-Esti un dobitoc! O sa te distrug!! O sa distrug tot neamul tau imbecil!
Eram nervoasa la culme. El maraia. Simteam cum puterile mele latente se activau si se intensificau din ce in ce mai mult. Inclestam dintii si strangeam din pumni, asteptand momentul oportun de a ataca. Deodata, l-am vazut aruncandu-se asupra mea, cu sripile desfacute si cu ghearele ascutite pregatite de atac.
Am scos un tipat, care inclin sa cred ca avea o acustica de cinci octave si m-am trezit. Oh, slava Domnului ca a fost doar un cosmar si nu realitatea! Aveam parul ravasit si tremuram. Visul fusese ca un soc pentru mine. Pulsul inimii imi era mult mai rapid decat de obicei. In cateva secunde usa se deschise iar mama dadu buzna in camera mea:
-July! Ce ai patit?
-Neata mama! Ahm... Am avut un vis... Nu s-a intamplat nimic...
-Ce fel de vis ai avut? Ai tipat ingrozitor!
-Pai... Am picat intr-o groapa plina cu lame... Ih! Stii ca nu le suport...
-Da, stiu asta. Dar mai inainte de a tipa, stigai "O sa te distrug! O sa te distrug!" despre ce e vorba?
De obicei nu prea vorbeam in vis. Se mai intampla cand eram mai mica. Perfect! Uf! Ce sa-i zic?
-Am spus eu astea? Nu-mi amintesc...
Mi-am dat seama ca voi avea de jucat cam mult teatru pe viitor, cum era si situata de fata de altfel. Nu stiu cum arata fata mea atunci si nici daca m-a crezut sau nu, insa a fost bina ca nu mi-a mai pus intrebari.
El... Nu ma mai gandisem de mult la el... De fapt, de seara precedenta. Inca mai aveam in minte fizionomia fetei sale perfecte, din vis: avea imprimat sentimentul furiei si fortei nestavilite pe chip insa... Ochii lui nu erau rosii. Erau... Gri, un gri foarte deschis... La naiba! Iar imi veneau in minte clipele in care ma sarutase. Il urasc!! Asfi tipat asta in gura mare, dar de data asta nu as mai fi scapat de interogatoriul mamei, asa ca m-am multumit doar cu revolta interioara.
Cu o miscare a mainii am facut plapuma sa zboare de pe mine si sa aterizeze tocmai pe partea cealalta a patului, pe jos. M-am ridicat din par, iar la un simplu semn al mainii, draperiile s-au dat de o parte si de alta a geamului, cu zgomot, aproape desprinzandu-se de suport. Afara era soare. Nu puteam aprecia cat era ceasul, dar nici nu ma prea interesa. oricum, era trecut de miezul zilei. Mi-am luat telefonul si am sunat-o pe cea mai buna prietena a mea sa o intreb ce mai face si sa ii spun ca as vrea sa iesim prin oras. Mi-a raspuns bucuroasa, cu obisnuitul ei "Hallo!" si a acceptat imediat propunerea. Ea are talentul de a fi discreta si evita sa puna intrebari aiurea si la momente nepotrivite, insa asta nu insemna ca nu pune intrebari. Ma asteptam sa ma intrebe de ce nu i-am mai dat niciun semn de viata... Va trebui sa inventez ceva cat mai plauzibil cu putinta.
Mi-am luat o pereche de pantaloni scurti, din blugi si o camasa cu o curea lata ce imi evidentia talia subtire. In cap mi-am pus o palarie, una dintre cele pe care le cumparase mama ziua precedenta. In picioare mi-am luat o pereche de balerini, la intamplare. Parul mi l-am lasat pe spate, asta dupa ce am dat de doua-trei ori cu peria prin el. Mi-m pus telefonul in buzunar si i-am spus mamei ca plec sa ma intalnesc cu Clara. M-a intrebat daca am mancat ceva sau daca vreau sa ma duca cu masina, insa eu i-am spus ca voi manca in oras si ca voi lua un taxi.
Am ajuns la terasa noastra preferata si ne-am imbratisat calduros, dupa cum ne era obiceiul. Apoi am facut semnul nostru, niste miscari din maini, preluate de prin filme si caredin exterior par cam baietesti.
-Hello! Hello!! Nu te-am mai vazut de-aun secol!
-Hello! Pai... Nici eu pe tine nu te-am mai vazut de-un car de ani... Heheheh... Care mai e viata ta?
-Ah... Viata mea... Niciodata nu vorbesti despre tine. Pai... Stii... In ultimul timp am fost solo, dar se pare ca nu voi mai fi. Am fost intr-o seara, sambata ce tocmai a trecut, la un film si langa mine s-a asezat un tip suuuuuper dragut. Am facut cunostinta si am comentat filmul impreuna. La sfarsit mi-a cerut numarul de telefon. De atunci ne-am mai intalnit de vreo trei ori, dar nu am batut niciunul nicun apropo. E super-dulce tipul. Il cheama Jasper si este Scorpion.
-Mmmm... Tu Rac, el Scorpion, merge...
-Da... Tu? Cum mai stai la capitolul love? De fapt, stai, tu n-ai avut niciodata tangente de-astea. Reformulez: si-a mai rupt cineva gatul?
Desi nu era ceva la care sa ma gandesc cu prea mult auzament, m-a molipsit rasul ei copios si am inceput sa rad si eu.
-Nu! Hahahaha...
Tocmai deschidea gura sa mai zica ceva, insa ii suna telefonul. Deodata fata i se lumina si raspunse. Mi-am dat seama ca e Jasper. Dupa cateva replici i-a spus ca este cu mine si l-a invitat si pe el la noi. Era toata numai un zambet.
-Sper ca nu te superi ca l-am chemat si pe el aici. Astfel imi posti spune ce parere ai despre el.
-Ah, nu.... Stai linistita. Chiar imi face placere.
Intre timpni s-a adus si meniul comandat si am inceput sa palavragim cate-n luna si-n stele, dupa cum le este obiceiul fetelor. In circa zece minute am inceput sa ma simt ciudat, simteam o forta necunoscuta si detul de puternica in jurul meu.
Clara se ridica sise duce sa imbratiseze un baiat, apoi imi spune:
-Julya, el este Jasper. Jasper, Julya.
Automat mi-am dat seama ca este Inger. Mi-am inchis mintea, formandu-mi un zid cu ganduri despre cat de mult imi dorec sa apara noul film regizat de Mel Gibson.
Am intins mana si am dat noroc in semn de cunostinta.
-Incantat.
-Incantata.
Nu eram obisnuita sa am imprejurul meu Ingeri, asa ca nu prea stiam cum sa ma comport. Simteam un impuls foarte mare de a face ceva, de a-mi folosi puterile.
-Ahm... Vai, ce am uitat! Trebuie sa plec. Am ceva foarte important de facut. Clara, Jasper, ne mai edem.
-Cu siguranta, spuse Jasper.
-Oh, July... Dar, am si eu o rugaminte: nu ma mai lasa sa astept o suta de ani un telefon de la tine. E prea mult?
-Nu Clara... Promit sa te sun. Pa...
Am plecat, marind pasul cat mai mult posibil. Vroiam sa scap de prezenta lui Jasper cat mai repede. Mi se parea foarte logic faptul ca prietena mea cea mai buna se indragostise de un Inger... Normal! Cine nu s-ar indragosti de un Inger?!? Mda... Cred ca eu sunt aia. In fine, o sa rezolv eu asta mai tarziu. Era 6 p.m. dar nu aveam niciun chef sa merg acasa. Am traversat strada, indreptandu-ma la intamplare pe unde mi se parea mie mai interesant. Am mers asa timp de vreo zece minute, iar la un colt, uitandu-ma la exponatele din vitrina, am intrat direct intr-un barbat. Mi-am cerut scuze, vrand sa-mi vad in continuare de drum, reprosandu-mi in gand ca nu ma uit pe unde merg. Imediat, acel tip ma trage de mana, intr-un mod brutal, fluierand. Era unul dintre tipii cu care am avut de-a face ziua precedenta.
-Ia-uite pe cine avem noi aici... Frumoasa razboinica... Stii, imi esti datoare. Data trecuta nu stiu cum ai facut, dar ai scapat. De data asta insa, iti voi arata eu cum sta treaba. Ia-uite ce picioruse frumoase ai...
La naiba! Tipul asta chiar vroia sa zboare pe partea carosabila a drumului? Sper ca nu. Idiotul! habar n-are ce-i pot face.
-Daca imi mai iesi odata in cale iti promit ca vei ajunge de urgenta la spital. Pricepi?
Chiar ma enervasem. Nu m-am sinchisit sa ridic nici macar un deget, ci doar am suflat spre el si a fost de-ajuns pentru a-l vedea zburand din fata mea si izbindu-se de un copac de la marginea trotuarului. A inceput sa geama si sa se ghemuiasca la pamant, cu fata schimonosita de durere. Imaginea nu era deloc placuta, dar nu-mi pasa. I-am intors spatele, fiind sigura ca de acum in colo se va feri de mine ca de ciuma.
O bucata de drum am mers destul de repede, insa am obosit si am intrat intr-un parc sa ma odihnesc. M-am asezat pe o banca, la umbra unui copacel si am inceput sa studiez mana de oameni care era pe acolo. Din fericire nu trecea prea multa lume prin parc, deci puteam medita linistita. Pe jos am observat cum o furnica se chinuia sa isi duca bobul la musuroi si mi-a fost mila de ea, pentru ca ceea ce cara era prea mare. Involuntar, mintea mi-a zburat catre Elite. Nu vroiam Sa ma avant din nou in tot felul de ganduri cu si despre el, insa nici nu am facut vreun efort de a ma gandi la altceva. Imi aminteam foarte bine fiecare trasatura a fetei sale perfecte, parul sau lung, negru si drept si... atingerea lui catifeleta, calda si rece in acelasi timp. La naiba! ajungeam la un adeva budhist: "Totul este suferinta".
Ma enervasem iar. Crengile copacului au inceput sa tremure si m-am trezit cu o ploaie de frunze in cap. M-am calmat si m-am ridicat in picioare, cu gandul de a pleca spre casa, dar imediat s-au materializat in fata mea Akaz si Eden. Nu stiu de ce, dar mi-a parut bine de aparitia lor.
-Hello July!
-Buna Eden, buna Akaz! Ahm... Sunteti siguri ca nu v-a vazut nimeni aparand aici in felul acesta?
-Da, am avut noi grija de asta.
-Bine...
-De fapt, noi am venit ca sa plecam. Adica, sa te luam cu noi. Trebuie sa stii care este destinul tau si ce trebuie sa faci.
Era mai simpla viata inainte, insa nu mai aveam cale de intoarcere. M-am conformat si Eden m-a luat de mana. Am simtit cum pentru o secunda timpul si spatiul se compacta asupra mea , ca mai apoi totul sa redevina la normal. Ne aflam toti intr-o camera foarte mare, in mijlocul careia se afla o masa cu multe scaune imprejurul ei. In capatul mesei era un scaun mai spfisticat, care dera de fapt un tron. Pe masa se aflau mai multe carti, asezate fara vreo ordine anume. Peretii erau albi, acoperiti aproape in intregime cu carti. Erau asezate toate foarte ordonat, insa nu se vedea niciun dulap care sa le sustina. Ciudat: ori levitau, ori dulapurile erau invizibile. M-am intors catre Eden si am intrebat-o:
-Cum stau cartile?
-Pe niste plane de energie.
Urma o pauza, apoi continua:
-Deci... Akaz, ii spui tu?
-Tu explici mai bine.
