Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~

[Teh]

[ băgami-aş picioru' tocmai am scris ceva şi am apăsat ceva greşit şi s-a şters tot : | ]

fiindca chiar -- nu ştiu cum îţi sună ţie dar mie mi se pare că aceste două cuvinte unul lângă altul nu se văd chiar aşa de bine. Poate mergea să le desparţi printr-o virgulă sau să înlocuieşti ceva pe acolo : -?
as vorbit -- aÅŸ vorbi / as vorbi
goli - goi ? [ aşa cred că era ]
genu -- genu' sau genul
campi - campii [ câmpii ]
invarsta -- in varsta [ în vârstă ]
confortant -- welll parcă suna mai bine confortabil , având în vedere că era vorba de un fotoliu : - ? but nu e greşit nici aşa.
ce acele -- că acele [ cred că era ' că ' / 'ca ' ]
Trecuse pe rosul -- pe roÅŸu [ rosu ]
cada -- cadea , cred că ăsta era cuvântul. [ cădea ]
harti -- hartie / hârtie
nu patronii nu -- patronii nu , fără primul nu D:
ietaje -- etaje
metaliga -- metalica / metalică ?
contac -- contact
cum ti-am mers -- cum ţi-a mers
canape -- canapea
multe detali? -- multe detalii
Am văzut că pe alocuri nu ai pus spaţiu după ce ai pus punct [ .] dar nu am de gând să menţuionez şi greşelile alea, prea mare bătaia de cap şi mie mi-e lene =]]. Şi am mai văzut şi faptul că ai făcut prin unele locuri propoziţii, de fapt fraze, prea luuungi. Aveau prea multe propoziţii şi te pierdeai pe acolo. Ar trebui să le faci în mai multe fraze, I mean să divizezi aşa o frază. Înţelegi tu . În rest nu ştiu dacă au mai fost şi alte greşeli. Mai au fost chestii de gen [ cuvânt] - I [ în loc de -i ] dar nu le-*am mai menţionat şi pe'alea.

Cât despre capitol, mi-a pplăcut. Ăsta a fost capitolul lui Dante, nu ? Sau am luat-o eu razna şi nu îmi dau seama cu adevărat dacă despre asta e vorba ? :]] mă rog prima dată nu ştiam cine e tipu care vorbeşte, dar parcă el era liderul D: corectează-mă dacă greşesc. Enfin ai avut o grămadă de replici superbe. Mai ales când se certau ei pe acolo şi l-a ameninţat că îl sună pe ' iub' = )) of ce tare a fost am râs a fost foarte amuzant. Chiar mi-a plăcut capitolul, nu ştiu dacă te-ai întrecut pe tine dar într-adevăr ai scris super. NU mi s-a părut un capitol oarecare or banal or whatever, din contră chiar m-a captivat. Mai ales atunci când se gândea ce culoare să îşi vopseasscă camera ... a fost penal. Chiar mi-a plăcut, şi nu ştie nici el ce vrea. E atât de da / nu , sau da.. de fapt nu : )) mi-a plăcut.

varianta cea mai grea si cea mai usoara,

Una dintre cele mai tari propoziţii contradictorii. Îmi place cum sună. E complicat şi totodată simplu, se poate rezolva într-o clipită şi totodată se poate ca niciodată să nu se găsească rezolvare. Foarte bine punctat aici D:

Alb? E deja alb. Roz, ar fi prea tampit. Albastru, prea macabru pentru mine. Hmmm….

Cât de funny a fost aasta =)) şi chiar atunci când zicea să nu bată câmpii ,păi acum ce naiba făcea ? =)) DOH cât de tare a fost. am râs e foarte amuzantă partea asta. Mai ales când zice '' e deja alb'' ,, hellău i-a luat mult să realizeze asta. Şi albastru e macabru ? : )) ok ok gusturile nu se discută. Ce tip indecis. Nici el nu prea ştie, sentimentele şi părerile lui sunt toate contradictorii. I like it.

si nu iti suprasolicita jumatatea de neuron.

E una dintre cele mai tari replici pe care le-am auzit.

Baftă la scris >:d<

[Yaku-chin]

Hey, Ms muuult Teh pt comm, da a fost Dante cel prezentat acolo, spirit mare de familie nu?:))En fin, si Axel tres sa aiba un nas nu?:)) Si logic k e Dante, doar el e sefu nu?:D Oricum, ma bucur ca ti-a placut
Capitolul urmator imi da dureri de cap:)) Nu stiu de ce, dar iar ma enerveaza, parca nu iese cumvreau eu:D En fin...


