihneau pe șoldurile mele. Ne-am desprins la scurt timp, când am simțit că picăturile de ploaie erau tot mai dese și mai mari. Să nu mai vorbesc de fulgerele ce luminau întregul cer pentru câteva secunde bune, ca mai apoi să se facă simțite zgomotele provocate de tunete. Restul drumului spre casă l-am parcurs alergând. Am intrat tip-til înăuntru să nu le trezim pe Carmen sau Camelia ce presupuneam că dorm deja de ceva vreme. Blondul m-a trimis imediat să fac un duș să mă încâlzesc în baia din camera noastră, iar el la cea de pe hol. Cel puțin așa nu răceam nici unul din noi.
M-am dezbrăcat cu repeziciune, aruncând hainele pe jos și intrând în cabină. Cred că a fost cel mai reconfortant duș pe care l-am făcut vreodată. Picăturile calde îmi gâdilau și dezmierdau pielea într-un mod foarte plăcut. În graba mea, uitasem să-mi iau haine uscate, iar când am terminat de îmbălsămat am luat pe mine doar o pereche de bikini roși și cu un prosop m-am acoperit de la sânii până în dreptul feselor. Camera era luminată doar de o veioză și câte lumânări. Parfumul îmbietor al acestora m-a întâmpinat în momentul când am pășit în încăpere, iar muzica lentă ce se auzea de la DVD făcea o atmosferă romantică. Involuntar am zâmbit de-a dreptul surprinsă. Căutam cu privirea ceva decent de îmbrăcat când l-am observat pe iubitul meu stând în pat și privind îngândurat tavanul.
- Îți place...?
A întors capul rămânând cu gura căscată, apoi a închis-o la loc după câteva secunde înghițind în sec. Ochii lui albaștri s-au ațintit în dreptul sânilor unde îmi țineam mâna dreaptă încleștată ca prosopul să nu se desprindă, apoi au coborât spre picioarele mele goale. Simțeam cum pulsul inimi creștea, evitând în același timp un eventual contact vizual. A oftat parcă dezamăgit, întorcându-se cu spatele spre mine.
- Ale, scuze! N-am știu că.. Te las să te schimbi.
Am chicotit la reacția lui, apropiindu-mă cu pași mărunți de pat. Știam că niciodată nu mi-ar cere să mă culc cu el, deși puteam citi clar în privirea lui cât de mult își dorea asta. Am stins veioza de la capul patului, lăsând ca încăperea să fie luminată doar de lumânările parfumate și fulgerele de afară ce se zăreau prin traperi. M-am așezat alătur lui, înconjurându-i de la spate talia cu brațul liber.
- Ce rost ar avea să iau ceva pe mine, dacă tot o să ajung să mă dezbrac?!
Am spus pe un ton cât se poate de nevinovat. S-a lăsat pe spate, reîntorcându-se cu fața spre mine. Cred că surprins ar descrie prea puțin reacția pe care a avut-o. M-am așezat deasupra lui, cu picioarele deoparte și de alta a corpului său. Am pus stăpânire pe buzele sale înainte să poată spune ceva, el reușind să scoată doar un sunet înfundat și să rămână cu ochii larg deschiși. Am pătruns ușor cu limba în lăcașul său umed, mușcându-l delicat de buza inferioară, apoi am continuat să-l sărut dinspre obraz spre gât. M-a prins cu mâinile de umeri, îndepărtându-mă ușor de el.
- Alex.. a murmurat. Știi foarte bine că pot să te mai aștept oricât e nevoie. Nu trebuie să te simți.. presată. mi-a mângâiat obrazul, surâzând.
- Dar nu fac asta din motiv că aș fi presată. am ripostat la rândul meu. Vreau să trec la următorul pas pentru că asta simt, pentru că te iubesc așa cum știu că și tu mă iubești!
- Da.. Dar nu vreau să te lași condusă doar de o chestie pe moment, să nu regreți mai târziu. Știu că acest lucru contează foarte mult pentru tine, mai ales că ești..
- Virgină, știu! am continuat, întrerupându-l. Te deranjează asta?
Am lăsat capul în jos, îndepărtându-mă de el. Blondul s-a ridicat chicotind, sprijinindu-se într-un cot. Și-a apropiat chipul de al meu, apăsându-mă ușor pe nas cu arătătoru.
- Sigur că nu, Puiule! Nu mai vorbi prostii.
- Atunci..?
Și-a adâncit mâna în părul meu, unindu-și buzele cu ale mele. I-am răspuns „jocului” care se transformase într-unul plin de pasiune și senzual. M-am agățat cu un braț de gâtul său, în timp cu cealaltă mână încă țineam strâns în pumn materialul prosopului. S-a ridicat domol, răsucindu-se și ajungând deasupra mea.
- Atunci trecem la fapte!
Mi-a șoptit la ureche. A zâmbit pervers mușcându-și buza inferioră și descotorosindu-se de tricoul alb și pantaloni scurți, rămânând doar în boxeri. Un fulger imens a străpuns cerul, luminând pentru câteva clipe camera pe de-a întregul. Băiatul ăsta.. o să mă înnebunească definitiv. Și-a lipit buzele moi de coapsa piciorului meu stâng, mai sus de genunchi, parcurgând „drumul” cu sărutări suave spre abdomen, urcând în dreptul gâtului și totodată trasând cerculețe umede cu limba. Fiori precum mici șocuri electrice mi-au străbătut șira spinări împrăștiindu-se în tot trupul, iar respiratul îmi era tot mai întrerup. O, Doamne! Deabia a început și deja simt că o iau razna! Am tresărit în momentul când dinții săi și-au lăsat „amprenta” pe lobul urechii mele, ca mai apoi să-l aud provocându-mă.
- Ți-a pierit tot curajul de mai devreme, Pisicuțo? Pe pariu că n-ai tupeu să dai drumu la prosop!
- A, da? am chicotit, zâmbind cu subînțeles. Te-ai făcut dator cu un premiu câștigătoarei, iubitule!
Mi-am descleștat mâna, trăgând materialul de pe mine și aruncându-l undeva prin cameră, sânii mari și moi revărsându-se din acea strânsoare. L-am simțit cum a tresărit ușor când l-am tras mai aproape, lipindu-mi trupul gol de al său. A mârâit, răsuflând parcă ușurat și cred că obraji mei căpătaseră o culoare rozalie, iar inima îmi bătea mai să-mi iasă din piept. S-a depărtat puțin de mine, în timp ce gura lui și-a reluat „lucrul” dinspre gât. Buzele noastre se jucau, dezlipindu-se pentru a ajunge din nou în stadiul de unire. Limbile noastre se întâlniseră şi îşi începuseră un joc nebun, sălbatic. Palma lui rece îmi pipăia picioarele, urcând elegant spre abdomen și apoi spre curbura sânilor. Din instinct, am încercat să-mi acopăr goliciunea, dar blondul m-a prins de mână proptindumi-o de suprafața moale a patului. Îmi strângea degetele printr-o mișcare lentă, dându-le drumul și iar apucându-le.
Am uitat să respir pentru câteva secunde bune când mâna lui liberă a alunecat pe unul din sânii mei, masându-l și „frâmăntându-l” cu delicatețe și multă precizie. Mai apoi și-a apropiat gura de sfârcul deja întârit, datorită atingerilor sale, petrecându-și limba peste acel loc și dezmierdând cu buzele. M-am cutremurat, amintindu-mi să dau aerul afară din plămâni când și-a înfipt dinții în pielea mea, în același timp scăpându-mi un geamăt. A rânjit satisfăcut, strivindu-și din nou buzele de ale mele. Buricele degetelor sale trasau cerculețe pe abdomenul meu plat coborând lin spre bikini și îndepărtându-mi acel ultim obiect vestimentar. Am deschis ochii larg, scoțând un sunet gutural când l-am simțit înlăuntru meu, penatrundu-mă cu două degete.
- Stai liniștită, Pisoi! a șoptit, continuând să-mi sărute fiecare particică a corpului. Știu ce fac și mai știu că o să îți placă!
- Ah!.. aha..
Am aprobat din cap la vorbele lui Edi mai mult mecanic, trecându-mi mâna prin păr. Parcă îndemnată de mișcările sale, un geamăt prelung mi-a scăpat, dupa care, fiind jenată, am început să-mi mușc buzele, ca și cum le pedepseam de zgomotul eliberat.
- Ai să te rănești așa. Lasă-le! Habar n-ai cât de mult vreau să te aud gemând de plăcere în brațele mele.
A chicotit făcând mișcări tot mai pronunțate și cu exactitate, scoțând la iveală alte icnete și scântece și precum mi-a cerut, nu le-am mai oprit și le-am dat voie să răsune în încăpere pentru plăcerea iubitului meu.
Între timp, Eduard a scăpat de ultimul său obiect vestimentar, boxeri, potrivindu-se între coapsele mele. Ochii noștri s-au intersectat, pătrunzându-se cu privirea prin asta încercând să comunice. Fără sunete, vorbe, cuvinte inutile, ci prin simțuri vii și pure. O durere ușoară mi-a străpuns corpul, semn că m-a pătruns în totalitate dintr-o mișcare făcându-mă să-mi arcuiesc coloana vertebrală cu pieptul înainte. Țipătul pe care l-am scos nu a întrecut nici pe departe zgomotul provocat de tunet. S-a oprit gâfâind pentru câteva secunde așteptând aprobarea mea de a continua, ceea ce am și făcut. A început să mă sărute pe gură, pe gât, pe umeri, pe sâni mușcându-mă pe alocuri, în timp ce făcea mișcări de dute-vino tot mai accelerate, durerea dispărând o dată ce plăcerea îi luase locul. O mână o băgasem în părul său blond și des, strângându-l tare în pumn, pe când cu cealaltă îi „marcam” spatele prin mici zgârieturi. Îi rosteam numele aproape țipând cerând mai mult, continuând să gem din ce în ce mai des și să respir tot mai greu. Îl simțeam adânc în mine și nu doar carnal, ci și spiritual, sufletesc, curgându-mi prin vene sentimentul, trăind din asta, dar în același timp secându-mă de puteri pentru propria plăcere.
Am ținut-o în ritmul acesta în jur de 2-3 ore. Era de ajuns să-i simt atingerea degetelor sale ce luau la rând formele trupului meu, respirația lui ce îmi gâdila pielea, săruturile sale ce îmi potoleau setea, toate să mă facă să tremur din toate încheieturile până în măduva oaselor.
Mi-am înfășurat cearșaful în jurul corpului acoperidu-mi goliciunea, iar Ed și-a luat doar o pereche de boxeri trântindu-se în pat alături mie, îmbrățișându-mă. Am închis ochii și mi-am lăsat capul pe pieptul lui ascultându-i inima cum bate.
- Te iubesc, Ale! Dar.. Tu știi deja asta, nu? l-am auzit șoptind ca prin vis, dar ațipisem înainte să îi mai pot spune ceva.

