Cirese [+16 / +18][yaoi]

[Verrine]

iiii :X
Mi-a placut foarte mult capitolul. A fost plin de actiune si suspans. Ma bucur enorm ca nu ai pus chiar toata actiunea si ca o parte ai lasat-o pe capitolul viitor. De asemenea mi-am dat seama insfarsit ca pe doctor il cheama Sakurai:)). [ tipic mie=))] Nu as avea ce sa comentez... totul este atat de perfect. Fraza cea mai excitanta a fost asta "Imi doream sa fiu al lui. Sa il simt pe mine, in mine si nu conta cum. Doar atat. Il doream pe el.". Ma bucur ca insfarsit si-a dat seama ce isi doreste. Cred ca urmatorul capitol va fi unul cu si mai multa actiune. >:)

Oricum te felicit in mod special pentru ca ai reusit sa ma faci sa citesc asa ceva. Detest cuvantul hentai si yaoi. Datorita ficului tau acum pot spune ca... le indragesc:D

Deci astept nextul :X:X:X

[adyna_45]

Salut din nou! Am vanit sa vad cum mai stai cu ficul si am vazut capitolul nou. L-am citit si, asa cum am promis, l-am si luat la corectat. Uite ce am descoperit:

Eram multe cele cate pe care le vedeam in privirea lui. - Eu una nu am inteles propozitia asta. Potdoar sa presupun ca ai vrut sa zici ceva in genul asta: "Erau multe cele pe care le vedeam in privirea lui."

prietenie si, in acelasi timp, si ciudat, era si un interes semnificativ pentru - Preferam o formulare asemanatoare cu: "... prietenie si, ciudat, in acelasi timp era si un interes semnificativ pentru..."

provocativ - provocator

Inima lui batea cu putere, insa nimic nu ar fi putut depasi numarul de batai de care dadea dovada a mea. - Inima nu da dovada de batai. Puteai formula asa: "Inima lui batea cu putere, insa nimic nu ar fi putut depasi viteza cu care galopa inima mea."

inebuneam - innebuneam

eu cel ce niciodata nu si-a aratat interesul - Preferam acolo o virgula de efect. Asa: "... eu, cel ce niciodata nu si-a aratat interesul..."

pentru persoanele ce il inconjuram - "... pentru persoanele ce il inconjurau..." ele, nu noi :D

provocative - provocatoare

Doar e si vorba aia.. - Stiu, devin obsedata, dar ai pus doar doua puncte... asta se trece cu vedere. :)

constiienta - constiinta

Trageau de sacoul lui si de camasa pe care o purta cu aceeasi intensitate cu care un om pus in fata celei mai mari provocari din viata lui. - Ai uitat sa termini propozitia. Trageau cu aceeasi intensitate cu care un om pus in fata celeui mai mari provocari din viata sa face ce? Ai lasat-o in aer...

mi-a pus mai mult pe un ton - mi-a spus mai mult pe un ton

La varsta ta, nu crezi ca ar fi momentul sa incepi sa joci cu cartile pe fata si sa nu te mai ascunzi? - Preferam exprimarea asta: "Nu crezi ca la varsta ta ar fi momentul sa incepi sa joci cartile pe fata si sa nu te mai ascunzi?" E bine si cum ai zis tu, dar preferam asa.

coturi - coate. Coturi sunt coturile unui drum.

...,dar cumva,... - ...,dar, cumva,...

marathon - suntem romani. Scriam maraton.

vreoceva - ceva, nu vreoceva. Am observat de mai multe ori asta in trecut. Renunta la acest "vreoceva".

- Acum stii ce vrei?, - Am vazut asta de mai multe ori. Dupa semnele de punctuatie precum "!" sau " ? ", pui uneori virgula. Nu e nevoie de ea. Nu inteleg de ce o pui, dar ea nu isi are locul acolo. Cand vrei sa scrii ceva dupa ce ai inceiat o propozitie cu ".", inlocuiesti punctul cu virgula si scrii cu litera mica. Daca vrei sa scrii ceva dupa o propozitie care se termina cu "!" sau " ? ", scrii pur si simplu cu litera mica, fara sa mai pui vreo virgula.(A se intelege ca aceste adaugiri despre care vorbesc eu aici nu trebuie sa fie o continuarea a ceea ce zice personajul.)


Gata cu corectura. Sa vorbim putin si despre fic.
Nehotarat om. Ma streseaza. Ba vrea aia, ba nu vrea, ba zice ca vrea si de fapt nu vrea, ba zice ca nu vrea si de fapt vrea. E greu de inteles. Mai greu de inteles ca Sakurai uneori.

Imi place povestea si abia astept continuarea.
Succes si inspiratie!
Ja ne!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[Yaku-chin]

Waa:X super capitolul. Mi-a placut mult., modul de a scrie:X de a descrie:X superb. Hmm dar oare chiar se va intampla ce ar vrea el si ce as vreau si eu:)) adica ;)) vor fi impreuna?
Asa usor?:D Sunt extrem extrem de curioasa sa aflu continuare si sper sa vina repede ca de nu , nu stiu cum o sa rezist fara sa aflu ce se va intampla in continuare cu cei doi, in mintea mea bolnava misuna mii si mii de intrebari de eventuale intamplari deci te rog sa scrii si sa ma lamuresti
Succes la scris:X
Bye bye si kissu:*

[I hate maths.]