Minciuna din spatele adevarului


Am fost intotdeauna de acord cu toate sentimentele si hotararile mele, nu m-am plans ca am gresit, s-au ca as regreta pentru ceva anume. Pot spune ca propria –mi constiinta nu m-a impiedicat niciodata sa face ceva anume, era ca si cum nu ar fi existat, si nu exista. E un sentiment oarecum ciudat, sa sti, ca orice ai face nu te va afecata, nu iti va creea nici supararea nici bucurie, ca un om fara nimic in interiorul sau, ca un lucuru, fara suflet . Eram eu, si totusi nu voiam sa fiu eu, ma renegam, voiam sa o fac si totusi nu o faceam. Eram in contradictoriu cu mine, dar nu era asta o problema, treceam repede peste toate astfel de probleme, cum mereu trecusem in viata. Eram precum un peste ce inoata in mare si uneori e luat de val fara voia lui, dar se resemneaza, nu il deranjeaza, si chiar daca apa e murdara, sau rece, el continua sa stea acolo fara niciun deranj , fara nicio dorinta, controlat mereu de altcineva, de altceva, fara stapanire de sine.
Pot spune ca atunci cand faceam un lucuru nu tocmai bun, realizam, dar nu imi pasa, sentimentele imi erau congelate si sfaramate, nu aveam strop de parere de rau, eram crud, misel, un ticalos. Si ma minteam, imi facea placerea sa o fac, desi stiam ca nu are niciun efect asupra mea propria-mi minciuna, imi indulceam viata cu asa ceva, cu un flas ce ma alina si imi indeparta suferinta . Stupid. Acesta ar fi cuvantul care m-ar defini in totalitate, sunt un stupid, un patetic, dar nu imi pasa. Cel putin nu imi pasa, asta inainte sa fiu resuscitat. Insa chiar atunci cand imi doream si eu ceva cu ardoare, cand voiam sa obtin ceva, acea persoana, pe care cu adevarat o voiam, nu imi permitea, nu ma lasa sa ii demonstrez adevaratele mele intentii, si stiam prea bine de ce. Fiindca eu niciodata nu faceam ce spuneam ca voi face, eram un fals, o imitatie ce voia sa infatiseze perfectiunea , suprematia. Eram contrafacut .
As fi putut jura ca daca mi-ar fi spus cineva ca asa se va intampla , m-as fi amuzat copios, as fi ras intruna, dar acum? Inima imi e grea, si simt ca nu o sa o mai pot duce mult timp asa, tanjesc dupa persoana sa, dupa vocea sa, privirea , si tot ce tine de el. Si ajung, precum multi alti, la blestemata, inedita intrebare: de ce?
In ochii sai se putea vedea clar lipsa de interes si plictiseala ce il prinsese. Clar, nu avea chef de asa ceva , nu in acea zi , cand totul meresese atat de prost, insa putea el sa faca ceva sa impiedice asta? Raspunsul era nu, nu putea. Trase aer zgomotos si ofta inca o data. Ochii tinerei ii erau inlacrimati si tremura involuntar, dar el stia ca toate acele aspecte erau neadevarate. Momentan, nu comentase nimic, oricum stia ca daca avea sa isi deschida gura va spune numai vorbe urate si fara pic de zahar in ele, asa ca prefera sa ii lase pe prieteni sai sa faca asta, el nu avea dispozitia necesara. Se mai uita odata la tanara ce mergea pe podium pentru a mia oara repeta acelasi mers si degeaba, acele bete strambe numite picioare erau facute din beton si deabia se miscau, de parca erau paralizate, iar rochia albastra, un model facut de Mark, eleganta si sofisticata ii statea extrem de rau, incat pana si modelul ii se parea uracios. Isi indrepta ochii spre Mark ce era vizibil suparat ca propria rochie era purtata de o asemenea creatura.
Il observa pe Axel si Zen cum dispar din peisaj, iesind din incaperea unde tanara incerca sa defileze pe podium. Simtea si el nevoia de a iesi mai repede din acea incapere , insa stia ca mai avea de vazut inca vreo doispe’ tipe incercad sa faca pe fotomodelele . Nu cerea un model perfect, nu voia asta, spera doar o fata draguta, cu un corp acceptabil in care sa ii stea bine macar una din toate piesele vestimentare prezente. Insa , pana acum rezultatul eforturilo lor erau vraiste.
Cand tanara termina, baieti decise sa faca o mica pauza . Au iesit din incaperea mare, si in holul lung si spatios se putea observa lumina naturala ce patrunea prin sticla geamurilor.
- Mai bine as pune-o pe bunica sa defileze, spuse Daitaro fara pic de chef si interes.
Putea pur si simplu sa nu spuna nimic, insa simtea ca se sufoca vazand ca nimeni nu spune nimic. Era o tacere absolut insuportabila. Era ca si cum ar fi fost certati, dar nu erau, ca si cum nu se cunosteau, dar nu era asa. Nimeni nu a comentat nimic la ce a spus el.
O luase incet pe coridor vrand sa iasa din cladire , vrand sa respire aerul curat de afara, se simtea prins intr-o cusca in care nu putea face nimic, nimic din ce isi dorea. Dar ce isi dorea? Ce voia sa faca? Nici macar nu stia . Stia doar ca nu mai poate sa suporte sa stea acolo fara nimic intradevar bun de facut, decat sa priveasca si sa constate, daca e bine sau prost. Pasi sai se auzeau atat de bine si clar incat il faceau sa se enerveze. Ar fi vrut, poate, sa fumeze , dar nu , prefera sa mearga precum un mort viu. Aflanduse la etajul unu al cladiri, o luase incet pe scari, pasind lenes pe cate o scara si coborand atat de lent incat ar fi dat impresia ca e un mos ce ar prefera sa stea in pat toata ziua. Si chair ar fi preferat sa o faca. Dar nu, cruda viata il aducea in pragul realitati, sumlgandu-l din halucinatiile somnului si aratandu-i propia soarta. O soarta atat de cruda incat il sfasia, si se intreba: de ce acum? De ce simtea ce simtea, si cum ar putea sa alunge acele sentimente. Ajunse intr-un sfarsit la parter si il vazu. Privirile lor se intanlira , si era dureros , putea spune chiar foarte dureros. Insa, de ce sa se vaite, nu voia sa isi planga de mile, si daca isi plangea, era propria lui treaba, nu trebuia sa afle nimeni. Trecu pe langa el , ii simti parfumul, usor dulceag si racoritor, simtea impulsul de al imbratisa, dar nu o facu. Oricum, ar fi fost respins. Isi intoarse putin privirea si il vazu in acelasi loc, cu spatele la el, nu avea oricum rost , acel sentiment trebuia distrus, omorat, nu avea nicio valoare. Desi nu stia pe ce drum sa o ia, era la ananghie. Ii spuse ce simtea, si degeaba. Incercase sa ii dovedeasca ca ceea ce simte e adevarat, ii repetase de nenumarate ori, si chiar se lasase de toate tampeniile si viciile pentru el. Stia ca nu o sa se dea batut, dar se intreba macar va exista un rezultat satisfacator, macar unul? Inconstient se opri, erau amandoi opriti, la o distanta de opt metri, amandoi gandindu-se la ceva anume, amandoi procupati de ceva anume, nici daca ar fi planuit sa se opreasca amandoi in acelasi timp, sa se gandeasca la acelasi lucru, poate ca nu ar fi fost atat de perfecta imaginea aceea. Yukio se intoarse primu-l vazundu-l si il striga:
-Hey, mergi inapoi in sala?
Desi deabia iesise de acolo, si se putea observa ca voia sa se duca afara, deci poate nu ii era atat de indiferent nu?
-Hm, voiam sa ma duc putin afara, sa iau o gura de aer, vi?
Inca nu se intoarse cu fata spre el, deci nu stia daca se apropie de el, nu ii stia reactia, privirea, expresia.
-Hai.
Singurul raspuns, si apoi tacere. Il observa mergand langa el, iesind amandoi pe usa, oprindu-se in fata cladiri. Isi aprinse o tigara si intinse pachetul spre baiat, insa acesta il refuza.
-Sti ca nu fumez.
Daduse din cap in semn ca da. Simtea o durere insuportabila de cap si o stare ciuata ce il cuprindea. Propria persoana pe care o doresti, pe care o iubesti, e langa tine, stie ce simti, si totusi nu face nimic, te refuza, e indiferent, e crud. Nu voia sa il priveasca si isi ferea privirea, acea zi era chiar stupida, nu avea chef de cearta cu nimeni, era in depresie. Gandul acesta il facu sa zambeasca putin, dar apoi isi reveni la starea de acreala care il stapanea. Isi simtea inima sangerand numai cand ii simtea mirosul , dapai atunci cand il vedea. Iar el, el era acolo, privindu-l in tacere, nestiind ce gandeste, nestiind ce simte. Termina repede tigara, iar apoi reintra in cladire.
-Esti tacut astazi.
Incerca degeaba sa faca conversatie, nu era in situatia necesara, mai ales ca era acolo in stadiul de coleg, de prieten. Nu de ce ar fi voit Daitaro, asa ca degeaba vorbea. Oricum o facea mai mult din datorie, nu ca asa ar fi simtit ceea ce il facea sa se simta si mai naol decat era . Nu cred ca intanlise o persoana care sa nu il doreasca, si sa il respinga constant, iar acum, cand nu era dorit, se simtea jalnic, foarte rau, un gust amar avea acea durere ce el o tinea in suflet. Pe deasupra tuturor acestor aspecte trebuia sa il vada si zilnic, si daca nu il vedea, simtea ca isi pierde mintile, in acea perioada se intreba cum de se schimbase asa mult? Unde era tipul arogant si infumurat, unde ii era demintatea, orgoliul, caracteru, propria personalitate? Se diluase cu toate?
Mana stanga ii era strans in pumn, ca si cum ar fi vrut sa distruga orice ii era in cale, dar nu o facea . Ochii ii erau obositi, parul revasit in toate partile si cateva suvite ii atarnau in fata, insa nu il interesa. Ajunsese intr-un final la etaj, unde Dante si Mark discutau intr-un colt, Giulian vorbea la telefon, iar Zen si Axel priveau pe geam total dezinteresati.
Fusesera salutati de ceilalti ca si cum nu se mai vazuse de ziua precedenta, dar defapt trecuse cateva minute, mai exact treispreze minute .
-Bai, Daitaro, dar ce naibi ai baut aseara de ai moaca asta in tine?
Intreba Giulian dupa ce inchise telefonul. Se apropie de el, vrand sa ii inchida camasa la nasturi desfacuti , insa acesta se indeparta.
-Nimic, doar apa, parca....
-Eh, lasa-ti mai, sufera din dragoste, ce stiti voi?
Spuse Axel sarcastic.
- Las’ ca trece.
Spuse Mark, intervenind in discutie vrand sa il incurajeze pe Daitaro.
-Uite cine vorbea, spuse Axel sarcastic, uite sti ca tin la tine, dar nu mai iti da cu parerea , fiindca cred eu , sti din propria parere ca nu trece asa usor nu? Sau sa iti reamintesc?
-Ce amuzant te crezi, dar fata de tine, care o iubesti pe Devond de cand erai un puradel, eu macar m-am resemnat, dar tu, chiar daca esti cu Taki acum, tot cand o vezi salivezi dupa ea si ea te refuza de fiecare data, si nici nu iti da sanse.
Spuse vizibil enervat Mark pe comentariile lui Axel. Deja se creea o stare de incomoditate intre ei, si Daitaro deja se enerva si el.
-Auzi-ti, terminati , acum nu trebuie sa ..
-Tu sa taci!
Spuse Axel vizibil nervos, daca ceva ce il deranja cel mai tare, era sa primeasca reprosuri legate de viata sa.
-Nu ti se pare ca intreci masura? Eu nu am dat nume, si nu ma fa sa dau. Ok? E problema mea, nu a ta.
Si ,deja, ca un pusti rasfatat ce e, se indrepta spre iesire. Mark ofta, si zambi si lunad-o incet spre Axel, urmarindu-l indeaproape. Astia doi se suparau intr-o secunda, si se impacau in jumate de secuda. Dar aici fiindca era Mark, cu Axel te puteai certa in jumate de secunda si nu te impacai in ani, stia si cazuri.
-Astia doi ar forma un clupu perfect.
Remarca Giulian zambind afecutos, vazandu-i cum vorbesc cei doi suparati ce se aflau mai departe de ei.
-Sti? Ii invidiez .
-Tu cand ai mai aparut in discutia asta? Intreaba Zen pe Dante
-Cand ai aparut si tu.
Acum fiecare se lua la harta mai in gluma mai in joaca.
-A? Presupun ca e vina mea. Spuse Daitaro pentru el ,crezand ca nimeni nu il asculta .
-Si poate am si eu vina in asta.
Vocea clara si limpede a lui Yukio se auzi. Il privi putin ciudat, cu ce sa aibe el vina in asta? Pana la urma doar el era indragostit de pusti, nu si invers, nu?
-Neah, vina mea, nu eu sunt pedofilu aici?
Facand referire la varsta sa, Yukio fiindca inca minor, avand doar 16 ani, iar el 21.
-Sa nu exageram. Spuse Yukio.
-Eu as exagera, dar ma abtin sa nu o fac.
- Si cine iti spune sa te abtii?
Se incrunta, cum? Adica ii spunea sa nu se abtina? Dar parca ieri ii spuse ca nu o sa il placa niciodata. Inca isi amintea imaginea de aseara cand il urmarise spre casa, iar el ii raspunse pur si simplu prin indiferenta sa . Stia prebine ca nici Yukio nu stia exac ce vrea, dar acum era imposibil sa nu isi dea seama ce ii spune. Oare, exista posibilitatea, ca sentimentul ce se afla in el sa fie impartasit? Desi de multe ori spusese ca si Yukio il place, si incerca sa para absolut convins de asta, nu era. Ii zambi sincer si il lua de mana urmandu-i pe ceilalti ce intrau in sala, reluandu-si „treaba” .
Se asezasera pe locul lor si in curand si cei doi fosti suparati isi ocupasera locurile, acum din nou aveau sa vad acelasi film prost in variante multiple. Oricum, cate fete mai aveau sa vada? Aa da, doar doisprezece, nu era un numar cine stie ce, inca vreo cinci ore acolo. Superb, o zi perfecta . Si totusi, nu era asa de rea, daca statea sa se gandeasca. O fi fost replica lui Yukio un imblod sau doar ii se parea ?

[Teh]

Bau bau :*

Greşeli [ nu le-am enumerat pe toate : )) m-am plictisit la un moment dat şi nu m-am mai uitat după greşeli, eram concentrată pe fic că a fost un capitol captivant ]
s-au -- în cazul de faţă se scrie legat [ sau ]
niciodata sa face --- niciodata sa fac
sa sti, ca -- sa stii ca [ fără virgulă, se mai adaugă un ' i ' ]
nici supararea nici bucurie -- probabil că aici e '' suparare'' [ fără a ]
lucuru -- lucru
ii se parea - i se parea [ adică un singur ' i ' ]
eforturilo -- eforturilor
baieti decise -- ... sună mai bine : băieţii au decis xD plus că nu e făcut acordul bine : - ? 'deciseră ' cred că era corect.
Pasi sai -- PaÅŸii
adlanduse -- aflându-se
chair -- chiar
de mile -- de mila [ milă ]

__

Eram contrafacut .

Ştiu că e doar o propoziţie dar cum ai pus-o tu în contextul ăla.... a părut extraordinară ! Deci a fost minunată propoziţia asta , ai pus-o la fix exact acolo unde trebuia [ :x ] chiar mi-a plăcut. Ai definit tot ceea ce a încercat el mai sus să zică despre sine printr-un singur cuvânt, contrafăcut. Minunat. Nu ştiu cum ţi-a venit ideea, dacă a fost ceva spontan sau nu , dar a fost super replica!