Mă simt cu adevărat împlinită.. Oare ce ne-a pregătit viitorul mai departe, Eduard?

[Fifilina]

:love: M'am indragostit de capitolul asta.Ai pus atata suflet in el, parca totul ar fi fost real.Ai povestit atat de frumos, de parca tu ai fi fost Ale cu adevarat.
Mi-a placut suspansul din mica lor cearta si unde s-a ajuns.
A meritat sa asteptam atata pentru ca este probabil unul dintre cele mai frumoase capitole pe care le-am citit.
Ma surprinzi mereu cu fiecare next, ai dezvoltat atat de mult ideea de la inceput , incat nici ca am idee ce s-ar putea intampla pe viitor.
Oricum este un fic grozav, descrierile sunt superbe pline de pasiune, suspans si tot ce mai trebuie.Dialogul nu este sec si nici prea siropos incat sa strice tot.Este pur si simplu perfect.
Mor de curiozitate sa vad ce se intampla in continuare, astept next-ul!
Multa inspiratie si succes in continuare.
Bye!

[Bambilici]

Deci, esti geniala! Am asteptat 23 de capitole, insa a meritat!
Poi am vazut o greselutza, in rest e bine. Ai descris minunat, mai ales la partea nebuna. Sentimentul pe care l-a avut Ale a fost frumos conturat. Actiunea a decurs frumos, n-a fost grabita. Dialogul n-a fost sec, m-a amuzat mica cearta cu imbracatu-dezbracatu intre Ed si Ale si au fost replici amuzante si bine gandite.
Observ ca Eduard era foarte sigur pe ceea ce face si mai ales ca sigur Ale va fi multumita :> =]]
"- Stai liniștită, Pisoi! a șoptit, continuând să-mi sărute fiecare particică a corpului. Știu ce fac și mai știu că o să îți placă! " M-a amuzat ;]]
Ma bucur ca stie ce face. :>
In rest... Scri minunat si chiar ma bucur ca am ocazia sa citesc ficurile tale. Sti cum sa captezi atentia, cum sa descri, cum sa faci lucrurile sa alunece.
Cum am zis, eu sunt fana no.1.
Astept capitolul urmator, si astept si un alt hentai dinasta asa nebunatic ;;]
Succes la scris, imaginatie, nebunie etc-uri >:D<
Besculina :X

[Sushiiushii]

Au facut-o XD
Lolz, eu ma chinui acum sa-mi fac tema la romana, dar in loc sa fac eseul ala despre datorie...prefer sa-ti citesc ficul tau :X
Descrierea ai avut, naratiune, din nou..fe pot sa mai spun..just perfect :]


Mi-a placut la nebunie, oarecum my dreams...s-au indeplinit xD . Au fost niste faza super hot/comice, la care tu scumpilici te-ai descurcat de minune XD .

Waw, pe cuvand ca daca se atingea una de Edi, pe cuvant ca o faceam frigaruie T^T..bine, recunosc ca mi-ar fii placut sa fiu si eu una care salivam pe acolo :-"...