Dupa fizionomia fetelor lor mi-am dat seama ca intre cei doi urma o confruntare telepatica, dar Akaz ceda la scurt timp si incepu:
-Viata ta nu va mai fi niciodata ca inainte. Lumea asta este foarte veche. Cu miliarde de ani in urma exista o singura putere, care intrunea toate fortele si energiile Universului. La un moment dat au aparut Oamenii, iar intre detinatorii puterii au aparut divergentele. Inevitabilul a urmat, astfel aparand Binele si Raul. Fiecare dintre aceste tabere detine puteri egale cu a celeilalte si fiecare are un Stapan. Gardienii Binelui se numesc Ingeri, iar cei ai Raului se numesc Demoni. Cred ca asta stiai deja. Daca s-ari isca o lupta intre cele doua tabere nu ar pierde si nu ar castiga nimeni, pentru ca fiecare dispune d eaceleasi forte. Singurul punct care ne face total diferiti unii de altii sunt principiile noastre diferite, foarte diferite. Ei vor sa stapaneasca totul, pe cand noi vrem doar pace si echilibru. Dupa cum cred ca ti-ai dat seama, tu faci parte dintre noi, Ingerii. Dar nu numai atat, esti cea care detine puterea suprema a noastra.
Ultimele cuvinte le-a spus pe un ton de respect, venit din inima si pe care nu ma gandeam ca-l voi auzi vreodata rostit la adresa mea. Urma o pauza, apoi continua:
-Cu 17 ani in urma, Anden, Stapanul nostru si Demonul de Yangtron au avut o confruntare. A... A durat foarte mult timp lupta, insa o fractiune de secunda de neatentie i-a fost fatala lui Anden. Demonul l-aatacat si astfel a reusit sa il trimita in nefiinta. Dar, totodata s-au intamplat mai multe lucruri: el ti-a transferat tie puterile sale, pentru ca exact in momentul in care el trecea in nefiinta te nasteai tu. Noi Ingerii am simtit ca a avut loc transfeul puterilor, insa nu am stiut catre cine. Cu Yangtron mai era un Demon, numit Elite. Elite Damon. Acesta a profitat de euforia Stapanului sau si l-a atacat. Lupta a fost scurta si decisiva, invingand Elite. De atunci nu mai stie nimeni ce s-a intamplat. Acum cateva zile , un Inger, Jasper, ti-a simtit puterile latente si si-a dat seama ca tu esti stapana. Acum esti aici si ti se va raspunde la toate intrebarile.
Deci intuitia mea a fosc corecta: Jasper este Inger. Of... Nu stiu de ce, dar nu-mi venea nicio intrebare in minte.
-Vreau sa stiu cum sa imi controlez puterile.
Eden, de care si uitasem ca mai e pe acolo, raspunse:
-Asta iti va explca Jasper... Trebuie sa soseasca imediat. Pana atunci iti fac cunostinta cu cativa Ingeri...
Uluitor de repede, in jurul nostru se materializara vreo sapte persoane. Toti aratau nemaipomenit de bine. Erau patru baieti si trei fete. Eden lua cuvantul, prezentandu-mi-i pe fiecare:
-El este Ernest, el Ramsess, ea Rowanne, el Demenico, ea Crystal, ea Esmeralda si el Constantin.
Erau... Prea sofisticati... Nici nu stiu cum as putea sa explic. Fetele lor emanau caldura, iar in jurul fiecaruia vedeam campurile lor energetice. Toti erau zambitori si chiar daca era pentru prima data cand ii vedeam, deja ma simteam foarte bine in compania lor, de parca ne-am fi cunoscut de-o viata.
Langa mine isi facu aparitia un alt Inger. Imediat am distins campul energetic al lui Jasper, era mai putenic decat al celorlalti, era diferit.
-Hello! Hello! S-a adunat ceva lume pe aici... Buna Julya!
-Hi Jasper!
-Apropo, sa stii ca prietena ta, Clara, este super de treaba, imi spuse el cu un zambet strengaresc pe buze.
-Ai face bine sa ai grija de ea, altfel vei avea de-a face cu mine. Pricepi?
-Cu siguranta. Voi fi Ingerul ei pazitor.
-Asa... interveni Eden, acum explica-i Julyei cum sta treaba cu puterile. Stim cu totii ca tu te pricepi cel mai bine la asta.
El afisa o expresie de modestie, care se putea citi ca "Oricineputeafaceastanusunteumaispecial". Ceilalti luara loc pe scaunele din jurul mesei, inclusiv Eden si Akaz, caruia parul ii devenise roz cu nuante albastrui. Jasper ma chema intr-un loc liber al camerei si ma atentiona sa fiu atenta:
-Noi avem doaua forme: cea umana si cea de Inger. Cand ne transformam in Ingeri puterile noastre se intensifica si sunt mai greu de controlat. Si tu te poti tarnsforma si o sa te invat cum poti face asta. De obicei noi ne transformam doar cand ne luptam sau cand vrem sa ne distram. In primul rand trebuie sa fii foarte sigura pe tine si pe puterile tale in forma umana.
Facu o pauza, timp in care ma tot gandeam cum voi arata in forma de Inger, asta fara sa provoc vreun dezastru pe acolo.
-Uite, o sa te pun sa faci ce fac eu.
Inchise ochii si din cate imi dadeam eu seama, se concentra destul de mult la ceea ce facea. Nu la mult timp am vazut cum se desprinde de sol. Adica levita. A deschis ochii se mi-a zambit. Arata angelic. Normal, doar era unul. Ateriza si spuse:
-Fa si tu la asta.
Am ramas perplexa. Doar nu vroia sa zbor! am vazut ca toata lumea este cat se poate de serioasa, deci nu era o gluma. La naiba! Cum o sa fac asta? Nu stiu de ce, dar ma cam enervasem. M-am concentrat un pic si am vazut cum ma departez de sol. Am ajuns la o inaltime de 5 metri in aer si mi s-a parut ca este suficient. Usor, m-am lasat in jos. Fete;e celor din jurul meu erau uimite, insa explicatia nu intarzie sa apara:
-Noi, spuse Crystal, nu am levitat in felul asta de la inceput. Bine, noi nu avem puterile tale.
-Asa este Crystal, spuse Jasper. July, sunt sigur ca poti face toate celelalte lucruri, asa ca nu te mai pun sa faci nimic. Ah, atunci cand esti in public si simti ca nu te mai poti controla, te va ajuta. Nu spun ca este usor, dar nici imposibil. Culoarea irisului ti se modifica de fiecare data cand folosesti puterile.
Apoi se adresa tuturor celorlalti, cerandu-le sa se transforme in Ingeri cu totii. Intr-o clipita am vazut un noian de aripi albe umpland aproape in intregime incaperea. Aratau... Splendid! Aripile lor aveau o circumferinta foarte mare si erau toate albe, un alb foarte stralucitor. Se asezara in jurul meu. Era nemaipomenit sa fii inconjurata de Ingeri. Desigur, se asteptau sa ma transform si eu:
-Cum fac asta?
-Concentrandu-te.
Am inchis ochii. Am incercat sa imi activez toate puterile de care dispuneam. Simteam cum toate celulele corpului mi se trezeau la viata. Deodata, mi-am dat seama ca trupul meu mai sustine o greutate, in spate. Erau... aripile. Am deschis ochii si am vazut ca sunt in conjurata de lumina. Ceilalti au scos strigate de bucurie si s-au repezit cu totii sa ma inbratiseze:
-Arati superb!
-Nemaipomenit!
-Wow! Splendid!
-Bravo!!
A trebuit sa ii imbratisez pe toti. Intr-un final s-au mai calmat si am putut sa imi admir aripile. Erau... mari. Si albe. Spre surprinderea mea, chiar daca erau atat de mari erau foarte usore. Aveau forma aripilor de porumbel, dar putin diferite si erau facute din pene, sau oricum, ceva asemanator. Spre deosebire de ale celorlalti, de-a lungul lor, pe mijloc era o dunga neagra, subtire. Imi placea ca sunt diferite. Am incercat sa mi le misc, dar rezultatul a fost ca se miscau in toate partile, intr-un mod comic.
-Nu asa, interveni Constantin. Uite.
Incepu sa dea din aripi, ritmic si in acelasi sens. Se inalta in aer si facu un tur al camerei, care era destul de inalta si ii permitea. Priveam uimita. Am inceput sa fac si eu ca el si spre surprinderea mea am inceput sa zbor. Mi-am folosit imaginatia si odata ce m-am vazut in aer am facut cateva viraje care mi-au dat fiori. Intr-un final am coborat, regretul citindumi-se pe fata.
-Lasa July, vom merge undeva in aer luber si acolo vei putea zbura cat vei dori, ma consola Esmeralda.
-Wow! Ce ochi stralucitori ai, July!
Eden imi inmana o oglinda mica. Mi-am privit ochii. Straluceau precum diamantele. I-am restituit oglinda si am vazut ca imediat o face sa dispara. Am verificat si ochii celorlalti. Toti ii aveau foarte deschisi, dar niciunora nu le straluceau. Cei mai deschisi erau ai lui Jasper si ma gandeam ca el este mai puternic decat ceilalti, sau ceva de genul.
-Si... Cum revin la normal?
-Pai... incepu Demenico, inchizo ochii si iti imaginezi ca esti iar om. De fapt, cam totul se face la nivel mintal, de exemplu teleportarea. Este de-ajuns sa iti imaginezi ca esti intr-un anumit loc si vei fi acolo. Bine, nu e nici chiar atat de simplu. Teleportarea implica foarte multa concentrare si trebuie sa cunosti bine locul in care vrei sa ajungi, sau cel putin sa ai o inagine foarte clara asupra lui.
Am inchis ochii si am incercat sa ma detasez de tot ceea ce era in jurul meu, imaginandu-mi ca sunt iar in forba umana. Deschizand ochii am vazut ca nu mai am aripile, iar campul de lumina din jurul meu disparuse. Ceilalti se transformasera si ei. Jasper se apropie de mine:
-Te descurci formidabil. Sunt sigur ca in foarte scurt timp iti vei stapani puterile intru-totul. Dar asta trebuie sa inveti singura. Ahm... Rolul nostru este de a mentine pacea si echilibrul in lume. cei care ne ingreuneaza noua munca sunt Demonii. Sa stii ca sunt foarte multi, nici nu iti dai seama cat de multi sunt. Avantajul nostru este ca ei se tem de noi. Majoritatea. Sunt si unii foarte puternici. Tin sa te avertizez asupra unuia dintre ei. Elite Damon, cel care si-a distrus Stapanul. Este de temut. Asta ti-am spus-o ca masura de precautie, dar eu sper ca nu vei avea de-a face cu el.
Saracul. Habar n-avea ca eu deja il cunosteam pe acest Elite. Of... Trebuie sa fac ceva si sa nu ma mai gandesc atata la el!
-Deci, continua Jasper, cand vezi ac ceva este in neregula, actioneaza! Poti controla mintile oamenilor fara ca ei sa isi dea seama de asta si le pori citi gandurile daca te uiti in ochii lor.
-Jasper, interveni Eden, cred ca s-a facut cam tarziu pentru July. Imi pare rau ca timpul trece atat de repede, dar iti promit ca data viitoare il vom opri. Ahm... Akaz, o duci tu inapoi?
-Da, sigur.
-Ahm... Mi-a facut placere sa va intalnesc. Nici nu am cuvinte sa spun cat de mult mi-a placut. Sper sa ne revedem curand...
I-am imbratisat calduros pe toti, apoi Akaz ma lua de mana si disparuram. Parcul era gol. La aparitia noastra un porumbel isi lua zborul de pe banca de langa noi. Se inserase si luminile erau aprinse mai peste tot.