Si ajung, precum multi alti, la blestemata, inedita intrebare: de ce?

Ah, ce frumos <3 şi asta mi-a plăcut tare mult. Modul în care ai formulat întrebarea :| unde ai pus-o acolo, cum ai întors toate propoziţiile, replicile alea pe acolo. Frate, de fapt soro, a fost genial <3. Mi-a plăcut la nebunie. Şi a fost foarte touching.

- Mai bine as pune-o pe bunica sa defileze, spuse Daitaro fara pic de chef si interes.

Replica asta a fost iar prea penală =))) deci am murit de râs când am citit-o [ cred că ţi-am mai zis asta ] dar ai fost prea penală = )) ştiam eu de ce-l plac atât pe Daitaro X: ah ţi-am zis că-l ador nu ? : ))
Deci mi-a plăcut la nebunie capitolul. A fost cam încurcată acţiunea dar mie aşa îmi place lol : )) nu ştiu de ce zici tu mereu că nu ştiu ce , că e varză că bla bla bla. Ţi-a ieşit foarte bine capitolul ăsta. Bine să nu luăm în seamă greşelile că toată lumea are xD De abia aşteeeeeeept să văd ce se mai întâmplă.
Apropo mi-a fost fff greu să ştiu despre ce personaj este vorba * laughs * bine că m-ai lămurit pe mess :)) oricum nici personajul în sine nu prea ştie pe ce planetă trăieşte, adică ... În fine. Daitaro ăsta nici el nu ştie ce şi cum să facă . Dar de asta îmi şi place. Hei sper că nu are gânduri de sinucidere sau ceva * laughs * glumeam. Îmi place de el : )) într-un fel : > ..a fost foarte tare. Ador ficul ăsta <3333
Baftă la scris aştept next : )

[I hate maths.]

Ok titlul mi se pare foarte interesant.De cum am citit titlul capitolului am inceput sa salivez:))

Mai, Daitaro nu are o parere foarte buna despre sine, sau mi se pare mie?Oricum mi-a placut[mi-a placut !!!]cum l-ai conturat.Stilul tau de a scrie e aparte, e...nu gasesc cuvantul potrivit:-? Ma lasi pur si simplu cu gura cascata.

Eram precum un peste ce inoata in mare si uneori e luat de val fara voia lui, dar se resemneaza, nu il deranjeaza, si chiar daca apa e murdara, sau rece, el continua sa stea acolo fara niciun deranj , fara nicio dorinta, controlat mereu de altcineva, de altceva, fara stapanire de sine.

Eh, asta exemplifica ce am scris mai sus.Gasesti cuvinte, replici, comparatii care sunt incredibile.
Iar dialogul e foarte amuzant, mai ales cand se iau la cearta.

-Tu cand ai mai aparut in discutia asta? Intreaba Zen pe Dante
-Cand ai aparut si tu.

Nu, serios, asta a fost prea tare=))

-Astia doi ar forma un clupu perfect.

Oarecum, sunt de acord.Dar totusi[ma stii tu pe mine:-" ] sunt curioasa sa vad ce se va intampla cu Mark mai departe.Presimt ca are un viitor stralucit:-? Din mai multe puncte de vedere.
Dupa cum ti-am mai spus, ador felul in care scrii, si ma fascineaza modul in care descrii sentimentele personajelor.Si dintre toti Dante si Daitaro sunt preferatii mei, desi, inainte eram obsedata de Zen:))
Axel, Zen, Mark, Giulian, Yukio, Dante, Daitaro...ai terminat cu toti:D Felicitari, iti trebuie mult curaj sa te apuci sa prezinti sapte personaje cu personalitati diferite.
Acum, sunt foarte, dar foarte curioasa ce se intampla in continuare.Asa ca, grabeste-te cu next-ul !!Altfel incep iar sa fiu o durere de cap pentru tine.Stii doar cat de grreu de suportat sunt uneori.

Mult noroc in continuare si spor la scris.Ja-ne!:bye:

[Yaku-chin]

Multumesc mult fetelor de coment, da stiu am avut o droaie de greseli, acolo ca acolo, dar in capitolul ce va urma:)) deja imi inchipui. Multumesc ca ati citit si comentat:D
Capitolul ce va urma e, tocana, ca sa zic asa:)) Adica nu e cine stie ceva, e cam .....hm...asta e:))( cred ca e cel mai lung capitol al meu)

Intre sare si zahar


Poate exact atunci cand nu vrei ca lucrurile adevarate sa se afle, ele sunt descoperite. Poate chiar atunci cand ai ceva, si vrei sa il feresti de tot raul, raul se intampla, poate in clipa in care iti doresti totul , nu ai nimic, si viceversa . Ei, majoritatea, aveau poate retineri in legatura cu propria viata. Logic, fiecare om are ceva ce ar vrea sa ascunda , sa nu se afle. Dar oare se poate? Exista o sansa mica atunci cand majoritatea omeniri este interesata de trecutul, prezentul, si viitorul tau? Ei bine, nu si pentru ei.


*
Nume real: Asazuki Axel Hideo
Data nasterii: 23 septembrie 1993 (17 ani)
Zodia: Balanta
Locul nasterii: Anyang( Coreea de Sud)
Mama: Kim Gimhae
Tatal: Akihito Asazuki
Frati: cinci( nume neidentificate)
Surori: patru ( nume neidentificate)
Culoarea ochilor: negri
Culoarea parului: blond( actualmente albastru)
Hobby-uri: desenul, baschetul, kickbox-ul, tenisul de camp
Citat preferat: Viata si cu mine suntem doua linii paralele care ne intalnim la moarte.
Prieteni cei mai buni : Mark
Orientare: bisexual
Descriere: Nascut in 1991, in Coreea de Sud, mai exat in Anyang, Axel fiul cel mai mic al familiei Asazuki este unul dintre cei mai cunoscuti tineri din Japonia. Cum tanarul coreean a ajuns super cunosc in Japonia? Povestea a inceput exact pe cand mama acestuia, Kim Gimhae, din clanul Gimhae, s-a casatorit cu japonezl Akihoto Asazuki. Cei doi de-a lungul timpului au avut noua copii, ultimul fiind Axel. Insa la doar sapte ani dupa nasterea sa, mama acestuia a murit in circumstante destul de bizarare, la doar putin dupa moartea acesteia, a urmat si tatal ,acesta sinucizandu-se. Capul familiei a ramas baiatul cel mare Junsuke, ce este astazi un stalp pentru intreaga familie. Copilaria tanarului designer, Axel Asazuki, s-a petrecut in Japonia, in Sapporo, alaturi de prietenul sau Mark, ce actualmente face parte din prezentul tanarului.


Poate nu fusese o ideea atat de buna sa deschida televizorul si sa se uite, si tocmai, el fusese primul. Era destul de nervos incat in acea clipa sa explodeze, insa a preferat sa nu spuna nimic. Erau toti sapte, privind si ascultand la televizor.
-Hei, Axel, esti nervos? Intreaba sfios , Zen. Nu voia sa il supere, insa Axel nu se sinchisi sa raspunda, fiindca in locul sau raspunse Mark. Iar acesta, stia prea bine ca era nervos, fiindca nu prea era de acord ca lumea sa afle detali despre viata sa privata.
-E un pic suparat , o sa ii treaca.
Nimeni nu mai spunea nimic. Ok, se asteptau nah, la ceva cat se poate de nasol, dar totusi, toata ziua pe canalul 6 sa se discute despre ei, era putin cam foarte nasol. Fiindca cu sau fara voia lor, viata le era expusa, chiar daca unele informatii nu erau chiar adevarate. Avea si motive sa se supere, insa nu mai conta, faptul fusese consumat. Insa, ceea ce il enerva cel mai mult era ca persoana ce detinea acel post Tv era nimeni altul decat propriul sau frate. Prezentatoarea, o tanar roscata , inca mai palavragea despre el inca ceva.
-Ce stupizi. Spuse indigant. Nici macar nu stiu nimic concret, dar trag concluzi. Cine s-a sinucis tampito? Intreba el vizibil iritat prezentatoarea de la televizorul.
Adevarul era complet diferit si asta il enerva , cum Dumnezeu se putea intampla asta. Era doar un simplu elev , nu ? Nici macar nu era major, ce drept aveau ei sa ii expuna viata intregi omeniri ? Niciunul!



Nume real: Kilian Mark
Data nasterii: 28 decembrie 1992( 18 ani)
Zodia:Capricorn
Locul nasterii:Leon( America)
Status marital: nemaritat
Tatal:Keshivi Kilian
Mama: Raiden Kilian
Frati:unul( Hiroto)
Culoare ochilor: negri-rosiatici
Culoare parului:brunet
Hobby-uri:desenul, cantatul la chitara
Citat preferat: Ai o viata, traieste-o!
Prieteni cei mai buni:Axel
Orietntare sexuala:hetero( momentan)
Descriere: Nascut in 1992 al doilea fiul al familiei Kilian, locul nasteri a fost in Leon, pe cand domni Kilian voiau sa faca o plimbare prin America. Desi, japonez de origine, trasaturile sale sunt mai europene,ceea ce il face pe tanar mult mai desebit decat e. A locuit un timp destul de mult in Coreea impreuna cu fratele sau mai mare, in copilarie l-a cunoscut pe Axel, ce astazi sunt prieteni la catarama. Insa la inceperea liceului s-a mutat in Japonia, amandoi frati la parintii. Insa fratele sau mai mare a primit o oferta in Antalia si a hotarat sa isi paraseasca familia, decizia a fost destul de pripita si rapida, astfel in cat membri familiei au fost socati si mirati de decizia tanarului. Insa Mark nu a fost asa de afectat de asta, tanarul si-a continuat studiile in Tokio , astazi aflandu-se in ultimul an de liceu. Desi nepasarea sa fata de plecarea fratelui, de care se stie ca aveau o legatura foarte stransa, nu a fost trecuta cu vederea de ziaristi si reporteri. Oare erau dispute intre acestia? Sau Mark doar se bucura ca fratele sau isi indeplineste dorintele, visele?


