Iluzii [+16 / +18]

[Teh]

Merci că aţi trecut pe aici.
@ Fantasy Eyes, fidelă ca întotdeauna :]] am adus cap. 37 D: merci că ai aşteptat.
@ Kagome -- Kate e la pinguini =]] să vedem dacă mai vrea să apară. Ştii, după bătaia dată de Caro a avut de furcă cu tasu , aşa că nu prea mai are voie afară =]] dar cine ştie? Poţi să le zici cum vrei lui Jay şi Amber, mă bucur că îţi place cuplul. Şi că îţi place personalitatea lui Amber. D:

Lectură plăcută!

Capitolul 37

Au trecut săptămânile cu mult prea repede, timpul se scurgea pe nesimţite. Mă întrebam în fiecare zi : Uau. Oare când a trecut săptămâna? Dar timpul petrecut alături de Jayson mi-a rămas intact în memorie. Nu cred că ar putea fi şters vreodată. Clipa în care s-a trezit şi am ştiut că va fi bine a fost extraordinară. Nu aveam cuvinte să îmi exprim sentimentele. Nu ştiam cum să îmi exteriorizez mai bine fericirea. În cele din urmă, am fost eu cea naturală. Cred. Atunci am realizat, poate mai mult decât oricând că îl iubesc.

- Bârrr! Ce frig e!
Am fugit repede în casă. Am ieşit de dragul fondului alb, dar am zis că e mai bine la căldură. Joshua a început să râdă şi eu am scos limba la el. Era destul de dimineaţă . Mă întrebam de ce se trezise de la ora asta? Am zis că poate nu a mai putut dormi, era evident o teorie falsă. Curând , a intrat pe uşă şi Caroline. Am sărit să o îmbrăţişez , sărutând-o pe obraz. Jay era şi el în spate.
M-am aruncat în braţele lui . Eram fericită că putea ieşi din casă, că putea sta şi el cu noi deşi... Mă bucurasem atât de mult în fiecare zi când mergeam să îl vizitez. În special weekend-urile, când nu mergeam deloc la liceu şi puteam sta cu el toată ziua. Exageram câteodată cu vizitele şi mama mă ruga să stau acasă. Probabil se gândea că îl sufoc şi este posibil să o fi făcut, însă nu mă puteam opri. Vroiam să îl văd în fiecare zi, de parcă nu aş fi crezut pe nimeni atunci când îmi zicea : E bine ! Trebuia să verific, să îl ating şi să ştiu că : Da. E bine. Şi după mai stăteam lângă el, cu diferite pretexte.
Mi-a pus mâna în cap ciufulindu-mă şi eu am scos uşor limba la el. Azi era vineri, şi nu mai mergeam la liceu – era ultima zi . În sfârşit o vacanţă bine meritată, şi ninsese cu o noapte în urmă ! Deşi încă nu foarte mult, aşteptam ca de Crăciun să fie minunat – alb peste tot. Plus că.... Nici nu mai ştiam cât trecuse de când avusesem parte de un Crăciun în familie, cu toate persoanele pe care le iubesc. Să îmi amintesc bine, aproximativ şase ani? Cred că atâta vreme am petrecut-o în acel internat. Îmi fusese dor .
- Te bucuri de zăpadă, piticanie?
A zâmbit. Şi ce zâmbet! Poţi să mai faci asta odată? Te rog? Bine, asta o spuneam doar pentru mine. Cât mai puteam să îl ador, şi cât aş fi vrut să îl sărut. Mi-am oprit gândurile, realizând că nu mă mai dezlipeam de trupul lui. Toţi aveau privirile aţintite asupra noastră, însă noi râdeam unul la celălalt . Cred că nici Jay nu realizase care era motivul pentru care se „ holbau ” practic în direcţia noastră. Mi-am înlăturat braţele din jurul gâtului său şi acesta a chicotit.
A realizat că încă mai tremuram şi s-a apropiat iar de mine, fără a-mi mai da drumul. Ah , da! Aş vrea să îmi fie frig mereu, pentru ca el să mă încălzească. Nu am protestat când ne-am aşezat pe canapea şi eu stăteam lipită plus cu capul peste pieptul acestuia. Păcat că trupul meu deja era încălzit, nu aveam însă de gând să o recunosc.
- Şi de ce e toată lumea trează la ora asta?
Am întrebat într-un final, părându-mi-se ciudat. Pentru mine era ceva normal să mă trezesc la 8 dimineaţa, dar ceilalţi? În special Joshua.
Au început să râdă, iar eu i-am privit întrebător. După ce au realizat că eu chiar habar nu am despre ce era vorba, au tăcut. Cred că pierdusem multe . A apărut mama mea, pentru a mă lămuri.
- Merg după un brad mare şi natural. Nu cred că vrei ceva artificial?
Am chicotit. Asta însemna că mergeam şi eu, nu? De abia aşteptam.
- Cât de drăguţ. Când mergem?
Toţi ceilalţi mă priveau blând, chiar şi tatăl meu care de abia apăruse. Mama însă se încruntă.
- Tu nu pleci nicăieri.
Am sărit din braţele lui Jay, de parcă se întâmpla ceva grav.
- Cum aÅŸa?
Cred că tonul meu era mai ridicat decât trebuia.
- Eşti pedepsită, domnişoară!
M-am uitat implorator către tatăl meu însă mi-a adresat o uitătură tristă. Am citit pe faţa lui : Îmi pare rău scump-o, mama ta e de vină. Aproape că îmi venea să râd, poate că aş fi făcut-o dacă nu mă deranja. Eram pedepsită timp de două săptămâni şi azi era ultima zi. Vroiam şi eu să merg să alegem un brad. Vroiam şi eu să fac asta, ştiam şi că trebuia să ne deplasăm până în Washington pentru asta – un moft atât de plăcut. Am oftat şi parcă îmi venea să plâng.
- Azi e ultima zi mamă!
A venit foarte repede ÅŸi replica ei.
- Mda, dar eşti pedepsită până la ora 3 punct domnişoară. Este de abia ora 8 şi jumătate, nici nu mă gândesc. Stai acasă.
- Dar!
Încă simţeam nevoia să protestez. Crăciunul era odată pe an.
- Nu e vina mea că ai luat un 3 la biologie, un 5 la fizică şi un 6 la matematică. Acum fi o fată responsabilă, şi nu mă fă să îţi ridic pedeapsa.
Învăţasem o grămadă în ultima perioadă, luasem câte un 10 pe lângă fiecare notă proastă . Se putea spune că îmi desăvârşisem pedeapsa, şi vroiam atât de mult să merg ! Mi-am dat seama că mă purtam ca un copil mic şi fără minte şi am oftat. Ceilalţi au început să râdă deşi Jayson se uita trist la mine. M-am aruncat iar pe canapea lângă el şi mi-am ascuns faţa . Şi-a trecut mâna peste părul meu. Hmm, ok acceptam pedeapsa dacă puteam sta atât de aproape de brunet. M-a sărutat pe frunte atunci când s-a ridicat . Ceilalţi au urcat într-o maşină ( Caroline, David, Joshua ) după care Jay i-a urmat. Tata a plecat şi el spre serviciu şi mama a spus că are cumpărături de făcut. Aşa că am rămas singură în întreaga casă.
- La naiba ! Am ţipat când m-am văzut singură. Acest fapt mi-a provocat râsul, mă purtam groaznic. Câteodată chiar aveam probleme de comportament şi atitudine. Îmi pare rău . am spus ca pentru mine şi am mers în dormitorul meu.

Era ora unsprezece când m-am trezit. Adormisem. Am mers în bucătărie, am mâncat ceva după care am făcut un duş. Am luat haine destul de groase pe mine, să fiu sigură că nu îmi era frig. De fapt, era un pluover cu roz şi alb foarte drăguţ şi o pereche de blugi cu căptuşeală pe dinăuntru. Şosete groase, la care am asortat o pereche de ghete şi am luat geaca pe mine. Mi-am pus o căciulă cu „ urechi ” , tot albă şi am plecat.
Dacă tot eram singură, puteam profita să merg să fac cumpărături pentru Crăciun. Nu-i aşa?
Mall-ul era destul de aglomerat însă mă descurcam destul de bine. Am văzut o husă pentru chitară foarte drăguţă , şi m-am gândit instantaneu la David. Chiar avea nevoie de una, aşa că am cumpărat-o rapid. Era un model interesant.
Primul cadou era cumpărat. M-am mai învârtit puţin pe acolo, fără să găsesc nimic potrivit pentru ceilalţi. Lui Caroline i-am luat un fular colorat, foarte drăguţ , lui Josh un ceas nou iar lui Danny un fes pe care scria : I’m hot . Tocmai căutam ceva pentru Jay când m-am văzut trântită pe podea.
- Auch.
Am auzit din partea celeilalte persoane. Mergeam repede fără să mă uit în faţă, şi am realizat că aşa făcea şi cealaltă persoană. M-am ridicat, întingând o mână pentru a o ajuta. Era o fată înaltă, brunetă şi foarte drăguţă. Avea ochii albaştrii. Am recunoscut-o, şi ea a chicotit.
Mi-a prins mâna, fără să îşi lase greutatea ci doar ca şi gest, ridicându-se singură. Avea şi ea câteva pungi de cadouri.
- Cumpărăturile de Crăciun? A întrebat vioaie.
- Da. Am răspuns sincer. Şi tu?
- Îhî.
- Te invit la un suc, ce zici?
Am chicotit.
- Mai am ceva de luat, ce zici după asta?
S-a gândit puţin uitându-se prin pungi.
- Åži eu. Ok.. Pot sta cu tine?
Am dat din cap în semn afirmativ. Aş fi vrut să o întreb : eşti cu George? Sau ceva asemănător, dar am crezut că sunt prea nesimţită. Şi oricum nu eram prea interesată de şaten, deşi încă durea – într-o anumită măsură – faza.
Am fost şi i-am luat într-un final şi lui Jay un cadou. A fost greu de ales, dar până la urmă m-am decis. Într-un final, am ajuns să ne luăm câte o ciocolată caldă, eu şi Andreea.
- Ah, cumpărăturile mă extenuează.
Åžtiam sentimentul.
- Da...
- Ştii , Amber.. Pentru faza cu Geo, îmi cer scuze..
A trebuit să mă uit câteva secunde îndelungate la ea. Apoi am zis.
- Nu a fost vina ta.
Era puţină îndoială în vocea mea.
- Nu doar a mea.
Am privit-o întrebător iar aceasta a oftat. Am înţeles că are ceva să îmi spună.
- Uite ce e Amber, eu te plac. Eşti o persoană super , şi chiar mi-ar plăcea să ajungem prietene. Nici eu nu sunt o tipă prea rea, şi fetele ca tine sunt chiar super. Şi totuşi, îţi zic chestiile astea pentru că şi Jay e amicul meu, şi ştiu ce e mai bine pentru el. Sper doar să interprezeti cum trebuie.
Aş fi vrut să îmi feresc privirea. Dar nu am făcut-o. Merita măcar să mă uit adânc în ochii ei. Nu?*
- Spune.
- Eu am fost în seara aia la club special să îl sărut pe George, special ca tu să vezi asta.
Asta m-a uimit. Am lăsat ceaşca pe masă şi am întrebat-o.
- De ce?
- Pentru că Jay m-a rugat. Noi suntem foarte buni prieteni, dar asta vreau să rămână între noi două. Nimeni nu mai ştie. Doar că mi-a zis clar : nu te vrea cu George. Poate că nici el nu înţelegea „ de ce ” dar cred că e cu mult prea clar pentru noi două care este motivul. Cel puţin pentru mine.
Mi-a luat ceva vreme să realizez ce se întâmpla şi inima îmi bătea nebuneşte, o luam razna. Aş fi vrut să dau timpul înapoi, dacă aş fi ştiut atunci ? Ce s-ar fi întâmplat? Şi totuşi... Nu-mi venea să cred că Jay făcuse asta.
- Poate chiar nu îl place pe George.. Am încercat să adaug. Asta a provocat râsul Andreei.
- Sigur, sigur. Ä‚sta ar fi pretextul ei Amber.
M-am uitat frumos la ea.
- Mulţumesc.
A început să râdă şi mai tare.
- Acum era momentul când mă numeai târfă şi îmi aruncai cu ceva în cap.
Am început şi eu să râd.
- Se pare că nu sunt o persoană normală.
- AÅŸa e. De aia te ÅŸi plac.
Am zâmbit către aceasta. Sentimentele mele pentru Jay în această clipă erau ciudate. Dar dacă ajunsese să facă acel lucru, însemna că şi el mă plăcea, nu? Şi dacă mă plăcea ,trebuia să mi-o spună, nu?
- Şi eu te plac . . . Aş vrea să ştiu, dacă Jayson mă place, atunci de ce nu îmi spune asta?
- Tu de ce nu îi spui?
A trebuit să mă gândesc câteva secunde.
- Pentru că mi-e teamă de reacţia lui. Mă crede o „ surioară ”.
A oftat.
- Şi el crede că tu îl iubeşti ca pe un „ frăţior ” . Îţi dau termen până după vacanţă. Dacă nu, îi zic chiar eu lui Jay.
M-am înroşit puternic la faţă. Am simţit nevoia să îi mulţumesc iar.
- Mersi.
A chicotit.
- Plăcerea e de partea mea.

Am făcut schimb de numere de telefon şi am plecat fiecare pe drumul acesteia. Era deja târziu când am ajuns acasă, iar Jay nu mai era acolo. Am găsit însă un brad mare pe hol şi părinţii mei îl împodobeau. M-am dus şi eu să îi ajut, zâmbindu-le foarte fericită ( am dus şi cadourile în camera mea ) .
- Ce pui la cale ?
M-a întrebat mama dar nu i-am răspuns.

[Sushiiushii]

Rezervat..dau edit dupa ce citesc XD

[EDIT ]

Imi cer scz, insa vroiam sa fiu prima :D

Ohh, ca de obicei vii cu cv lin, frumos, si placut. Mi-a placut ideea acestui cap, pana la urma Deea e buna, si chiar nu ma asteptam la reactia aceea dupa ce a auzit despre Jay.

Minunat, next chapter pls :D

Ulaa...pinguiniii XD , tousi mi-e dor de Kate ^^" [am spus-o XD]

Si ms ca ma lasi :X

Bye-bye

[Khonsu]

mdea...nu mi se pare prea corect ce se face ...adica ce s-a facut sus....dar nah :P:
Deci...capitolul este super ...mi-a placut...i-ar Amby se pare ca are o perioada ca a mea...:)): si eu is pedepsita ...fara concert in seara asta :(:...
Ma bucur ca a aparut si Andreea din nou...nu cumva peste ea a dat Danny atunci :-? ? Sper ca Amby va "sari" pe Jay de acum....

Astept nextul ...sper ca vine in seara asta :P:

bye & kissu :*:

[cathy*angel]

bn... am citit si capitolul aisat si e f tare


adik mie imi place moolt
si cama tat ca iar nu mai pot sa stau la cal ca face fratemiu ala micu crize de tembeliciune si ma enerveza

deci...bye!! and kissu si stept nextu!!

ja ne!!

[Bad Blood.]

hmmm..cred ca in sfarsit o sa i spuna lu' Jay ca il iubeste

sper:X
pur si simplu ador ficul vostru:X e superb...ahh...si Jay al meu e =p~si Josh:X

:))) ii ador:D

astept urmatorul capitol:x poate ceva picant intre Jay si Amber?;;) ca de cand astept:-<
dar se merita:X

kisses.Ja' ne!:X:

:bye:

[Denny]

HELLO !!! Am venit si eu cu capitolul 38, sper sa va placa si alea alea. Va multumesc [ generalizat ] pentru cei care cititi doar si pentru cei ce si cititi si postati. Nu va iau pe fiecare'n parte ca asteptati mai mult capitolul. Sper sa nu va supere faptul ca v-am lasat in plop =))) :O. O sa vedeti de ce zic :))). :>

Enjoy !