-Ahm... Julya, nu stiu cum sa-ti spun, dar... Ai face bine sa nu te duci la petrecerea de maine seara. Sau, daca te duci sa ai grija.
Eram derutata. Cum adica sa nu ma duc? Dar disparuse deja si nu il mai puteam intreba nimic. Ciudat, mai devreme avea parul albatru. Cred ca tipul asta isi schimba culoarea parului dupa bunul sau plac, sau, poate ca dupa cum se simtea pe moment.
Era deja 8:17 p.m. Am chemat un taxi si i-am ordonat sa calce pe acceleratie. La vreo un semafor mi-am folosit puterile pentru a mentine culoarea verde, iar la o trecere de pietoni m-am concentrat ca o batranica sa ramana acolo unde era.
Acasa mama mi-a spus ca isi facuse griji in privinta mea, insa spre marea mea usurare nu mi-a facut morala. Ah, ce bine! eram cam obosita, asa ca mi-am facut un dus rapid, mi-am luat un mar si m-am bagat in pat, uitandu-ma la televizor. Incercam sa nu ma gandesc la nimic din ceea ce se intamplase peste zi. Era prea obositor.[posturi unite]
Era intuneric in camera, dar ceasul meu biologic imi spunea ca e trecut de ora 10 dimineata. M-am intors pe spate. Ma simteam complet odihnita. Asta probabil se datora faptului ca aseara reusisem sa adorm inainte de 10 p.m., deci insemna ca dormisem 12 ore. Am facut un semn si draperiile au eliberat geamurile, lasand razele soarelui sa lumineze camera. Mi-am adus aminte tot ceea ce facusem in ziua anterioara, inclusiv ce mi-a spus Demenico, anume ca totul depende de cat de bine te concentrezi asupra unui lucru. asta era foarte bine de tinut minte. Pentru a verifica daca asa este, am inchis ochii si am inceput sa ma gandesc foarte intens la la gravitatie. Cand am deschis ochii am vazut ca levitam la vreo jumatate de metru deasupra patului. Eram uimita. Am auzit un zgomot, m-am dezorientat si am picat pe pat cu un "Buf!".
-Neata ingeras!
Oh, bine ca am picat. Sper ca nu a vazut si nu a auzit nimic mama.
-Neata mami!
Era imbracata frumos si mi-a spus ca se duce un pic la birou, sa clarifice niste lucruri. Din cate mi-am dat eu seama, era in legatura cu cu petrecere de diseara. M-a pupat pe frunte si mi-a spus sa fiu cuminte, (sfatul tipic tuturor mamelor). Dupa plecarea ei am mai stat vreo 30 de minute in pat, apoi m-am ridicat. In fond, doar n-o sa stau toata ziua in pat!
Mi-am facut un dus rapid, cu apa rece pentru inviorare si m-am dus in bucatarie. Mi-am amintit ca nu mai mancasem de ceva vreme si mi se cam facuse foame. Mi-am luat un bol cu cereali si am inceput sa le mananc, in timp ce imi faceam planul pe acea zi. Am ajuns repede la concluziac ca pana nu se intoarce mama nu am ce face, asa ca m-am bagat inapoi in pat si am aprins televizorul. Mama imi spusese sa fiu cuminte, asa ca ii dadeam ascultare. Cum era de asteptat, la televizor nu era nimic interesant de vazut. L-am lasa pe un program de muzica. Am intins mainile si m-am concentrat un pic asupra laptopului, iar acesta veni plutind spre mine. Am zambit si m-am mirat cate de usor mi-a fost sa pun mana pe el. Mi-am verificat email-ul, dar nu primisem nimic important, asa ca le-am sters pe toate. In ultimul timp ma cam plictisisem de Internet, asa ca m-am apucat sa fac curatenie prin el, incepand cu stersul pozelor, unde era o adevarata dezordine. In timpul asta mi-a venit in minte sfatul lui Akaz de a nu ma duce in seara asta la reuniune. Ma tot intrebam de ce mi-o fi spus asta, dar nici nu-mi trecea prin cap sa ratez seara asta.
Mama m-a gasit tot stergand poze, iar eu nici nu am auzit-o cand a intrat in camera mea:
-Ce faci scumpete? Tot in pat esti?
-Buna mama! Pai... Nu prea am ce sa fac...
-Ei, vei avea si ce sa faci, imediat. Hai sa ne pregatim.
Mama ma apuca de mana si ma trase dupa ea. Iesit din camera chicotind amandoua. Era doar 4 p.p., insa noi stiam pre bine ca pregatirile ne vor lua secole. Am mers in camera ei si am inceput sa insiram rochiile si accesoriile prin toata camera.
La par mama si-a facut un coc foarte elegant, lasandu-si de fiecare parte a fetei cate o suvita carliontata. Mie mi-a facut ceva mai simplu: suvitele din fata mi le-a prins la spate, iar restul parului mi l-a lasat desfacut pe spate. Chiar daca realizarea coafurii mele parea simpla, ei ii trebuira 45 de minute prentru realizarea ei. Deja ma plictisisem. La capitolul timp, ei ii lua mult pentru orice. CAnd veni vorba de unghii, ea si le-a facut tn gen french, dar eu nu mai aveam niciun chef sa astept un alt secol pana mi le ornamenteaza ea. Le-am dat cu lac si mie-am folosit puterile, facandu-le sa se usuce instantaneu. Desigur, mamei i-a mai luat unsecol sa se macheze. Eu m-am miscat mai repede, pentru ca am folosit doar rimelul, eyeliner-ul si putina pudra. Pe buze m-am dat cu putin strugurel.
Pe la 8:30 reusiram sa ajungem la stadiul incaltarii. Ea si-a luat o pereche de pantofi la moda, cu tocuri de 10 centimetri. Eu am vrut niste tocuri atat de mari si mi-am luat o pereche de pantofi cu un model foarte recent aparut ci cu niste tocuri ceva mai scurte.
Pe la 8:50 m-am bucurat foarte mult ca am ajuns in masina. Aveam avantajul ca atunci cand conducea, mama nu pierdea timpul de pomana. Locul unde se tinea petrecerea era tocmai in cealalta parte a orasului, insa mama a accelerat ceva mai mult decat de obicei si a trecut de vreo patru ori pe rosu, iar de vreo alte sapte am mentinut eu culoarea verde. Esential este ca nu am stat la niciun semafor. Am ajuns la destinatie la 8:59, exact cu un minut inainte de incepere. Cata punctualitate! Cand mama i-a inmanat cheile soferului pentru a duce masina in parcare, acesta a fluierat si am vazut cum ii straluceau ochii de bucurie ca va conduce masina noastra.
Am intrat in incinta imensa si am vazut ca de jur-imrejur, pe margine erau mese. Am observat ca toate locurlie erau ocupate, in afara in afara de unul de la masa de la ferestre si se alte doua locuri de la masa din mijloc. La cea din mijloc se deosebeau doi oameni care discutau bucurosi si erau foarte eleganti, iar cand am intrat noi in sala s-au ridicat amandoi si ne-au poftit sa luam loc alaturi de ei. Pentru noi erau cele doua scaune neocupate. Mi-am dat seama ca erau sefii mamei si i-am urmat exemplul, dand mana cu fiecare. Mama s-a scuzat ca a ajuns in limita de timp, dar ei i-au spus ca nu e nicio problema, oricum mai era cineva de venit si nu aveau de gand sa inceapa fara toti invitatii.
Pe mine m-au intrebat daca am nevoie de ceva, la care eu am raspuns ca nu, apoi au ineput saconverseze cu mama, felicitand-o pentru succeselepe care le-a adus firmei si asa mai departe. Eu nu m-am simtit exclusa deloc, pentru ca oricum nu aveam chef sa vorbesc cu ei. Am aruncat o privire rapida prin sala si am ramas surprinsa sa vad ca majoriatea barbatilor de acolo se uita la mine.
M-am concentrat asupra detaliilor din sala, incercand sa-mi distrag atentia de la privirile insistente ale celor de acolo si rugandu-ma sa apara odata si ultimul invitat si sa se inceapa odata patrecerea.
Exact in momentul acela intra pe usa un barbat. Era El. inima mi-o lua la goana. Ce cauta El aici? Eram convinsa ca nu ma inselam asupra identitatii persoanei, mersul specific si corpul perfet ii erau inconfundabile. Ma uitam ca impietrita la El si indata ce intra in sala am auzit un ropot de aplauze si am vazut cum toata lumea se ridica in picioare. Am facut si eu acelasi lucru, involuntar.
Ii simteal mirosul fin, iar ochii nostri s-au intalnit pentri o fractiune de secunda. Chiar daca locul lui era tocmai la capatul celalalt al salii, am putut vedea ca are ochii albastri. Si... Abia acum mi-am dat seama, nu mai avea parul lung. Acum il avea scurt si ii statea in toate directiile. Nu ma astaptam la schimbarea asta, la fel cum nu ma asteptasem nici sa apara aici, in seara asta.
Toata lumea lua loc, in afara de director, care isi incepu discursul felicitandu-l pe un anume domn Stendhal, care a binevoit sa vina la aceasta reuniune tocmai din Australia. M-am uitat la Elite si am vazut ca zambeste. Arata... pot spune angelic? Directorul si-a continuat discursul plictisitor, dar eu am incercat sa fac abstractie de ceea ce spune el, astfel vrand sa imi pun gandurile in ordine. Stiam ca El se uita la mine, dar eu m-am incapatanat si nu i-am mai aruncat nicio privire. Si nici nu ma puteam concentra la nimic. simteam cum tremur, eram furioasa. Din pacate, nu era nici momentul si nici locul potrivit pentru a ma dezlantui. Dar totusi, nu ma puteam opri. Ii simteam campul energetic extrem de puternic invadant toata sala. Imi venea sa ma transform si sa il provoc la lupta. As fi vrut sa il distrug! Simteam ca imi este din ce in ce mai greu sa ma controlez, dar mi-am adus aminte ca daca vreau sa ma calmez este necesar sa imi inchid ochii si sa ma detasez de ceea ce este in jurul meu. Am facut asa si mi-am dat seama ca functioneaza. Pana la urma nu mi-a mai pasat de nimic. L-am ignorat, pentru ca imi stiam slabiciunea fata de perfectiunea fetei sale si stiam ca imi este foarte greu sa ma controlez daca ma mai uit la el.
Directorul si-a terminat intr-un tarziu discursul plicticos si a dat unda verde distractiei. Pentru a convinge lumea sa iasa pe ringul de dans, s-a dat exemplu pe sine, invitand-o pe mama. toti ii aplaudara, iar incet incet tot mai multe perechi asaltau scena. Eu ma multumeam sa ii privesc si sa o urmaresc pe mama.
Brusc, vizibilitatea mi-a fost luata. Cineva se asezase in fata mea. Stiam cine este, fara sa ridic privirea. Vocea sa inconfundabila se facu auzita:
-Buna seara, Ingeras!
M-am ridicat in picioare si l-am privit direct in ochi:
-Sa nu care cumva sa incerci sa incerci sa faci rau cuiva de pe aici, sau acela va fi ultimul lucru pe care il vei mai face. Pricepi?
Am pastrat tonul calm si incet, pentru a anu atrege privirile celor din jur. El zambi, un zambet fermecator, intinse mana si imi mangaie barbia:
-Nu Ingeras, nu voi face rau nimanui. Am venit aici pentru ca stiam ca vei fi si tu si vroiam sa te intalnesc. Dansezi cu mine?