Mark nici macar nu baga de seama, nu il interesa , puteau spune ce voiau. Asta era. Soarta. Oricum nu prea ii pasau ce credau oameni despre el, era propria problema daca era nepasator fata de plecare fratelui sau. Nu prea avea ce comenta, mare lucru nu spusese.Dar totusi, de ce trebuiau ei sa vorbeasca tocmai de Hiroto?



Nume real: Zerbinatti Dominic Giulian
Data nasteri: 1 octombrie 1991( 19 ani)
Zodia:Balanta
Locul nasterii: Verona( Italia)
Mama: Rosario
Tata: Vittorio
Animale: o pisicuta
Culoarea ochilor:Albastru cenusiu
Culoarea parului:saten( actualmente roscat)
Hobby-uri:desentaul , baschetul, atletismul
Citat preferat:Mai bine acum, decat niciodata!
Prieteni cei mai buni: Hiroto
Orientare sexuala:bisexual( desi nu a declarat nimic)
Descriere: S-a nascut in Verona, in Italia. Dar micul italian la varsta de opt ani a ajuns in Coreea, mai exact in Anyang, unde i-a cunoscut pe Mark, pe fratele acestuia, Hiroto si pe Axel. Apoi vazand ca prieteni sai se muta in Japonia, italianul cunoscand si el limba, a decis sa faca o schimbare in propria viata si cu sprijinul rudelor s-a mutat aici. Momentan informati despre familia sa nu sunt prea multe, iar viata tanarului este plina de surprize cat se poate de ciudate.



-Astia nu au aflat ca mi-a murit pisica. Spuse amuzat Giulian.
Yukio a inceput sa rada amuzat.
- Chiar ce cauta un italian in Japonia? Intreba Daitaro zambind , iar Giulian dadu din umeri. Ii placea japonia, si se simtea japonez. Nu prea avea contacte cu Italia, desi parintii sai se aflau acolo. Nu isi renega tara, o adora. Mai ales orasu unde se nascuse, unde avea amintiri atat de amuzante. Poate ii era un pic dor, insa se simtea bine unde era.



Nume real: Takemoto Zen
Data nasteri: 6 februarie 1994( 16 ani)
Zodia:Varsator
Locul nasterii:Otsu( Japonia)
Mama:Minami Sukira
Tata:Takemoto Aidou
Sora: Saory
Culoarea ochilor:capriu deschis
Culoarea parului:saten
Hobby-uri:desenatul, fotografiatul, baschetul
Citat preferat: Adevărul este o eroare exilată în eternitate.
Orientare sexuala: hetero
Descriere:Nascut in Otsu, in Japonia, fiind fiul mai mare a familiei Takemoto. Are o surioara mai mica decat el cu doi ani. La varsta de 12 ani, tatal sau a murit, iar mama sa s-a casatorit cu altcineva, mutandu-se la Kyoto. Tanarul Zen, impreuna cu sora sa, au decis sa se mute in Tokio, in capitala Japonie dorind sa isi inceapa studiile la un liceu renumit. Actualmente, Zen impreuna cu Saory, locuiesc cu cumnatul mamei lor in varsta de 23 de ani. Tanarul Zen nu are prea multe contacte cu propria familie, deoarce de cand mama sa s-a recasatorit , relatia dintre el si aceasta s-a racit considerabil, si nu se prea inteleg, deoarece tanarul a fost profund afectat ca mama sa a gasit foarte repede un inlocuitor pentru propiul sau tata.


Cand termina si cu Zen, acesta iesi din camera ducandu-se spre bucatarie. Aduse doua sticle de wiskey si pahare. Insa Axel nu mai astepta paharu si incepu sa bea din sticla.
-Hei , am adus si pahare.
Insa Axel nu il baga in seama continua sa bea.
-Ah, e naspa rau! Spuse dupa ce bause ca lumea din sticla.
-Dar ai baut o groaza! Cum poti sa spui ca e naspa? Intreba Zen.
-Mi-era sete! Oricum, tu esti minor nu ai voie sa bei, de ce le-ai adus? Hm? Las’ draga, si eu am probleme cu familia, ce? Care e faza ? Nu ii sufar, dar nu de asta ma pun si beau.
-Hm, dar si tu esti minor si ai baut.
-Nu te lega de cei mai mari , ca te crap!
Zen ofta si intinse pahar sa ii puna. Axel zambi si ii turna destul lighid in pahar, insa deja se simtea ametit. Poate nu trebuia sa bea atata.



Nume real: Natsumi Yukito
Alias: Yuki
Data nasteri: Gemeni
Zodia: 13 iunie 1994( 16 ani)
Locul nasteri: Kyoto
Mama: Yasunari Matsumi
Tata: Yasunari Nabuko
Sora: Noriko
Frate: Ayako
Culoarea ochilor:violet
Culoare parului: roz inchis cu suvite mov( culoarea adevarata neidentificata)
Hobby-uri: desenatul, pictatul, muzica
Citat preferat: Nu trai in trecut, nu visa la viitor, concentreaza-ti toate eforturile in prezent .
Orientare sexuala: hetero
Descriere: Nascut in Kyoto, intr-o familie de rang inalt, a decis sa isi faca un viitor in Tokio, urmandu-si studiile la un liceu renumit, are de gand sa urmeze si facultatea tot aici. Locuieste cu sora sa mai mare . Copilaria tanarului a fost una normala si vesela, desi unele lucruri sunt cam in ceata privind relatiile de familie, momentan mai multe informati vom afla in curand.


-Hetero, spuse Axel razand. Mai heterotilor, numai hetero nu sunteti voi.
-Nu te lega de mine, baka!
-Nu ma leg, scumpete numai de tine, fi linistit.
Axel de la cateva pahare comenta intruna, insa nimeni nu era suparat , macar acum se puteau distra, caci peste cateva ore urma sa plece la minunata, splendida emisiune.
Intre timp Daitaro isi scoase o tigara dintr-un pachet nou nout cand prezentatoare incepu sa vorbeasca despre el.



Nume real: Sunao Daitaro
Data nasteri: 7 iunie 1989( 21 de ani)
Zodia: Taur
Locul nasteri: Tokio
Mama: -
Tata: -
Culoarea ochilor:Negri
Culoare parului:brunet cu tente albastre
Hobby-uri:desentaul, boxul, limbo skating
Citat preferat: Cand simti ca viata nu are niciun rost, gandeste-te la cei care mai au doar o zi de trait.
Prieteni cei mai buni: Dante, Emi
Orientare sexuala: Hetero
Descriere: Nascut la 7 iunie in Tokio. Prea multe despre propria familie nu se stie, singur la parinti. Multi spun ca si-ar fi schimbat numele,insa inca nu se stie cu certitudine. Adora sporturile extreme, si are o pasiune pentru a se da cu rolele pe sub masini, acest sport limbo skating , este foarte periculos , insa se vede ca Daitaro adora adrenalina.



-Hm, limbo skating?Intreba Mark , care avea si el un pahar cu wiskey in mana.
-Mdea, o pasiune.
-Acum urmeaza lideru, fi-ti atenti!
Dante incepu sa rada, oricum nu avea un trecut prea complicat .



Nume real: Naoki Dante
Data nasteri: 1 agust 1989( 21 de ani)
Zodia: Leu
Locul nasteri: Nagano
Mama: Sandra Jon
Tata: Naoki Satoru
Culoarea ochilor:negri
Culoare parului:brunet
Hobby-uri:saritul pe stanci, desenatul, bungee jumping
Citat preferat: Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, de a crede ca nimic nu este un miracol; al doilea, ca si cand totul este un miracol.
Prieteni cei mai buni: Daitaro
Orientare sexuala:hetero
Descriere: Nascut in Nagano, in Japonia de o mama englezoaica si un tata japonez , tanarul Dante avand origine japoneza dar si engleza, cunoaste amble limbi foarte bine . Este singur la parintii si la varsta de 18 ani s-a mutat in Tokio, pentru facultate. Este liderul dintre cei sapte tineri prezentati, cel ce taie si spanzura . Ador sporturile extreme si se spune ca ar fi un afemeiat , insa acesta nu a negat dar nici nu a confirmat .

Iar acum luam o mica pauza. In curand vom vorbi si despre invitatul surpriza din aceasta seara.


-Nu prea au spus cine stie ce, domnule calau. Dar spune-mi care e invitatul surpriza.
Mark avea o mica banuiala, iar cand telefonul lui Axel incepu sa cante, iar acesta primi un mesaj, banuiala sa se accentua.
-Pai nu stiu ce actor, fotomodel, nu stiu…Raspunse Daitaro.
-Axel, nu imi spune ca e….
Insa Mark nu mai avu timp sa spuna numele acelei persoane fiindca Alex dadu din cap. Ok, in afara faptului ca el chiar voise sa mearga la acea emisiute spurcata, colac peste pupaza, mai trebuia sa ii vada si moaca lui Yuzuki.
-Actor pe naiba.
Mark chicotii. Desi , acel Yuzuki Yuichiro , era un tip super infumurat si arogant, il intrece pe Axel la caracter. Nu voia sa ii spuna nimic, fiindca stia ca prietenul sau s-ar fi enervat si mai mult decat era.
-Vreau sa vad ce mesaj ti-a trimis. Se ridica de pe fotoliul confortabil ducandu-se spre Axel. Giulian stai in dreptul usi, incepu Mark sa chicoteasca, cumva sa nu imi scape.
-Hei, e un mesaj privat. Nu ma enerva!
Raspunse Axel, vizibil frustat. Nu voia sa arate mesajul. Era ah, foarte naspa. Adica, nu il suferea pe tipul ala, si ii mai trimitea si mesaje, iar acum Mark isi batea joc de el. Nu era de ajuns ca azi-dimineata se certase cu Taki la scoala, Dante ii mai daduse si vestea ca era invitatul pricipal, acum il va mai intanli si pe tampitul ala.
-Numai sa indraznesti.
-Hai, nu te supara si da-mi telefonul. Spuse Mark. Promit ca ma revansez.
Ceilalti priveau spectacolul interesati. Uitase si de emisiune si de tot. Giulian statea in dreptul usi astfel incat Axel sa nu poata sa scape, oricum nu avea sa fuga, dar cine stie. Mark se apropia incet de el, iar Axel batea in retragere. Iar Zen, Dante , Yukio si Daitaro ii priveau si nu intelegeau ce se petrece.
-Ce se intampla? Intreba Dante. Ce atat mister Axel, aflandu-se cel mai aproape de Axel ii lua telefonul din mana cand acesta era atent la Mark si incepu sa citeasca pentru sine.
-Asta da declaratie de dragoste, spuse si sterse mesajul.
-Nu e corect, spuse Mark si Giulian, iar Axel se stramba la el si ii arunca un multumesc fortat lui Dante.
-Ce spunea mesajul? Intreaba Mark.
-Baliverne, mai pe scurt ca vrea sa mi-o traga in fata camerelor de filmat.
-Wow, dragut. Ii raspunse prietenul sau.