Stresant:stress: Sakurai chiar poate da dureri de cap.Si da, ai dreptate, ai cam lipsit.Dar te intelegem...ai tu/ma, scoala asta.

Totusi, de ce s-a oprit!Nu putea sa continue...daca tot ii placea~x( Nehotarat baiat.Acum ceva timp voia sa se razbune pe el, si acum vrea sa se culce cu el.Ce om!
So, Blank, sper ca data viitoare sa vii cu un capitol kilometric, asa cum ne-ai obisnuit.Deh, si daca pretentiile mele de om bolnav dupa yaoi nu sunt prea mari, poate in capitolul urmator bagi si ceva continuare la ce au inceput in capitolul asta:))Stii la ce ma refer.

Gata cu aberatiile.Greselile ti le-a spus Adina.Capitolul, a fost super.Sper sa vii repede cu nextul.Mult noroc in continuare.Ja-ne!:bye:

[Hetalia]

So, un alt capitol de milioane, nu am niciun repros la el, decat faptul ca s-a terminat asa repede :(, dar stiu ca nu poti fi robot :P. De partea literara nu ma pot lega deoarece este perfecta, de greseli nici atat. Descrii superb si nu am nimic de obiectat :X. Baietii sunt foarte hot si scena din acest capitol si mai si. Abia astept nextu', m-ai lasat intr-un suspans de nedescris. Well, cam atat, nu prea mai am ce sa scriu, astept cu nerabdare nextu' si sper sa-l pui cat de repede potzi. Gambai!
Bye and kisu :*:-h

[Lithium-Angel]

:: Musa:: ma bucur ca iti place
:: nolazy :: eu nu incerc sa filozofez...dar ma bucur ca dau impresia asta . cumva ma simt mai inteligenta. :)) am doar o vacanta si vreau sa profit de ea..asa ca m-am pus pe scris.
:: Verdele place pe kidaa :: ma bucur ca incepi sa iti schimbi parerea :D
:: adyna_45 :: nici nu am sa incerc sa ma scuz pentru ca mi-ar lua prea mult sa insir toate motivele. iti multumesc pentru atentie si pentru faptul ca ma ajuti sa ma corectez si sa scriu mai bine.
:: yaku-chin :: that makes us two. si eu am o minte destul de bolnava.
:: Mousy :: capitole kilometrice nu pot. daca le-as face asa..nu v-as mai putea tortura cu o "continuare" :D:D mwahaha
:: ashya_love :: incerc sa ma gandesc cum sa ii fac mai hot. promit sa incerc.

pana atunci..mi-a traznit o idee. ce ziceti de o poveste ce are loc in japonia dintre cele doua razboaie mondiale ... cu un tip pe post de gheisa...limbaj nepotrivit, perversitate si ... uhm... yaoi? romantic, bineinteles. si as avea si poze.. :X:X si cand ma refer la un tip pe post de gheisa...ma refer la inspiratia mea...acest individ de aici :

Capitolul 5 partea a doua.