Te-ai descurcat de minune, ce pot sa spun, numa sa nu am omori si sa-mi spui ca urmeaza o micutza Ale..sau un mic Edi pe acolo O.o.... ca am sa sparg tavanu din cauza bucuriei xD

Kiss

[Minnie]

Hellăăăăăău! Cred că v-am înnebunit cu asta, darrrrrr :X thanx a lot for all your support :X it means a lot to me! Aștept în continuare părerile voastre legate de absolut orice! Sper să vă placă și acest capitol, cu toate că eu nu prea sunt mulțumită de el. . . Enfin!
Well. . Ăăă. . La sfatul/cererea cuiva ( : - '' ) , am făcut un alt moment ceva mai hot.. Deeeci: (+16) - (+18) :D

Lectură plăcută! :*

Cap 24: Londra

Zori zilei s-au ivit mai repede decât mă așteptam. Razele calde ale Soarelui își făceau loc printre draperi, mângâindu-mi fața parcă îndemnându-mă să mă trezesc, iar cântecul păsărilor era precum un ceas deșteptător la care, din păcate, nu aveam butonul de „stop” la îndemână. M-am ridicat alene în șezut, căscând și frecându-mă somnoroasă la ochii. Am privit spre blondul meu care dormea dus, strângând perna sub cap în timp ce cearșaful îi lăsase la vedere bustul gol. Era atât de dulce. L-am sărutat scurt pe obraz și m-am ridicat din pat încercând să nu fac mult zgomot. Am luat prosopul ce zăcea pe jos din seara trecută și mi l-am înfășurat în jurul trupului, apoi am căutat prin dulap ceva de îmbrăcat. M-am rezumat la o rochiță bleumarin de vară cu bretele subțiri, partea de sub sânii căzând liberă pe corp, lungă până deasupra genunchilor. Mi-am ghidat pași spre baie pentru a face un duș reconfortant după o noapte nebună. Am intrat în cabină, lăsând picăturile calde de apă să-mi purifice corpul, deși urma atingerilor lui Eduard rămânea intactă și încă o mai simțeam vie.
Am vrut să opresc robinetul, o dată ce terminasem de îmbălsămat, dar o mână ceva mai rece ca a mea m-a oprit să fac acest lucru. Fusesem atât de prinsă în gândurile mele în legătură cu cele întâmplate noaptea trecută că nici măcar nu am auzit ușa deschizându-se și închizându-se la loc. Și-a lipit trupul gol de al meu, înconjurându-mă cu brațele din spate. Am înghițit în sec și auzeam clar ticăiturile inimi de parcă aș fi numărat cu voce tare.
- Doar nu vrei să mă plictisesc singur aici, nu?
A șoptit în timp ce își plimba buzele pe gâtul meu coborând tandru spre umăr. Simțeam cum obraji îmi iau foc și eram, într-un fel sau altu, stânjenită de apariția blondului. Da, cu o seară înainte mă făcuse a lui și mă văzuse goală pe de-a întregul, dar pe lângă faptul că fusese mai mult întuneric decât lumină în încăpere, îmi trebuia timp să fiu mai degajată în preajma sa atunci când n-aș fi purtat nimic.
- Relaxează-te! m-a sărutat scurt pe obraz, probabil simțindu-mi încordarea. Nu trebuie să îți fie rușine de mine, mai ales cu un așa corp.. Să fi nebun și tot să-ți placă! a surâs ceea ce m-a făcut involuntar să zâmbesc auzind afirmația sa.
M-a mușca delicat de lobul urechii, trecându-și limba peste forma dinților săi. Instinctiv am tremurat ușor, lăsându-mi capul pe spate, într-o parte, parcă invitându-l să-și continue jocul. Mâinile lui au alunecat pe abdomenul meu, una din ele coborând spre partea sensibilă a oricărei femei, pe când cealaltă continuând să urce spre curbura sânilor. O, Doamne! Am vrut să-i blochez „drumul” , dar eram prea vulnerabilă sub atingerile lui.
- Edi, nu.. Pot să intre în cameră și chiar să ne audă..
Am spus pe un ton rugător ce nu mă îndupleca nici măcar pe mine, barem pe el care ajunsese să mă cunoască mai bine decât o făceam eu, uneori.
- Nu prea cred. a rânjit satisfăcut. Le-am văzut pe geam plecând la cumpărături și doar știi că le cam uită Dumnezeu pe acolo!
Cu pricepere, degetele sale au început să-și facă de cap în zona mea intimă și treptat, respirația întreruptă mi se transforma în gemete tot mai prelungite. M-a eliberat din încătușarea brațelor sale cât să mă întoarcă cu fața spre el și să mă proptească de peretele cabinei, în timp ce eu m-am agățat de gâtul său trăgându-l mai aproape. Gura sa a căutat-o pe a mea contopindu-se într-un sărut plin de pasiune, limba lui pătrunzând cu ușurință în lăcașul meu umed, gustând lacom și mângâind leneș fiecare colțișor știut atât de bine. Între timp, Eduard și-a prins mâinile pe sub fundul meu și m-a ridicat în brațe, iar eu i-am înconjurat șoldurile cu picioarele. L-am simțit cum m-a pătruns, dar nu a mai durut atât de mult ca prima dată, eram mai multă plăcere și totuși de neajuns. Sânii mi se ridicau și se lăsau în jos în ritmul respirației mele întrerupte și mișcărilor pe care blondul le făcea tot mai accelerate. Îmi băgasem adânc unghiile în carnea lui, în timp ce icneam și gemeam de plăcere.
Apa caldă a continuat să ne purifice trupurile pe tot parcusul acelei ore de amor. Mi-am descolăcit picioarele din jurul taliei sale când mi-a dat drumul din brațe, lipindu-și corpul de al meu. Își ținea brațele de o parte și de alta în dreptul umerilor mei, sprijinindu-se în ele. Îmi simțeam sânii presați de bustul lui bine sculptat în timp ce ne priveam pătrunzător în ochii. Doamne! Mă îndrăgosteam iar și iar de el, era comoara mea, sufletul meu, aerul fără de care n-aș putea trăi. Am chicotit, sărutându-l scurt pe buze.
- Ce? m-a întrebat nedumerit, încă gâfâind.
- Cugetam la diferite chestii.. am răspuns absentă. Cred că ar fi timpul să ieșim.
Am schimbat subiectul, împingându-l ușor afară din cabină și urmându-l.
- Ce „chestii”?
L-am privit, apoi am întors capul spre locul unde mai devreme îmi propusesem un duș liniștit, dar Edi avusese grijă să-mi „strice” planurile.
- Vreo fantezie de-a ta? am zâmbit, rotindu-mi ochii prin încăpere.
- Se poate zice și așa. a spus râzând acoperindu-și goliciunea cu un prosop. Treci încoace! m-a tras de mână în brațele sale puternice.
- Uh! Alta?
- Nu. a răspuns pe același ton amuzat înfășurându-mă într-un prosop alb și pufos. N-ai face față, scumpo! mi-a scos limba.
- Hai, nu zău!
- Zău!
L-am ciupit drept pedeapsă, dar pe naiba dacă a funcționat! M-a luat în brațe pe sus și m-a dus până în dormitor unde m-am schimbat în rochița bleumarin, iar el și-a luat o pereche de pantaloni scurți deschiși la culoare și în sus un maieu negru.
Am coborât la parter unde cele două dame tocmai își făceau apariția pe ușa de la intrare cu pungile imense și probabil grele de cumpărături. Eu și Edi am sărit în ajutorul acestora, cărând „bagajele” până în bucătărie și apucându-ne să despachetăm, iar când am terminat ne-am distrat gătind. Da, era chiar amuzant să-l vezi pe Ed chinuindu-se să nu dărâme ceva în încercarea lui de a mă ajuta, dar totodată simpatic precum un copil dornic să învețe lucruri noi. Am avut o după-amiază pe cinste ca și restul zilelor ce au urmat.
Desigur, nu au lipsit nici măcar micile certuri dintre mine și blond. Deh, nu există relație perfectă, nu? Am mai fost la câteva concerte alături de prietenii noștri, iar eu și Anna am încercat din răsputeri să îl cuplăm pe Adi cu Nico. Aproape că am reușit, mai rămânea doar ca ei să-și facă „temele” și cât de curând presimțeam că îi voi vedea de mână. Speram asta, mai ales că șatenul chiar merita să fie fericit, iar din câte observasem și Nicoleta renunțase la iluziile false ce și le clădise cu privire la iubitul meu. Această schimbare de situație mă făcea, poate, să o sufăr puțin mai mult pe roșcată. Dar nu aveam de gând să îi spun asta, doar nu vreau să i se urce prea mult la cap, nu?!
Carmen și Cami m-au învățat numeroase rețete de prăjituri și să fac diferite feluri de mâncare, în principal cam ce prefera mofturosul de Ed. Prin acele „lecți” descoperisem faptul că mie chiar îmi plăcea să gătesc și că cele mai dificile preparate sunt foarte ușor de făcut.