*
Ciudat, avea un sentiment straniu cu privirea la intanlirea dintre el si Yuzuki , de ce se simtea atat de slab in fata acelui barbat? Oh, avea nevoie de Taki acum! Pasi sai se indreptau spre casa acestuia. Mai avea o ora jumatate pentru a ajunge la acea emisiune blestemata. Plus ca trebuia sa vorbeasca si cu iubitul sau despre cearta de azi dimineata si numai de acea discutie avea el chef atunci. Ar fi trebuit mai bine sa se duca acasa la el, si nu la iubitul sau. Dar acolo avea hainele cu care voia sa se imbrace, era oare ala doar un mic pretext? Eh, ce mai conta. Observa privirile ce se uitau la el, insa prefera sa nu le bage in seama, voia, voia o zi linistita, in care sa poata iesi cu propiul iubit pe strazi, sa aiba o zi normala, insa asta ii era interzis. Mai ales cand asa zisul iubit e un detectiv care se da drept profesor. Halal viata .
Hei ! Tu nu te plangi niciodata, ce ai acum? Suferi din dragoste , desteptule? Bineinteles ca nu ! Revinoti!
Pasi sa il duceau spre un cartier de lux in care frecventau numai oameni sus pusi, il scarbea un pic acest detaliu. Fiindca stia ca acei oameni, nu toti, ajunsese acolo pe propriile puteri. Privea cerul, ce liber era el. Liber si nemarginit, vedea toate. Ajunsese in sfarsit in fata blocului . Folosi cheia pentru a deschide usa scarii . Observa ca nimeni nu astepta ascensorul, cu atat mai bine. Intra in el si apasa pe butonul etajului 9 , in cateva clipe ajunsese acolo.
Sa bat? Sau sa intru?
Alesese ambele variante. Batu incet in usa, apoi apasa pe clanta. Intra in hol, si se descalta de adidasi albi. Se duse in sufrageria mare, si il observase pe Taki uitandu-se exact pe canalul 6. Doamne, ar fi distrus televizoarele in acea clipa.
-Buna! Ah..ma duc sa imi i-au hainele si apoi plec! Baigui incet neprivindu-l.
In primul rand nu avea sa isi ceara iertare , nu avea de ce! Si totusi de ce se simtea cam incomod in acea clipa? Nu conta. El era Axel, si nimeni nu ii schimba atitudinea. Pleca spre camera unde stia ca isi are hainele, si deschise sifonierul. Isi scoase o pereche de pantaloni simpli, eleganti, negri si o camasa alba, simpla. Isi lua si o bratara din argint asa ca accesoriu. Nu avea sa se imbrace prea impopotionat fiindca chiar nu avea pentru cine, insa nah, fiindca avea sa il vada intreaga lume trebuia sa mearga mai elegant. Isi lua un prosop ducandu-se spre baie. Facu un dus scurt si cand se intoarse in camera Taki era si el acolo, in prag, uitandu-se la el.
-Ce-i? Intreba rece si indiferent. Parul, albastru un pic cam lungut la spate, dar nu intratat incat sa ii stea rau, si cateva suvite ii stateau pe chip ii era ud .Se puse pe pat in fata sifonierului ce avea o oglinda mare pe post de usa. Isi sters parul bine, pana cand acesta era aprope uscat si se uita la ceas, mai avea 40 de minute. Eh, nicio graba.
Taki inca mai statea in prag uitandu-se asa ca i se adresa.
-Ma poti lasa sa mai si imbrac? Intreaba acesta vizibil frustat.
-Hm, imbraca-te . Nu te las eu sa te imbraci? Intreba jucaus. Glasul ii era clar si hotarat .
-Uite care e faza, domnule “profesor” vreau sa ma imbrac singur, se poate? Spuse accentuand cuvantul profesor. Iar Taki zambi.Si se apropie de el.
-Si nu il lasi pe profesorul tau sa te invete cum sa te imbraci ?
Se afla in spatele sau pe pat si isi puse mainile pe umeri sai. Isi apleca putin capul astfel incat sa il poata saruta pe gat. Buzele ii se oprira pe pielea fina si calda si inspira parfumul ei.
Axel nu reactiona in niciun fel, o facea pe suparat, insa numai suparat nu era el.
-Uite, vreau doar sa ma imbrac si sa plec , nu am tot timpul la dispozitie. Asa ca ce vrei ?
Intreba direct . Isi intoarse chipul, iar acum buzele sale erau aproape de ale lui, ar fi vrut sa le sarute, insa nu avea el de gand sa faca asta. Si continua sa vorbeasca.
-Unde ti-a disparut autoritatea de azi dimineata?
-Ok, recunosc ca am gresit! Insa, nah, incercam sa fac pe profesorul. Adica , realizezi si tu ca daca chiar eram profesor iti puneam si un doi si absent. Dar lasand asta la o parte. Impacare , da?
Insa nu mai astepta niciun raspuns si buzele sale le saruta pe cele ale tanarului , iar acesta ii raspunse. Sarutul, la inceput dulce si inocent, se transforma incet intr-unul brutal si salbatic . Axel muscandu-l incet de buza inferioara. Cand sarutul se termina Axel se ridica din pat si se imbraca rapid. Lasand la o parte rusinea . Ce mai conta daca il vedea dezbracat. Zicea si el la fel ca Mark: Soarta! Insa oare asta ii era soarta ?

Intre timp Mark si Giulian erau imbracati si pregatiti sa plece spre locul de intanlire. Erau amandoi intr-o decapotabila rosie ce atragea privirile instantaneau.
-Sti cine detine emisiunea aia?
Intreba putin indigat Mark. Era putin ingrijorat , insa poate de vina erau si emotiile ce puneau stapanire pe el.Giulian dadu din cap in semn ca nu. Habar nu avea, oricum ce conta?
-Norimo. Spuse incet! Si atunci Giulian se uita suspicios. Se stramba un pic si continua sa conduca.
-Ciudat.
Oare ce se va intampla? Oare va fi bine? Intrebari de genu le statea in cap tuturor. In scurt timp cu toti ajunsese in locul potrivit. Dante imbracat intr-un costum alb cu camsa neagra si cu cravata. Parea atat de serios incat ziceai ca e un mafiot. Daitaro avea tot un costum, dar exact invers fata de Dante, a lui era negru cu o camasa mov deschis, iar costumul ii contura bine muschii si umeri lati. Mark purta o pereche de blugi eleganti si pantofi negri, si o camasa neagra descatuta la doi nasturi. Axel purta camasa alba desfacuta la cativa nasturi si pantaloni negri . Yukio avea o pereche de jeansi negri , foarte eleganti si o camasa de un roz pal ce se asorta foarte bine cu parul acestuia, iar Zen purta un costum foarte elegant, negru cu o camasa desfacuta la trei nasturi de culoare gri. Erau foarte eleganti imbracati, au pasit pe covorul rosu ce ducea spre intrarea in cladirea emisiuni. Mii de poze le erau facute si mii de intrebari le erau adresate , insa niciun raspund nu iesea de pe buzuele tinerilor.
In cateva clipe au si ajuns in interiorul cladiri si au fost condusi catre platoul de filmare. Au fost rugati sa se aseze pe canapele, respectiv fotolii, si asa au si facut. Pe canaprea erau asezati Dante, Daitaro,Zen, Mark si Yukio, iar pe cele doua fotolii din stanga si dreapta canapelei, Axel si Giulian.
- In cateva secunde vom intra in direct. Anunta prezentatoarea . Era o tanara bruneta aceasta ce purta o rochie galbena, despicata pe un picior , si fara bretele, se lega la gat. Era simpla si eleganta. Era modelul facut de ei , mai exact facut de Giulian.
- Buna seara, astazi asa cum am promis , ii aveam ca invitati speciali pe toti tineri designeri. Buna, baietii.
Vocea ii era putin cam ascutiita, poate era si din cauza microfonului micut atasat de materiarul rochiei. Baietii raspunsera la salut.
-Dante, momentan o sa vorbesc cu tine, tu o sa imi raspunzi la urmatoarele intrebari legate si de ceilalti, apoi ma voi adresa si celorlati. Bine ?
-Cum spui tu , zambi Dante.
Zambetul sau parea chiar dragut, insa cei care il cunosteau puteau sesiza ca nu era chiar venit din interiorul sufletului. Si asa frumoasa seara incepea fara alte introduceri.

[I hate maths.]

O.O Iisus, ce capitolul lung, interesant, captivant !

Jur, a fost incredibil^:)^ I-ai detaliat pe fiecare si asta mi-a placut. Zau ca Axel e cel mai orgolios baiat pe care l-am vazut.Ma face sa il cataloghez ca fitos, dar nu pot spune asta pentru ca totusi, mai da semne si de afectiune fata de Mark mai ales.Faza in care la toti scria "hetero" la orientare sexuala a fost penala:)) Toti is hetero, ca sa vezi=))Se mai dau ei si la baieti, se mai culca cu ei, da is hetero frate, nu-i stres=]]

-Astia nu au aflat ca mi-a murit pisica. Spuse amuzat Giulian.

=))Penal!Cred ca acest cuvant il caracterizeaza pe Giulian intrutotul.
Ma cam oftica putin faptul ca Mark si Axel sunt atat de buni prieteni, nu stiu de ce.

-Hm, dar si tu esti minor si ai baut.
-Nu te lega de cei mai mari , ca te crap!