Poate că eu eram incapabil să mă exprim în cuvinte. Altceva nu puteam să cred din moment ce gura mea stătea deschisă, însă fără a scoate un sunet. Respiram greoi şi speram să fiu sărutat din nou. Altfel, nu vedeam cum aveam să mai revin la realitate şi să continuui să trăiesc. Viaţa mea se afla în mâinile lui, sau cel puţin aşa simţeam eu că e. Ar fi putut da orice verdict şi-ar fi dorit iar, trupul meu, eu l-aş fi urmat cu sfinţenie. Tăcerea a persistat încă câteva momente bune. M-am străduit de câteva ori să vorbesc şi, văzând că e zadarnic, m-am hotărât doar să îl prind de cămaşă şi să îl trag deasupra corpului meu. Aveam nevoie să simt greutatea lui dacă tot plănuia să îmi refuze dreptul la acele săruturi incredibile.
Mi-a rânjit, apoi mi-a prins buzele captive între ale lui şi le-a dezmierdat întocmai cum a intuit că o să îmi placă. Limba lui a început să facă mici cerculeţe în interiorul cavităţii, apoi au decis brusc să le abandoneze şi să se concentreze pe gâtul meu. Realizam că mă aflam aproape gol în faţa lui, însă faptul că nu se vedea mai nimic reuşea să mă calmeze şi să mai şteargă din jena pe care eram aproape să o simt. Aproape, pentru că încă nu mă sfiam deloc în preajma lui. Ba mai mult, dădeam semne că nu mă deranjează deloc şi că aş putea continua aşa pentru totdeauna. Bine, nu pentru totdeauna. Doar până leşin sau văd negru în faţa ochilor, poate chiar şi până înnebunesc. Cine mă loveşte mai întâi.
Începeam să mă îndoiesc asupra propriei mele sănătăţi mintale. Nu puteam ignora faptul că mă comportam îngrozitor de ciudat, mult mai ciudat decât eram obişnuit să fiu. De abia îl cunoscusem pe acest individ, nu ştiam mai nimic despre el, dar doream să mă culc cu el. Fenomenal. Tot ceea ce îmi lipsea era un pahar de băutură sau „ pastilele magice” cunoscute sub numele de droguri.
Am icnit uşor când buzele lui s-au îndreptat brusc spre urechea mea şi dinţii lui au strâns cu putere de acea mică şi inofensivă bucată de carne. Mă tachina şi mă excita. Ştiam asta pentru că ardeam pe dinauntru, însă el nu îmi putea fi apă. El mai mult mă provoca şi mă stârnea, mă făcea să vreau mai mult deşi primisem mai nimic, şi mă aducea în pragul disperării.
L-am strâns în braţe, chemându-l aproape, apoi am iniţiat un sărut din care speram să nu mă mai lase să scap. Doream să îi simt buzele cât mai mult posibil. Nu m-ar fi deranjat pe care porţiune a corpului atâta timp cât nu mă ignora. Mi-am îndepărtat picioarele şi i-am făcut loc deasupra mea, însă am realizat imediat la ce anume îl instigam. Era în regulă. Asta îmi şi doream.
Am simţit cum rupe şi mă pătrunde, cum mă umple într-un mod ciudat, deşi mă şi rănea, cum se scufundă cu totul în mine fără a lăsa măcar un centimetru distanţă, măcar o mică depărtare între trupurile noastre. Am strâns din dinţi şi mi-am încleştat braţele în jurul lui, lăsându-mi capul pe umărul său, sau, mai bine zis, ascuzându-l acolo pentru ca lacrimile să nu îmi fie observate. Am început să mă ridic încet, apoi să revin înapoi, mişcat de forţa sa ci nu de a mea. Nu mai aveam putere să fac nimic, nici să respir, aşa că el mi-a ajutat corpul să se bucure de tot ceea ce îmi oferea. Îl simţeam ieşind şi intrând în mine, uneori lovind mai adânc, alteori doar la suprafaţă, însă nu mă deranja. Mi-am muşcat buza inferioară şi am strâns din ochi, dându-i mână liberă la orice ar fi vrut să îmi facă.
Am gemut şi mi-am arcuit spatele atunci când a lovit un anume loc în interiorul meu.
Stăteam acum lipit de podea, cu mâinile întinse pe lângă corp ca şi cum ar fi fost lipsite de viaţă, respiram din ce mai rar, dar zâmbeam. Nu se îndepărtase de mine şi nici nu mă priva de sentimentul plăcut ce pusese stăpânire cu totul pe mine. Era încă acolo, înauntrul meu, şi mă privea.
Îi vedeam ochii ca prin ceaţă. Lacrimile îmi erau adunate în jurul genelor, refuzând să se prelingă pe obrajii mei, şi asta mă împiedica să văd cu claritate ce anume se petrecea pe chipul celui de deasupra mea. Îi puteam auzi respiraţia şi asta m-a făcut să chicotesc uşor. Părea la fel, dacă nu chiar mai obosit decât mine, şi asta nu putea decât să mă încânte. L-am auzit scrâşnit din dinţi şi mormăind ceva, însă nu suficient de tare încât să şi disting ce anume rostea.
M-a pătruns din nou, bărbăţia lui ajungând mai adânc ca niciodată. Am lovit podeaua cu mâna, apoi am rămas sprijinit în ea, în timp ce cealaltă se agăţa în mod inutil de braţul doctorului ce continua într-un ritm mult mai alert ca înainte. Mă sufocam. Puteam jura că dacă mai continuă aşa pentru câteva minute aveam să explodez. Desigur, aşa a şi fost. Înainte să îmi dau seama ce altceva se mai întâmplă cu mine, reuşisem să mă mai diminuez din excitarea pe care o simţeam după ce am renunţat să mai mă abţin din a nu mă elibera. La câteva secunde după mine, am resimţit propria lui substanţă eliberându-se, în mine. Am icnit din nou şi mi-am lăsat trupul să cadă la pământ, apoi mi-am acoperit chipul cu ambele braţe şi am început să respir adânc pentru a îmi potoli bătăile inimii.
Am auzit foşnetul sacoului său, apoi câteva unghii lovindu-se de podea. Eu făceam acelaşi lucru când eram nervos deci am bănuit că şi el era. Lovea cu degetele într-un ritm nu tocmai constant ceea ce mă făcea să mă gândesc că nu era prea mulţumit de ceea ce se întâmpla între noi.
- Sak.., am încercat să vorbesc, dar aproape m-am înecat cu propria-mi salivă. Fusesem atât de excitat şi de prin în ceea ce se întâmpla încât nici măcar nu puteam bănui cum arătam.
- Ştii că lucrurile puteau decurge altfel dacă nu ai fi fost atât de nehotărăt, mi-a spus calm, însă pe acelaşi ton enervat folosit cu zeci de minute înainte.