Ultimele săptămâni din vara se scurseseră atât de repede căci nici nu mi-am dat seama că în mai puțin de jumătate de oră trebuia să părăsim Edinburgh și să ne întoarcem în Londra. Cele două doamne, Camelia și Carmen, au încercat să ne convingă să mai rămâne, dar cam era timpul să-i mai dăm o mână de ajutor fratelui meu la firmă și pe lângă asta se apropiau cursurile la facultate ce vor începe în octombrie.
Pentru o zi de septembrie era destul de cald. Razele Soarelui încercau să încălzească totul în jur făcându-și loc printre nori ce se plimbau liberi pe cerul senin, iar vântul adia clătinând crengile copacilor și ridicând frunzele ce se așternuseră pe iarbă precum un covor. Cu toate astea, mă îmbrăcasem cu o pereche de blugi închiși la culoare strânși, iar în sus o bluză gri ușor decoltată, pe când prietenul meu preferase niște jeanși și un tricou vernil cu desene pe el.
Cu o zi înainte de plecarea noastră, ne-am luat rămas bun de la noi prieteni pe care mi făcusem datorită lui Edi. Ne împărțisem tot felul de cadouri drept amintire până ne vom revedea. Mă atașasem foarte mult de ei și cu siguranță le voi simți lipsa, în special Annei și lui Adi, dar nici o grijă căci vom păstra legătura telefonic.
- Cred că suntem gata!
L-am auzit pe Edi trântind ultimul bagaj în mașină, apoi închizând ușa de la portbagaj.
- Oh! Dragilor, să nu uitați asta! V-am pus niște sendvișuri și ceva de băut pentru drum.
A ieșit bruneta din casă grăbită cu un coș în mână frumos aranjat ca pentru picnic. După expresia blondului îmi dădeam seama că nu prea era încântat de astfel de.. „tratamente” . De cele mai multe ori spunea că se simte prea cocoloșit, dar mie mi se păreau chiar drăguțe astfel de „atenți” având în vedere că mi-au lipsit..
- Mulțumim frumos, Carmen! Sunt sigură că ne vor fi de mare ajutor. am spus, ignorând cu totul gestul lui Ed.
Aceasta mi-a oferit o îmbrățișare caldă căreia i-am răspuns, apoi am sărutat-o pe ambi obraji, după aceea aplicându-i același ritual și Cameliei urându-ne toate cele bune. Le apreciam și respectam din tot sufletul și deși nu o luasem încă din loc, abia așteptam să le revăd. Pe timpul șederi mele au avut grijă să nu îmi lipsească absolut nimic, să nu mă simt în plus ci din contră, ca și cum aș fi fost o membră veche a acestei familii. Ajunsesem să țin enorm de mult la ele, iar prin gesturile și tratamentele lor îmi demonstrau că îmi împărtășau sentimentele și că mă îndrăgeau la fel de mult.
Am lăsat coșul cu bunătăți pe bancheta din spate a mașinii cât timp Eduard și-a luat rămas bun de la cele două dame. A trebuit să-l împing puțin de la spate să facă asta, altfel el s-ar fi mulțumit doar cu o simplă urare.
- Gata, mamă, că îmi iei tot bronzu! a protestat acesta, dar șatena i-a ignorat afirmația umplându-i obraji cu sărutări, expresia feței lui amuzându-mă teribil.
- Sper să treceți mai des pe aici. Poate data viitoare vine și fratele tău, Ale! Cami și-a întors privirea către mine, scoțând la iveală un zâmbet ce îmi era atât de familiar. Să îi transmiți salutări din partea noastră.
Am afirmat din cap drept răspuns.
- De fapt.. am început ca după un moment de gândire. Vă așteptăm pe la noi de sărbători! În familie. am ridicat din umeri, surâzând și clipind des din gene.
- Bună idee!
L-am văzut pe Edi dând aprobator din cap.
- Acum, hai să o luăm din loc că avem o groază de mers!
Zis și făcut! Iar după alte câteva urale, am urcat în automobil.
Drumul până la Londra a durat în jur de 4-5 ore din cauza aglomerației. Deja mândrul Soare se ascundea în asfințiți când am oprit în fața cabanei sale. Am coborât din mașină pentru a lăsa bagajele blondului, apoi urma să ne ducem la mine. A scos din portbagaj ce era al lui și ne-am îndreptat spre intrare. A aprins becul pe hol, după ce am pășit înăuntru. A verificat fiecare încăpere asigurându-se că totul era la locul lui. Casa era neschimbată și destul de ordonată, bine poate doar praful ce se depusese dar nu îl puneam la socoteală. Deocamdată.
- Se pare că nici un hoț nu a trecut pe aici să îți facă și ție puțin curat. am chicotit.
M-am trântit pe spate în patul moale din camera sa, petrecându-mi mâna peste lenjeria rece de un albastru pal și destul de catifelată. Ed mi s-a alăturat imediat, oftând ușor.
- S-a întâmplat ceva?
M-am ridicat, sprijinindu-mă într-un cot în timp ce îl priveam. S-a întors cu fața spre mine absent, cuprinzându-mi degetele de la mâna liberă între ale sale.
- Mă gândeam.. a răspuns într-un târziu, făcând o altă pauză. Ăăă.. Alex? Ce ai zice dacă ți-aș propune să te muți cu mine?
A zâmbit sărutându-mi mâna, iar mie mi-au trebuit câteva secunde bune să procesez ce a spus ca mai apoi să-mi revin. M-am ridicat mecanic în șezut în mijlocul patului, iar el m-a urmat. Am tras adânc aer în piept, apoi l-am dat afară sunând ca un oftat prelung. Simțeam cum inima îmi pulsează de parcă m-ar fi îndemnat să strig în gura mare „Da!”, dar raționamentul meu spunea cu totul altceva. Ochii noștri s-au intersectat și am putut vedea un strop de speranță ce se ascundea în smaraldele lui pictate cu un albastru aparte.
- Edi.. Eu.. am înghițit în sec lăsând capul în jos. Nu voiam să-l dezamăgesc sau să înțeleagă greșit ezitarea mea.
- Nu vrei, nu? m-a întrebat, iar eu am dezaprobat din cap privindu-l temătoare. Dar.. De ce? Crezi că nu ți-ar fi bine cu mine sau că o să îți lipsească ceva? Că dacă asta e problema Ale, o să am eu grij..
- Nu, scumpule! l-am întrerupt prizându-i fața în palme și apropindu-i chipul de al meu. Nu asta e problema.. Problema sunt eu! Știi cât de independentă sunt și aș vrea ca pentru început să fiu capabilă să mă descurc singură.. Dacă aș accepta acum asta, mi-aș călca în picioare principile și chiar orgoliu. Înțelege-mă, te rog! Altfel nu pot fi..
Surprinzător, buzele sale s-au arcuit într-un zâmbet dezvelindu-și dantura perfectă, apoi mi-a sărutat prelung fruntea.
- Sincer, mă așteptam la un refuz din partea ta, cu toate că am sperat ca altul să fie răspunsul.
Și-a trecut tandru degetele peste obrazul meu, dezmierdându-mi pielea și provocându-mi totodată fiori în tot corpul, un sentiment de care speram că nu voi scăpa niciodată.
- Dar asta nu înseamnă că o să mă dau bătut în a te convinge. a chicotit făcându-mi semn cu ochiu.
- Nu prea cred că o să îți reușească, dar fie, cum vrei tu! Îmi place să văd când te agiți. am spus pe un ton amuzat ridicând din sprâncene.
A deschis gura probabil să mai comenteze ceva, dar nu l-am lăsat căci l-am apucat de tricou trăgându-l și mai aproape de mine, buzele noastre unindu-se într-un sărut. Un „joc” știut atât de bine, dar mereu nou și plin de pasiune.
La scurt timp am rupt sărutul, căci trebuia să ne îndreptăm spre locuința mea. Ne-am dezmeticit, apoi am părăsit cabana blondului urcând în automobil. În mai puțin de 40 de minute ne aflam deja în fața casei mele. Andreei și lui Cosmin nu le spusesem când ne întoarce cu gândul să le facem o surpriză. Dar din câte se părea, nu doar noi am încercat asta pentru că pe locul din fața garajului unde îmi lăsam eu deobicei mașina se afla un alt autoturism și aș putea spune destul de scump, după marcă și design. Ce ciudat.. Nu îmi aminteam să-l fi auzit pe Cosmo că vrea o altă mașină, dar cine știe cât de tare l-au afectat insolațile vara asta.
În timp ce Eduard se chinuia singur cu bagajele mele, deoarece a spus că nu are nevoie de ajutor, eu am luat-o înainte spre intrare. De afară vedeam lumina aprinsă în sufragerie, deci cu siguranță cei doi erau acasă. Ce bine! Chiar înainte să pun mâna pe clanță, ușa s-a deschis, în fața mea făcându-și apariția un bărbat înalt, o persoană necunoscută mie. Ce naiba, am greșit casa?
- Trebuia să anunți și tu că vi, să fiu și eu „pregătit” cu ceva, bella!
Vocea îi era destul de răsunătoare, baritonală și am putut distinge o ușoară ironie cu privire la cele spuse. Ce mă șoca, de fapt, era familiaritatea din gesturile sale. Ori avea el probleme serioase cu capul ori eu chiar am uitat unde stau, și mă îndoiam că eram atât de uitucă. Îl priveam total nedumerită, dar se pare că domnul aici de față nu băga acest lucru de seamă.
- Eh! Mă revanșez eu. a continuat zâmbind. Ah, e benvenuta, scumpa mea logodnică!
- Scumpă ce? am țipat, trezindu-mă din cugetări.
Ca drept răspuns, m-a prins cu o mână de talie proptindu-mi trupul de al său și fără alte cuvinte și-a lipit buzele de ale mele.

Ce dracu' însemna asta?

[Japan Lover]

da deci se pare ca io sant prim aci ..:))
deci like always imi place cum descrii ...e perfecta aceasta parte ...
actiunea nu e grabita
si ma bucur ca ai avut grija si ai tinut cont de sfatul meu si a reaparut acel final care ma atrage la nebunie....
deci va sa zica ce temebl o ia pe Ale si o saruta si ii mai zice si logodnica si bun venit acasa si ca se va revansa???ce ciudat ,dar imi place ideea ...ma intreb ce se va intampla in continuare ....mor de nerbadre ..debea astept sa vad cum va reactiona Edi ,dar si ea in acelasi timp si ce vor face cei doi si bineinteles sa vad cum le descrii sentimentele lor ....cred ca Edi o sa-l ia la pumni pe italian si Ale o sa verse :))=)) ce rea sunt >:) asta-i viata ..se mai intampla :))...
da deci astept nextu cu cea mai mare nerbadare si disperare ..nemaipomenit capitolu acesta ..il ador :X:X:X
spor la scris si vino cat de repede posbil ..
pup ! pa!

[Minnie]

Hello! Sau mai bine zis, Hristos a înviat! :*
Mulţumesc pentru comm Japan Lover *hug* şi îmi cer milioane de scuze pentru întârziere, dar din diferite motive nu prea am putut să scriu. Sper totuşi să îmi urmăriţi în continuare povestea şi sper să vă placă şi micile întorsături de situaţie :D . . Anyway. . Capitolul acesta tocmai l-am terminat, s-ar putea să întâlniţi ceva greşeli de tastare ( mi-a fost cam lene să-l mai recitesc : '' > ) . Aştept părerile voastre! : )

Lectură plăcută! :*

Cap 25: Mario

- Eh! Mă revanşez eu. a continuat zâmbind. Ah, e benvenuta, scumpa mea logodnică!
- Scumpă ce? am ţipat, trezindu-mă din cugetări.
Ca drept răspuns, m-a prins cu o mână de talie proptindu-mi trupul de al său și fără alte cuvinte şi-a lipit buzele de ale mele.