Capitolul 38

Saptamanile au trecut ingrozitor de repede. In fiecare zi, Amber, ma vizita cu zambetul pe buze, bucurandu-ne din plin de timpul petrecut impreuna. Imi placea compania ei, chiar prea mult. Deveneam dependent de persoana ei, de fiinta ei, de tot ceea ce reprezenta ea. M-am simtit vinovat cand am auzit ca matusa Elisse a pedepsit-o pe Amber pentru ca a luat un 3 la biologie si celelalte note rele. Chiar voia ca ea sa aiba doar zece pe linie ? Chiar intr-o seara am intrebat-o pe mama daca matusa Elisse a avut doar note de zece si s-a apucat de ras. A inteles indata de ce intrebam. Mi-a spus ca nu era chiar de zece pe linie dar avea note destul de bune.
Craciunul venea tot mai repede si eram incantat de aceasta treaba. Chiar mi-a placut faptul ca Danny s-a impacat cu Amber. Nu avea rost sa fie certati, pana la urma el nu a fost constient in acel moment. Cu o zi inainte de aceea sarbatoare, m-am decis sa ma duc cu mama sa fac niste cumparaturi pentru prieteni, si chair si pentru ea. Ne-am oprit la un magazin de bijuterii, si am ales niste lantisoare pentru Caroline si pentru Amber. Apoi un inel de argint cu pietricele verzi pe toata suprafata lui pentru mama. Inainte sa iesim din magazin, ceva stralucitor mi-a atras atentia, insa nu m-am oprit sa vad ce era. Am mai mers la niste magazine pentru a le lua ceva baietilor si lui tata. Mai apoi am mers la ceva parfumerie si i-am luat lui mama, ca si cadou pe care l-a vrut ea, si lui matusa Liss. Niste parfumuri destul de dragute, desigur imi placea sticla. Ne-am luat ceva sa mancam, dulce, si apoi am mers spre iesire. Datorita faptului ca magazinul acela de bijuterii a fost la intrare in mall, i-am spus mamei sa o ia inainte deoarece eu voiam sa vad ceva. Am intrat in magazin si m-am uitat in jur. Iar apoi ceva stralucitor mi-a atras atentia, din nou. Era momentul pe care il asteptam, momentul in care aveam sa vad comoara care mi-a atras atentia intr-un mod deosebit. M-am holbat incontinuu la lucrul care stralucea foarte tare in vitrina. Era un inel fin, subtire, cu o piatra rosie sangerie in forma de inima. Am stiut ca acel lucru avea sa arate mult prea bine pe mana lui Amber. I-am cerut vanzatorului sa il impacheteze intr-o cutie draguta. Indata ce l-am platit am iesit fericit din magazin. Adoram acest inel, si aveam sa i-l dau persoanei pe care o adoram. Am iesit din magazin si m-am dus la iesirea din mall, am mers in parcare la masina unde mama ma astepta nervoasa. I-am zambit dar nu i-am spus ceea ce am facut in ciuda intrebarilor ei. A abandonat destul de repede chestia cu intrebarile asa ca m-am simtit mai mult decat in largul meu. Odata ajunsi acasa am ajutat-o cu pachetele, iar apoi am mers in camera mea cu cadourile pentru prietenii mei. Am scos mica cutiuta din punga care am indesat-o in buzunar si am deschis-o. Am luat inelul in mana si am inceput sa-l invart si sa-l studiez, daca ma uitam si mai bine la el parea si mai superb. Ma pierdeam usor in culoarea aceea rosie care imi placea la nebunie. L-am pus inapoi in cutie entuziasmat de ceea ce avea sa spuna Amber despre el. Dupa vreo zece minute am auzit-o pe mama strigandu-ma la masa. M-am ridicat lenes din pat si m-am indreptat spre usa, dar inainte sa ies mi-am dat seama ca inca aveam geaca pe mine. Am chicotit, cat de aiurit puteam fi. Dragostea te imbata ! Am exclamat in sinea mea. Mi-am dat haina jos si am aruncat-o pe pat, iar apoi am mers spre sufragerie. M-am asezat la masa indata ce am ajuns in incapere si am inceput sa mananc in liniste. Mama si tata isi spuneau vorbe dulci in timp ce eu mai tuseam cateodata ca si semn ca mergeau pre departe. Ei radeau. Erau prea fericiti ca sa fie adevarat, nu i-am vazut niciodata certandu-se.

- Deci ... Jayson, stii ca maine seara mergem la matusa ta Elisse, nu ? m-a intrebat mama uitandu-se amuzata la mine.
- Da, de ce ? am intrebat uitandu-ma la ea atent.
- Doar asa, voiam sa-ti amintesc. a spus privind in gol.
- Cum as putea uita ? am zambit.

A dat din cap ca si semn ca ar aproba. Odata ce am terminat de mancat m-am retras de la masa si m-am intors in camera. Mi-am inlaturat haina de pe pat si apoi m-am imbracat in niste pantaloni lungi de trening. M-am bagat in pat mai apoi adormind.

Dimineata m-am trezit destul de indispus. Nu stiam de ce. Poate era de vina mancarea, poate ca nu. M-am ridicat din pat si mi-am luat un prosop si am iesit din pat. Voiam sa ma relax in jacuzzi, pan` la urma aveam destul timp pana pe la vreo sase cand trebuia sa mergem la Amber acasa. Am intrat in incaperea unde aveam sa-mi petrec vreo doua ore si am lasat prosopul undeva, pe un scaun care se afla acolo. M-am indreptat spre jacuzii si am dat drumul la apa. Mi-am pus si ceva spumant, daca aveam sa ma rasfat de ce sa nu o fac complet ? Am stat vreo douazeci de minute ca apa sa ajunga nivelul dorit. M-am descotorosit de hainele de pe mine si le-am aruncat pe acolo. Am intrat in cada si m-am asezat intr-o pozitie corfotabila. Apa calda imi relaxa trupul in timp ce mirosul vaniliei imi invada simturile. Mi-am sprijinit capul pe o marge si am inchis ochii. Cred ca am adormit, iarasi.
Cand m-am trezit mai ca m-am inecat. Am iesit din apa si m-am invelit cu prosopul care zacea pe scaun. Am iesit din camera si m-am indreptat spre camera mea.