Ultima parte o rosti cu glas mai tare, astfel incat sa se faca auzit si de celelalte persoane. Ignorand toate retinerile, am acceptat. M-a luat de mana si foarte elegant, m-a condus spre mijlocul ringului de dans. Chiar atunci se schimba piesa cu un vals. Eu nu eram tocmai un as intr-ale valsului, dar m-m luat dupa pasii lui. Incet-incet celelalte perechi se retrasera, iar intr-un final am ramas singuri pe scena, toti ceilalti uitandu-se la noi. Am prins pasii foarte repede si in scurt timp nu a mai fost nevoie sa fiu atenta la ei.
-De cand te cheama pe tine Stendhal?
L-am privit in ochi. Acum erau de un albastru deschis si luminos.
-De cand ma stiu.
-Vrei sa zici ca asta este adevaratul tau nume?
Sa dansez si sa vorbesc cu el imi solicita extrem de mult efort. Pe langa faptul ca trebuia sa fac abstractie de posibilitatea de a nu ma controla si de a provoca vreun dezastru pe acolo, trebuia sa ignor si faptul ca il uram pe cel de langa mine. Il uram nu atat pentru ce era, cat pentru ca intrase in viata mea si isi permisese sa mi-o modifice. In plus, ma mai si amenintase. Nu-mi pasa cum se va termina, dar aveam un plan. Nu il voi lasa nepedepsit.
-Da, asta este numele meu. Ahm... Trebuie sa te felicit: arati extraordinat in seara asta.
-Multumesc.
Ezita un moent, apoi spuse:
-Sa stii ca... Aaa... Campul tau energetic este foarte puternic. L-am simtit din departare si imi dau seama ca nu ai stat degeaba de cand de-am vazut.
Si asta nu e tot. Abia astaptam sa se termine piesa aceea. Ma cam enerva ca toata lumea ne urmarea cu atata impatimire. Intr-un final se termina, iar toti izbucnira in aplauze. Chiar dansasem atat de bine? In fine, nu asta mai conta acum. Mama era in culmea fericirii. M-am dus la ea si cum am ajuns aproape incepura sa ma felicite toti, inclusiv directirul, care de altfel statuse langa ea de la inceput. Nu vroiam sa trag de timp si cu fata zambitoare si inocenta i-am spus ca merga pana afara. Nu am mai asteptat sa vad daca obiecteaza sau nu, ci am plecat. Stiam ca in spatele meu este El. Afara erau cateva grupulete ce discutau, avand fiecare pahare cu sampanie. M-am departat cat mai mult posibil de ei, pana am stiut ca nu ma mai poate vedea nimeni. M-am intors. Il vedeam cum vine spre mine.
-De ce fugi de mine?
Asta a fostultimul lucru pe care l-am auzit. Mi-am dat frau liber puterilor si m-am concentrat asupra singurului loc care imi venea atunci in minte.[posturi unite]
Am sintit cum spatiul si timpul ma apasa, parca vriand sa ma striveasca. Dinnfericire, asta dura doar o secunda. Am deschis ochii zi am zambit: eram exact unde vroiam, langa fantana de cristal. Staim ca este in spatele meu, fara sa ma intorc. M-am intors si l-am privit in ochi, fara sa imi pese daca imi citeste gandurile sau nu. Acum avea ochii gri, un gri inchis ce aducea mai mult a negru. Mi-a fost de-ajuns doar o secunda pentru a ma transforma in Inger si aproape ca m-a bufnit rasul cand am vazut cat de uimit este. M-amridicat in aer si am cercetat zona. Am vazut ca mai erau pe acolo vreo alti patru demoni ma privesc uimiti. Nu am stat mult pe ganduri si am trimis un val de energie spre ei, care i-a spulberat ca pe niste fulgi, pana departe. Apoi, vazand ca nu ma mai impiedica nimeni sa ma concentraz, m-am intors catre El.
Intre timp se transfoarmase, iar acum zbura la aceeasi inaltime cu a mea, dand usor din aripile-i uriase si negre.
-Sa inteleg ca vrei sa ne luptam?
-Da.
-Cred ca stii ca ultima lupta de genul asta a avut un final nefericit pentru tabara ta.
-Eu nu sunt Anden, iar tu nu esti Yangtron. Daca s-a intamplat odata, asta nu inseamna ca se va intampla la nesfarsit.
-Vad ca esti foarte... incresatoare in reusita ta.
Nici nu l-am lasat sa termine, ca l-am si atacat cu un val de energie. Pe el nu l-a surprins deloc, ci a dezintegrat imediat imediat valul meu.
-Ma cam subestimezi, Ingeras! Doar nu credeai ca imi va face vreun rau atacul asta... Hahahaha...
In timp ce spunea acestea, ma ataca la randu-i cu niste sageti de f. Erau foarte iuti si abia am reusit sa ma strecor printre ele, astefel incat sa nu ma atinga niciuna. Hmm... Interesanta miscare. Am zburat deasupra lui si i-am trimis un val de foc, direct in cap. Nu am asteptat sa vad daca l-am nimerit sau nu, ci m-am dus sa il atac si din lateral. Crezand ca este suficient, mi-am luat o distanta fata de el si am asteptat sa vad ce se intampla. El era un bulgare de foc. Nu dupa mult timp se auzi vocea lui:
-Hhahaha!!! Hai ca asta-i tare! Nu ti-a spus nimeni ca focul este elementul nostru?
Am ramas perplexa. Adica... Focul meu nu ii facuse niciun rau? II simteam energia intensifiacndui-se. Inseamna ca focul mei il facuse sa devina mai puternic? La naiba! De ce trebuia sa fac numai gafe? El radea... Si arata incredibil... Aproape ma pierdusem contemplandu-l. Instinctul meu imi striga ca datoria mea este aceea de a-l distruge, nu de a-l idolatriza.
-Stii, puterile tale sunt incredibile, dar constat ca nu stii sa le folosesti.
Avea mainile incrucisate pe piept si batea usor din aripile inflacarate. Arata de parca n-ar fi avut niciun stres. Bine, deci nu voi mai folosi foc. Mi-am format intre palme o minge de apa si l-am atacat cu ea, apoi am trimis imediat altele de aer, din toate directiile. Vazandu-l ocupat cu defensiva, l-am inchis intr-o sfera de energie si al trimis-o cu putere spre pamant. Sfera avea viteza, iar impactul fu pe masura.
-Deci nu stiu sa lupt, nu? Asta s-o crezi tu! Stiu sa lupt si te voi distruge!
El era inca la pamant. Am trimis un val de gheata, insa el se teleportase in spatele meu deja. Se posta deasupra mea si ma ataca fulgerator cu un val de energie ce ma trimise direct spre sol. Nu am reusit sa imi atenuez caderea, asa ca mi-am luat-o din plin. Impactul a fost foarte dureros, dar din fericire nu-mi rupsesem nicio aripa.
M-am ridicat in picioare, aoi am zburat cu incapatanare spre el:
-Nu-ti dai seama ca nu ai nicio sansa in fata mea?
-Ba eu cred ca tu esti cela care nu are sanse in fata mea.
-Stii, noi doi aveam un pact... Stii ce se va intampla daca nu te vei tine de cuvant?
-Asta s-ar fi intamplat daca eu nu as fi pe faza sa apar omenirea de tine. Dar sunt si iti soun ca tu mamei mele nu ii vei putea face niciun rau. Si in plus de asta, de cand sunt Demonii corecti? Hm?
-Dar de cand incalca Ingerii regulile? Hm?
-Trebuia sa iti fi dat seama pana acum ca eu nu sunt ca ceilalti semeni ai mei. Stiu ca trebuie sa respect regulile, dar in viziunea mea unele reguli sunt concepute exact pentru a fi incalcate.
Eram Inger. Nu-mi venea sa cred ca spusesem asta. Am vazut cum pe fata lui apare un zambet de toata frumusetea. Isi dezveli dantura de un alb stralucitor, caninii sai fiind cei mai evidenti. Batu de doua ori din uriasele-i aripi negre si se napusti asupra mea. Stiam ca nu vrea sa ma atace, asa ca nu m-am aparat in niciun fel.[posturi unite]
Bratele lui puternice imi inconjurara talia, iar aripile sale se loveau de ale mele. Inima mea o lua razna, iar respiratia abia mai facea fata. buzele lui pusera stapanire pe ale mele, dar sarutul nu dura mult. Se indeparta putin de mine si spuse:
-Hai sa incalcam, regulile!
-Hai!
Vru sa ma imbratiseze din nou, insa eu i-am scapat printre degete si am zburat. El s-a prins de joc si a inceput sa zoboare dupa mine, incercand sa ma prinda. Cand sumteam ca nu mai are mult si ma prinde, trisam si ii trimiteam un val de aer care il impingea automat inapoi. ultima data cand am procedat astfel, am crezut ca am scapat de el, dar de unde? Imi aparu exact in fata, cu bratele deschise. Eu am picat in capcana, insa era o capcana foarte placuta...
La fiecare atingere de-a sa inima mea o lua razna si chiar ajunsesem sa ma intreb daca intr-adevar ceea ce mi se intampla este in realitate.
-Da Ingeras, este realitatea, imi spuse el uitandu-se in ochii mei.
Nu am avut timp sa raspund, deoarece se angaja intr-un sarut care apreoape ca ma facu sa lesin.
-Ingeras, nici nu stii cat am asteptat momentele astea.
Zicand acestea, am coborat amandoi pe pamant, iar cateva secunde a trebuit sa ma tin de el pentr a nu-mi pierde echilibrul.
-Cat ai asteptat?
-Poate nu-ti vine sa crezi, dar asta am vrut de cand te-ai nascut. Ai crescut sub ochii mei si te-am protejat de multe rele. Este adevarat, am facut asta fiind dominat de spiritul egoist de a-ti lua puterile, dar... Acum nu as mai face asta pentru nimic in lume. Mi-am dat seama ca noi doi putem face imposibilul, adica putem reface forta primordiala. Stiu ca pare incredibil, dar este posibil... Vrei?
Iam pus un deget pe buze, insa el m-a apucat delicat de in cheietura si mi-a dat mana la o parte.
-Nu credean ca sunt capabil de asemenea sentimente pana acum, dar... Pot sa iti spun ceva?
Se uita bland in ochii mei, iar eu i-am afirmat in gand ca da.
-Te iubesc!
Eu mi-am intins mana si mi-am rasfirat degetele prin parul lui razlet, facandu-l sa-si apropie capul de al meu. Vroiam ca sarutul ce urma sa ii spuna ca si eu il iubesc si ca abia astept sa schimbam lumea.
respiratia sa calda si de gheata in acelasi timp ma facu sa tremur. Bratele sale imi inconjurara talia, iar inimile nosatre bateau la unison. Nu ma mai gandeam la nimic altceva, decat la faptul ca sunt cu el. Nu mai conta nici ce vor zice ceilalti Ingeri, nici cum vor reactiona Demonii lui, nici ce va spune mama cand va afla ca suntem impreuna... Tot ce conta acum era ca sunt fericita cu el, chiar daca asta insemna ca incalc toate regulile de pe fata pamantului.
Ma pupa pe frunte, apoi ne luaram fiecare forma umana si ne-am teleportat inapoi la petrecere. Am vazut ca afara erau aceleasu grupuri cu paharele de sampanie in maini. Cand am intrat in sala eram brat la brat cu el, iar cand ma vazu mama afisa un zambet enorm. Am alergat spre es, am imbratisat-o si i-am spus dintr-o suflare ca eu si Stendhal suntem un cuplu. Cand a auzit asta a inceput sa tipe de bucurie. In scurt timp s-au prins toti despre ce este vorba si au inceput sa ne felicite fiecare in parte.
Eram cea mai bucuroasa fata de pe planeta. M-am dus la Elite si l-am luat de mana. Mi-a spus ca ma iubeste si m-a sarutat.
