02-01-2010, 08:03 PM
Cap I
Dupa multe zile in care cerul nu inceta sa verse lacrimi lasandu-le sa cada pe pamantul obosit,Minna,o fata aparent simpla si lipsita de orice entuziasm fata de viata ei atat de monotona,lasase inca un suspin sa-i paraseasca gura a caror buze mici si delicate capatara o nuanta pala. Statea pe pervazul geamului din camera ei privind pierduta la acele lacrimi ceresti grele si apasatoare. Nu avea prieteni cu care ar fi putut vorbii ca sa mai alunge plictiseala si nici nu-si dorea asa ceva. Pentru ea,prietenii erau doar o pierde de timp pretios. Asemanatoare cu o sihastra,fata ura sa paraseasca camera ce-i fusese incredintata de catre academia la care studia,devenind,parca,o parte din ea. In afara acelor sase ore pe care le petrecea in institut,restul timpului si-l aloca romanelor ei preferate imprumutate de la biblioteca academiei,pe care le citea tot in camera de culoare visinie. Probabil viata ei devenise atat de lipsita de culoare din cauza secretului ce-l avea :era un inger ce studia printre vampiri. Da,aflase acest lucru in urma cu 5 ani cand,pentru prima data,si-a descoperit puterile intr-o excursie,salvandu-si astfel un coleg de moarte. Lumea credea ca-i o ciudata si ca ar putea fi o vrajitoare asa ca au trimis-o departe de orasul ei natal,in Italia mai exact,unde se afla Academia La Luna. Doar primarul orasului ei stia de aceasta academia a vampirilor si,printr-o intelegere cu directorrul acesteia,a fost transferata acolo,fapt ce a demoralizat-o foarte mult. Nu mai avea incredere in ea,se temea ca ar putea fi ranita,plangea mereu fiindu-i dor de parintii ei insa nu arata toate aceste lucruri. Isi ascundea durerea sub masca nepasarii vazandu-si de indatoririle pe care le avea. Minna cobora de pe pervaz indreptandu-se spre oglinda pe a carui suport se aflau diferite cosmetice si parfumuri,privindu-se atenta. Vedea o stafie cu parul lung, alb-movaliu,cu ochii de un roz intens si piele alba ca de portelan. Ura sa vada acel chip,aceea silueta si acele haine deprimante. Ura tot ce era legat de ea,crezandu-se un adevarat monstru. In timp ce gandurile ii erau pline de jigniri la adresa sa,un scartait ii atrase atentia,venind dinspre usa,in camera facandu-si aparitia un barbat impunator,cu parul negru si ochii mai albastri decat insusi cerul. O privea atent pe fata,zambind in coltul gurii,apropiindu-se de ea.
-Iar te privesti in oglinda ?
Nu ii raspunse. Isi indrepta din nou privirea catre oglinda.
-Priveste Vicentio,fantoma nu inceteaza sa dispara din fata mea.
-Nu sunteti o fantoma signorina Minna,sunteti o fata plina de frumusete.
-Pentru a mia oara Vicentio,nu sunt asa cum spui tu ca sunt.
Pleca de langa baiat apropiindu-se de geam,privind afara.
-Ce te aduce in camera mea ?
-Am venit sa-ti aduc romanul pe care ai vrut sa-l citesti. Raspunse baiatul punand romanul pe biroul din apropierea lui.
-Gratie Vicentio,nu credeam ca insusi presedintele comitetului de elevi si stapanul vampirilor se va deranja sa-mi aduca o amarata de carte.
-Este de datoria mea,Minna,sa te fac sa te simti cat mai bine aici.
Ii asculta atenta vocea baitului,probabil singura voce pe care o va considera calda si blanda.
-Sti,esti aici doar de doua saptamani si deja am auzit niste zvonuri despre tine .
-Ce zvonuri ?
-Nu vorbesti cu nimeni si stai inchisa in camera asta. Oare e adevarat ?
-Nu am cu cine vorbii iar daca as avea ar fi numai o pierdere de timp. Sunt aici doar din dorinta celor ce au vrut sa scape de un monstru,nu din dorinta mea.
Baiatul se apropie de a,trecandu-si mana dreapta prin parul ei lung,privindu-l atent si pasional.
-Gresesti draga mea. Esti aici pentru ca asta este casa ta de drept. Aici te vei simti in siguranta,printre cei ca tine.