- Jayson Asazuki ! mi-am auzit numele strigat de mama mea.
- Da ? am raspuns pe un ton de nevinovat.
- Ai idee cat e ora ? m-a intrebat nervoasa.
- Vreo trei ? amintrebat-o iar apoi m-am intors catre ea, am avut un soc, era imbracata intr-o rochie neagra, simpla dar in acelasi timp foarte eleganta, parul il avea strans intr-o coada lasata pe umarul drept. Am zambit, inocent.
- Arati minuat, mama, dar de ce cu graba asta ca sa te imbraci ? am intrebat-o razand.
- Ai adormit sau ce ? E cinci jumatate, pentru numele celei mai mari prajituri din lume ! a spus aceasta in timp ce se uita urat.
- Cinci ... jumate ?! am exclamat uimit.

Adormisem cam prea mult. M-am repezit in camera si m-am uitat in dulap cu ce aveam sa ma imbrac. Pentru prima data in multi ani chiar eram preocupat de acest lucru. Mi-am luat niste pantaloni negri din stofa, eleganti, perfecti pentru ocazia aceasta, si un pulover gri care se mula perfect pe bustul meu. Apoi m-am gandit ca avea sa fie putin cam prea ... seaca tinuta, asa ca mi-am luat si sacoul care apartinea pantalonilor. M-am incaltat cu niste pantofi negrii iar apoi mi-am pieptanat parul. M-am dat cu putin parfum si eram gata. M-am uitat in jur dupa pachetele in care aveam cadourile dar nu erau acolo, am presupus ca mama le-a dus deja la masina. M-am dus spre noptiera mea si am scos de acolo pungulita in care era cutia cu inelul. Am bagat in buzunar cutia si am iesit din camera. Am coborat in holul mare si i-am asteptat pe parintii mei care inca nu coborase. Cand au ajuns si ei am iesit din casa, ei au mers cu masina lui tata iar eu am luat-o pe a lui mama, a mea a fost distrusa in acel accident, asa ca trebuia sa-mi iau una noua. Pana atunci aveam sa o folosesc pe a lui mama. Am condus precaut, chiar daca nu era nimeni pe drum. Dupa vreo cinci minute am ajuns in fata casei lui Amber. Am coborat din masina si i-am asteptat pe ai mei sa ajunga. Nu au intarziat prea tare. M-am uitat in jur si am observat ca toti erau acolo deja, doar noi lipseam. Am luat-o pe mama de bratul drept, iar tata era de partea cealalta si am inaintat pe scarile care ne duceau la usa. Acolo eu m-am desprins de ei doi si am pasit in spatele lor. Ne-a deschis matusa Elisse, care purta o rochie roz, incantator de frumoasa, era seducatoare, chiar si pentru varsta ei. Am intrat inauntru, atmosfera era destul de incantatoare, puteam auzi rasetele lui Josh si ale lui Caroline, se pare ca ei aveau sa fie sufletul acestei reuniuni, ca deobicei. Din instinct mi-am bagat mana in buzunar cautand cutia ca nu cumva sa o fi pierdut, am suflat usurat cand am pipait-o cu degetele. Inainte sa ajung in sufragerie imi amintisem ca uitasem cadourile. M-am dus discret pana la tata care si el ramasese in urma si l-am rugat sa vina cu mine la masina. Am mers amandoi si am luat pachetele din protbagajul masinei lui. Mi-a zambit si mi-a multumit pentru ca ii adusesem aminte. Si eu am facut la fel. Am intrat inapoi in casa si am dus pachetele sub bradul cel mare. Apoi am intrat in sufragerie. M-am uitat dupa Amber si am vazut-o stand langa Dave si zambea. Era superba, purta o rochie, mov, in gen pulover, dar ceva mai lunga si niste colanti negrii, cred ca avea si niste cizme dar nu am bagat prea tare in seama acest lucru. Le-am zambit tuturor in timp ce m-au salutat. Pe ea o imbratisasem, i-am simtit aroma de fructe pe care o avea mereu. Nu stiu cum reusea dar ma innebunea mirosul acela. I-am zambit si ea a facut la fel. M-am asezat in partea ei stanga, Dave fiind in cea dreapta. Am stat si am conversat toti catva timp iar apoi matusa Elisse a spus ca era timpul pentru cadouri. Am zambit, totusi ma intrebam, cand sa-i dau cel de al doilea cadou ? Am ales posibilitatea de a fi singuri, asa ma scuteam de o roseala din partea ei si din partea mea. Amber a fost prima care a impartit cadourile, cand a venit randul meu pentru cadou l-am deschis nerabdator. Am sfasiat hartia cu care era invelit si apoi am avut parte de o surpriza. Intr-o cutie era o papusa barbie, blonda ca deobicei, cu o haina de iarna pe ea. M-am holbat ceva timp la cadou iar apoi am auzit niste rasete.

- Ce ? Nu-ti place ? a intrebat Amber chicotind.
- Ba da ! am spus eu mintind. Doar sora'mia mi-ar fi putut face un cadoul ca acesta. am spus zambind.

M-am uitat pentru o secunda la ea iar apoi i-am vazut ochii tristi. Ce dracu' am zis rau ? A fugit de acolo. Am aruncat cutia pe jos si m-am dus dupa ea. Am vazut ca a iesit afara si nu si-a luat geaca, am luat eu sacoul meu, primul pe care l-am apucat, si am fugit dupa ea. Ningea. S-a oprit la un moment dat cand m-a auzit. Probabil am fost un dobitoc cand am spus ca imi placea cadoul, si si-a dat seama ca minteam.

[Sushiiushii]

...Ce...deja s-a terminat =[
Ohh..nu-i corect, vroiam sa fie mai lung XD

Ehh, mi-a placut capitolul :P insa ai avut cateva greselute :D insa nu o sa stau sa le enumar XD

In fine si apoi nimeni nu este perfect :P

M-a amuzat in momentul in care Jay a adormit in cada..sincera, cred ca seamana pe mine XD

Hmm, iar cat despre papusa aceea , imi aduce aminte de Dupa-amiaza de sambata de Valeriu Cristea , deci daca ma gandesc bine, inseamna ca papusa aceea reprezinta ceva =3

Ahh..nu mai pot astepta XD


Teh, te rog urmatorul capitol :D


si, nu vrea sa ranesc pe nimeni insa...Fantasy Eyes te-ai referit cumva la mine cand ai spus : ,,mdea...nu mi se pare prea corect ce se face ...adica ce s-a facut sus....dar nah "
Daca da...atunci imi cer scuze daca te-am luat locul ^^"

anyway XD

[Khonsu]

yupyy ...capitol nou ...si eu am cam intarziat:(:
A fost un capitol frumos...nu ma asteptam ca JAy sa ii ia doua cadouri , si mai ales un inel . Frumos din partea lui .Totusi...de ce Amby a cumparat o papusa :|: ...ar fi trebuit sa-si dea seama ca nu mai merge...asa cum si Jay n-ar fi trebui sa zica ceea ce a zis :(:..
Astept urmatorul capitol ...pana atuni bye & kissu:*



P.S.: Kagome, ma refeream la faptul ca nu este corect sa scrii un post fara sens ...puteai foarte bine sa editezi si fara sa scrii literele alea intr-un mod fara sens. Scuze daca te-am suparat....dar nu se face asa :P

[Teh]

Bună.
@kagome - merci iar că ai trecut pe aici :]]. Mă bucur că ţi-a plăcut capitolul şi aşa mai departe. Sper că şi ăsta o să îţi placă. Oare? :]].
@ fantasy eyes - merci merci ;;] hei, come on =]] păpuşa semăna cu Amber!!! =]]]. Sper să îţi placă şi 39.
Apropo, pliz nu vă certaţi or something, să lăsăm conflictele la nivelul ficului şi personajelor din el , ok? :]]]. Mulţumesc tuturor.
Lectură plăcută.

Capitolul 39

- Ce mi-ai luat?
- Nu-ţi zic Dave. Am scos limba jucăuş la el şi acesta a început să râdă.
- Nici dacă te rog fooooooarte frumos?
Mă privea ca un căţeluş părăsit. Am început să râd întorcându-mi privirea.
- Nu .
- Nici dacă strig în gura mare că îl iubeşti pe Jay?
Am înghiţit în sec şi m-am înroşit instantaneu. Ştiam că nu vorbea serios, şi totuşi ! Mă bucuram că nu dădusem răspunsul pentru că Jayson a apărut lângă noi. Arăta atât de drăguţ, a trebuit să îl privesc iar din cap până în picioare şi inima mea o lua razna. Nu ştiam dacă mai are sau nu loc în piept, pentru că începuse să explodeze. Sau eu aşa simţeam. Mi-a zâmbit, cu acel zâmbet pe care îl adoram şi de care nu mă mai puteam sătura.
Eşti real? Şi era real. Când ne-am îmbrăţişat am simţit cum trupul meu tremura. Şi nu îmi era frig, era foarte cald aici. Speram ca Jay să nu realizeze asta, sigur urma să mă întrebe „ de ce tremuri? ” iar eu nu puteam minţi de Crăciun. Am fost fericită când nu a făcut-o.