Doamne, ce n-as da sa vad(citesc)o partida intre astia doi=P~ Ar fii interesant, insa doar o noapte, atat!
Da, probabil a fost cel mai lung capitolul scris de tine, dar mi-a placut enorm!Si sper sa vii repede, foarte repede(cat de repede poti)cu nextul, pentru ca m-ai lasat in ceata, si sunt foarte curioasa.

Mult noroc la scris!Ja-ne!:bye:

[Teh]

Bau . Mega capitol : ))

Mi-a fost lene să îţi enumăr greşelile so forgive me. Am scris doar aşa câteva ca să nu fac postul ăsta chiar degeaba . Dar te anunţ, au fost mai multe [ mai multe pe care le-am văzut, de tastare majoritatea, şi probleme cu punctuaţia ]
Status marital: nemaritat --> păi ştiii... ' a se mărita ' se foloseşte de regulă la femei [ din câte ştiu eu ] ar fi fost mai corect şi mai uşor de înţeles dacă spuneai : necăsătorit / neînsurat ~
nu prea ii pasau -- îi păsa [ pt. că era la singular în acest caz şi acel ' u ' nu îşi are locu' ]
Uitase si de emisiune si de tot. -- Uitaseră [ aşa e forma corectă în cazul de faţă ]

Cine s-a sinucis tampito?

=)) bă eşti nebun , ce replică tare a fost . Am început să râd şi eu ca şi o idioată atunci când am citit. Deci foarte tare. Ţi-am zis de multe ori că îţi ador replicile, nu încetezi să mă uimeşti [ de unde le scoţi ? = )) nu răspunde ] Oricum super tare.

-Astia nu au aflat ca mi-a murit pisica. Spuse amuzat Giulian.

Dintre toate lucrurile spuse de acolo = )) el doar asta a remarcat, penal penal. tocmai vrpiam să zic că îi ador numele dar acum şi replicile. Prea tare zău dacă nu : )) are un nume genial şi îmi place că e de origine italian. Oh amore mio 8->

cel ce taie si spanzura .

no pe bune acu' : )) ştii că eu îl ador pe Dante nu? Alături de Daitaro [ my favs, da moşii = )) ] în fine mi-a plăcut mult faza asta de la descrierea luui . Şi atunci când a zis că : )) se spune că e afemeiat dar acesta nu a confirmat nici negat, deci e clar : )) come on I can eat him, right? <333333 so fuching cute.

-Baliverne, mai pe scurt ca vrea sa mi-o traga in fata camerelor de filmat.
-Wow, dragut

Cât de tare =)) uau ce drăguţ, dar cât de drăguţ poate fi ceea ce i-a spus. Vreau şi eu să i-o tragă, dar nu în direct. În particular mă, că nu-s chiar aşa de perversă. Sau? În fine foarte tare dialogul!!!

Mi-a plăcut capitolul mai ales descrieile tuturor! <3 ce vieţi interesante. Eşti un fel de geniu zău. Nu ştiu cum te poţi descurca cu atâtea personaje. Eu mă încurc într-una. Favoriţii mei sunt Daitaro şi Dante <333 îi ador . Şi Ceilalţi sunt super, Axel e o bombă fenomenală, Mark e aşa de cul şi smexy, Zen şi Yuki sunt adorabili : )) iar Giulian... e italian <3 uper cute. În fine, multă baftă. La descriere a fost ok, deşi ai avut câteva repetiţii pe ici pe colo şi cred că te-ai grăbit. Dialogul a fost cel mai bine fondat în capitolul ăsta * sau mie mi-a plăcut,hm * . Ţine-o tot aşa <3 şi aştept next-ul.
~ sunt curioasă. şi vreau şi eu o scenă hoooooot curând, da? : )) da ok dar nu cu Axel. Ceva cu Dante please 8->

[October]

ok, deci stiu ca a trecut, like... o groaza de vreme de cand nu am mai citit acest fic, asa ca l-am luat de la capat. #:-s in sfarsit am terminat. doamne, nu stiu cine ni te-a dat noua pe tine. nici nu stiu de unde le scoti. numai tie putea sa-ti vina ideea sa faci un fic cu 7 personaje principale deodata. si fraaate (adica soro), capitolele nu-s multe la numar, da-s lungi... de te-ntrebi "oare mai apuc si eu sa dorm in seara asta pana termin?" en fin
sincer, daca nu mi-ai fi povestit mai demult ca-s 7 personaje, habar n-aveam. si-acuma in putin nelamurita cu privire la cine sunt protagonistii catorva capitole. hm, bine zis capitole! parca scrii romane ^.^' pe ici pe colo e cam incucata treaba, sunt prea multi ca sa-i tii minte care, cum si de unde (sau cel putin asa e pentru mintea mea obosita, la ora... cat e ceasul? 12 noaptea). nu stiu cum ii mai recunosti tu.
dar lasand la o parte ameteala mea (pentru ca, din cate vad, restul lumii intelege), trebuie sa spun din nou: nu stiu cine ni te-a dat noua pe tine. ne povestesti mari si tari lungime despre fiecare in parte, si zau, daca eu nu gasesc yaoi, de obicei ma las de fic. dar la tine, lucrurile se complica incetul cu incetul, cu toate ca inca n-a inceput nimic, totul e mult prea captivant, chiar si fara sa se intample nimic in special. ca sa ma exprim mai clar, si nu ca un om beat ce nu sunt, actiunea e foarte complexa, mult mai complexa decat o poate percepe majoritatea spitei umane. ceea ce ar denota ca nu esti la un nivel (asa, macar un pic) superior. descrii atatea zeci de sentimente si de actiuni haotice, ale fiecarui personaj in parte, nici n-am cuvinte sa mai zic mai departe (offf, dracu s-o ia de rima, o urasc)

ca sa mai scurtez din sirul de critici bune (ca rele, nu-s decat legate de greselile tale de tastare, care mai pot fi neglijate), ai un stil unic pe care il aplici intr-un mod foarte placut si palpabil. cand citesc, mi se deruleaza actiunea in fata ochilor, le aud si vocile personajelor. atata doar, n-ar strica sa ne mai lamuresti din cand in cand despre cine e vorba ^.^'

in plus... bietii oameni, is hartuiti permanent, fiecare cu metehnele lui si tot nu le-ajunge, tot se mai iau la harta. colac peste pupaza, vine altu, inca unu, sa le strice ziua. nici nu mai mir ca-s atat de satui de tot. ar vrea si ei un moment de liniste si pace, de singuratate si intimitate. si daca tot veni vorba de asta... ceva actiune intr-un viitor apropiat se poate? daca nu cer prea mult. nu de alta, dar vreau sa vad si cum se comprta cand nu mai sunt plini de ei, ci de altceva.. sentimente.

hai ca n-o mai lungesc... ce sa mai, am vorbit deja prea mult, si tot nu cred ca m-am exprimat ca sa intelegi la ce ma refer. ca sa traduc un pic, imi place foarte mul ficul tau, si abia astept sa vad ce se mai intampla. dar ar face bine sa se si intample ceva! asa ca eu ma duc la culcare.
noapte buna si mult spor la scris, ca scrii bine. poate mi se indeplinesc si mie dorintele :*

[Yaku-chin]

Åžoarecele Bionic- acadeaua :)) multumesc ca citesti si comntezi si ma bucur ca iti place . Nu stiu daca voi face curand ceva intre ei:)) am eu ceva in minte, dar nu stiu sigur;))

Teh- iuby mersi muult ca ai citit si comentat. Multumesc ca ma susti:( eu mereu fac totul varza dar tu mereu esti acolo si ma susti, mersi mult. DIn pacate eu iar complic situatiele:))...mdea...sigur, idioata rau am devenit:DMa bucur ca iti plac mosii de Dante si Daitaro :))desi actiue cu ei mai piperata am sa spun mai incolo :D momentan am alte planuri diabolice:D

October - Ma bucur sa te vad pe la ficul meu, mersi ca ai citit si comentat. Da e cam complicat sa intelegi acum, vezi tu eu am inceput cu mijlocul povesti, tipi deja s-au cunoscut bla bla :)) Oricum pe parcurs o sa fie mai detaliat, imi cer scuze ca te-am bulversat cu atatea personaje. Multumesc si sper sa iti placa :D
Kissu :*











Niciodata



*Era trist. Prin aceasta propozitie simpla si compusa doar din doua cuvinte se puteau descrie sentimentele ce ii invadau inima. Nu intelegea, ce se petrecea? Il vazuse.. Era acolo. Prezent. Il privea. Il simtea. Ce se petrecea? De ce sangele ii ardea? De ce calmitatea se spulbera? Il invada frica. Era slab. Tremura. Hei, asa ceva nu se putea. Mintea nu ii functiona si degeaba incerca sa faca ceva, nimic nu reusea.
*
Prezentatoarea incepuse sa ii se adreseze lui Dante , diferite intrebari, momentan banale. Incepuse prin a il intreba cum fusese inceputul, daca se intelegeau bine, ce le placea sa faca, ce nu le placea, iar Dante raspuse:
-Pai, presupun ca totul a inceput cand Giulian, Mark si Axel au hotarat sa faca din orele de practica de la liceu ceva mai amuzant si neplictisitor. Si de aici dirctorului i-a venit ideea sa imparta talentele liceului si facultati in mai multe grupe, nu a fost ceva spectaculos. La inceput fusese o simpla joaca. Dar din acel joc a rezultat multe , poate chiar foarte multe. De exemplu nu numai noi suntem cunoscuti , sunt si alti elevi, numai ca norocul a fost de partea noastra, sa spunem. Si logic, daca nu ne-am intelege, nu am fi atat de uniti, e adevarat ne mai certam, ne impacam. Sunt multe lucruri ce ne plac, si multe ce ne displac. Insa nu cred ca e cel mai potrivit moment sa fac o lista cu acestea , nu?
-Da asa e. Si totusi, nu sunteti toti japonezi. E asta o problema?
-Nu, logic ca nu. Desi eu sunt de origine englezeasca dar si japoneza, iar Giulian italian, Mark coreean, la fel ca si Axel, Zen , Yuki, si Daitaro japonezi, asta nu e o problema , din contra cred ca e ceva super tare. E destul de placut sa fim diferiti de alti, dar asta nu inseamna ca privim lucrurile de sus. Din contra , uneori atata faima ne da dureri de cap. E putin stresant, putin ma mult.
-Bineinteles, dar spune-mi , nimeni pana acum, nu v-a intrebat, ce religie sunteti. Cum sunteti de nationalitati diferite, presupun ca sunteti si de religi diferite nu?
-Nu, suntem cu toti ortodocsi. Ciudat , nu? Desi in Japonia religia ce predomina e budismul si sontoismul, noi suntem ortodocsi. Si cred ca asta a fost mana destinului, fiindca liceul , si facultatea la care suntem , ei bine, e destul de plina de ortodocsi. Cred ca e singura scoala din Tokio , nu?
-Da, asa e.