Numai ştiam ce să cred. Un moment era supărat, apoi mă săruta pasional, mă împinge şi mă strânge în braţe, mă pătrunde cu forţă şi cu chiar foarte multă pasiune, iar, într-un final, e din nou supărat, gata să mă lovească. Dacă eu eram cel nehotărât, el de ce nu se putea decide cum e?
Întrebare stupidă. Uitasem de problema lui cu personalităţile multiple. Se comporta atât de diferit tocmai din cauza asta, însă, cumva, începea să devină suspicios. Dacă atâtea schimbări bruşte de atitudine implica personalităţi multiple, atunci poate eu sufeream de aceeaşi boală. Desigur, eu expun lucrurile mult mai simple decât sunt în realitate. Adevărul e că situaţia lui era mult mai complicată decât aş putea explica eu. Din fericire, nu şi fără o soluţie. Dar asta mai târziu.
- Dă-mi pace..., am rostit obosit, înghiţind în sec după fiecare silabă. M-am hotărât, nu? am continuat în acelaşi ritm, reuşind să mă ridic oarecum în fund.
- Deci...ce vrei? m-a întrebat curios, aruncându-mi tricoul direct în braţe.
- Adică?
A oftat, apoi s-a ridicat şi s-a apropiat de mine. I-am simţit degetele plimbându-i-se prin părul meu şi am presupus că intenţionează să mă sărute, însă scopul lor erau să îl strângă cu putere pentru a mă apropia de el. Mi-am ridicat mâna din reflex şi am încercat să îl fac să îmi dea drumul pentru că mă durea, însă nu aveam nici o şansă. Eram prea obosit pentru a mă opune.
- Ce vrei de la mine? a întrebat ciudat de calm, strângându-mi părul şi mai puternic.
- Acum vreau să îmi dai drumul! am rostit rapid când mi-am dat seama că deja mi-am pierdut câteva firicele din preţioasa mea podoabă capilară.
A răsuflat din nou, apoi mi-a dat drumul şi s-a îndepărtat. După zgomotele făcute de acesta, era clar că se îmbrăca sau, dacă era deja îmbrăcat, îşi aranja hainele.
- Sakurai..., m-am trezit spunând, dornic să îi acaparez atenţia.
- Hm?
- Tu ce vrei de la mine?
- Vreau doar ceea ce eşti dispus să îmi dai. De asta şi întreb. Ca să ştiu ce să cer.
Cu alte cuvinte, dacă eu îmi doream să fiu sărutat, el avea să mă sărute. Dacă doream să mă facă din nou al lui, el ar fi putut face asta fără nici o problemă. Deşi ideea îmi surâdea, nu asta am cerut.
- Vreau să ştiu mai multe despre tine, am debitat, surprizându-mă total.
Aş fi bănuit că sunt egoist şi aş fi spus oricui că într-o situaţie ca asta aş cere ceva care să îmi aducă maximum de plăcere cu minimum de efort, însă, ca şi cum eram încă în primară, păream mai interesant să îl cunosc decât să împart un pat cu el. Destul de ciudat, nu?
- Asta se poate aranja, însă nu şi dacă stai întins acolo toată ziua.
Vocea sa începea să fie din ce în ce mai dulceagă. Ăsta era un semn bun din moment ce, dacă nu mai era enervat, nu mai avea să îmi distrugă părul sau să mă lase fără el. M-am străduit să mă ridic în picioare şi, de îndată ce am reuşit, am simţit o substanţă destul de lipicioasă prelingându-se tocmai până la călcâi. Mi-am dat seama de unde vine, însă nu prea aveam cum să o fac să dispară.
- Uhn...., am început oarecum jenat, dorind să apară de undeva o zână bună şi să mă facă să arăt ca de abia ieşit de la o şedinţă foto.
- E o baie la doar câţiva metri de aici. Te poţi curăţa acolo, mi-a mărturisit.
- Åži tu?
- Eu trebuie doar să arunc tricoul ăsta la gunoi şi sunt ca nou. Păcat că acestă cămaşă pe care o port e atât de subţire. Risc să răcesc.
Şi voila. Copilul din el reieşise la suprafaţă. Un Sakurai alintat şi ceva mai glumeţ, unul gata să glumească, dar şi să fie luat în glumă. Cumva, parcă mai mult acest el mă irita decât ceilalţi.
- Ştii...dacă îmi dai telefonul îmi pot suna prietenul şi afla cum să ieşim de aici, apoi putem..., am vorbit repede, ştiind că trebuie să profit de ocazie cât mai am timp.
- Hm? Nu ai nevoie de telefon.
M-a lăsat cu gura căscată când s-a apropiat de uşă şi a împins-o uşor, iar aceasta s-a deschis larg, foarte larg, lăsând lumina de pe hol să lumineze toată încăperea. Stăteam în picioare, cu doar un tricou pe mine şi pantalonii în braţe, privind ţintă înspre uşă, cu ochii mari ca două cepe, nereuşind, pentru a doua oară, să scot un singur cuvânt. Mă simţeam ca un complet idiot.
- Dacă te joci cu o uşă de genul ăsta, o faci să nu se mai închidă deloc. Uite..., mi-a arătat, trăgând-o înspre el.
Adevărat, ea stătea acolo ca şi cum era închisă, însă era suficient să o împingi uşor cu degetul şi se deschidea larg. Am fost imediat cuprins de o furie încredibilă şi mă simţeam gata să îmi continuui planul iniţial, acela de a mă răzbuna pe doctorul afurisit ce încă îşi bătea joc de mine.
- Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea, mi-a rostit la ureche, trecându-şi degetele peste gâtul meu, apoi sărutându-l uşor.
Se comporta ca şi cum nu se întâmplase nimic. Devenise, prea brusc, seducător, determinat să mă subjuge, şi asta nu făcea decât să mă excite din nou.
- Mişcă la baie, curăţă-te şi apoi am să îţi arăt unde locuiesc, a continuat la fel de încet, buzele sale încă alintându-mi baza gâtului şi clavicula. Sau ai nevoie de ajutor?
Am înghiţit în sec şi mi-am închis ochii, căutând un moment de reculegere. Era totul sau nimic.
- Ştii ce? Am nevoie de ajutor cu altceva, i-am răspuns nonşalant. Vreau să ajung- am rostit încet şi lent- cât mai repede posibil- am continuat ceva mai rapid- în patul tău.
Ultimele mele cuvinte l-au făcut să zâmbească uşor. Mă riscam să ajung într-un loc necunoscut, cu cine ştie ce indivizi, însă nu conta atâta timp cât asta îmi garanta o noapte alături de singura persoană care reuşise să mă zăpăcească de tot.
Ziua însă, chiar şi noaptea, era mai lungă decât mi-aş fi imaginat eu. Multe mă aşteptau.