-Eu nu sunt deloc ca voi ! Nu sunt un vampir de sange pur,sunt un monstru ! Se rasti ,intorcandu-se cu fata la el,privindu-l incruntata.
-Esti un inger Minna. Fie ca-ti place fie ca nu,locul tau e printre noi.
Dupa ce ii lua mana si i-o saruta,parasi camera lasand-o pe fata adancita in gandurile ei. Isi duse mana dreapta spre inima,atingandu-si usor sanul stang. Inima-i batea repede iar obrajii capatara o culoare rosiatica. Inca din prima zi tot patea asta insa nu stia ca,pentru ea,Vicentio devenise ceva mai mult decat un superior. Devenise un fel de pasiune si totodata un mister . Acel mister din ochii si cuvintele lui ce incerca din rasputeri sa-l dezlege,nereusind nici pana acum si poate chiar niciodata. Isi ascunse chipul in palmele-i mici,asezandu-se pe marginea patului,oftand din strafundul sufletului ei,parca inca vazandu-l in fata ochilor. Isi lua cartea de pe birou parasind camera,vrand sa citeasca in alta parte,sperand sa-l mai vada inca o data pe vampir. Bantuind pe holurile academiei pline de elevi,privea in fata incercand sa-si ascunda frica ce abia o lasa sa respire. Auzea tot felusi de susoteli in spatele ei insa nu le putea intelege fiind in italiana,limba pe care nu o stapanea chiar atat de bine. Isi deschise cartea,incepand sa citesca cateva randuri ca sa mascheze acele susoteli si sa nu-i mai priveasca pe vampiri,iar,neatenta cum era,se lovi de ceva sau mai bine zis de cineva,cazand in sezut.
-Ah, spiacente(imi pare rau).
Spuse fata ridicandu-si privirea spre cel de care se lovise,acesta,la randul lui,cerandu-si scuze,intinzandu-i mana pentru a o ajuta sa se ridice
-Sunteti bine signorina ?Intreba putin ingrijorat baiatului,privind-o calm.
-Da,sunt bine multumesc. Nu am fost atenta si nu am vrut sa intru in dumneavoastra. Spiacente !
-Nu face nimic. Dar te rog spune-mi Cesario.
-Am inteles.
Ii curpinse mana baiatului ridicandu-se,ajungand sa fie imbratisata de acesta,stand la pieptul lui. Cesario o apuca de umeri,impingand-o putin cat sa-i vada chipul. Minna fu surpinsa de frumusetea baiatului. Cu paru-i rosu a carui varfuri deveneau albe,cu ochi-i galbeni ca soarele si accentul placut,devenise parca un vis frumos pentru fata,trezind-o din cosmarul teamai pentru vampiri.
-Eu…eu sunt Minna,imi pare bine sa va cunosc. Se indeparta cativa pasi in spate,facand o mica reverenta.
-Minna…un nume foarte frumos. Placerea este de partea mea signorina Minna.
Il privea fara sa clipeasca dandu-si seama ca vampirii nu erau chiar atat de rau dar,in momentul in care gandi aceste lucruri,fu ranita de cuvintele spuse de un vampir ce venise langa Cesario :
-Angelo della curva di Madonna!(ingerul curvei de Madonna). Cum poti sta de vorba cu ea Cesario ?
Acele cuvinte au creat o rana adanca in inima Minnei,facand ca lacrimile ei sa curga,transformandu-se in perle.
-‘’Lacrimi de inger’’. Gandi Cesario privindu-i lacrimile uimit. Michael,cere-ti imediat scuze Minnei ! Cum iti permiti sa vorbesti asa cu ea ?
-Nu,nu am sa fac asta niciodata ! Un inger ne calca teritoriul iar tu nu faci nimic ?
Fiind satula de toate acele insulte,Minna incepu sa fuga de langa ei,acoperindu-si chipul cu mainile,ascunzandu-si lacrimile ce continuau sa se transforme in perle rosii,perle de durere.
-Minna,stai !
In zadar striga Cesario dupa ea,era prea tarziu. Michael o ranise rau cu acea insulta suprema.
-Las-o sa plece. Oricum ti-ar fi furat si tie mintile cum a facut si cu stapanul nostru. Incerca Michael sa-l convinga pe Cesario
-Minna…
Lasandu-si privirea in jos,roscatul observa cartea pe care fata a uitat-o. O lua de jos,scuturand-o de praf,citindu-i titlul:
-''Spini de durere''...