Totul urma sa fie bine...
Eram nervoasa la culme. El maraia. Simteam cum puterile mele latente se activau si se intensificau din ce in ce mai mult. Inclestam dintii si strangeam din pumni, asteptand momentul oportun de a ataca. Deodata, l-am vazut aruncandu-se asupra mea, cu sripile desfacute si cu ghearele ascutite pregatite de atac.
Am scos un tipat, care inclin sa cred ca avea o acustica de cinci octave si m-am trezit. Oh, slava Domnului ca a fost doar un cosmar si nu realitatea! Aveam parul ravasit si tremuram. Visul fusese ca un soc pentru mine. Pulsul inimii imi era mult mai rapid decat de obicei. In cateva secunde usa se deschise iar mama dadu buzna in camera mea:
-July! Ce ai patit?
-Neata mama! Ahm... Am avut un vis... Nu s-a intamplat nimic...
-Ce fel de vis ai avut? Ai tipat ingrozitor!
-Pai... Am picat intr-o groapa plina cu lame... Ih! Stii ca nu le suport...
-Da, stiu asta. Dar mai inainte de a tipa, stigai "O sa te distrug! O sa te distrug!" despre ce e vorba?
De obicei nu prea vorbeam in vis. Se mai intampla cand eram mai mica. Perfect! Uf! Ce sa-i zic?
-Am spus eu astea? Nu-mi amintesc...
Mi-am dat seama ca voi avea de jucat cam mult teatru pe viitor, cum era si situata de fata de altfel. Nu stiu cum arata fata mea atunci si nici daca m-a crezut sau nu, insa a fost bina ca nu mi-a mai pus intrebari.
El... Nu ma mai gandisem de mult la el... De fapt, de seara precedenta. Inca mai aveam in minte fizionomia fetei sale perfecte, din vis: avea imprimat sentimentul furiei si fortei nestavilite pe chip insa... Ochii lui nu erau rosii. Erau... Gri, un gri foarte deschis... La naiba! Iar imi veneau in minte clipele in care ma sarutase. Il urasc!! Asfi tipat asta in gura mare, dar de data asta nu as mai fi scapat de interogatoriul mamei, asa ca m-am multumit doar cu revolta interioara.
Cu o miscare a mainii am facut plapuma sa zboare de pe mine si sa aterizeze tocmai pe partea cealalta a patului, pe jos. M-am ridicat din par, iar la un simplu semn al mainii, draperiile s-au dat de o parte si de alta a geamului, cu zgomot, aproape desprinzandu-se de suport. Afara era soare. Nu puteam aprecia cat era ceasul, dar nici nu ma prea interesa. oricum, era trecut de miezul zilei. Mi-am luat telefonul si am sunat-o pe cea mai buna prietena a mea sa o intreb ce mai face si sa ii spun ca as vrea sa iesim prin oras. Mi-a raspuns bucuroasa, cu obisnuitul ei "Hallo!" si a acceptat imediat propunerea. Ea are talentul de a fi discreta si evita sa puna intrebari aiurea si la momente nepotrivite, insa asta nu insemna ca nu pune intrebari. Ma asteptam sa ma intrebe de ce nu i-am mai dat niciun semn de viata... Va trebui sa inventez ceva cat mai plauzibil cu putinta.
Mi-am luat o pereche de pantaloni scurti, din blugi si o camasa cu o curea lata ce imi evidentia talia subtire. In cap mi-am pus o palarie, una dintre cele pe care le cumparase mama ziua precedenta. In picioare mi-am luat o pereche de balerini, la intamplare. Parul mi l-am lasat pe spate, asta dupa ce am dat de doua-trei ori cu peria prin el. Mi-m pus telefonul in buzunar si i-am spus mamei ca plec sa ma intalnesc cu Clara. M-a intrebat daca am mancat ceva sau daca vreau sa ma duca cu masina, insa eu i-am spus ca voi manca in oras si ca voi lua un taxi.
Am ajuns la terasa noastra preferata si ne-am imbratisat calduros, dupa cum ne era obiceiul. Apoi am facut semnul nostru, niste miscari din maini, preluate de prin filme si caredin exterior par cam baietesti.
-Hello! Hello!! Nu te-am mai vazut de-aun secol!
-Hello! Pai... Nici eu pe tine nu te-am mai vazut de-un car de ani... Heheheh... Care mai e viata ta?
-Ah... Viata mea... Niciodata nu vorbesti despre tine. Pai... Stii... In ultimul timp am fost solo, dar se pare ca nu voi mai fi. Am fost intr-o seara, sambata ce tocmai a trecut, la un film si langa mine s-a asezat un tip suuuuuper dragut. Am facut cunostinta si am comentat filmul impreuna. La sfarsit mi-a cerut numarul de telefon. De atunci ne-am mai intalnit de vreo trei ori, dar nu am batut niciunul nicun apropo. E super-dulce tipul. Il cheama Jasper si este Scorpion.
-Mmmm... Tu Rac, el Scorpion, merge...
-Da... Tu? Cum mai stai la capitolul love? De fapt, stai, tu n-ai avut niciodata tangente de-astea. Reformulez: si-a mai rupt cineva gatul?
Desi nu era ceva la care sa ma gandesc cu prea mult auzament, m-a molipsit rasul ei copios si am inceput sa rad si eu.
-Nu! Hahahaha...
Tocmai deschidea gura sa mai zica ceva, insa ii suna telefonul. Deodata fata i se lumina si raspunse. Mi-am dat seama ca e Jasper. Dupa cateva replici i-a spus ca este cu mine si l-a invitat si pe el la noi. Era toata numai un zambet.
-Sper ca nu te superi ca l-am chemat si pe el aici. Astfel imi posti spune ce parere ai despre el.
-Ah, nu.... Stai linistita. Chiar imi face placere.
Intre timpni s-a adus si meniul comandat si am inceput sa palavragim cate-n luna si-n stele, dupa cum le este obiceiul fetelor. In circa zece minute am inceput sa ma simt ciudat, simteam o forta necunoscuta si detul de puternica in jurul meu.
Clara se ridica sise duce sa imbratiseze un baiat, apoi imi spune:
-Julya, el este Jasper. Jasper, Julya.
Automat mi-am dat seama ca este Inger. Mi-am inchis mintea, formandu-mi un zid cu ganduri despre cat de mult imi dorec sa apara noul film regizat de Mel Gibson.
Am intins mana si am dat noroc in semn de cunostinta.
-Incantat.
-Incantata.
Nu eram obisnuita sa am imprejurul meu Ingeri, asa ca nu prea stiam cum sa ma comport. Simteam un impuls foarte mare de a face ceva, de a-mi folosi puterile.
-Ahm... Vai, ce am uitat! Trebuie sa plec. Am ceva foarte important de facut. Clara, Jasper, ne mai edem.
-Cu siguranta, spuse Jasper.
-Oh, July... Dar, am si eu o rugaminte: nu ma mai lasa sa astept o suta de ani un telefon de la tine. E prea mult?
-Nu Clara... Promit sa te sun. Pa...
Am plecat, marind pasul cat mai mult posibil. Vroiam sa scap de prezenta lui Jasper cat mai repede. Mi se parea foarte logic faptul ca prietena mea cea mai buna se indragostise de un Inger... Normal! Cine nu s-ar indragosti de un Inger?!? Mda... Cred ca eu sunt aia. In fine, o sa rezolv eu asta mai tarziu. Era 6 p.m. dar nu aveam niciun chef sa merg acasa. Am traversat strada, indreptandu-ma la intamplare pe unde mi se parea mie mai interesant. Am mers asa timp de vreo zece minute, iar la un colt, uitandu-ma la exponatele din vitrina, am intrat direct intr-un barbat. Mi-am cerut scuze, vrand sa-mi vad in continuare de drum, reprosandu-mi in gand ca nu ma uit pe unde merg. Imediat, acel tip ma trage de mana, intr-un mod brutal, fluierand. Era unul dintre tipii cu care am avut de-a face ziua precedenta.
-Ia-uite pe cine avem noi aici... Frumoasa razboinica... Stii, imi esti datoare. Data trecuta nu stiu cum ai facut, dar ai scapat. De data asta insa, iti voi arata eu cum sta treaba. Ia-uite ce picioruse frumoase ai...
La naiba! Tipul asta chiar vroia sa zboare pe partea carosabila a drumului? Sper ca nu. Idiotul! habar n-are ce-i pot face.
-Daca imi mai iesi odata in cale iti promit ca vei ajunge de urgenta la spital. Pricepi?
Chiar ma enervasem. Nu m-am sinchisit sa ridic nici macar un deget, ci doar am suflat spre el si a fost de-ajuns pentru a-l vedea zburand din fata mea si izbindu-se de un copac de la marginea trotuarului. A inceput sa geama si sa se ghemuiasca la pamant, cu fata schimonosita de durere. Imaginea nu era deloc placuta, dar nu-mi pasa. I-am intors spatele, fiind sigura ca de acum in colo se va feri de mine ca de ciuma.
O bucata de drum am mers destul de repede, insa am obosit si am intrat intr-un parc sa ma odihnesc. M-am asezat pe o banca, la umbra unui copacel si am inceput sa studiez mana de oameni care era pe acolo. Din fericire nu trecea prea multa lume prin parc, deci puteam medita linistita. Pe jos am observat cum o furnica se chinuia sa isi duca bobul la musuroi si mi-a fost mila de ea, pentru ca ceea ce cara era prea mare. Involuntar, mintea mi-a zburat catre Elite. Nu vroiam Sa ma avant din nou in tot felul de ganduri cu si despre el, insa nici nu am facut vreun efort de a ma gandi la altceva. Imi aminteam foarte bine fiecare trasatura a fetei sale perfecte, parul sau lung, negru si drept si... atingerea lui catifeleta, calda si rece in acelasi timp. La naiba! ajungeam la un adeva budhist: "Totul este suferinta".
Ma enervasem iar. Crengile copacului au inceput sa tremure si m-am trezit cu o ploaie de frunze in cap. M-am calmat si m-am ridicat in picioare, cu gandul de a pleca spre casa, dar imediat s-au materializat in fata mea Akaz si Eden. Nu stiu de ce, dar mi-a parut bine de aparitia lor.
-Hello July!
-Buna Eden, buna Akaz! Ahm... Sunteti siguri ca nu v-a vazut nimeni aparand aici in felul acesta?
-Da, am avut noi grija de asta.
-Bine...
-De fapt, noi am venit ca sa plecam. Adica, sa te luam cu noi. Trebuie sa stii care este destinul tau si ce trebuie sa faci.
Era mai simpla viata inainte, insa nu mai aveam cale de intoarcere. M-am conformat si Eden m-a luat de mana. Am simtit cum pentru o secunda timpul si spatiul se compacta asupra mea , ca mai apoi totul sa redevina la normal. Ne aflam toti intr-o camera foarte mare, in mijlocul careia se afla o masa cu multe scaune imprejurul ei. In capatul mesei era un scaun mai spfisticat, care dera de fapt un tron. Pe masa se aflau mai multe carti, asezate fara vreo ordine anume. Peretii erau albi, acoperiti aproape in intregime cu carti. Erau asezate toate foarte ordonat, insa nu se vedea niciun dulap care sa le sustina. Ciudat: ori levitau, ori dulapurile erau invizibile. M-am intors catre Eden si am intrebat-o:
-Cum stau cartile?
-Pe niste plane de energie.
Urma o pauza, apoi continua:
-Deci... Akaz, ii spui tu?
-Tu explici mai bine.