[Yaku-chin]

Waa ce superb. Mi-a placut la maxim acest capitol, si replicile doamne ce frumoase au fost,sper ca cei doi sa poata sa fie impreuna:X Ar fi un cuplu total very cool
Si replica:
"- Ştii ce? Am nevoie de ajutor cu altceva, i-am răspuns nonşalant. Vreau să ajung- am rostit încet şi lent- cât mai repede posibil- am continuat ceva mai rapid- în patul tău. " e preferata mea:))
Si doctorul ala ce pervers e, imi place normal de el, dar sa ii faca una ca asta, stia asta de la inceput, Doamne...cat de tare poate fi....
Sper sa vi repede cu urmatorul capitol, fiindca debia astept sa vad ce se va mai intampla in continuare, si mor de curiozitate
Succes la scris, bye bye, si kissu:*
Aa da si cu baiatu "gheisa" mi se pare superba ideea:D

[adyna_45]

Iata-ma din nou. Scuze daca te plictisesc, dar e job-ul meu sa enervez lumea. (glumesc, e doar un hobby... glumeam si acum)

Trebuie sa te anunt ca ai foarte putine greseli. Bravo! Mult mai putine decat data trecuta. Se poate sa fi ratat eu cateva, dar chiar daca as fi facut-o, felicitari oricum. E un mare progres.

Ar fi putut da orice verdict şi-ar fi dorit iar, trupul meu, eu l-aş fi urmat cu sfinţenie. - Ar fi putut da orice verdict si-ar fi dorit, iar trupul meu, eu, l-ar fi urmat cu sfintenie. (te referi la trupul lui, deci e pers a III-a singular)

încă câteva - cacofonie. Adica nu e chiar atata de rau de parca ai zice "ca calul", dar totusi suna urat. Incearca sa le eviti.

de prin în ceea ce se întâmpla - greseala de tastare. ...."de prins"....

Atat. Desi eu incep sa am din ce in ce mai putin de lucru... dar nu renunt aici! O sa ma ai pe cap pana cand nu va mai fi NICIO greseala acolo. Desi nu mai e mult si o sa trebuiasca sa-mi iau talpasita de-aici...

Povestea e super-tare. Nu stiu ce as mai putea zice, nu am nicio idee... E foarte buna.

Descrierea e exact cat trebuie si unde trebuie, imbinandu-se cu dialogul la perfectie, creind o armonie perfecta.

Dialogul nu mi s-a parut sec sau de umplutura, si, desi e destul de putin, niciodata nu am simtit lipsa lui in povestea ta.

Naratiunea e alerta, dar nu grabita. Te opresti sa detaliezi unele lucruri, dar nu te uita Dumnezeu acolo tot detaliandu-le.

Imi place ca ai ales povestirea la persoana I. E un fel mai liber de a-ti exprima sentimentele si te obliga sa incerci sa fi personajul tau, ceea ce te ajuta cu logica si cu exprimarea sentimentelor.

Cam atat am avut de zis. Succes si inspiratie!
Ja ne!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[I hate maths.]