Desi intrebarile prezentatoare curgeau, una dupa alta, nimic nu era realmente grav, insa atmosfera era tensionata. Si nimeni nu era relaxat. Mark privea spre invitatul surpriza din seara aceea si zambea. Lui i se parea de treaba Yuzuki, dar logic, nu avea sa ii zica asta si lui Axel, prietenul sau deja era total dezechilibrat, Mark putea deduce care era cauza acelei decaderi de caracter a lui Axel. Giulian era atent la ce intrebari ii erau puse lui Dante, si la ce raspunsuri primea prezentatoarea, uneori majoritatea “perfecte”, raspunsuri pozitive, desi neadevarate, uneori. Zen si ceilalti erau plictisiti si asteptau sa se termine totul cat mai repede, insa….
-Acum, sa ii intrebam si pe ceilalti cate ceva. Sa trecem la ceva mai piperat . Mark, momentan nimeni nu te-a vazut cu o fata sau cu un baiat,uni spun ca ai fi homosexual, e adevarat?
Mark tresari fiindca nu se astepta sa fie tocmai el intrebat. Iar apoi pe chipul sau perfect ii aparu un zambet jucaus.
-Nu, nu sunt homosexual, si chiar de as fi, nu cred ca ar fi o problema, nu? Si la capitolul fete, sa spunem ca nu imi place nimeni, inca imi mai astept printesa.
-Nu ar fi nicio problema, homosexualitatea a devenit ceva comun, nu e o problema, insa, asa singurel, cand ai atatea fane ce sunt innebunite dupa tine? Sunt sigura ca nu ti-ar fi asa greu sa cuceresti o fata.
-Prefer sa raman singur. Responsabilitatile nu sunt pentru mine. Mi-ar fi destul de greu sa imi mentin o relatie stabila, prefer mai mult aventurile.
Glasul ii era vioi si sincer. Cel putin asa parea. Singurel-nu prea, era baga intr-o oarecare relatie, nu? Homosexual-nu, Doamne fereste, el? In niciun caz. Relatie stabila-da, sigur,nu e pentru el, nici nu si-ar dori asa ceva, niciodata! Aventuri-sigur, suta la suta . Minciunele, multe erau spuse, insa nimeni nu stia adevarul, ei bine, aproape nimeni, exista acolo o persoana ce l-ar fi luat putin la misto de cele spuse, insa statea cuminte, era prea suparat sa mai comenteze el ceva, tocmai el.
-Dar spune-mi, relatia ta cu Axel, e foarte stransa. Sunteti total opusi si totusi cei ma buni prieteni? Cum asa?
Intreba brunete ce era destul de emotionata ca se afla acolo, atat de aproape de acei baieti. Era usor transpirata si avea si motive, nu gluma.
-Tocmai fiindca avem caractere diferite, total opuse, suntem, poate, cei mai buni prieteni, nu crezi?
-Presupun. Insa, stiu ca tu ai o oarecare influenta mai mare asupra lui, iar el asupra ta, e adevarat?
-Da.
Raspunse scurt si afirmativ.
-Se spune, ca intre voi ar fi ceva mai mult decat o prietenie, ar fi posibil asa ceva? Sau e posibil asa ceva.
-Nu se stie niciodata.
Mark si Axel au inceput sa rada amandoi stiind foarte bine ce insemna acel raspuns . Ceilalti prieteni s-au privit pentru un moment. Stiu au Axel si Mark erau prieteni foarte buni, dar de la prieteni, la…la altceva, mai era drum mult, nu? Cel putin asa credeau ei, sau exista posibilitatea ca cei doi sa fi trecut deja de bariera prieteniei? Orice era posibil.
-Vrei sa spui ca ar fi posibil? Sau ca e deja ceva intre voi, sau ca va fi intr-un viitor apropiat ceva?
-Nu a spus asta. Interveni Axel. Doar, a spus ca nu se stie niciodata, cine poate spune cu precizie ce ne ofera viitorul? Nimeni, in lumea asta orice e posibil.
-Inteleg. Dar Axel inteleg cumva din raspunsul tau ca esti de acord cu tot ce a zis Mark?
-Da.
Lucrurile se incingeau incet . Iar un telespectator ce era acolo prezent, era din ce in ce mai curios.
Uneori viata era al dracului de nerecunoscatoare, de cruda, de idioata si imbecila, cel putin in mintea lui Axel asta era prezent. Ii disparuse tot cheful de a face pe marele si tarele indiferent din lume, si asta numai din cauza acelei persoane ce o ura pe zi ce trecea , din ce in ce mai mult. De nu s-ar mai amesteca in viata lui ar fi totul aproape perfect, dar nu, asa ceva nu se putea, logic ca nu.
-Axel, stim cu toti ca ai o relatie stabila , insa nu stim cu cine, nu vrei sa ne dezvalui?
-Nu, nu cred ca priveste pe nimeni relatia mea, nu ?
Intreba el calm, ceea ce il uimea chiar si pe ceilalti, iar Mark continua sa zambeasca si sa se uita spre cameraman.
-Pai, eu zic ca da, ai atatea fane care sunt curioase cine e acea persoana.
-Nu ma intereseaza.
Veni simplu raspunsul lui. Chiar nu avea de gand sa dea prea multe raspsunsuri cu privire la acea relatie .Oricum sfarsitul ei se apropia si asta il durea destul de mult, nu conta, nu trebuia sa conteze, deci atunci de ce nu declara ca era liber si disponibil? Mdea, nu putea, frumos…
-Sti, cineva a venit in aceasta emisiunea special pentru voi, adica noi l-am invitat si el a acceptat bucuros sa vina. Dar inainte de a spune cine e invitatul , Axel vreau sa iti mai pun cateva intrebari.
-Pune, dar nu fi sigura ca voi raspunde.
Spuse zambind . Era adevarat, nimeni nu il obliga pe el sa raspunda, nici macar o amarata de hartie semnat de “liderul” sau, sau chiar si de ambasadorul Japoniei, nu ii pasa. Il durea direct undeva, poate nici acolo. Si invitatul surpriza? Sa il manance pamantul, nici nu vrea sa il vada. Nici macar in cosmaruri.
-Vestimentatiile pe care le faci si le prezinti intotdeauna le poarta un model,o anume fata, dar niciodata fetei nu ii s-a vazut. Chiar si in poze ai avut atat de mult talent incat sa ii ascunzi chipul si totusi sunt cele mai cunoscute vestimentatiile purtate de ea. De ce o ascuzi pe aceasta fata? Am inteles ca ai primit multe oferte pentru ea, insa le-ai refuzat. De ce?
- Aceasta fata…
Incepu Axel sa formuleze o propozitie .
-Nici nu ne-ai spus numele ei. Adauga bruneta inca ceva.
-Da, asa e . Nu am spus cine e, nu am lasat sa ii se vada chipul. E un mister. Si sunt destul de egoist incat sa ii pastrez frumusetea doar pentru mine. Si cu asta am pus punct.
-Se poate ca aceasta fata sa fie iubita ta?
Incepuse sa rada.Era chiar amuzant, nu ca nu ar fi vrut, logic ca ar fi spus “da” daca asa ceva ar fi fost posibil, insa ii era interzis cu desavarsire.
-Nu, chiar daca as vrea asa ceva,nu se poate.
Recunoscu, si parca adevarul durea destul de mult, fiindca nu mai zambea si in ochii sai se vedea o urma intunecata de regret si resemnare .
Zambetul de pe fata celui ce privea si asculta atent din culise se largea. Ah, ce mult ar fi vrut sa il atace pe pustiul ala , insa avea timp destul, mult timp.
Bruneta zambi usor trista , dar apoi continua.
-Ok. Inteleg ca nu vrei sa ne dai prea multe detali despre aceasta misterioasa fata, presupun ca ti mult la ea. Dar da-mi un motiv pentru care o “ascunzi”, ca sa zic asa.
-Nu as vrea sa o ascund de lume, dar vezi tu, e genul de fata, care nu ii place sa fie in centrul atentie, sincer, imi e foarte greu sa o conving sa accepte sa imi fie model si sa pozeze pentru mine. Desi de mic ea a fost modelul meu. Prima rochie pe care am facut-o , a fost dupa masurile ei.
- E cineva special pentru tine,nu?
Axel incepu sa rada. Si desi era convins ca acea persoana avea sa il “omoare”din bataie cand se vor intanli, spuse:
-Da, chiar e , si inca foarte speciala.
-Acum sa trecem la niste intrebari si mai piperate.Zen ce ai face daca Axel ti-ar porpune sa te culci cu el , ai accepta? Sau nu?
Asta da intrebare. Chiar si Axel era curios, nu ca nu ar fi putut sa il seduca, ar fi fost usor, dar nu era asa nesimtit incat sa o faca, sau era?
Zen nu prea stia ce sa raspunda, era o intrebare destul de grea.
-Aaa….nu stiu. Adica stiu ca Axel e o persoana ce , cred eu, majoritatea ar dorio in pat, insa e ciudat stii? Adica ma gandesc la el ca si coleg, prieten, camarad, nu stiu. Nu mi-am pus intrebarea asta pana acum, si sper sa nu ii caut un raspuns prea curand.
Incheie tanarul cu un zambet micut si sincer. Se inrosise putin in obraji , iar Axel ii facu cu ochiul.
-Care dintre voi baieti, s-a culca si cu apropiati,de exemplu prieteni, chiar daca era intr-o relatie?
-Eu.Raspunse Axel mandru.
-Si eu. Spuse Giulian zambind, aratandu-si dinti albi.Dar nu a fost intentionat.Se scuza el.
-Deci numai voi doi, hm, si nu va e frica sa recunoasteti?
Amandoi raspunse ca nu, de ce le-ar fi frica, in primul rand dragostea si sexul erau total diferite, nu? Axel stia ca sunt diferite, dar nu stia diferenta. Iar Giulian , ei bine, momentan dragostea nu i-a trecut prin asternuturi, desi ar fi dorit, aceasta ocazie nu i s-a ivit.
Logic, nu voiau sa spuna si acele detali “minore”.
-Yukio , paparazzi v-au surprins in mai multe evenimente pe tine si pe Zen impreuna, si erati doar voi doi singurei, retrasi, hm, cam da de banuit, nu e nimic intre tine si prietenul tau?
-Bineinteles ca e.
Spuse tanarul calm.
-Doar o relatie de prietenie.
-Sincer, credeam ca e ceva mai serios nu numai atat. Dar ma bucur, la fel ca si fanele voastre.
Atmosfera devenea destul de placuta. Cel putin majoritatea incepeau sa se relaxeze. Mdea, asta fiindca nu intrase in actiune bomba serii, cine stie, poate seara aceea va exploda in curand.
-Bine , baieti,acum sa trecem la partea cu “ce nu ai face niciodata”? As vrea sa raspundeti pe rand, dar inainte sa raspundeti, vreau sa il invit alaturi de noi pe Yuzuki Yuichiro.
Pe platoul de filmare isi facu aparita, un tanar, cu un zambet fermecator , inalt , cu un trup bine cladit. Purta o pereche de pantaloni albi , o bluza neagra ce se mula pe abdomen . Parul ii era de un albastru deschis spre mov, ii era putin lungut, dar ii dadea un aspect foarte elegant si rafinat, iar ochii albastri ii erau cruzi si profunzi.
Ii salutara pe toti, iar acestia raspunse. Luase loc pe un fotoliu, si fugar il privi pe Axel care se stramba destul de vizibil, insa camerele nu filmase acea mica escapada.
-Ne bucuram ca te avem alaturi de noi Yuzuki.
-De asemenea.
Raspunse acesta. Prezentatoare relua din nou intrebarea , iar tineri incepusera sa raspunda:
-Cred ca niciodata, dar niciodata nu as asista la o nastere. Spuse Giulian. Pare super dureros . Nu credeti?
Toti, inclusiv si Yuzuki incepuse sa rada amuzati de expresia crispata a lui Giulian.
-Eu nu as poza dezbarca. Spuse Mark. E rusinos sa te vada atata lume, ah, si tu nici macar sa nu sti ce gandesc cand te vad…mi se pare umilitor.
-Niciodata, dar niciodata nu as omora vreo persoana. Mi se pare inuman. Spuse Zen.
Opa, cred ca pe Axel l-a durut!
Gandi Mark, insa prietenul sau nu schita niciun gest, nicio expresie, practic nu era sigur nici daca respira. Era impietrit.
-Nu as implora pe cineva. E stupid sa faci asta.
Spuse Yukio reflectand asupra a ceea ce a zis. Sub infatisarea copilaroasa pe care o avea, era destul de matur. Desi parul sau roz cu suvite violet, si chipul sau de copil ii tradau infantilitatea, mintea sa era destul de dezvoltata.
-Nu m-as sinucide. Tin la viata mea.
Cel putin Daitaro credea ca tine…desi uneori se cam indoia de chestia asta. Dar trebuia sa dea si el un raspuns.Dante incepu si el sa spuna :
-Nu m-as droga, e ceva realmente prostesc.
Si in final, veni randul lui Axel, care isi fixa privirea asupra lui Yuzuki si spuse:
-Eu cred, ca poate as face aproape tot ce au spus ei, dar singurul lucru care imi sta acum in minte e ca nu as face sex in fata camerelor cu o anumita persoana, niciodata, absolut niciodata.
Facea referire la cineva anume. Iar Yuzuki incepu sa rada.
-Sti Hideo-ii spuse pe celalat nume al lui Axel-niciodata sa nu spui niciodata.
Yuzuki incepu din nou sa rada, desi mai potolit de data asta.
-Fi sigur Yuichiro, ca ceea ce mi-am prospus nu voi face, niciodata.
-Hm, sincer Axel, raspunsul tau m-a facut curioasa, si am vaga banuiala ca Yuzuki stie ceva, e adevarat?
-Niciodata nu se stie, raspunse Axel.
La naiba cu tine, si cu tot ce tine de tine. Dragutul de tine, ce ti-as sparge botul ala.
Bineinteles, ca aceste ganduri ii apartineau lui Axel ce fierbea de nervi din cauza lui Yuzuki.
Emisiunea continua asa inca vreo doua ore. Cu intrebari banale ca de exemplu cand vor relansa ceva nou, cum e cu scoala, banalitati. Insa cand in sfarsit totul se termina , iar emisiunea lua sfarsit, lucrurile nu stateau chiar atat de bine. Axel se duse spre toaleta, vrand sa isi dea cu apa rece pe chip, doarece simtea ca ii arde, si chiar asa era. Era putin ametit. Mark se oferise sa mearga cu el, insa refuzase. Hotarase sa se intanleasca in fata cladirii si sa plece spre casa impreuna. Cand ajunsese la toaleta, intra aprinsese lumina ce era stinsa si se indrepta spre una dintre chiuvete, dadu drumul la apa rece si isi privi chipul palid in oglinda, se stropise incet pe fata, iar la contactul cu apa rece se stramba putin, dar imediat se calma. Cand in sfarsit termina, inchise apa si se sterse cu cateva servetele . Inlaturand stropi de apa. Atunci usa se deschise si inauntru intra tocmai persoana pe care voia sa o vada cel mai mult, oricum luase in calcul ideea ca s-ar putea sa se intanleasca acolo, si de aceea ii spusese lui Mark sa plece, nu voia si spectatori.
Se indrepta spre usa , dar Yuzuki statea in dreptul ei.
-Esti cam palid la fata, te simti bine?
-Cu tine alaturi nimeni nu s-ar simti bine. Raspunse Axel plin de greata.
*****
Intre timp in aeroportul din Tokio cineva , recent sosit, isi lua bagajele si se indrepta spre unul din taxiurile ce asteptau.
Un tanar inalt, bine facut deschise portiera si ii indica taximetristului numele locului unde voia sa ajunga.
In situati extreme , trebuie sa luam decizi extreme. Nu e asa , Mark?
Gandi barbatul cu zambetul pe buze.La propia intrebare va primi curand, un raspuns, foarte curand.