Am facut ochii mari şi parcă împietrisem, iar inima mea pulsa cu putere. Eram atât de şocată de gestul său neprevăzut, căci abia când am simţit tentativa lui de a încerca un sărut franţuzesc am reacţionat. M-am smucit, împingându-l cu toată forţa mea şi am ridicat mâna cu intenţia de-al lovi, dar chiar înainte ca eu să fac acest lucru cineva m-a trans uşor de braţ în spate. Am auzit un bubuit ca o buşitură şi am ştiut ca Edi s-a ocupat de ‚‚logodnicul’’ meu.
- Băh, cine mama dracu’ eşti tu şi cu ce drept o săruţi pe prietena mea?
L-am auzit pe blond urlând de-a dreptul nervos, în timp ce celălalt îşi ridica privirea din pământ, iar o mână o ţinea în dreptul obrazului lovit.
- Ai să plăteşti pentru asta, stupido!
A rostit parcă scuipând cuvintele, năpustindu-se asupra iubitului meu. La rândul său, i-a întors lovitura apoi i-a dat şi un pumn în stomac făcându-l pe blond să scrânşnească din dinţi. Ajunseseră întinşi pe iarbă, împărţindu-şi unul fiecăruia pumni şi înjurături, iar eu ţipam încercând să-i potolesc, dar totul era în zadar. Nici unul din ei nu avea de gând să se lase mai prejos sau să renunţe. Am încercat să intervin, dar era cât pe-aci să-mi primesc şi eu una zdravănă în cap.
O maşină neagră a frânat brusc, iar din ea au coborât cu repeziciune fratele meu şi logodnica sa. Cosmin s-a băgat între cei doi bătăuşi luându-l deoparte pe acel italian sau ce naiba era, iar eu şi Deea l-am prins pe Eduard. Gâfâia nervos şi se zbătea uşor încă mârâind, sperând probabil să-i aplice o altă serie de lovituri individului.
- Eduard, gata! Uită-te la mine! Am spus să te uiţi la mine!
I-am cuprins chipul cu palmele, obligându-l să mă privească. Şatena i-a dat drumul în momentul când blondul se mai domolise, lăsându-ne singuri şi îndreptându-se spre brunet. I-am mângâiat uşor pielea, având grijă să-i şterg dâra de sânge din colţuri guri, iar în dreptul ochiului stâng avea deja o vânătaie nu tocmai de lăudat. Părul îi era ciufulit, iar hainele şifonate şi pline de praf. M-a tras brusc, lipindu-mă de el şi braţele sale mi-au încojurat trupul în timp ce gura lui a cautat-o pe a mea, de parcă ar fi vrut să ‚‚şteargă’’ urmele buzelor idiotului ăla.
- Eşti bine? Te-a lovit sau ceva? m-a întrebat îngrijorat, uşor nervos, iar ochii lui albaştrii mă cercetau în căutarea unui alt motiv de bătaie.
- Sunt bine, Puiule! Gata, e de ajuns. Nu vreau să te mai baţi! am spus pe un ton blând lipindu-mă şi mai mult de corpul său cald.
- Ce ai făcut?! s-a răstit bro’, atragându-ne atenţia. Tu chiar eşti prost, Mario? Ţi-am spus să stai potolit până vine şi discutaţi!
Mario?! Cu siguranţă numele ăsta îmi spunea multe şi nu doar asta, ci şi familiaritatea dintre cei doi. De curiozitate mi-am aruncat privirea asupra acestui italian, analizându-l. Era bine făcut, masa de muşchi destul de dezvoltată, din câte observasem era mai înalt ca Edi, şaten şi ochii verzi, expresivi. Mi-am dus mâna în dreptul frunţi, oftând. Trasaturile lui îmi aduceau aminte de un vechi amic din copilărie, iar accentul său italienesc şi numele îmi dovedeau mica bănuială despre cine ar fi vorba ca fiind adevărată. Ce nu înţelegeam era partea cu ‚‚logodnica’’, de unde naiba a venit cu ideea asta?
M-am întors spre iubitul meu, trăgând adânc aer în piept apoi dându-l afară zgomotos.
- Scumpule.. am început pe un ton lin. Mai bine te duci acasă să îţi tratezi rănile şi să te odihneşti. Ai avut o zi grea şi..
- Cred că îţi baţi joc de mine! m-a întrerupt uşor iritat. Şi să te las aici cu retardatul ăla? Nici nu mă gândesc! Dacă eu plec, tu vi cu mine!
Îl cunoşteam destul de bine şi ştiam că aşa ar fi reacţionat, dar nu aveam de ales. Trebuia să rezolv treaba asta singură, căci altfel nu se putea.
- Edi, te rog! Nu vreau să ne certăm. mi-am trecut mâna prin păr, ciufulindu-l. Voi doi nu puteti purta în condiţiile astea o discuţie decentă. Abia dacă sunteţi în stare să nu vă luaţi la bătaie.
- La dracu, Alex! Ce ai vrea, să-l felicit pentru ce a făcut? Nu mai când mă gândesc, îmi vine să-i mutilez rânjetul ăla prostesc de pe faţă.
L-am privit preţ de câteva secunde, apoi l-am îmbraţişat strângându-i în pumn materialul tricoului. A fost o chestie pe moment, simţisem nevoia să fac asta. Îi auzeam limpede ticăiturile inimi, iar respiratul îi era uşor sacadat.
- Nu.. Nu vreau asta! am şoptit. Vreau doar să ai puţină încredere în mine. Plus, e şi Cosmo acum şi nu se va mai întâmpla nimic. Te rog..
A oftat, frecându-mă protector pe spate. Vântul a început să adie un aer răcoros ce m-a făcut să tremur involuntar. Am auzit uşa de la intrare şi mi-am dat seama că cei trei s-au făcut nevăzuţi. Am mai stat ceva timp îmbrăţişaţi fără să ne adresăm vreun cuvânt, ca mai apoi blondul să mă trimită în casă cu condiţia să-l sun imediat ce am clarificat acel ‚‚mic’’ incident. Puteam oare să mai protestez? Normal că nu! Ştiam cu câtă tragere de inimă a lăsat lucrurile pe mâna mea.
- Nu uita, că orice ar fi, eu te iubesc numai şi numai pe tine, ok?!
Mi-am strivit delicat buzele de ale sale, apoi am fugit în casă aruncându-i o ultimă privire. Înăuntru i-am găsit pe cei trei în sufragerie, uitându-se la televizor. Şi-au întors capetele spre mine în momentul când mi-am făcut apariţia în tocul uşi. Stăteam cu mâinile în sân, în timp ce îl priveam cu superioritate pe şaten. Acesta îşi ţinea în dreptul obrazului lovit o compresie cu apă rece. I-aş fi dat cu ceva în cap pentru câte neplăceri mi-a provocat doar într-o singură seară.
- Eşti un idiot! Cine te crezi să apari aşa când ai tu chef şi să-mi dai viaţa peste cap?
Îl sfidam cu privirea, dar se părea că pe el nu l-a deranjat nici măcar comentariul meu, căci continua să se uite direct spre mine îngâmfat. Ochii lui verzi, pătrunzători îmi cercetau fiecare părticică din trup având un rânjet de tâmp pe faţă. Care era problema lui? De când îl ştiam îi plăcea să se joace cu vieţile altora, ca totul să iasă mereu ca el, dar nu şi în cazul meu. Întradevăr, arăta chiar bine şi întotdeauna a fost popular în rândul fetelor. Le cucerea foarte repede şi la fel de uşor scăpa de ele. Adăuga puţină vrăjeală plus accentul său italienesc şi voilá! Cât ai pocni din degete ajungeau în patul lui.
Din cauză unor probleme conjugale, părinţii săi au ajuns în stadiul de divorţ când Mario avea numai 14 ani, iar o perioadă şi-a petrecut-o în Italia cu mama sa. De unde şi acel bun accent şi cursivitatea în acea limbă străină.
Poate ca mi-a fost simpatic cândva, dar nu într-atât cât să pic în plasa lui. Pe lânga asta, chiar el avea grijă să nu fiu una din ‚‚acele’’ fete, probabil datorită faptului ca se înţelegea bine cu frati’miu sau din respect pentru parinţii mei, care erau buni prieteni cu ai lui. Sau mai bine zis, au fost.
- Nici un salut, nici o urare de ‚‚bine te-am regăsit’’?! Oh, mia bella, dar unde îţi sunt manierele?!
A surâs, ridicându-se de pe canapea şi venind spre mine cu braţele deschise. M-am ferit de o eventuală îmbrăţişare, ducându-mă spre capătul opus al încăperi. Departe de el, poate aşa pricepea mesajul şi anume că nu mă interesează nici un fel de afecţiune din partea lui. Poate în alte împrejurări. Eram încă prea nervoasă după cele petrecute mai devreme, iar şatenul continua să se comporte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Vai, ce roz e totul! Not!
- Of! Numai la tine m-am gândit de când am ajuns azi aici. Abia aşteptam să te revăd după atâta timp, dar.. M-ai dezamăgit! Care e treaba cu maimuţoiul ăla?!
Cei drept, rămăsesem pentru câteva clipe cu gura căscată, surprinsă de tupeul său. De când trebuia să-i dau eu lui explicaţii cu privire la viaţa mea privată? Chiar când voiam să îi dau o replică, Cosmin mi-a luat-o înainte.
- Mario, omule, termină cu prostiile astea! Chiar vrei să nu te mai înţelegi deloc cu ea?! Ce naiba!
- Oke, oke, mio fratello! a ridicat mâinile în semn de predare. Dar nu pot să-mi cer scuze pentru părerea mea personală!
Am preferat să nu-i iau în serios comentariu stupid, oricum nu mă interesau opiniile lui. Bro’ a oftat dând dezaprobator din cap, apoi s-a ridicat în picioare şi la fel a făcut şi Deea.
- Vă lăsăm să discutaţi singuri.. Să nu dărâmaţi prea rău casa, bine? a chicotit şatena îmbraţişându-mă, iar Cosmin mi-a oferit un sărut părintesc pe frunte ca de un ‚‚bun venit, acasă!’’ întârziat.
Cei doi s-au îndreptat spre scări, urcând la etaj. Mario mi-a făcut semn să mă aşez pe canapea alături lui, dar l-am ignorat luând un loc pe fotoliu. Ceva mai departe de el.
- Ei bine Alexandra, nu mă aşteptam să devi o domnişoară atât de frumoasă. a început acesta după un moment de tăcere. Deci, dă-mi voie să-ţi spun că eşti.. Superbă!
- Mulţumesc! am ridicat din umeri indiferentă.
A aprobat din cap, parcă aşteptând ceva, apoi a continuat.
- Tu.. Nu ai nimic de zis?
- Hmp.. am început eu gânditoare. De fapt, chiar am! Cand pleci?
- Nu te-ai schimbat deloc! a chicotit la afirmaţia mea. Asta mi-a plăcut mereu la tine, felul tău copilăros de a fi.
- Prea multe detalii. Eşti pe lângă subiect. Ai de gând să-mi explici anu’ ăsta care e treaba cu ‚‚logodnica’’ sau ai nevoie de invitaţie în scris?
A continuat să se uite la mine parcă sorbindu-mă din priviri, apoi s-a ridicat scotocind după ceva în buzunarele blugilor săi închişi la culoare. A scos un portofel negru şi s-a apropiat de mine. Pentru un moment chiar mă gândeam să mă ridic şi să păstrez distanţa dintre noi, dar am renunţat la idee la fel de repede. Nu îmi era frică de el şi nici nu voiam să-i dau lui impresia asta. S-a aşezat pe spătarul fotoliului pe care stăteam şi mi-a întins o fotografie. Mi-am arcuit sprancenele nedumerită, ezitând puţin în a lua poza în mână.
Asta chiar m-a surprins. Doi copii te încântau cu zâmbetele lor, un moment îngheţat în timp pe o foaie. De nepreţuit. Pe nesimţite m-a cuprins din străfundurile sufletului o nostalgie şi un dor nebun de casă, de părinţii mei, de momentele magice pe care copilăria ţi le oferă necondiţionat. Sau, cel puţin, aşa trebuia.
Parcă te molipsea surâsul băiatului în jur de 13 ani, părul şaten îi era răvăşit din cauza vântului, iar în ochii lui verzi, sclipitori se putea citi o bucurie imensă, misterioasă. Precum o mireasă, în braţele lui se afla o mică domnişoară îmbrăcată într-o rochie alba ce avea ca modele numeroase animaţi, părul brunet scurt până deasupra umerilor îi era mângâiat de adierea vântului, dar şi de razele calde ale Soarelui. Pe cap purta o coroniţă făcută din multicolore flori, proaspăt culese.
- Îţi aminteşti? mi-a şoptit la ureche bărbatul de lângă mine, făcându-mă să tresar.
Dacă îmi amintesc? De fapt întrebarea era cum aş putea uita?! Fotografia a fost făcută când eu aveam numai 7 ani, mai exact, cu câteva săptămâni ca mama să ne părăsească. ‚‚S-a dus într-un loc ce este mai minunat ca un peisaj de poveste şi de acolo poate să ne vegheze şi să aibe cel mai bine grijă de noi’’ , obişnuia tata să ne spună mie şi lui Cosmo. Era cu adevărat un moment de nepreţuit.