Hey!Din nou, trec si eu pe aici.Ideea ta cu baiatul gheisa nu e rea deloc:-? Chiar mi-ar placea sa vad asa ceva(defapt sa citesc)

Capitolul a fost fantastico//o Mi-a placut enorm.
So, candva(acu' vreo cateva zile)ziceam io ca Sakurai poate da dureri de cap.Ei bine, acum incep sa cred ca asta e unul din lucrurile lui preferate: sa duca oamenii in pragul nebuniei.

- Tu ce vrei de la mine?
- Vreau doar ceea ce eşti dispus să îmi dai. De asta şi întreb. Ca să ştiu ce să cer.

Exemplu: daca ii cere sa se arunce intr-o prapastie se arunca?:ask: De asta am zis ca poate da mari dureri de cap *auch*
Scena din capitol a fost cat se poate de hot.Si se pare ca baiatul nostru mai vrea.Mi-a placut faza de la sfarsit:

- Ştii ce? Am nevoie de ajutor cu altceva, i-am răspuns nonşalant. Vreau să ajung- am rostit încet şi lent- cât mai repede posibil- am continuat ceva mai rapid- în patul tău.

Si eu vreau acelasi lucru:)) Sa mai vad inca o partida intre ei...ceva mai lunga!

So, greselile, ei bine, asta e treaba Adynei.Sper sa vii repede cu nextul.Mult noroc in continuare si spor la scris!Ja-ne!:bye:

[Lithium-Angel]

:: Yaku-chin :: voila inca o portie of pervy Sakurai
:: adyna_45 :: ce m-as face eu fara tine? cum am mai zis..daca ma voi apuca vreodata de publicat lucruri... tu vei fi prima la care voi apela pentru editor. :D
:: Mousy :: am sa incerc sa fac aceasta poveste cat de comica se poate fara a da in idiotenie. ma bucur ca iti place :D:D