Acum personajele:
Minna:
Vicentio:
Cesario:
Michael:
Dupa multe zile in care cerul nu inceta sa verse lacrimi lasandu-le sa cada pe pamantul obosit,Minna,o fata aparent simpla si lipsita de orice entuziasm fata de viata ei atat de monotona,lasase inca un suspin sa-i paraseasca gura a caror buze mici si delicate capatara o nuanta pala. Statea pe pervazul geamului din camera ei privind pierduta la acele lacrimi ceresti grele si apasatoare. Nu avea prieteni cu care ar fi putut vorbii ca sa mai alunge plictiseala si nici nu-si dorea asa ceva. Pentru ea,prietenii erau doar o pierde de timp pretios. Asemanatoare cu o sihastra,fata ura sa paraseasca camera ce-i fusese incredintata de catre academia la care studia,devenind,parca,o parte din ea. In afara acelor sase ore pe care le petrecea in institut,restul timpului si-l aloca romanelor ei preferate imprumutate de la biblioteca academiei,pe care le citea tot in camera de culoare visinie. Probabil viata ei devenise atat de lipsita de culoare din cauza secretului ce-l avea :era un inger ce studia printre vampiri. Da,aflase acest lucru in urma cu 5 ani cand,pentru prima data,si-a descoperit puterile intr-o excursie,salvandu-si astfel un coleg de moarte. Lumea credea ca-i o ciudata si ca ar putea fi o vrajitoare asa ca au trimis-o departe de orasul ei natal,in Italia mai exact,unde se afla Academia La Luna. Doar primarul orasului ei stia de aceasta academia a vampirilor si,printr-o intelegere cu directorrul acesteia,a fost transferata acolo,fapt ce a demoralizat-o foarte mult. Nu mai avea incredere in ea,se temea ca ar putea fi ranita,plangea mereu fiindu-i dor de parintii ei insa nu arata toate aceste lucruri. Isi ascundea durerea sub masca nepasarii vazandu-si de indatoririle pe care le avea. Minna cobora de pe pervaz indreptandu-se spre oglinda pe a carui suport se aflau diferite cosmetice si parfumuri,privindu-se atenta. Vedea o stafie cu parul lung, alb-movaliu,cu ochii de un roz intens si piele alba ca de portelan. Ura sa vada acel chip,aceea silueta si acele haine deprimante. Ura tot ce era legat de ea,crezandu-se un adevarat monstru. In timp ce gandurile ii erau pline de jigniri la adresa sa,un scartait ii atrase atentia,venind dinspre usa,in camera facandu-si aparitia un barbat impunator,cu parul negru si ochii mai albastri decat insusi cerul. O privea atent pe fata,zambind in coltul gurii,apropiindu-se de ea.
-Iar te privesti in oglinda ?
Nu ii raspunse. Isi indrepta din nou privirea catre oglinda.
-Priveste Vicentio,fantoma nu inceteaza sa dispara din fata mea.
-Nu sunteti o fantoma signorina Minna,sunteti o fata plina de frumusete.
-Pentru a mia oara Vicentio,nu sunt asa cum spui tu ca sunt.
Pleca de langa baiat apropiindu-se de geam,privind afara.
-Ce te aduce in camera mea ?
-Am venit sa-ti aduc romanul pe care ai vrut sa-l citesti. Raspunse baiatul punand romanul pe biroul din apropierea lui.
-Gratie Vicentio,nu credeam ca insusi presedintele comitetului de elevi si stapanul vampirilor se va deranja sa-mi aduca o amarata de carte.
-Este de datoria mea,Minna,sa te fac sa te simti cat mai bine aici.
Ii asculta atenta vocea baitului,probabil singura voce pe care o va considera calda si blanda.
-Sti,esti aici doar de doua saptamani si deja am auzit niste zvonuri despre tine .
-Ce zvonuri ?
-Nu vorbesti cu nimeni si stai inchisa in camera asta. Oare e adevarat ?
-Nu am cu cine vorbii iar daca as avea ar fi numai o pierdere de timp. Sunt aici doar din dorinta celor ce au vrut sa scape de un monstru,nu din dorinta mea.
Baiatul se apropie de a,trecandu-si mana dreapta prin parul ei lung,privindu-l atent si pasional.
-Gresesti draga mea. Esti aici pentru ca asta este casa ta de drept. Aici te vei simti in siguranta,printre cei ca tine.