Mă gândisem o grămadă ce cadou să îi iau. Nu era greu, îi luasem o păpuşă barbie , blondă micuţă ( care semăna cu mine ) şi avea şi părul cârlionţat. Bine, era doar o glumă „ ieftină ” dar ştiam că urmam să râdem mult pe această temă. Am aşteptat cu sufletul la gură cât a deschis cadoul şi chiar mă întrebam ce este în mintea lui în acea clipă. Oare ce credea că se putea afla în cutia de cadou? Expresia feţei lui meritase, făcuse acea faţă „ supărată ” adorabilă. Deşi oarecum sarcastică. Acum era momentul să îi dau adevăratul cadou. Însă, nu am mai apucat.
- Ce? Nu-Å£i place?
Eram încă fericită de reacţia lui.
- Ba da ! A zis vizibil sarcastic. Doar sor’mea mi-ar fi putut face un cadou ca acesta. A zâmbit şi asta a durut şi mai tare. Doar sora lui putea face asta, nu? Adică, mai concret, eu Amber Settle eram doar o surioară mică şi prostuţă pentru Jayson. Nu eram într-atât de bună pentru el cât să ocup locul de prietenă ( iubită ) . Şi nu eram înde-ajuns de frumoasă, deşteaptă, înaltă pentru el? Nu înţelegeam ce fusese cu acel comentariu. Şi mai degrabă.. Nu înţelegeam de ce aveam eu o astfel de reacţie. În fond.. Ştiusem întotdeauna că el mă considera doar atât. Ştiusem, până să vorbesc cu Andreea !
Oare minţise? Dar nu putea. Fusese atât de serioasă. Poate doar credea că Jay mă iubeşte, sau poate că nu. Poate că fusese o glumă proastă iar eu de naivă şi fraieră ce sunt am crezut. Am realizat târziu că am început să fug , mă bucuram că încălţasem cizmele . În acea clipă eram în stare să umblu şi în picioarele goale pe afară . Nu era plăcut să faci asta iarna. Şi continuam să fug. Unde? Nu ştiam, nu realizam asta pentru că… Pentru că mintea mea era acoperită de gânduri ciudate, ce nu îmi dădeau pace. Cele mai multe erau întrebări. De ce nu mă putea iubi Jay? Sau putea? Mă iubea doar ca o surioară. Desigur. Şi totuşi, ce sperasem? Încă nu ştiam, dar vroiam altceva şi inima mea o cerea . Trupul meu tânjea după asta. Nu ştiam ce este încă, mi-era teamă să aflu. Sau poate că nu. Cu toate astea paşii mei nu se opreau, nu mai gândeam coerent şi parcă eram tot mai pierdută. De lume, de propriile gânduri şi propriul raţionament. Ah, vreau să dorm. Parcă asta aş fi vrut să fac, şi totuşi trupul meu nu se oprea. Mă mişcam în fugă şi nu mă gândeam să spun „ stop! ” . Iar eu încă nu ştiam unde mă întrept. Şi nici nu îmi păsa.
Cu greu am realizat că afară ningea, îmi plăcea ninsoarea. Mă liniştea. Dar se părea, că în această seară nu urma să o facă . Îmi venea să plâng, şi am simţit lacrimile calde căzându-mi pe obrajii reci. Nu mai puteam fugi, nu mai aveam respiraţie şi nu puteam realiza unde sunt. Îmi era frigă şi frig. Începusem să tremur deîndată ce mi-am oprit corpul într-un loc fix. Asta pentru că îmi era prea îngheţat pentru a se mai mişca. Cred că era un parc, sau ceea ce vedeam eu nu erau bănci? Lacrimile continuau să curgă şi mâinile mele nu vroiau să urce în jurul ochilor pentru a le şterge. Şi aşa mi-era greu să le ridic, de reci ce erau. Şi respiraţia îmi era iar greoaie. Vedeam vag aburul făcut de respiraţiile mele inegale. Şi atunci am văzut, am văzut chipul lui Jay stând în faţa mea şi gâfâind. Mă urmase. Şi aş fi vrut să îl îmbrăţişez şi să îl sărut. Aş fi făcut-o, ştiu asta din instinctele pe care le aveam în acele secunde. Dacă nu m-ar fi numit „ soră ” . NU SUNTEM FRAŢI. De ce nu înţelegi? Şi totuşi, puteam să ţip la el , să îi zic aşa ceva? Fără ca el să mă deteste , să mă.. nege.. Să nu vrea să mă mai vadă? Şi lacrimile parcă se înteţeau şi furia creştea. Şterge , şterge, şterge cuvântul ăla din vocabularul tău. Doar Amber. Amber şi Jay. Care nu sunt soră şi frate. Nu sunt!
- Amber.. Îmi pare rău, dar ce ai?
Mi-a zis pe o voce aproape şoptită , şi nervii mei atinseseră o culme. Ştiam că venea spre mine pentru a mă îmbrăţişa şi atunci am explodat. Obrajii îmi erau inundaţi, vocea îmi era foarte ridicată şi cât se poate de sinceră.
Å¢ipam.
- Te iubesc, asta am ! Şi nu , nu sunt sora ta Jay. Trezeşte-te. Nu sunt sora ta ! Nu sunt ! Nu sunt ! Şi nici nu vreau să fiu. Te iubesc, mereu am făcut-o . Şi am aşteptat să te trezeşti, dar nu mai pot. Cât mai ai de gând să mă faci să aştept? Să mă numeşti „ soră” ? Nu mai vreau ! Nu mai vreau!
Cred că exagerasem. Poate , poate un pic mai mult căci deja mă prăbuşisem în genunchi şi reuşisem să îmi duc mâinile în jurul ochilor. Dar lacrimile nu dispăreau. Am simţit braţele lui Jay peste trupul meu şi m-a ajuntat să mă ridic, prinzându-mă într-o îmbrăţişare strânsă.
- Şi eu te iubesc, piticanie. Şi nu vreau să fi sor’mea. Niciodată. Şi nu vreau nici să te mai văd cu altcineva, nici cu George nici cu Danny, nici cu oricine. Şi eu te iubesc, ce a durat atâta?
Mi-am ridicat privirea spre el. Distanţa dintre feţele noastre era considerabilă, cu toate acestea.. Acelea erau cele mai calde braţe pe care le cunoşteam, cea mai dulce voce pe care o ştiam.. Şi acele cuvinte? Îmi păreau ireale. M-am întrebat pe sine dacă sunt adevărate? Dacă le aud aşa cum sunt transmise ele? Parcă nu îmi venea să cred, şi inima mea începuse a bate nebuneşte . Serios? Serios? Serios ? Parcă aş fi vrut să sar iar cu întrebările şi să ştiu mai multe, de când? Cum? În ce fel? Pentru că îl iubeam cu adevărat şi trupul meu iar tremura printre braţele sale calde. Şi nu ştiu dacă era de la frig. Poate şi de la acesta şi de la acel sentiment ce pusese stăpânire pe mine. Dorinţa de a –l săruta, de a-i atinge chipul şi de a şti că suntem doar noi doi, împreună pentru totdeauna. Sau poate... Doar până când nu ne vom mai iubi .