Enjoy reading.
Ja ne~~~

Capitolul 6

Să spunem că mi-am căutat-o cu lumânarea. Am fost ajutat să mă curăţ, însă lucrurile au luat o întorsătură destul de ciudată, destul de rapid.
Îmi era destul de clar care e singura modalitate prin care puteam scoate toată substanţa aia din mine. Nu mă deranja în totalitate. Îi simţeam degetele mişcându-se în interiorul meu, când într-o parte, când în alta, încercând să elimine tot, dar asta nu făcea decât să mă excite din nou. Aş fi putut să o fac de unul singur, însă atunci ne-am fi excitat amândoi. Eu aş fi arătat ca o adevărată c***ă, iar bărbăţia lui s-ar fi întărit imediat. Nu spun că nu era şi aşa destul de excitat. Amândoi resimţeam efectele a ceea ce făceam şi probabil ne gândeam cum să facem pentru a scăpa de al doilea val de căldură ce punea stăpânire peste trupurile noastre.
Am vrut să întreb, dar nu am avut timp. Am icnit scurt şi mi-am încleştat mâinile pe chiuvetă, spatele încordându-mi-se automat, atunci când l-am simţit pătrunzându-mă. Nu credeam că avea să facă asta destul de curând, nu credeam nici că nu se poate controla, aşa că am ajuns rapid la concluzia că nu făcea nimic altceva decât a mă tachina.
Privirea mi s-a ridicat doar pentru câteva momente şi am reuşit să mă văd în oglindă. Chipul îmi era roşiatic, câteva semne asemănătoare cu vânătăile se întindeau pe suprafaţa gâtului meu, colţurile buzelor erau complet roşii, mai roşii decât safirul, ochii îmi păreau obosiţi, iar părul stătea în absolut orice direcţie fără a ţine cont de faptul că mai exista, acolo pe undeva, şi o cărare. Câteva picături de transpiraţie mi se scurgeau pe piept şi muşchii mi se încordau într-una, dar nimic nu mă făcea să mă calmez sau să mă răcoresc.
Pe el nu îl puteam vedea. Buzele lui îmi încercuia spatele, lăsând mici săruturi alocuri, apoi se întorceau în zona gâtului şi îmi alintau ceafa, coborând pe şina spinării. Nu îmi plăcea să recunosc, dar eram dispus să o fac. Era bun la ceea ce făcea şi ştia exact ce avea să mă excite sau să mă facă să mă cutremur. Nu mă surprindea din moment ce era doctor. Probabil cunoştea punctele sensibile ale corpului mai bine decât oricine altcineva, însă asta nu justifica acurateţea cu care mă atingea.
Ceea ce m-a surprins a fost faptul că nu s-a mai eliberat în interiorul meu. Şi-a lăsat degetele să se afunde înauntru pentru ultima oară, apoi a dat drumul la apă şi a început să spele un prosop. Trupul mi s-a arcuit din nou când am simţit umezeala parcurgându-mi pielea. Pe cât de rece era, pe atât de cald mă făcea să mă simt.
Gâfâiam de ceva timp, însă nu am realizat decât prea târziu. Cine m-ar fi văzut ar fi spus că tocmai mă întorceam de la şantierul de construcţii sau ceva de genul. Eram complet istovit. Ţin minte că am fost urcat în maşina lui, însă doar atât. Apoi am adormit. M-am trezit de abia ore mai târziu. Mi-am dat seama de asta pentru că era întuneric beznă afară.
Mă aflam întins într-un pat destul de mare, plasat exact în zona geamurilor, vizavi de o uşă metalică destul de mare. Încăperea îmi dădea fiori pe atât de mult pe cât mă intriga. Părea să aibă un aer modern, sau cel puţin noncomformist, însă majoritatea obiectelor de mobilier păreau fie vechi, fie ciudate. Adevărul era că i se potrivea personalităţii lui Sakurai. Complicat.
Am refuzat să mă ridic în fund sau să încerc să mă întorc pe o parte. Îmi era numai bine aşa cum stăteam. Nu mai simţeam nici o greutate apăsătoare, nu mă mai simţeam nici obosit, vedeam acum clar şi chiar îmi era rece. Materialul subţire şi catifelat mă îndemna să mă întind, să mă lungesc pe cât de mult posibil, iar perna enormă parcă mă implora să mă scufund în ea şi să îmi închid ochii. Nu eram pregătit să fac asta până când am auzit uşa deschizându-se. M-am prefăcut că dorm şi am aşteptat să văd ce se întâmplă.
O minunăţie de bărbat şi-a făcut apariţia în cameră. Un trup solid, dar nu gras, o pereche de muşchi bine formaţi, dar nu de wrestleri, un păr suficient de lung şi de strălucitor ce părea acoperit de beteală când el era de fapt doar ud, un piept ispititor, un mijloc perfect şi doar un prosop ce putea acoperi zona bazinului, dar nu şi ascunde forma bărbăţiei ce se afla în spatele lui.
Aproape îmi venea să salivez. Nu reuşisem să observ toate acestea în timp ce mă aflasem în braţele lui, în întunericul ăla, însă o făceam acum şi cedam. Din nou. Am înghiţit în sec şi am dat să mă întorc cu spatele spre el, să fac orice care să îmi fure privirea de la el, însă eram atras înspre persoana lui ca şi cum era un magnet.
Îmi venea să îmi frig o palmă peste ochi în moment în care prosopul a dispărut şi cretinul, idiot, extrem de seducător de doctor a început să îşi caute haine pentru a se îmbrăca. Nici nu mi-am dat seama când am gemut, pentru că am rămas nemişcat atunci când privirea i s-a îndreptat brusc spre mine. Am îngheţat, dar un zâmbet stupid tot şi-a făcut apariţia pe chipul meu. O încurcasem.
S-a uitat la mine curios, apoi şi-a lins buza inferioară şi a început să chicotească. Încet, dar sigur, s-a apropiat de pat şi s-a aşezat pe marginea lui, apoi şi-a întins mâna spre mine şi mi-a mângâiat părul.
- Neaţa, mi-a rostit încet, coborându-şi chipul până la nivelul obrazului meu drept, sărutându-mă uşor pe el, apoi pe buze.
Mă simţeam ca şi cum eram iubitul lui de câţiva ani de zile, nu aventura de o zi, dar îmi plăcea mult mai mult prima variantă. Nu s-a oprit acolo.
Buzele lui le-a căutat pe ale mele, le-a găsit şi au început să le dezmierde, făcând, în acelaş timp, loc şi limbii sale pentru a îşi căuta de lucru. Mai mult din instinct, dreapta s-a ridicat şi s-a aşezat pe mijlocul lui, trăgându-l mai aproape de mine. El însă, s-a oprit şi a dat să se ridice.