Dupa fizionomia fetelor lor mi-am dat seama ca intre cei doi urma o confruntare telepatica, dar Akaz ceda la scurt timp si incepu:
-Viata ta nu va mai fi niciodata ca inainte. Lumea asta este foarte veche. Cu miliarde de ani in urma exista o singura putere, care intrunea toate fortele si energiile Universului. La un moment dat au aparut Oamenii, iar intre detinatorii puterii au aparut divergentele. Inevitabilul a urmat, astfel aparand Binele si Raul. Fiecare dintre aceste tabere detine puteri egale cu a celeilalte si fiecare are un Stapan. Gardienii Binelui se numesc Ingeri, iar cei ai Raului se numesc Demoni. Cred ca asta stiai deja. Daca s-ari isca o lupta intre cele doua tabere nu ar pierde si nu ar castiga nimeni, pentru ca fiecare dispune d eaceleasi forte. Singurul punct care ne face total diferiti unii de altii sunt principiile noastre diferite, foarte diferite. Ei vor sa stapaneasca totul, pe cand noi vrem doar pace si echilibru. Dupa cum cred ca ti-ai dat seama, tu faci parte dintre noi, Ingerii. Dar nu numai atat, esti cea care detine puterea suprema a noastra.
Ultimele cuvinte le-a spus pe un ton de respect, venit din inima si pe care nu ma gandeam ca-l voi auzi vreodata rostit la adresa mea. Urma o pauza, apoi continua:
-Cu 17 ani in urma, Anden, Stapanul nostru si Demonul de Yangtron au avut o confruntare. A... A durat foarte mult timp lupta, insa o fractiune de secunda de neatentie i-a fost fatala lui Anden. Demonul l-aatacat si astfel a reusit sa il trimita in nefiinta. Dar, totodata s-au intamplat mai multe lucruri: el ti-a transferat tie puterile sale, pentru ca exact in momentul in care el trecea in nefiinta te nasteai tu. Noi Ingerii am simtit ca a avut loc transfeul puterilor, insa nu am stiut catre cine. Cu Yangtron mai era un Demon, numit Elite. Elite Damon. Acesta a profitat de euforia Stapanului sau si l-a atacat. Lupta a fost scurta si decisiva, invingand Elite. De atunci nu mai stie nimeni ce s-a intamplat. Acum cateva zile , un Inger, Jasper, ti-a simtit puterile latente si si-a dat seama ca tu esti stapana. Acum esti aici si ti se va raspunde la toate intrebarile.
Deci intuitia mea a fosc corecta: Jasper este Inger. Of... Nu stiu de ce, dar nu-mi venea nicio intrebare in minte.
-Vreau sa stiu cum sa imi controlez puterile.
Eden, de care si uitasem ca mai e pe acolo, raspunse:
-Asta iti va explca Jasper... Trebuie sa soseasca imediat. Pana atunci iti fac cunostinta cu cativa Ingeri...
Uluitor de repede, in jurul nostru se materializara vreo sapte persoane. Toti aratau nemaipomenit de bine. Erau patru baieti si trei fete. Eden lua cuvantul, prezentandu-mi-i pe fiecare:
-El este Ernest, el Ramsess, ea Rowanne, el Demenico, ea Crystal, ea Esmeralda si el Constantin.
Erau... Prea sofisticati... Nici nu stiu cum as putea sa explic. Fetele lor emanau caldura, iar in jurul fiecaruia vedeam campurile lor energetice. Toti erau zambitori si chiar daca era pentru prima data cand ii vedeam, deja ma simteam foarte bine in compania lor, de parca ne-am fi cunoscut de-o viata.
Langa mine isi facu aparitia un alt Inger. Imediat am distins campul energetic al lui Jasper, era mai putenic decat al celorlalti, era diferit.
-Hello! Hello! S-a adunat ceva lume pe aici... Buna Julya!
-Hi Jasper!
-Apropo, sa stii ca prietena ta, Clara, este super de treaba, imi spuse el cu un zambet strengaresc pe buze.
-Ai face bine sa ai grija de ea, altfel vei avea de-a face cu mine. Pricepi?
-Cu siguranta. Voi fi Ingerul ei pazitor.
-Asa... interveni Eden, acum explica-i Julyei cum sta treaba cu puterile. Stim cu totii ca tu te pricepi cel mai bine la asta.
El afisa o expresie de modestie, care se putea citi ca "Oricineputeafaceastanusunteumaispecial". Ceilalti luara loc pe scaunele din jurul mesei, inclusiv Eden si Akaz, caruia parul ii devenise roz cu nuante albastrui. Jasper ma chema intr-un loc liber al camerei si ma atentiona sa fiu atenta:
-Noi avem doaua forme: cea umana si cea de Inger. Cand ne transformam in Ingeri puterile noastre se intensifica si sunt mai greu de controlat. Si tu te poti tarnsforma si o sa te invat cum poti face asta. De obicei noi ne transformam doar cand ne luptam sau cand vrem sa ne distram. In primul rand trebuie sa fii foarte sigura pe tine si pe puterile tale in forma umana.
Facu o pauza, timp in care ma tot gandeam cum voi arata in forma de Inger, asta fara sa provoc vreun dezastru pe acolo.
-Uite, o sa te pun sa faci ce fac eu.
Inchise ochii si din cate imi dadeam eu seama, se concentra destul de mult la ceea ce facea. Nu la mult timp am vazut cum se desprinde de sol. Adica levita. A deschis ochii se mi-a zambit. Arata angelic. Normal, doar era unul. Ateriza si spuse:
-Fa si tu la asta.
Am ramas perplexa. Doar nu vroia sa zbor! am vazut ca toata lumea este cat se poate de serioasa, deci nu era o gluma. La naiba! Cum o sa fac asta? Nu stiu de ce, dar ma cam enervasem. M-am concentrat un pic si am vazut cum ma departez de sol. Am ajuns la o inaltime de 5 metri in aer si mi s-a parut ca este suficient. Usor, m-am lasat in jos. Fete;e celor din jurul meu erau uimite, insa explicatia nu intarzie sa apara:
-Noi, spuse Crystal, nu am levitat in felul asta de la inceput. Bine, noi nu avem puterile tale.
-Asa este Crystal, spuse Jasper. July, sunt sigur ca poti face toate celelalte lucruri, asa ca nu te mai pun sa faci nimic. Ah, atunci cand esti in public si simti ca nu te mai poti controla, te va ajuta. Nu spun ca este usor, dar nici imposibil. Culoarea irisului ti se modifica de fiecare data cand folosesti puterile.
Apoi se adresa tuturor celorlalti, cerandu-le sa se transforme in Ingeri cu totii. Intr-o clipita am vazut un noian de aripi albe umpland aproape in intregime incaperea. Aratau... Splendid! Aripile lor aveau o circumferinta foarte mare si erau toate albe, un alb foarte stralucitor. Se asezara in jurul meu. Era nemaipomenit sa fii inconjurata de Ingeri. Desigur, se asteptau sa ma transform si eu:
-Cum fac asta?
-Concentrandu-te.
Am inchis ochii. Am incercat sa imi activez toate puterile de care dispuneam. Simteam cum toate celulele corpului mi se trezeau la viata. Deodata, mi-am dat seama ca trupul meu mai sustine o greutate, in spate. Erau... aripile. Am deschis ochii si am vazut ca sunt in conjurata de lumina. Ceilalti au scos strigate de bucurie si s-au repezit cu totii sa ma inbratiseze:
-Arati superb!
-Nemaipomenit!
-Wow! Splendid!
-Bravo!!
A trebuit sa ii imbratisez pe toti. Intr-un final s-au mai calmat si am putut sa imi admir aripile. Erau... mari. Si albe. Spre surprinderea mea, chiar daca erau atat de mari erau foarte usore. Aveau forma aripilor de porumbel, dar putin diferite si erau facute din pene, sau oricum, ceva asemanator. Spre deosebire de ale celorlalti, de-a lungul lor, pe mijloc era o dunga neagra, subtire. Imi placea ca sunt diferite. Am incercat sa mi le misc, dar rezultatul a fost ca se miscau in toate partile, intr-un mod comic.
-Nu asa, interveni Constantin. Uite.
Incepu sa dea din aripi, ritmic si in acelasi sens. Se inalta in aer si facu un tur al camerei, care era destul de inalta si ii permitea. Priveam uimita. Am inceput sa fac si eu ca el si spre surprinderea mea am inceput sa zbor. Mi-am folosit imaginatia si odata ce m-am vazut in aer am facut cateva viraje care mi-au dat fiori. Intr-un final am coborat, regretul citindumi-se pe fata.
-Lasa July, vom merge undeva in aer luber si acolo vei putea zbura cat vei dori, ma consola Esmeralda.
-Wow! Ce ochi stralucitori ai, July!
Eden imi inmana o oglinda mica. Mi-am privit ochii. Straluceau precum diamantele. I-am restituit oglinda si am vazut ca imediat o face sa dispara. Am verificat si ochii celorlalti. Toti ii aveau foarte deschisi, dar niciunora nu le straluceau. Cei mai deschisi erau ai lui Jasper si ma gandeam ca el este mai puternic decat ceilalti, sau ceva de genul.
-Si... Cum revin la normal?
-Pai... incepu Demenico, inchizo ochii si iti imaginezi ca esti iar om. De fapt, cam totul se face la nivel mintal, de exemplu teleportarea. Este de-ajuns sa iti imaginezi ca esti intr-un anumit loc si vei fi acolo. Bine, nu e nici chiar atat de simplu. Teleportarea implica foarte multa concentrare si trebuie sa cunosti bine locul in care vrei sa ajungi, sau cel putin sa ai o inagine foarte clara asupra lui.
Am inchis ochii si am incercat sa ma detasez de tot ceea ce era in jurul meu, imaginandu-mi ca sunt iar in forba umana. Deschizand ochii am vazut ca nu mai am aripile, iar campul de lumina din jurul meu disparuse. Ceilalti se transformasera si ei. Jasper se apropie de mine:
-Te descurci formidabil. Sunt sigur ca in foarte scurt timp iti vei stapani puterile intru-totul. Dar asta trebuie sa inveti singura. Ahm... Rolul nostru este de a mentine pacea si echilibrul in lume. cei care ne ingreuneaza noua munca sunt Demonii. Sa stii ca sunt foarte multi, nici nu iti dai seama cat de multi sunt. Avantajul nostru este ca ei se tem de noi. Majoritatea. Sunt si unii foarte puternici. Tin sa te avertizez asupra unuia dintre ei. Elite Damon, cel care si-a distrus Stapanul. Este de temut. Asta ti-am spus-o ca masura de precautie, dar eu sper ca nu vei avea de-a face cu el.
Saracul. Habar n-avea ca eu deja il cunosteam pe acest Elite. Of... Trebuie sa fac ceva si sa nu ma mai gandesc atata la el!
-Deci, continua Jasper, cand vezi ac ceva este in neregula, actioneaza! Poti controla mintile oamenilor fara ca ei sa isi dea seama de asta si le pori citi gandurile daca te uiti in ochii lor.
-Jasper, interveni Eden, cred ca s-a facut cam tarziu pentru July. Imi pare rau ca timpul trece atat de repede, dar iti promit ca data viitoare il vom opri. Ahm... Akaz, o duci tu inapoi?
-Da, sigur.
-Ahm... Mi-a facut placere sa va intalnesc. Nici nu am cuvinte sa spun cat de mult mi-a placut. Sper sa ne revedem curand...
I-am imbratisat calduros pe toti, apoi Akaz ma lua de mana si disparuram. Parcul era gol. La aparitia noastra un porumbel isi lua zborul de pe banca de langa noi. Se inserase si luminile erau aprinse mai peste tot.