Şi-a aplecat faţa spre a mea, moment în care am crezut că voi face stop cardiac. Asta nu am simţit deloc când mă sărutam cu Geo şi îşi îndrepta chipul asupra mea. Nu, pentru că asta era altceva. Cu fiecare secundă ce trecea inima mea mai căpăta zece bătăi. Şi cred că iar exageram, dar credeam că îmi va ieşi din corp. Buzele noastre s-au unit , şi nu era pentru prima dată. Însă erau îngheţate, atât ale mele cât şi ale lui şi parcă.. Parcă se încălzeau reciproc, făcându-le să pară un tot. A continuat sărutul apăsat introducându-şi limba în gura mea. Am făcut şi eu acelaşi lucru şi mâinile mele s-au urcat instinctiv în jurul pieptului său. Stătea aplecat spre mine pentru a putea ajunge şi mi-am dus degetele în jurul gâtului său, l-am îmbrăţişat şi m-am apropiat şi mai tare de el. Mâinile sale s-au pus în jurul taliei mele, ridicându-mă şi continuând acel moment magic.
Nu vroiam să se termine niciodată, vroiam să simt în continuare acei fulgi de zăpadă căzând peste trupurile noastre reci, ce se încălzeau reciproc. Peste buzele noastre unite şi peste dragostea pe care ştiam că o simţim amândoi. Eram atât de fericită, căci uitasem să şi mai plâng.
Momentul în care m-a învărtit am crezut că a durat ani. De parcă trăisem doar pentru acea clipă. Ne-am desprins şi mi-a apucat mâna stângă... Şi-a dat sacoul jos şi l-a pus peste umerii mei iar eu mi-am trecut obrazul peste gulerul hainei. M-a ajutat să îl îmbrac. Ne ştiam dintotdeauna. Ce rol aveau cuvintele? Mai aveau vreun rol?
- Amber, cum s-a întâmplat asta?
Încă mă ţinea strâns.
- Nu ÅŸtiu. Nu e vina mea.
- Atunci e a mea? A chicotit.
- Aşa cred. Dar ţie, cum ţi s-a întâmplat asta?
A părut că se gândeşte pentru mai multe clipe.
- E vina ta. Şi pentru că ai ieşit cu George, şi pentru că stai mereu în preajma mea. Şi pentru că exişti, mda, cam asta e în principal.
Am început să râd sincer.
- De aceea ai vrut să mă despart de George..
- Am vrut . Dar... Ia stai puţin?
Înainte să mai continue am sărit spre el pentru un alt sărut, la care am participat amândoi. Şi-a trecut mâna pe sub gâtul meu simţindu-l cum îmi atinge firele părului. Am început iar să tremur, ah. Ce senzaţie plăcută, de parcă nu mai fusesem atinsă niciodată. Tot corpul meu reacţiona la o singură atingere de a sa.
Ne-am desprins iar, acesta depărtându-se puţin. A început să se caute prin buzunare iar eu am chicotit.
- Ăh? S-a întâmplat ceva Jay?
Parcă rosteam într-o nuanţă nouă numele său. Nici nu îmi aminteam cum fusese înainte, aş fi vrut să fim aşa pentru totdeauna.
A găsit într-un final ceea ce căuta, în buzunarul pantalonilor şi a rânjit victorios. Avea o uşoară nuanţă roşiatică pe chip, probabil era de la frigul îngrozitor de afară. Pe care , de această dată, îl credeam minunat. Şi fulgii mi se păreau fabuloşi, nu încetau să cadă din înaltul Cerului.
S-a apropiat de mine, scoţând ceva dintr-o cutiuţă mică pe care nu o puteam distinge din cauza întunericului. Parcă ceva strălucea. Mi-a luat mâna stâng şi mi-a pus ceva pe unul dintre degete . Mi-au dat lacrimile. Un inel. Nu sunt chiar atât de proastă, era doar un cadou de Crăciun, şi totuşi !
M-a sărutat iar, ţinându-mă strâns de cele două mâini.
- Poate e prea ciudat, sau .. Oricum. Era un cadou de Crăciun. Oricum ar fi, te iubesc. Şi s-a dovedit că şi tu ai aceleaşi sentimente pentru mine. Iar eu? Eu vreau al dracului de mult să fiu cu tine, să fiu iubitul tău şi nu un frate. Vreau să fi prietena mea, iubita mea. Sau ... Nu găsesc un termen potrivit. Te vreau doar pentru mine, să fi a mea.
- Jay...
Şi-a proptit iar buzele de ale mele. Nu mă puteam sătura de acest lucru.
- Vreau.
Am reuşit să zic privind micuţul obiect de pe degetul meu. Era atât de drăguţ şi micuţ şi.. Superb? Pietricica roşie în formă de inimă am catalogat-o ca fiind un rubin. Cred. Şi... Probabil şi simbolul relaţiei noastre. Am scos din interiorul unei ghete şi adevăratul cadou pe care i-l luasem. A început să râdă în hohote când a văzut unde îl pusesem. Acum ne îndreptam uşor spre casă.
A deschis cutia rapid, şi a găsit brăţara pe care i-o cumpărasem. Şi-a pus-o la mână printr-o mişcare rapidă şi iar m-a tras lângă el.
Ne ţineam de mână, şi mi se părea fabulos. Mergeam uşor spre casă, învăluiţi de zăpadă. Eu tremuram mai tare ca el, deşi îi luasem sacoul . Acesta se mulţumea să îmi zâmbească şi să strige într-una : Te iubesc. Nu sunase la fel de frumos când o făcuse George. Acum... Putea să nici nu o mai zică, parcă odată fusese de-ajuns cât să îmi umple întregul suflet de fericire.
- Şi totuşi, cine ţi-a zis de faza cu Geo?
Am chicotit.
- Ä‚sta este micul meu secret.

[Khonsu]

OMG! Ce capitol minunat:X….mi-a placut la nebunie…in sfarsit si-au dezvaluit adevaratele sentimente …Abia astept sa vad ce zic ceilalti despre relatia lor ,dar presupun ca majoritatea stiau ca cei 2 se iubesc : P

Astept nextul ….bye & kyssu :*