- Hei..., am spus imediat, prinzându-l de încheietură. Ce faci?
- Mă pregătesc să mă îmbrac, mi-a răspuns pe un ton foarte sincer, arătând spre cămaşa pe care o aşezase pe speteaza scaunului de la birou.
M-am încruntat la el şi m-am pregătit să îl mustrez, dar puteam face asta doar dacă îmi acceptat propriile dorinţe trupeşti. M-am riscat şi i-am amintit de momentul în care i-am spus că vreau să ajung cât mai repede în patul lui. Un zâmbet strengăresc şi-a făcut apariţia pe chipul său, apoi a venit şi replica bombă.
- Şi? Nu eşti în patul meu?
Am rămas trăznit, apoi am prins perna şi am aruncat-o direct în capul lui. Am căutat alte obiecte numai bune de aruncat pentru a mă putea răzbuna, însă nu a durat mult până când ambele mâini mi-au fost prinse şi ridicate deasupra capului.
Trupul său s-a urcat peste al meu, având grijă să nu mă stâlcească sau rănească, buzele sale au năpădit pe gâtul meu, şi, deşi mâinile îmi fusese eliberate iar ale lui se mişcau libere pe corpul meu, eu nu arătam nici cea mai mică dovadă de împotrivire. Chiar îmi plăcea? Brusc, mi-am dat seama că mirosul acelor cearceafuri era asemănător mirosului trupului său şi asta nu a reuşit decât să mă inducă într-o stare destul de ciudată de euforie. Mă simţeam electrizat deşi nu aveam motive. Am fost năpădit de furnicături, acelaşi fior ciudat şi-a făcut prezenţa pe coloana vertebrală, apoi nu am mai fost capabil să scot un singur cuvânt. Cel puţin nu unul care să şi aibă sens. Degetele sale jucăuşe se aflau când pe pieptul meu, când pe coapse, însă buzele lui refuzau să le părăsească pe ale mele. Pe măsură ce atingerile deveneau mai intime şi mai îndrăzneţe, sărutul devenea mai pasional şi mai profund, numai bun pentru a mă face să îmi pierd controlul.
Deşi mintea mea se pierduse undeva între acele mângâieri, trupul meu era mai mult decât treaz şi reacţiona imediat la fiecare schimbare. Se încorda, se aprindea, se freca de al lui şi apoi îl implora să se apropie din ce în ce mai mult.
Într-un final, am ajuns să fac exact ceea ce ştiam de la început că am să fac mai devreme sau mai târziu. Mi-am îndepărtat picioarele, l-am strâns în braţe şi l-am forţat să se lipească de mine, refuzând categoric să fiu ignorat sau nealintat.
Mi-a zâmbit, mi-a lins uşor buza inferioară înainte de a se preface că o muşcă, apoi şi-a ridicat întreg trupul şi m-a pătruns încet. Nu eram mulţumit cu atât şi el şi-a dat seama.
Ritmul a devenit mult mai alert, pătrunderile mai adânci, săruturile mai violente şi atingerile mult mai îndrăzneţe. Poate nu puteam face multe pentru a îi răspunde, însă nici dacă aş fi avut, probabil, nu aş fi ştiut ce să fac. Era prima oară, bine...a doua..., când mă culcam cu un bărbat, asta doar pentru că prima fusese tot cu el în camera întunecată, iar asta însemna că nu aveam mai nicio idee ce anume aş fi putut să fac pentru ca şi el să se simtă bine. Era evident că se simţea bine, altfel nu ar fi continuat ceea ce făcea, dar tot mi-ar fi plăcut să pot răspunde cumva la fiecare atingere.
Telefonul a început să sune în momentul cel mai inoportun şi idiotul s-a decis să răspundă. Mă privea jucăuş, parcă provocându-mă să nu fac gălăgie cât timp vorbeşte cu oricine suna, deşi nu avea nici cea mai mică intenţie să se oprească.
- Mda? a întrebat, aproape bufnind într-un râs iscoditor, atunci când m-a văzut încruntându-mă.
L-am ciupit uşor de mână şi el m-a pedepsit printr-o penetrare adâncă şi lentă. M-am abţinut să nu gem, icnesc sau mai ştiu eu ce alte minunăţii aş fi putut să fac, dar nu puteam rezista prea mult timp.
- Ştii...sunt cam ocupat acum, a continuat, la fel de amuzat ca înainte. Serios, sunt ocupat, a repetat, făcând o mică pauză doar pentru a mă săruta.
A lăsat telefonul câteva momente pe pat, timp în care a continuat să mă sărute, aşa că am presupus că oricine era la telefon vorbea de unul singur. Săracul. O altă penetrare şi a ridicat din nou celularul, mai vesel ca niciodată.
- Maru..., calmează-te, sincer acum. Nu am să întârzii mâine. Doar că acum sunt ocupat, bine?
a rostit ceva mai încet, dovedindu-mi că şi el e oarecum afectat de ceea ce se întâmpla.
Probabil oricine s-ar fi simţit mai excitat dacă s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie.
A oftat adânc, apoi a lăsat telefonul să îi scape din mână şi mi-a acordat întreaga atenţie pe care mi-am dorit-o. Atât de multă atenţie încât nu a durat mult până să încep să icnesc, chiar să ţip uşor, între încercările inutile de a îmi recăpăta suflul.
Problema era că acele mici şi frecvente zgomote pe care le scoteam ajungeau până unde se afla telefonul, care nu a fost închis, şi puteau fi auzite de persoana „Maru” care se afla la capătul celălalt al firului.
Aşa aveau să înceapă toate necazurile mele. Nu tocmai din cauza acelei persoana, dar din cauza unui foarte bun prieten ai ambilor. Exista cineva, responsabil atât pentru clacarea mintală a lui Sakurai şi obţinerea personalităţilor multiple, care avea de gând să mă elimine din drum cât mai curând posibil. Ştiu la ce v-aţi aşteptat. La o poveste lungă şi plină de peripeţii. Adevărul este că totul s-a întâmplat brusc, rapid, ne-a lovit întocmai ca un taifun şi ne-a abandonat într-o stare deplorabilă. Prima aniversare, cea de o lună, a fost sărbătorită într-un spital, cu Sakurai aproape dându-şi sufletul în braţele mele.
Norocul meu a fost că mi-am dat seama că îl iubesc şi că îl vreau aproape încă din acea primă noapte petrecută în patul lui. El trebuie să fi simţit la fel pentru că începând de a doua zi, noi am devenit un cuplu.