~FLASHBACK~

- Oh, haide Mario! M-am plictisit! Acum pot deschide ochii, te rog?!
Stăteam singură într-un leagăn dublu, uşor aplecată ascunzându-mi faţa în palme.
- Nu am terminat încă! Mai ai puţină răbdare, micuţo. a spus pe un ton copilăros.
Am oftat zgomotos, conformându-mă. Auzeam chicotele şi râsetele parinţiilor mei şi ai şatenului ce se aflau în jurul unei mese, afară. Venisem în vizită la familia Scott, cum obişnuiam adesea să facem. Cel puţin, când ai noştri puteau, căci timpul era crud cu toată lumea. Vântul adia uşor dându-mi o senzaţie chiar plăcută, iar cântecul păsărilor trezea în totalitate natura la viaţă după o iarnă geroasă.
La scurt timp am auzit zgomotul provocat de paşi băiatului pe iarbă ce erau tot mai pronunţaţi, semn că se apropia. Am ridicat capul fără să deschid ochii, iar amicul meu m-a luat de mână ghidându-mă după el. După câţiva paşi s-a oprit brusc, iar eu am făcut acelaşi lucru. Am simţit cum mi-a pus ceva pe cap, îndemnându-mă mai apoi să deschid ochii ceea ce am şi făcut. Mă adusese mai aproape de spatele casei pentru a putea vedea reflexia imaginii mele în geam. Pe capul meu zăcea o coroniţă confecţionată manual din cele mai minunate flori. Mario se pricepea atât de bine la asta şi mai ales la a-mi smulge de pe buze un zâmbet. M-am întors cu faţa spre cei patru adulţi care erau foarte încântaţi de micul cadou primit.
- Eşti precum o mică prinţesă, iubito! m-a complimentat tatăl meu, iar eu mi-am simţit obraji din ce în ce mai calzi.
- Iar eu o să fiu cavalerul ei în armură!
A scos un chicot copilăresc Mario, lându-mă în braţe pe sus.
- Când o să fim amândoi destul de mari, am să te cer de soţie şi vom avea mulţi prichindei aşa ca noi. Asta e o promisiune!
L-am sărutat pe obraz aprobând din cap, iar în rândul părinţilor au stârnit hohotele de râs. Da, era chiar amuzant să te gândeşti la lucruri de genul cu o minte de copil. Ca şi cum totul ar fi aşa uşor.
Cu siguranţă, atunci era!

~END FLASHBACK~

Nu ştiu cât timp am fost adâncită în gânduri, căci l-am surprins pe Mario că îşi flutura mâinile prin faţa ochiilor mei şi în acelaşi timp mă striga. Încă priveam în gol absentă când s-a aplecat apropiindu-şi faţa de a mea atât de mult încăt îi simţeam respiraţia caldă pe piele. Era prea aproape, mult prea aproape! Dar chiar şi aşa, nu ar putea niciodată să-mi trezească aceleaşi sentimente pe care şi cele mai mici gesturi ale lui Edi ar putea-o face. Am tresărit, dezmeticindu-mă, apoi l-am îndepărtat uşor de lângă mine, iar acesta s-a trântit pe canapea râzând de reacţia mea.
- Eram doar nişte copii, Mario. Şi nu ştiu dacă realizezi, dar pe atunci credeam chiar şi în basmele cu ponei. am chicotit, devenind mai apoi serioasă. Dacă doar pentru asta ai venit, îmi pare rău că îţi spun asta, dar îţi pierzi timpul degeaba!
S-a încruntat, venind din nou lângă mine. Mi-a cuprins mâna într-a sa, dar am retras-o la fel de repede.
- Dar nu mi-ai acordat nici măcar o şansă! a protestat.
- Şi nici nu o să se întâmple! Am deja pe cineva la care ţin mult prea mult şi nu mai am nevoie de nimeni. În plus, sunt atâtea fete frumoase şi singure pe planeta asta. Ai de unde alege, aşa că . .
- De parcă asta mă mulţumeşte. Eu te vreau pe tine, mereu te-am vrut! a spus pe un ton hotărât.
M-a prins cu o mână de obraji, apropiindu-mi chipul de al său şi fără să ezite şi-a proptit buzele de ale mele, contopindu-se într-un sărut. Am încercat să mă smugesc, dar îmi imobilizase orice mişcare cu celălalt braţ liber ce îmi cuprinsese talia. Am scos un sunet gutural ce voia să fie un ţipăt, iar el a profitat de gestul meu, invadându-mi spaţiul. Limba lui o atingea pe a mea parcă făcându-şi simţită prezenţa şi invitând-o la ‚‚dans’’. Chiar mă călcase rău pe coada şi fără a şovai, l-am muşcat zdravăn de limbă, ceea ce l-a determinat să rupă acel sărut pe care îl suportasem mai mult obligată. L-am auzit murmurând ceva, dar eu eram şi mai nervoasă.
- Mario, ce parte din ‚‚nu mă interesezi ca băiat’’ nu pricepi? Trebuie să îţi desenez?! am spus aproape urlând. Nu mă face să rup şi ultima fărâmă de prietenie care ne mai leagă.
- Chiar nu te înţeleg, Alex! Cu ce e el mai bun ca mine? E doar un mucos, asta e. a ripostat şatenul, ca mai apoi să continue pe un ton mai domol. Aş putea să îţi ofer mult mai multe. Tu nu ai nevoie de unul ca el, ci de unul ca mine.
- Nu crezi că te cam supraestimezi, măcar puţin? l-am întrebat ironică, ridicând consternată dintr-o sprânceană.
- Chiar deloc! a adăugat pe un ton ferm. Chiar nu cred că el.. Ah, cum ziceai că îl cheamă? a făcut o pauză, prefăcându-se că se gândeşte. Aşa mi se întâmplă mereu, uit repede numele persoanelor neinteresante şi care îmi sunt antipatice.
- Eduard! Şi care de altfel, nu îl menţionasem până acum.
- Cum spui tu, scumpo! Aşa, şi cum ziceam mai devreme, eu nu cred că te-ar putea face pe deplin fericită, ci dimpotrivă. Nici măcar nu pare genul să ia relaţia asta atât de în serios pe cât ar trebui. În schimb, eu..
- Taci! l-am întrerupt, izbucnind de nervi. Tu nu ştii nimic, dar absolut nimic despre Edi, aşa că scuteşte-mă de toate presupunerile şi teoriile tale, bine?!
Discuţia noastră nu s-a oprit aici. Cred că am ţinut-o aşa o vreme destul de îndelungată. El continua să îmi dea motive peste motive, izvorâte pe moment, doar ca să-l pună într-o lumină proastră pe iubitul meu. Iar în ceea ce îl privea pe el, îmi tot repeta că nici una din fetele cu care a fost nu l-au putut ‚‚mulţumi’’ îndeajuns de mult pe plan sentimental aşa cum o făceam eu. Mda, vorbe, aş zice! Şi cu toate că se străduia degeaba să-mi strice relaţia sau să mă facă să îmi schimb părerea, nu mă puteam abţine să nu am ultimul cuvânt. Era clar că în felul acesta nu ajungeam nicăieri.
- GATA! Am auzit destule! Nu, înseamnă nu şi cu asta am terminat. Daca nu vrei să înţelegi e strict problema ta.
Am pus capăt conversaţiei şi m-am ridicat în picioare, îndreptându-mă spre uşa ce dădea în holul casei.
- Ah, şi apropo, m-am întors către şaten, pentru mine Ed înseamnă totul şi fără el ar fi ca şi cum aş trăi fără aer. Nu o să te las să-mi distrugi asta, Mario!
I-am întors spatele acestuia înainte ca el să mai spună ceva stupid şi m-am îndreptat cu paşi repezi către scari. Şatenul m-a ajuns din urmă, întorcându-mă cu faţa spre el, privirea sa posomorâtă intersectându-se cu a mea. A oftat zgomotos, sprijinindu-se cu spatele de perete şi alunecând uşor în jos pe parchet. M-a tras de mână, astfel forţându-mă să mă alătur lui. În jurul nostru se aşternuse o linişte stânjenitoare, dar a fost spartă la scurt timp de către şaten.
- Se pare că orice aş zice sau orice aş face nu mă ajută ca tu să mă priveşti cu alţi ochii, nu?!
Am dat dezaprobator din cap şi el mi-a curpins mână într-a sa, sărutând-o.
- Şi ştiu că dacă aş continua să insist aş risca să nu îmi mai adresezi vreodată vreo vorbă. Ai rămas aceeaşi încăpăţânată pe care o cunoşteam. a râs uşor. Şi cu toate că nu îmi stă în fire să mă dau bătut până nu obţin ce vreau, ceea ce tu ştii foarte bine, acum nu am de ales şi.. Renunţ.
Wouw! La asta chiar nu mă aşteptam. Mi s-a părut ciudat de repede schimbarea de situaţie. Chiar voiam să adaug ceva când m-a întrerupt, degetul său arătător atingându-mi delicat buzele.
- Am doar o singură condiţie, Alex!