-Ahm... Julya, nu stiu cum sa-ti spun, dar... Ai face bine sa nu te duci la petrecerea de maine seara. Sau, daca te duci sa ai grija.
Eram derutata. Cum adica sa nu ma duc? Dar disparuse deja si nu il mai puteam intreba nimic. Ciudat, mai devreme avea parul albatru. Cred ca tipul asta isi schimba culoarea parului dupa bunul sau plac, sau, poate ca dupa cum se simtea pe moment.
Era deja 8:17 p.m. Am chemat un taxi si i-am ordonat sa calce pe acceleratie. La vreo un semafor mi-am folosit puterile pentru a mentine culoarea verde, iar la o trecere de pietoni m-am concentrat ca o batranica sa ramana acolo unde era.
Acasa mama mi-a spus ca isi facuse griji in privinta mea, insa spre marea mea usurare nu mi-a facut morala. Ah, ce bine! eram cam obosita, asa ca mi-am facut un dus rapid, mi-am luat un mar si m-am bagat in pat, uitandu-ma la televizor. Incercam sa nu ma gandesc la nimic din ceea ce se intamplase peste zi. Era prea obositor.[posturi unite]
Era intuneric in camera, dar ceasul meu biologic imi spunea ca e trecut de ora 10 dimineata. M-am intors pe spate. Ma simteam complet odihnita. Asta probabil se datora faptului ca aseara reusisem sa adorm inainte de 10 p.m., deci insemna ca dormisem 12 ore. Am facut un semn si draperiile au eliberat geamurile, lasand razele soarelui sa lumineze camera. Mi-am adus aminte tot ceea ce facusem in ziua anterioara, inclusiv ce mi-a spus Demenico, anume ca totul depende de cat de bine te concentrezi asupra unui lucru. asta era foarte bine de tinut minte. Pentru a verifica daca asa este, am inchis ochii si am inceput sa ma gandesc foarte intens la la gravitatie. Cand am deschis ochii am vazut ca levitam la vreo jumatate de metru deasupra patului. Eram uimita. Am auzit un zgomot, m-am dezorientat si am picat pe pat cu un "Buf!".
-Neata ingeras!
Oh, bine ca am picat. Sper ca nu a vazut si nu a auzit nimic mama.
-Neata mami!
Era imbracata frumos si mi-a spus ca se duce un pic la birou, sa clarifice niste lucruri. Din cate mi-am dat eu seama, era in legatura cu cu petrecere de diseara. M-a pupat pe frunte si mi-a spus sa fiu cuminte, (sfatul tipic tuturor mamelor). Dupa plecarea ei am mai stat vreo 30 de minute in pat, apoi m-am ridicat. In fond, doar n-o sa stau toata ziua in pat!
Mi-am facut un dus rapid, cu apa rece pentru inviorare si m-am dus in bucatarie. Mi-am amintit ca nu mai mancasem de ceva vreme si mi se cam facuse foame. Mi-am luat un bol cu cereali si am inceput sa le mananc, in timp ce imi faceam planul pe acea zi. Am ajuns repede la concluziac ca pana nu se intoarce mama nu am ce face, asa ca m-am bagat inapoi in pat si am aprins televizorul. Mama imi spusese sa fiu cuminte, asa ca ii dadeam ascultare. Cum era de asteptat, la televizor nu era nimic interesant de vazut. L-am lasa pe un program de muzica. Am intins mainile si m-am concentrat un pic asupra laptopului, iar acesta veni plutind spre mine. Am zambit si m-am mirat cate de usor mi-a fost sa pun mana pe el. Mi-am verificat email-ul, dar nu primisem nimic important, asa ca le-am sters pe toate. In ultimul timp ma cam plictisisem de Internet, asa ca m-am apucat sa fac curatenie prin el, incepand cu stersul pozelor, unde era o adevarata dezordine. In timpul asta mi-a venit in minte sfatul lui Akaz de a nu ma duce in seara asta la reuniune. Ma tot intrebam de ce mi-o fi spus asta, dar nici nu-mi trecea prin cap sa ratez seara asta.
Mama m-a gasit tot stergand poze, iar eu nici nu am auzit-o cand a intrat in camera mea:
-Ce faci scumpete? Tot in pat esti?
-Buna mama! Pai... Nu prea am ce sa fac...
-Ei, vei avea si ce sa faci, imediat. Hai sa ne pregatim.
Mama ma apuca de mana si ma trase dupa ea. Iesit din camera chicotind amandoua. Era doar 4 p.p., insa noi stiam pre bine ca pregatirile ne vor lua secole. Am mers in camera ei si am inceput sa insiram rochiile si accesoriile prin toata camera.
La par mama si-a facut un coc foarte elegant, lasandu-si de fiecare parte a fetei cate o suvita carliontata. Mie mi-a facut ceva mai simplu: suvitele din fata mi le-a prins la spate, iar restul parului mi l-a lasat desfacut pe spate. Chiar daca realizarea coafurii mele parea simpla, ei ii trebuira 45 de minute prentru realizarea ei. Deja ma plictisisem. La capitolul timp, ei ii lua mult pentru orice. CAnd veni vorba de unghii, ea si le-a facut tn gen french, dar eu nu mai aveam niciun chef sa astept un alt secol pana mi le ornamenteaza ea. Le-am dat cu lac si mie-am folosit puterile, facandu-le sa se usuce instantaneu. Desigur, mamei i-a mai luat unsecol sa se macheze. Eu m-am miscat mai repede, pentru ca am folosit doar rimelul, eyeliner-ul si putina pudra. Pe buze m-am dat cu putin strugurel.
Pe la 8:30 reusiram sa ajungem la stadiul incaltarii. Ea si-a luat o pereche de pantofi la moda, cu tocuri de 10 centimetri. Eu am vrut niste tocuri atat de mari si mi-am luat o pereche de pantofi cu un model foarte recent aparut ci cu niste tocuri ceva mai scurte.
Pe la 8:50 m-am bucurat foarte mult ca am ajuns in masina. Aveam avantajul ca atunci cand conducea, mama nu pierdea timpul de pomana. Locul unde se tinea petrecerea era tocmai in cealalta parte a orasului, insa mama a accelerat ceva mai mult decat de obicei si a trecut de vreo patru ori pe rosu, iar de vreo alte sapte am mentinut eu culoarea verde. Esential este ca nu am stat la niciun semafor. Am ajuns la destinatie la 8:59, exact cu un minut inainte de incepere. Cata punctualitate! Cand mama i-a inmanat cheile soferului pentru a duce masina in parcare, acesta a fluierat si am vazut cum ii straluceau ochii de bucurie ca va conduce masina noastra.
Am intrat in incinta imensa si am vazut ca de jur-imrejur, pe margine erau mese. Am observat ca toate locurlie erau ocupate, in afara in afara de unul de la masa de la ferestre si se alte doua locuri de la masa din mijloc. La cea din mijloc se deosebeau doi oameni care discutau bucurosi si erau foarte eleganti, iar cand am intrat noi in sala s-au ridicat amandoi si ne-au poftit sa luam loc alaturi de ei. Pentru noi erau cele doua scaune neocupate. Mi-am dat seama ca erau sefii mamei si i-am urmat exemplul, dand mana cu fiecare. Mama s-a scuzat ca a ajuns in limita de timp, dar ei i-au spus ca nu e nicio problema, oricum mai era cineva de venit si nu aveau de gand sa inceapa fara toti invitatii.
Pe mine m-au intrebat daca am nevoie de ceva, la care eu am raspuns ca nu, apoi au ineput saconverseze cu mama, felicitand-o pentru succeselepe care le-a adus firmei si asa mai departe. Eu nu m-am simtit exclusa deloc, pentru ca oricum nu aveam chef sa vorbesc cu ei. Am aruncat o privire rapida prin sala si am ramas surprinsa sa vad ca majoriatea barbatilor de acolo se uita la mine.
M-am concentrat asupra detaliilor din sala, incercand sa-mi distrag atentia de la privirile insistente ale celor de acolo si rugandu-ma sa apara odata si ultimul invitat si sa se inceapa odata patrecerea.
Exact in momentul acela intra pe usa un barbat. Era El. inima mi-o lua la goana. Ce cauta El aici? Eram convinsa ca nu ma inselam asupra identitatii persoanei, mersul specific si corpul perfet ii erau inconfundabile. Ma uitam ca impietrita la El si indata ce intra in sala am auzit un ropot de aplauze si am vazut cum toata lumea se ridica in picioare. Am facut si eu acelasi lucru, involuntar.
Ii simteal mirosul fin, iar ochii nostri s-au intalnit pentri o fractiune de secunda. Chiar daca locul lui era tocmai la capatul celalalt al salii, am putut vedea ca are ochii albastri. Si... Abia acum mi-am dat seama, nu mai avea parul lung. Acum il avea scurt si ii statea in toate directiile. Nu ma astaptam la schimbarea asta, la fel cum nu ma asteptasem nici sa apara aici, in seara asta.
Toata lumea lua loc, in afara de director, care isi incepu discursul felicitandu-l pe un anume domn Stendhal, care a binevoit sa vina la aceasta reuniune tocmai din Australia. M-am uitat la Elite si am vazut ca zambeste. Arata... pot spune angelic? Directorul si-a continuat discursul plictisitor, dar eu am incercat sa fac abstractie de ceea ce spune el, astfel vrand sa imi pun gandurile in ordine. Stiam ca El se uita la mine, dar eu m-am incapatanat si nu i-am mai aruncat nicio privire. Si nici nu ma puteam concentra la nimic. simteam cum tremur, eram furioasa. Din pacate, nu era nici momentul si nici locul potrivit pentru a ma dezlantui. Dar totusi, nu ma puteam opri. Ii simteam campul energetic extrem de puternic invadant toata sala. Imi venea sa ma transform si sa il provoc la lupta. As fi vrut sa il distrug! Simteam ca imi este din ce in ce mai greu sa ma controlez, dar mi-am adus aminte ca daca vreau sa ma calmez este necesar sa imi inchid ochii si sa ma detasez de ceea ce este in jurul meu. Am facut asa si mi-am dat seama ca functioneaza. Pana la urma nu mi-a mai pasat de nimic. L-am ignorat, pentru ca imi stiam slabiciunea fata de perfectiunea fetei sale si stiam ca imi este foarte greu sa ma controlez daca ma mai uit la el.
Directorul si-a terminat intr-un tarziu discursul plicticos si a dat unda verde distractiei. Pentru a convinge lumea sa iasa pe ringul de dans, s-a dat exemplu pe sine, invitand-o pe mama. toti ii aplaudara, iar incet incet tot mai multe perechi asaltau scena. Eu ma multumeam sa ii privesc si sa o urmaresc pe mama.
Brusc, vizibilitatea mi-a fost luata. Cineva se asezase in fata mea. Stiam cine este, fara sa ridic privirea. Vocea sa inconfundabila se facu auzita:
-Buna seara, Ingeras!
M-am ridicat in picioare si l-am privit direct in ochi:
-Sa nu care cumva sa incerci sa incerci sa faci rau cuiva de pe aici, sau acela va fi ultimul lucru pe care il vei mai face. Pricepi?
Am pastrat tonul calm si incet, pentru a anu atrege privirile celor din jur. El zambi, un zambet fermecator, intinse mana si imi mangaie barbia:
-Nu Ingeras, nu voi face rau nimanui. Am venit aici pentru ca stiam ca vei fi si tu si vroiam sa te intalnesc. Dansezi cu mine?
Ultima parte o rosti cu glas mai tare, astfel incat sa se faca auzit si de celelalte persoane. Ignorand toate retinerile, am acceptat. M-a luat de mana si foarte elegant, m-a condus spre mijlocul ringului de dans. Chiar atunci se schimba piesa cu un vals. Eu nu eram tocmai un as intr-ale valsului, dar m-m luat dupa pasii lui. Incet-incet celelalte perechi se retrasera, iar intr-un final am ramas singuri pe scena, toti ceilalti uitandu-se la noi. Am prins pasii foarte repede si in scurt timp nu a mai fost nevoie sa fiu atenta la ei.
-De cand te cheama pe tine Stendhal?
L-am privit in ochi. Acum erau de un albastru deschis si luminos.
-De cand ma stiu.
-Vrei sa zici ca asta este adevaratul tau nume?
Sa dansez si sa vorbesc cu el imi solicita extrem de mult efort. Pe langa faptul ca trebuia sa fac abstractie de posibilitatea de a nu ma controla si de a provoca vreun dezastru pe acolo, trebuia sa ignor si faptul ca il uram pe cel de langa mine. Il uram nu atat pentru ce era, cat pentru ca intrase in viata mea si isi permisese sa mi-o modifice. In plus, ma mai si amenintase. Nu-mi pasa cum se va termina, dar aveam un plan. Nu il voi lasa nepedepsit.
-Da, asta este numele meu. Ahm... Trebuie sa te felicit: arati extraordinat in seara asta.
-Multumesc.
Ezita un moent, apoi spuse:
-Sa stii ca... Aaa... Campul tau energetic este foarte puternic. L-am simtit din departare si imi dau seama ca nu ai stat degeaba de cand de-am vazut.
Si asta nu e tot. Abia astaptam sa se termine piesa aceea. Ma cam enerva ca toata lumea ne urmarea cu atata impatimire. Intr-un final se termina, iar toti izbucnira in aplauze. Chiar dansasem atat de bine? In fine, nu asta mai conta acum. Mama era in culmea fericirii. M-am dus la ea si cum am ajuns aproape incepura sa ma felicite toti, inclusiv directirul, care de altfel statuse langa ea de la inceput. Nu vroiam sa trag de timp si cu fata zambitoare si inocenta i-am spus ca merga pana afara. Nu am mai asteptat sa vad daca obiecteaza sau nu, ci am plecat. Stiam ca in spatele meu este El. Afara erau cateva grupulete ce discutau, avand fiecare pahare cu sampanie. M-am departat cat mai mult posibil de ei, pana am stiut ca nu ma mai poate vedea nimeni. M-am intors. Il vedeam cum vine spre mine.
-De ce fugi de mine?
Asta a fostultimul lucru pe care l-am auzit. Mi-am dat frau liber puterilor si m-am concentrat asupra singurului loc care imi venea atunci in minte.[posturi unite]
Am sintit cum spatiul si timpul ma apasa, parca vriand sa ma striveasca. Dinnfericire, asta dura doar o secunda. Am deschis ochii zi am zambit: eram exact unde vroiam, langa fantana de cristal. Staim ca este in spatele meu, fara sa ma intorc. M-am intors si l-am privit in ochi, fara sa imi pese daca imi citeste gandurile sau nu. Acum avea ochii gri, un gri inchis ce aducea mai mult a negru. Mi-a fost de-ajuns doar o secunda pentru a ma transforma in Inger si aproape ca m-a bufnit rasul cand am vazut cat de uimit este. M-amridicat in aer si am cercetat zona. Am vazut ca mai erau pe acolo vreo alti patru demoni ma privesc uimiti. Nu am stat mult pe ganduri si am trimis un val de energie spre ei, care i-a spulberat ca pe niste fulgi, pana departe. Apoi, vazand ca nu ma mai impiedica nimeni sa ma concentraz, m-am intors catre El.
Intre timp se transfoarmase, iar acum zbura la aceeasi inaltime cu a mea, dand usor din aripile-i uriase si negre.
-Sa inteleg ca vrei sa ne luptam?
-Da.
-Cred ca stii ca ultima lupta de genul asta a avut un final nefericit pentru tabara ta.
-Eu nu sunt Anden, iar tu nu esti Yangtron. Daca s-a intamplat odata, asta nu inseamna ca se va intampla la nesfarsit.
-Vad ca esti foarte... incresatoare in reusita ta.
Nici nu l-am lasat sa termine, ca l-am si atacat cu un val de energie. Pe el nu l-a surprins deloc, ci a dezintegrat imediat imediat valul meu.
-Ma cam subestimezi, Ingeras! Doar nu credeai ca imi va face vreun rau atacul asta... Hahahaha...
In timp ce spunea acestea, ma ataca la randu-i cu niste sageti de f. Erau foarte iuti si abia am reusit sa ma strecor printre ele, astefel incat sa nu ma atinga niciuna. Hmm... Interesanta miscare. Am zburat deasupra lui si i-am trimis un val de foc, direct in cap. Nu am asteptat sa vad daca l-am nimerit sau nu, ci m-am dus sa il atac si din lateral. Crezand ca este suficient, mi-am luat o distanta fata de el si am asteptat sa vad ce se intampla. El era un bulgare de foc. Nu dupa mult timp se auzi vocea lui:
-Hhahaha!!! Hai ca asta-i tare! Nu ti-a spus nimeni ca focul este elementul nostru?
Am ramas perplexa. Adica... Focul meu nu ii facuse niciun rau? II simteam energia intensifiacndui-se. Inseamna ca focul mei il facuse sa devina mai puternic? La naiba! De ce trebuia sa fac numai gafe? El radea... Si arata incredibil... Aproape ma pierdusem contemplandu-l. Instinctul meu imi striga ca datoria mea este aceea de a-l distruge, nu de a-l idolatriza.
-Stii, puterile tale sunt incredibile, dar constat ca nu stii sa le folosesti.
Avea mainile incrucisate pe piept si batea usor din aripile inflacarate. Arata de parca n-ar fi avut niciun stres. Bine, deci nu voi mai folosi foc. Mi-am format intre palme o minge de apa si l-am atacat cu ea, apoi am trimis imediat altele de aer, din toate directiile. Vazandu-l ocupat cu defensiva, l-am inchis intr-o sfera de energie si al trimis-o cu putere spre pamant. Sfera avea viteza, iar impactul fu pe masura.
-Deci nu stiu sa lupt, nu? Asta s-o crezi tu! Stiu sa lupt si te voi distruge!
El era inca la pamant. Am trimis un val de gheata, insa el se teleportase in spatele meu deja. Se posta deasupra mea si ma ataca fulgerator cu un val de energie ce ma trimise direct spre sol. Nu am reusit sa imi atenuez caderea, asa ca mi-am luat-o din plin. Impactul a fost foarte dureros, dar din fericire nu-mi rupsesem nicio aripa.
M-am ridicat in picioare, aoi am zburat cu incapatanare spre el:
-Nu-ti dai seama ca nu ai nicio sansa in fata mea?
-Ba eu cred ca tu esti cela care nu are sanse in fata mea.
-Stii, noi doi aveam un pact... Stii ce se va intampla daca nu te vei tine de cuvant?
-Asta s-ar fi intamplat daca eu nu as fi pe faza sa apar omenirea de tine. Dar sunt si iti soun ca tu mamei mele nu ii vei putea face niciun rau. Si in plus de asta, de cand sunt Demonii corecti? Hm?
-Dar de cand incalca Ingerii regulile? Hm?
-Trebuia sa iti fi dat seama pana acum ca eu nu sunt ca ceilalti semeni ai mei. Stiu ca trebuie sa respect regulile, dar in viziunea mea unele reguli sunt concepute exact pentru a fi incalcate.
Eram Inger. Nu-mi venea sa cred ca spusesem asta. Am vazut cum pe fata lui apare un zambet de toata frumusetea. Isi dezveli dantura de un alb stralucitor, caninii sai fiind cei mai evidenti. Batu de doua ori din uriasele-i aripi negre si se napusti asupra mea. Stiam ca nu vrea sa ma atace, asa ca nu m-am aparat in niciun fel.[posturi unite]
Bratele lui puternice imi inconjurara talia, iar aripile sale se loveau de ale mele. Inima mea o lua razna, iar respiratia abia mai facea fata. buzele lui pusera stapanire pe ale mele, dar sarutul nu dura mult. Se indeparta putin de mine si spuse:
-Hai sa incalcam, regulile!
-Hai!
Vru sa ma imbratiseze din nou, insa eu i-am scapat printre degete si am zburat. El s-a prins de joc si a inceput sa zoboare dupa mine, incercand sa ma prinda. Cand sumteam ca nu mai are mult si ma prinde, trisam si ii trimiteam un val de aer care il impingea automat inapoi. ultima data cand am procedat astfel, am crezut ca am scapat de el, dar de unde? Imi aparu exact in fata, cu bratele deschise. Eu am picat in capcana, insa era o capcana foarte placuta...
La fiecare atingere de-a sa inima mea o lua razna si chiar ajunsesem sa ma intreb daca intr-adevar ceea ce mi se intampla este in realitate.
-Da Ingeras, este realitatea, imi spuse el uitandu-se in ochii mei.
Nu am avut timp sa raspund, deoarece se angaja intr-un sarut care apreoape ca ma facu sa lesin.
-Ingeras, nici nu stii cat am asteptat momentele astea.
Zicand acestea, am coborat amandoi pe pamant, iar cateva secunde a trebuit sa ma tin de el pentr a nu-mi pierde echilibrul.
-Cat ai asteptat?
-Poate nu-ti vine sa crezi, dar asta am vrut de cand te-ai nascut. Ai crescut sub ochii mei si te-am protejat de multe rele. Este adevarat, am facut asta fiind dominat de spiritul egoist de a-ti lua puterile, dar... Acum nu as mai face asta pentru nimic in lume. Mi-am dat seama ca noi doi putem face imposibilul, adica putem reface forta primordiala. Stiu ca pare incredibil, dar este posibil... Vrei?
Iam pus un deget pe buze, insa el m-a apucat delicat de in cheietura si mi-a dat mana la o parte.
-Nu credean ca sunt capabil de asemenea sentimente pana acum, dar... Pot sa iti spun ceva?
Se uita bland in ochii mei, iar eu i-am afirmat in gand ca da.
-Te iubesc!
Eu mi-am intins mana si mi-am rasfirat degetele prin parul lui razlet, facandu-l sa-si apropie capul de al meu. Vroiam ca sarutul ce urma sa ii spuna ca si eu il iubesc si ca abia astept sa schimbam lumea.
respiratia sa calda si de gheata in acelasi timp ma facu sa tremur. Bratele sale imi inconjurara talia, iar inimile nosatre bateau la unison. Nu ma mai gandeam la nimic altceva, decat la faptul ca sunt cu el. Nu mai conta nici ce vor zice ceilalti Ingeri, nici cum vor reactiona Demonii lui, nici ce va spune mama cand va afla ca suntem impreuna... Tot ce conta acum era ca sunt fericita cu el, chiar daca asta insemna ca incalc toate regulile de pe fata pamantului.
Ma pupa pe frunte, apoi ne luaram fiecare forma umana si ne-am teleportat inapoi la petrecere. Am vazut ca afara erau aceleasu grupuri cu paharele de sampanie in maini. Cand am intrat in sala eram brat la brat cu el, iar cand ma vazu mama afisa un zambet enorm. Am alergat spre es, am imbratisat-o si i-am spus dintr-o suflare ca eu si Stendhal suntem un cuplu. Cand a auzit asta a inceput sa tipe de bucurie. In scurt timp s-au prins toti despre ce este vorba si au inceput sa ne felicite fiecare in parte.
Eram cea mai bucuroasa fata de pe planeta. M-am dus la Elite si l-am luat de mana. Mi-a spus ca ma iubeste si m-a sarutat.
Totul urma sa fie bine...
... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...