P.S: Momentan nu e cine stie ce , am zis sa nu ii torturez chiar asa de rau, si in capitolul urmator o sa explic de ce nu s-a intamplat ceva asa rau:)) Trebuia sa se intample, dar nah:)) Am zis nu din prima:))ci din a doua:D
Stiu ca am facut cam varza, cum fac mai mereu, asa k imi cer scuze:D

[Teh]

bau :*

a rezultat multe -- au rezultat multe [ se face acordul cu ' au ' pt că e plural, ' a' acolo se foloseşte pt singular, nu e cazu' ]
prezentatoare -- prezentatoarei
baga -- bagat [ altfel spus : băgat ]
Minciunele -- Minciunile
brunete -- bruneta
Stiu au Axel si Mark -- nu prea am înţeles ce ai vrut să zici aici... poate : ştiau că Axel şi Mark, sau ceva asemănător.
telespectator -- dacă te referi la cineva care stă în faţa televizorului acasă şi urmăreşte emisiunea, atunci e telespectator. Dacă te referi la cineva care se afla în aceaşi sală, încăpere cu ei, atunci e ' spectator '
semnat -- semnată [ semnata ]
dar niciodata fetei nu ii s-a vazut. -- nu înţeleg ce ai vrut să zici... :)) chiar nu pricep, adică nu ii i s-a văzut... faţa nu i s-a văzut? cred că trb să reformulezi ; acolo acel '' ii '' înseamnă '' îi '' ? ah, nu mă prind... ' dar niciodată nu i s-a văzut faţa ' sau ' dar niciodată fetei nu i s-a văzut faţa ' sau.. cum?
sa ii se -- sa i se [ un singur ' i ' ]
acestia raspunse -- acestia raspunsera,,, sau ' au raspuns ' că nu se poate face acordul la plural în cazu' ăsta cu ' răspunse '
camerele nu filmase -- nu filmasera [ ' filmaseră ' ]
toti [ ...] incepuse -- incepusera [ altfel spus : începuseră ]

Foarte tare capitolul ăsta. A fost foarte interesant şi amuzant : )) oh doamne dar cât am mai râs, încă mai am rânjetul ăla pe faţă = )) normal că tu zici că nu ţi-a ieşit bine m-am obişnuit deja cu părerea asta greşită pe care o ai. Ai avut descriere cât să meargă şi foarte mult dialog. Pe alocuri aş fi zis că te-ai pierdut în dialog dar te-ai redresat rapid aşa că nu a fost nicio problemă .
Cel mai mult mi-a plăcut de Giulian şi Axel în capitolul acesta, ah şi replica aia a lui Daitaro [ parcă a lui era... ] aia cu : nu m-aş sinucide : )) a fost tare. Giulian a fost tare pt mai multe mai ales pt aia cu sala de naşteri, că nu ar asista el la o naştere că e dureros =)) şi mi-a mai plăcut faza cu nu i-a trecut dragostea prin aşternuturi, am murit de râs când am citit-o . Cât despre Axel... a fost foarrrrrrrte tare în tot ! mai ales la replica cu ce nu ar face el niciodată, am izbugnit în râs, pur şi simplu. E un capitol genial şi foarte amuzant, l-am adorat şi sunt foarte curioasă cine e acel personaj care era la aeroport şi mergea cu taxiul, I mean... a zis ceva de Mark deci îl cunoaşte pe Mark deci are legătură cu el deşi îmi e greu să îmi amintesc cine e dacă ai zis ceva de el înainte : )) oricum sun foarte curioasă şi aştept cu nerăbdare următorul capitol. Acesta mi-a plăcut muuult de tot <3
baftă la scris >:d<