-Eu nu sunt deloc ca voi ! Nu sunt un vampir de sange pur,sunt un monstru ! Se rasti ,intorcandu-se cu fata la el,privindu-l incruntata.
-Esti un inger Minna. Fie ca-ti place fie ca nu,locul tau e printre noi.
Dupa ce ii lua mana si i-o saruta,parasi camera lasand-o pe fata adancita in gandurile ei. Isi duse mana dreapta spre inima,atingandu-si usor sanul stang. Inima-i batea repede iar obrajii capatara o culoare rosiatica. Inca din prima zi tot patea asta insa nu stia ca,pentru ea,Vicentio devenise ceva mai mult decat un superior. Devenise un fel de pasiune si totodata un mister . Acel mister din ochii si cuvintele lui ce incerca din rasputeri sa-l dezlege,nereusind nici pana acum si poate chiar niciodata. Isi ascunse chipul in palmele-i mici,asezandu-se pe marginea patului,oftand din strafundul sufletului ei,parca inca vazandu-l in fata ochilor. Isi lua cartea de pe birou parasind camera,vrand sa citeasca in alta parte,sperand sa-l mai vada inca o data pe vampir. Bantuind pe holurile academiei pline de elevi,privea in fata incercand sa-si ascunda frica ce abia o lasa sa respire. Auzea tot felusi de susoteli in spatele ei insa nu le putea intelege fiind in italiana,limba pe care nu o stapanea chiar atat de bine. Isi deschise cartea,incepand sa citesca cateva randuri ca sa mascheze acele susoteli si sa nu-i mai priveasca pe vampiri,iar,neatenta cum era,se lovi de ceva sau mai bine zis de cineva,cazand in sezut.
-Ah, spiacente(imi pare rau).
Spuse fata ridicandu-si privirea spre cel de care se lovise,acesta,la randul lui,cerandu-si scuze,intinzandu-i mana pentru a o ajuta sa se ridice
-Sunteti bine signorina ?Intreba putin ingrijorat baiatului,privind-o calm.
-Da,sunt bine multumesc. Nu am fost atenta si nu am vrut sa intru in dumneavoastra. Spiacente !
-Nu face nimic. Dar te rog spune-mi Cesario.
-Am inteles.
Ii curpinse mana baiatului ridicandu-se,ajungand sa fie imbratisata de acesta,stand la pieptul lui. Cesario o apuca de umeri,impingand-o putin cat sa-i vada chipul. Minna fu surpinsa de frumusetea baiatului. Cu paru-i rosu a carui varfuri deveneau albe,cu ochi-i galbeni ca soarele si accentul placut,devenise parca un vis frumos pentru fata,trezind-o din cosmarul teamai pentru vampiri.
-Eu…eu sunt Minna,imi pare bine sa va cunosc. Se indeparta cativa pasi in spate,facand o mica reverenta.
-Minna…un nume foarte frumos. Placerea este de partea mea signorina Minna.
Il privea fara sa clipeasca dandu-si seama ca vampirii nu erau chiar atat de rau dar,in momentul in care gandi aceste lucruri,fu ranita de cuvintele spuse de un vampir ce venise langa Cesario :
-Angelo della curva di Madonna!(ingerul curvei de Madonna). Cum poti sta de vorba cu ea Cesario ?
Acele cuvinte au creat o rana adanca in inima Minnei,facand ca lacrimile ei sa curga,transformandu-se in perle.
-‘’Lacrimi de inger’’. Gandi Cesario privindu-i lacrimile uimit. Michael,cere-ti imediat scuze Minnei ! Cum iti permiti sa vorbesti asa cu ea ?
-Nu,nu am sa fac asta niciodata ! Un inger ne calca teritoriul iar tu nu faci nimic ?
Fiind satula de toate acele insulte,Minna incepu sa fuga de langa ei,acoperindu-si chipul cu mainile,ascunzandu-si lacrimile ce continuau sa se transforme in perle rosii,perle de durere.
-Minna,stai !
In zadar striga Cesario dupa ea,era prea tarziu. Michael o ranise rau cu acea insulta suprema.
-Las-o sa plece. Oricum ti-ar fi furat si tie mintile cum a facut si cu stapanul nostru. Incerca Michael sa-l convinga pe Cesario
-Minna…
Lasandu-si privirea in jos,roscatul observa cartea pe care fata a uitat-o. O lua de jos,scuturand-o de praf,citindu-i titlul:
-''Spini de durere''...
Acum personajele:
Minna: