Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

nu mai pun continuarea decat dupa ce vad pe cineva care lasa o critica.
nu vreau vai ce buna e sau chestii de genu vreau dar sa vad ca mai citeste cineva.
SI puteti sa ma criticati, nu ma supar, chiar vreau sa stiu ce parere aveti despre acest fic.:|
In dormitorul lui Yuri

In timp ce cei doi “frati” se gandeau la cum sa aiba grija de Yuri, Yuri statea intinsa pe patul din camera ei, uitandu-se ori pe pereti ori la trandifirul ce inca mai avea petale de pe balconul ei.
Se gandea la Ikusa si la sarutul lor din biblioteca. O sarutase atat de pasional incat ii cutremurase tot trupul, facand-o sa uite de tot ceea ce o inconjura. O dusese in al noualea cer, intr-un loc unde nu se aflau decat ei doi, ceea ce o sperie dar nu a fost nevoie decat de o privire in ochii lui mari, care o linistira si o facura sa se lase pe mainile lui fara pic de regret. Din pacate, nu putea sa uite pentru totdeauna de atitudinea lui ingrozitoare, asa ca atunci cand sarutul se termina avusese intentia sa il plesneasca, insa nu gasi puterea necesara pentru a duce actul pana la capat. Chiar daca nu il plesni, nu avea de gand sa renunte atat de usor si sa ii cada la picioare ca restul de fete din scoala, daca vroia sa fie cu ea trebuia sa arate ca o place cu adevarat si ca nu este doar un alt nume pe lista lui deja plina de fete cucerite si abandonate. Nu stia cu siguranta care sunt intentiile lui, dar stia ca ea nu avea sa faca urmatorul pas. Il va lasa tot pe el sa vina la ea, sa afle care sunt adevaratele lui intentii si apoi avea sa se mai gandeasca la urmatorul pas, pana atunci avea sa astepte, purtandu-se cu el la fel ca si inainte de sarut.
Yuri nu se stresa prea tare, se uita la trandafirul de pe balcon, gandindu-se la ceea ce se intamplase, cand deodata telefonul suna facand-o sa sara speriata din pat. Nu stia de ce s-a speriat, era doar taraitul telefonului dar nu conta. Trebuia sa raspunda la tefelon inainte ca cel care suna sa renunte, vazand ca nimeni nu raspunde.
-Alo? Spuse un glas cunoscut.
-Buna.
-Buna, surioara! Ce faci?
-Ran? Chiar tu esti?
-Da, cine altcineva Yuri? Asteptai sa te sune vreun baiat?
-A, nu… Stii ca pe mine nu prea are cine sa ma sune, mai ales baietii… nu sunt atat de populara ca tine, cand ai fost in liceu.
-Eh, daca te-ai ingrijii si tu putin si ai fi mai sociabila, ai suci capete fara mari probleme, dar tu esti tot timpul cu nasul in carti. Soricel de biblioteca. Distreaza-te si tu putin, acum cand esti in floarea varstei!
-Dar ma distrez, serios! Spuse Yuri cu jumatate de gura.
-Da, da sigur cum sa nu. Am sunat ca sa iti spun ca vin inainte cu doua saptamani ca vacanta de vara sa inceapa. Vin acasa Yuri si am de gand sa am grija ca tu sa gusti putin din fructul interzis al distractiei.
-Bine, bine. Vrei sa te i-au de la aeroport.
-Nu. Nu stiu exact cand vin, dar oricum ajung in Tokyo inainte sa termini tu anul scolar.
-Bine, Ran. Altceva?
-Altceva nimic interesant. Ce mai stii de parinti nostri?
-Sincer nu mai stiu nimic de ei de cateva zile. Stiu doar ca sunt bine, sanatosi.
-Aha, atunci te las sa te duci la culcare. Nu uita, nu mai ai mult din viata ta linistita si comuna si vine bomba! Spuse Ran razand. Bucura-te cat mai poti.
-Da, surioara. Si eu de abia astept sa te vad.
-Pa!
-Pa! Ai grija de tine.
-Si tu, Yuri!
Yuri puse telefonul in furca si se baga in pat. In cateva minute era in lumea viselor, zambind la cineva care ii invadase visul.

In dormitorul lui Ikusa

In alta parte a lumii, intr-un pat statea Ikusa gandindu-se si el la Yuri si la sarutul lor. Fusese o greseala sarutul lor, vroia doar sa vorbeasca cu ea nu sa o sarute. Ea avea prieten si nu putea sa se bage peste el si uite ca a facut-o. El credea cu adevarat in ceea ce ii spusese Steph: cum ca Yuri era cu Seya si o tinuse pentru el, considerand ca nu este important ca Hissori sa stie acest lucru, dar curiozitatea il rodea.
” Daca ea intr-adevar este cu Seya, este iubita lui, atunci de ce nu a facut nimic pentru a ma opri? Nu m-a oprit, nu s-a zbatut in bratele mele, doar m-a rugat sa ma opresc insa a fost atat de neconvingatoare…. Si hai sa spunem ca ea a considerat ca nu se poate impotrivi si atunci cand sarutul a luat sfarsit de ce nu a fost furioasa, nervoasa? Daca imi amintesc bine, am citit pe fata ei dupa placerea nici decum nemultumirea. Oare conteaza daca i-a placut sau nu? Oricum nu o sa mai fac asta niciodata, nu este bine. Nu vreau ca eu sa fiu motivul pentru care ea ajunge sa se desparta de Seya. Din punctul meu de vedere eu sunt un simplu calator care in curand voi cobori din trenul ei si voi disparea pentru totdeauna. De ce sa ma implic in viata ei, facand mai grea despartirea? Deci nu are rost sa se incurce cu mine.”
Ii era greu sa recunoasca acest lucru deoarece ajunsese sa tina la ea, dar adevarul era ca el nu era altceva decat un trecator prin viata ei. Nu ar fi putut niciodata sa se indragosteasca de o muritoare fie ea pe drumul cel bun in a deveni inger. Asa ca incepu sa se deziluzioneze, sa nu se mai gandeasca la ea dar ii era imposibil. De fiecare data cand incerca sa se gandeasca la orice altceva, ii aparea din senin imaginea ei asa cum arata in biblioteca dupa sarutul lor si cum arata dupa atacul acelui demon, in bratele lui. Nu putea pur si simplu sa fie doar amicul ei, dar cu siguranta va incerca.
Spunandu-si toate aceste lucruri, Ikusa adormi, hotarit sa nu o mai vada pe Yuri ca o iubita ci ca o muritoare de rand.
Pe la doua noaptea, adormise.
In timp ce dormea, ceva s-a intamplat cu visul pe care il avea si in locul visului aparu de nicaieri Yuri zambindu-i….
In camera alaturata, Hissori care adormise cu gandul la Ayame vazu cum in locul imaginii conducatoarei lui apare imaginea lui Yuri imbracata intr-o rochie lunga si alba cu o pereche de aripi, o aripa alba si una neagra la fel ca si Ayame.

In consiliu in Eden

In Eden, in sala de consiliu, “batranii” , asa cum Ikusa le spune, s-au intrunit din nou, iar ingerul ce se ascunde in umbra stia ca acesta va fi ultimul consiliu si ultima misiune a lui ca si spion. Asta cel putin pentru urmatoarele cateva saptamani bune. Sala de consiliu in care cele doua caste se intruneau era o incapere extrem mare, fara nici o fereastra, care sa permita luminii sa intre, si foarte intunecoasa. Fiecare membru era luminat de o lampa prinsa in tavan, restul fiind invaluit intr-o mantie neagra. In mijlocul camerei se afla o masa rotunda, ce avea un cerc decupat in mijloc unde erau interogati cei care aveau diferite informatii importante. In afara de aceste lucruri in incapere se mai aflau niste coloane asezate in spatele scaunelor ce sustineau tavanul. Uragiri, intra in sala inainte ca ceilalti membri sa apara si se ascudea dupa o coloana, stand aproape de tavan, ascuns de intuneric.
-Deci, ce ati descoperit? Intreba unul dintre cei doisprezece membri ai Marelui Consiliu Alb.
-Nu am putut sa ne amintim prea multe, spuse Aoshy.
-C-am nesatisfacator raspunsul. Ce ati putut sa va amintiti?
Cei doi lideri ai consiliilor se simteau ciudat, stand acolo in fata celor douazeci si doi de membri, care ii interogau. Erau obijnuiti ca ei sa fie interogatorii si alti ingeri sa fie cei interogati. Se gandeau, putin amuzanti, la cum se invarte roata si la cum te pune in tot felul de situatii.
-Cum arata camera si cum arata Ayame in dimineata cand am descoperit-o. A fost groaznic. In rest nimic altceva, spuse Ranpu.
-Nu stim cine este criminalul, nici daca mai este sau nu printre noi, nici daca mai era cineva in camera. Se pare ca nu am incercat deloc sa aflam adevarul, continua necajit si putin dezamagit Tetsujin. Era dezamagit din cauza atitudinii pe care o avusera ei atunci cand descoperisera crima.
-Dar am lasat camera deschisa , ca atunci cand Ayame se va intoarce sa arunce o privire prin ea. Poate isi va aminti ceva, prelua raspunsul Hageshi.
-Ce sperati sa obtineti daca o confruntati pe Ayame cu acea scena?
-Adevarul.
-Speram sa aflam cine este ucigasul si daca mai este sau nu printre noi. Stim acum ca ea a fost ucisa in acea perioada. Poate ne va spune chiar ea, cand se va intoarce, de catre cine si de ce, zise Aoshy.
-Foarte bine. Asta inseamna ca totul cade pe umeri lui Ikusa si Hissori. Multe atarna de ceea ce gasesc ei doi acolo, jos, pe Pamant. Foarte multe.
-Asa este. Tot ceea ce putem face noi este sa speram ca totul va fi bine.
-Eu zic ca ar trebui sa il gasim pe spion. Stim ca exista un spion printre noi. Asta trebuie sa fie prioritatea nostra, momentan, pana cand Ayame este readusa in Eden, continua Hageshi.
-Cum facem asta?
-Simplu. Formam cateva patrule din ingeri de incredere. Acestea vor avea patru ingeri fiecare in componenta si vor patrula pe rand cate un sector din oras. Astfel mai devreme sau mai tarziu vom afla cine este, propuse Ranpu.
-Ce se va intampla cu cei doi ucenici ai vostri, Mari Sefi ai Consiliilor?
-Cu Jhon si Lilith?
-Da.
-Nu se va intampla nimic, isi vor continua vietile, spuse Tetsujin.
-Deci nu mai sunt ucenicii vostri?
-Ba da, vor continua sa fie ucenicii nostri, in caz ca ceva se va intampla cu noi ei vor putea sa ne i-a locul.
-Foarte bine.
-Bun, asta clarificat, sedinta este incheiata! Declara Tetsujin cu acordul lui Hageshi.
Auzind toate aceste lucruri, Uragiri se duse sa ii raporteze tot ceea ce aflase lui Ashi. Era sigur ca acestuia nu avea sa ii placa ce va afla dar nu exista alta solutie. Pe drum Uragiri se pregati sufleteste pentru scena ce va urma.

[BloodyInnocence]

CAPITOLUL VI

In camera tronului

Sub mii de mile sub pamant, in palatul din mijlocul acelui haos total, Ashi sta in camera tronului. El isi asteapta noii favoriti. Ii parea rau acum, ca cedase in fata furiei lui si il omorase pe Thorpe dar si mai rau ii parea de Jessabelle, care nu facuse nimic. Din cauza acelei clipe cand se lasase prada nervilor, pierduse mult timp cautand pe cineva potrivit pentru misiunea ce le-o va da.
In sfarsit cei doi au aparut. Demonii s-au inchinat cand au ajuns in fata lui si amandoi deodata, au rostit:
-Sa traiti, Rautatea-Voastra!
-Da, da, spuse el plictisit. Ridicati-va! De azi inainte sunteti unii dintre preferatii mei. Am o misiune pentru voi. Trebuie sa va duceti pe Pamant, sa imi gasiti o fata.
-Da, Maiestate! Spuse William.
William era un demon frumusel, cu par foarte lung,blond si ochii caprui. Inca nu isi facuse botezul cu sange ca ochii lui sa devina rosii dar era foarte inteligent si deseori ii placea sa tortureze victimile, pana mureau din cauza pierderii de sange sau din cauza dureri. El nu a fost, inainte de a deveni demon, inger ci a fost un muritor. In viata lui de om, el era, ce fosti lui semeni numeau, un ucigas in serie. La fel ca si atunci, acum ii placea sa isi tortureze victimele. A murit pe scaunul electric cand avea douazeci si opt de ani. Pana sa il prinda avea la activ patruzeci si cinci de victime, un numar infricosetor pentru un tanar de varsta lui. A murit fara ca lumea sa stie cine a fost, pentru ca guvernul Angliei a decis sa nu informeze lumea despre acel monstru, care i-a facut pe cei mai tari sa tremure de frica.
Ashi il placea pe William foarte mult tocmai din cauza acestei “pasiuni” a lui.
-Dar cum arata fata aceasta, Inaltimea-Voastra? Intreba cea de-a doua persoana al carei nume este Dimitri.
Acesta spre deosebire de William, avea parul foarte scurt, negru si ochii albastri, malefici. Dimitri era un demon ce inainte a fost un inger dar a devenit rau. In a noua lui reincarnare ca om a inceput sa omoare fete, pur si simplu, fara vreun motiv. Le rapea, le viola dupa care dadea cu banul ca sa vada daca le lasa sa plece sau nu, dar asta dupa ce le chinuia ore intregi. Cand se plictisise de banul normal, pusese pe cineva sa ii masluiasca unul care avea o singura fata, astfel victima nu mai putea scapa. Ii placea la nebunie speranta ce le aparea in ochi cand le spunea ca daca o sa cada cap, atunci scapa. Era o sansa de cincizeci la suta sa cada cap, asta daca ar fi fost un ban normal, dar nu era si in acest caz fetele nu aveau absolut nici o sansa. Dimitri stia ca Ashi nu il prea avea la inima, tocmai din cauza ca el dadea o speranta fals victimelor sale, ca mai apoi sa o zdrobeasca, dar lui nu ii pasa. Acesta era el si daca avea nevoie de el, stia unde sa il gaseasca.
-Este o fata cu ochii verzi si poate avea si parul rosu. Deci ceea ce trebuie sa cautati voi, sunt fetele cu ochii verzi si roscate, ca sa fim siguri. Varsta in care se incadreaza reincarnarea ei este de saisprezece- douazeci si unu de ani. O vreau vie, nu moarta. A, si nu vreau sa vad o urma pe corpul ei. S-a inteles?
-Da, Maiestate, spuse Dimitri.
-Da, daca pot intreba…. De ce vreti sa o rapim pe conducatoarea ingerilor? Intreba curios, ca intotdeauna, William.
-Asta nu este treaba voastra. Treaba voastra este sa mi-o aduceti. Ati inteles? Motivele nu va intereseaza, mai ales motivele mele.
-Am inteles!
-Acum plecam!
Cei doi zubrara pe usile mari ale salii tronului, fara a se mai uita inapoi.
In timp ce William si Dimitri se duceau la suprafata, Ashi scoase o poza cu Ayame din buzunarul din dreapta sus al bluzei lui si se uita la ingerul din poza, atingandu-I cu degetele fata. Aparatul de fotografiat inventat de oameni I se parea cel mai folositor si ingenios lucru pe care mintea umana il crease. Reusise sa puna mana pe un aparat de fotografiat si sa i-l dea spionului sau pentru ca acesta sa ii faca o fotografie conducatoarei. Nu era o poza foarte reusita, insa el se multumea cu imaginea neclara a lui Ayame.
“O sa te am, Ayame. Stai si o sa vezi, o sa fi numai a mea de acum incolo!” isi spuse Ashi, acum cand degetele lui atingeau usor fata fetei din poza.

In dormitor

Yuri dormea linistita in patul ei, visandu-l pe Ikusa.
Inconstienta, fiind, ea mai revedea o data tot ceea ce se petrecuse in ultimele zile. Era un vis frumos in care la sfarsitul zilei ramanea cu Ikusa si totul era perfect in lume. Nici nu s-a terminat bine visul, ca un alrul ii i-a locul. Acesta este ciudat. Nu mai este la fel de linistitor ca si celalalt. Se trezeste in aceasi camera veche cu vedere la orologiul antic, numai ca de aceasta data este o oglina in incapere si , curioasa, se duce sa se studieze.
Era frumoasa ca un inger si uitandu-se mai bine in oglinda I se paru ca cea care sta acolo seamana foarte mult cu ea, insa daca se uita mai bine vedea ca ea semana mai mult cu sora ei decat cu ea. Avea aceeasi atitudine mandra, demna de o regina, cu capul sus, privirea inainte si ochii blanzi care iti lasau impresia ca puteau ucide, pe care o avea sora ei si care in ea nu se regasea deloc. Nu stia raspunsul la intrebarea daca cea din oglina era sau nu un inger. Cert era ca avea o pereche de aripi ciudate. Acestea erau de doua culori: una neagra si alta alba. Nu stia ce sa creada despre aceasta anomalie, care ii dovedea ca exista ingeri, nici nu stia cum sa le spuna, care aveau aripile in doua culori.
Fata ce statea in fata oglinzii avea parul lung, matasos, rosu ce intrecea si petalele trandafirilor ce cresteau pe balcon. Ochii umbriti de sprancenele frumos arcuite si de genele dese erau de o culoare magnifica, ce numai pisicile o pot avea si anume culoarea aceea de un verde intens. Nasul era micut si simpatic, iar gura formata dintr-o buza mica si mai subtire decat cea de jos, cea de jos fiind putin mai groasa si mare, ii dadea un farmec aparte. Zambi in oglida si ramase uimita la zambetul incantator si prietenos ce il formau buzele ei, cat despre corpul ei, acesta fusese perfect alcatuit. Acel corp era visul oricarei fete si dorinta oricarui barbat de a-l poseda. Avea doi sani cat merele de mari, ce ar fi venit ca turnate intr-o mana de barbat, talia ei ai fi crezut ca a fost facuta ispre pentru a trece un inel pe ea, iar coapsele erau destul de dezvoltate pentru a baga boala in oricine. Cat despre fund, acesta era micut, bombat, sustinut de o pereche de picioare drepte si lungi.
Asa cum spusese cand se vazuse in oglina, era magnifica. O fata perfecta ca ea merita sa fie inger.
O vedea pntru prima oara pe fata a carei vise le avea. Banuia ca sufletul ei nu isi putuse gasi linistea si acum incerca sa ii spuna ceva. Probabil, cum a murit si cheia pentru a o ajuta sa isi gaseasca pacea.
Deodata ea ramase in fata oglinzi si sufletul ingerului se desparti de ea si se duse la birou. Din biroul frumos sculptat, ea scoase trei insigne: una cu doua pene sub forma unui “x”, una sub forma unui soare cu o stea in mijloc si ultima avea forma unei luni care avea si ea o stea, identica cu cea din insigna soare. Ingerul lua prima insigna si si-o puse deasupra sanului drept, aceasta intrand in pielea ei si isi lasa forma pe pielea ei impecabila. Se intinse sa atinga acel semn dar exact cand mai avea putin si le atingea visul ei lua din nou o alta directie.

[BloodyInnocence]

Visul lui Yuri

Visul lui Yuri lua o alta intorsatura si se trezi ca asista ca un spectator in fata unei scenete. Nu putea decat sa se uite curioasa, sa vada ce avea sa se intample.

In Eden cu 2700 de ani in urma

Ayame se indrepta curioasa spre sala consiliului, intrebandu-se de ce fusese chemata de cei doi sefi. Mergea foarte repede, aproape alerga pe holurile castelului, dupa ea tinandu-se un grup de cherubimi, format din zece ingeri. Acestia faceau parte din ambele caste si erau protejatii ei, pe care ii invata diferite lucruri, cum ar fi vraji, prepararea de potiuni, metode de lupta. Cei zece ingeri aproape ca alergau, incercand sa tina pasul cu conducatoarea lor.
Desi alergase, tot intarziase cinci minute. Hageshi si Tetsujin sse uitau destul de suparati la conducatoarea lor, care intrase foarte fericita in sala. In momentul in care ochii ii cazura pe fetele celor doi, toata fericirea ii disparu din ochii ei frumosi si deveni serioasa.
-Stiu ca am intarziat, dar credeti-ma aproape ca am alergat pentru a putea ajunge la timp.
-Maiestate, nu v-am chemat sa va tinem morala, desi cred ca nu ar strica…ultima parte Hageshi o spuse soptit, pentru a nu-l auzi, ca mai apoi sa vorbeasca din nou tare. O sa va obijnuiti cu toate aceste formalitati in timp.
-Colegul meu are dreptate. Nimeni nu se asteapta sa deveniti peste noapte o mare conducatoare. Sunteti inca foarte tanara si in ciuda acestui lucru, ati facut o groaza de lucruri demne de rangul Maiestatii – Voastre. In afara de aceasta, ati reusit sa aduceti pacea, aici in Eden, zise Tetsujin.
-In plus, ca regina a ingerilor, nu aveti voie sa va cereti scuze in fata nimanui. Maiestatea-Voastra nu face niciodata rau, nu greseste, nu intarzie, ceilalti gresesc si fac toate aceste lucruri, continua Hageshi.
-Stiu, toate aceste lucruri, numai ca mi se pare o purtare atat de dura si de superioara… Toti suntem egali, de ce sa nu ne purtam in acest mod?
-Pentru ca oricat v-ati dori acest lucru, el nu se va intampla. Niciodata nu com putea fi egali, in aceasta lume atat de imperfecta prin facere. Unii sunt mai talentati decat altii, alti sunt mai puternici decat unii, unii merita sa va cunoasca si sa va vada, in timp ce altii nici nu stiu cum aratati. Trebuie sa apreciem si sa recompensam pe cei care muncesc si vor sa ajunga departe si sa ii motivam pe cei care se multumesc cu ce au, spuse Ranpu, un membru al consiliului Narkangelilor.
-Nu vreau sa ma cert cu voi acum despre aceste reguli, vreau doar sa stiu de ce m-ati chemat.
-Te-am chemat pentru a incerca sa te facem sa iti dai seama ca ai nevoie de cativa ingeri care sa te apere, raspunse Tetsujin.
-Daca tu nu vrei sa alegi patru ingeri, care sa te protejeze, vom alege noi pentru tine, continua Hageshi.
-Da. As vrea sa fac o prezenta, mai intai. Sa vad daca toti cei zece proyejati ai tai sunt prezenti, spuse Aoshy, un alt membru al consiliului Arkangelilor. Ikusa?
-Prezent!
-Hissori, Lilith, Rose, Michael?
-Prezenti!
-Ashi, Castiel, Krad?
-Prezenti!
-Kaori, Cristal?
-Prezente!
-Bun, daca toti cei zece sunt prezenti, atunci putem incepe, continua Aoshy rece.
-Ce sa incepeti? Intreba putin ingrijorata Ayame.
-Vom alege in locul tau pe cei patru care te vor proteja. Cine sa faca parte din garda ta personala, daca nu protejati tai care te cunosc cel mai bine?
-Nu am nevoie de o garda! Protesta ea.
-Daca nu alegi tu, alegem noi in locul tau, nu ii dadu de ales Hageshi.
-Foarte bine. Presupun ca nu mai pot amana aceasta decizie.
Se intoarse sa iasa din sala, insa il auzi pe Tetsujin, oprind-o.
-Stati putin, Inaltimea-Voastra.
-Acum trebuie sa alegeti, nu mai incolo.
-Asteptam sa auzim decizia Maiestatii-Voastre, pana nu o auzim nu vom pleca de aici si nici Inaltimea-Voastra nu va parasi sala.
-Bine, se intoarse hotarita cu fata spre cei doi sefi.
Statu vreo zece minute gandindu-se, privind in gol, dupa care se intoarse incet si ii privi pe rand, pe fiecare dintre protejatii sai in ochi. Tot ce vazu in ei era devotamentul complet pentru ea. Vedea cum ardea dorinta lor de a o proteja, de a avea acea putere, de a se arunca in bataia focului indiferent de consecinte. Se uita prima data la Ikusa si la Hissori care stateau unul langa altul si care erau ca doi frati, apoi se uita la Castiel si Ashi, care nu se suportau deloc, indiferent de cate ori ii certa pentru micile intepaturi aruncate. Ochii ei frumosi se indreptara spre cele patru fete, care stateau una langa alta, asteptand nerabdatoare decizia ei. Naori si Cristal erau foarte fragile si nu s-ar fi descurcat deloc intr-o lupta, pe cand Lilith si Rose erau atat de bune si formau o echipa atat de eficienta incat aproape ca ii batuse la antrenamente pe Ikusa si Michael, cei mai buni luptatori ai Narkangelilor. Ultimii pe care ii cantarise erau Michael si Krad. Krad se afla intr-o competitie permanenta cu Michael pentru atentia ei si cateodata se purtau ca doi copii. Incerca sa se hotarasca asupra celor patru ingeri care aveau sa devina protectori ei, dar de fiecare data nu era multumita de combinatia facuta. Intr-un sfarsit ajunse la concluzia ca nu putea sa ii aleaga pe Ikusa si Hissori din cauza ca tinea prea mult la ei pentru a-I supune la o slujba asa periculoasa, pe Ashi nu l-ar fi acceptat Consiliul, din cauza trecutului sau, Michael ar fi aratat prea mult zel si ar fi putut sa greseasca, Naori si Cristal nu se pricepeau deloc la lupta, asadar ramanea cu Castiel, Krad, Rose si Lilith. Trebuia sa se multumeasca cu aceasta echipa, din moment ce nu putea sa renunte la ceilalti.
-Krad, Rose, Lilith si, aici ezita putin inainte de a rosti ultimul nume, nefiind foarte sigura de decizia ei, Castiel vor fi din aceasta clipa garda mea.
-Nu avem nimic de comentat, spuse Tetsujin.
-Pot sa le dau niste puteri speciale?
-Daca poti sa faci acest lucru, atunci da, le poti da puteri speciale, atata timp cat le vor folosi doar pentru a te proteja.
-Multumesc.
-Sedinta terminata!
Ayame iesi fara a se mai uita inapoi la cei ce inca stateau in scaunele lor. Se indrepta foarte grabita spre biblioteca castelului, Hotarita sa gaseasca ceva care sa dea viata ideei ei.
In tot acest timp Yuri urmarea uimita amintirile acelui inger. Cand ii vazuse pe cei doi frati mergand in dreptul conducatoarei, isi daduse seama ca avusese dreptate. Acele aure din jurul capetelor anumitor oameni reprezentau diferenta dintre un om normal si o reincarnare a unui inger.
Scena se schimba din nou si de aceasta data se afla intr-o biblioteca imensa, cu sute de mii de carti.

In patul lui Ikusa

In alta parte a lumii, dormind in patul lui si visand la Yuri, statea Ikusa. Incercase din toate puterile lui sa nu o viseze pe Yuri, dar nu reusise. Ea ii invada visul si se bucura de prezenta ei in mintea lui.
In visul lui se facea ca ea era de fapt reincarnarea lui Ayame si traia fericit cu ea. Era constient ca asa ceva nu putea sa fie adevarat, dar dragostea lui imensa pentru Yuri intrecea dragostea lui pentru Ayame si astfel o transforma pe Yuri in conducatoarea lui. Numai ca ceva se intampla si visul lui lua o intorsatura urata.
Orbit de dragostea lui pentru fata, uita de responsablitatea lui pentru Ayame si ii ceru sa il lase sa traiasca pe pamant, conducatoarea lui accepta, bucuroasa pentru el. In timp ce petrecea clipe de neuitat impreuna cu Yuri ceva se intampla. Un razboi izbucni, din nou, intre ingeri si demoni iar Ayame fusese rapita si avea nevoie de el, dar el nu mai aparea. Hissori vazand ca nimeni nu vine sa il ajute, fugise in urma rapitorilor conducatoarei incercand sa ii prinda din urma insa cazuse intr-o ambuscada. Luptase cu toate puterile lui, incercand sa scape din acea capcana, dar nu reusi si cazu blestemandu-l pentru ca i-a parasit. Odata Hissori cazut, Ayame fusese dusa de acoliti lui Ashi in orasul demonilor, ca dar pentru regele lor. El afla despre toate aceste intamplari cu cateva zile mai tarziu, in timp ce o tinea pe Yuri, care dormea, in bratele lui si din cauza durerii ce ii cuprinse inima, se duse sa incerce sa o salveze pe Ayame. Luptase ca un nebun si reusise sa ajunga la portile Chaosului, dar din pacate nu reusi nici macar sa le atinga deoarece o sabie ii strapunse inima, doborandu-l. In momentul in care inchidea ochii pentru ultima data, acolo pe campul de lupta inconjurat de dusmani, murind odata cu alti ingeri si demoni, el se trezi ud tot de transpiratie.
Inspaimantat, stranse cearceaful, cu care se invelise, atat de tare incat il sfasiase.
Obosit si speriat, se culca la loc jurandu-si ca asa ceva nu se va intampla niciodata. Tot ce putea face pe moment era sa spere ca acel vis nu era una din miile de premoniti, pe care ingeri le aveau deseori.

[Minnie]

Bunaaaa!:D

well...de curiozitate am dat si eu pe la ficul tau si ce pot sa spun ca sunt de-a dreptul impresionata, o poveste plina de suspans, plina de actiune, invaluita in mister si foarte complexa; felicitarile mele:bv:
modurile de expunere se imbina armonios: descriere ai din belsug presurata cu figuri de stil, imi place ca te exprimi foarte usor si transmiti in acelasi timp mesaje usor de inteles, doar ca uneori te pierzi in detalii si da o usoara tenta de plictiseala; dialogul foarte bine plasat si contine replici bine alese, sigure si unele chiar comice; actiunea nu mi se pare grabita, urmeaza un curs normal, iar in ceea ce priveste greselile de tastare, am depistat cateva dar nu-i cine stie ce doar sa fii mai atenta cand reciteste capitolul
ideea ficului este foarte originala, chiar complexa, detalii puse la punct, informatii, chiar ma face sa cred ca aceasta nu este o simpla poveste:blushing: si ma face sa vreau sa citesc din ce in ce mai mult :D
altceva....aa..sincera sa fiu eu o vedeam pe Yuri cu Hissori, nicidecum cu Ikusa :-?, dar in fond e povestea ta si decurge dupa bunul tau plac :>

spor la scris! ast nextul!:*
kiss&byeeeee

[BloodyInnocence]

In visul lui Yuri

Yuri se trezi intr-o biblioteca imensa, cu milioane de carti de toate marimile. Din nou ea era spectatorul ce asistat tacut la o piesa de teatru.

In Eden cu 2700 de ani in urma

Orologiul batu ora opt seara. Ingerii deja se duceau spre casele lor, pregatindu-se pentru noapte. Incet, strazile deveneau pustii iar lampile prindeau viata oferind lumina celor care intarziasera pe drumul lor spre casa. Undeva, la una din multele mese ce se aflau in biblioteca castelului, Ayame cauta o vraja mai speciala printre cartile prafuite, ce o inconjurau. Ramase singura cu garda ei personala, deoarece ii trimise pe ceilalti protejati in camerele lor. Nu vroia sa le fure din timpul destinat somnului lor, pentru a o ajuta sa caute ceva ce nici nu era sigura ca exista. Deodata ceva ii atrase atentia. Dispozitia buna alui Castiel se schimba incet in plictiseala. Fara sa isi dea seama ce face, se concentra asupra lui, fortandu-l sa se intoarca spre ea si sa ii spuna ce il deranjeaza. Se opri insa la timp. Se intoarse la cartile, ce o asteptau.
-Maiestate? O intrerupse Rose, care se intoarse cu fata spre ea si se uita ingrijorata la regina ei.
-Da, Rose? De ce esti asa de ingrijorata?
-Este deja trecut de opt, Maiestate. Nu ar trebui sa lasati aceasta cautare si sa va duceti sa dormiti? O intreba Lilith, care se intoarse si ea, ghicind ce vroia sa spuna colega ei.
-Ba da, dar nu mai pot amana acest lucru. Trebuie sa gasesc vraja acea. Este pentru binele vostru, nu vreau sa vad cum muriti pentru ca ma protejati pe mine.
-Dar, inaltimea-Voastra, am fi bucurosi sa murim de o suta de ori pentru Domnia-Voastra, spuse Krad cu entuziasm.
-Stiu, insa eu nu vreau sa va sacrificati pentru mine. Numai ca deasemenea stiu ca orice as spune voi tot o sa va luptati in numele meu, asa ca prefer sa va stiu mai puternici si cu sanse mai mari de castig. Bine?
-Da, Maiestate! Raspunsera in cor cei patru.
Se intoarse la cautarea ei. Dupa o ora de cautare, gasi vraja dorita. In carte scria despre ea, despre puterile pe care ea le poseda si cum putea sa transfere o parte din acele puteri, altor ingeri. Dumnezeu o crease incrucisand cele doua caste si unindu-le cele patru elemente ale naturii, si anume: aer, apa, foc si pamant. Din aceasta unire, ea a luat nastere. Se intreba mirata ce cauta o carte despre ea printre acele carti antice si uitate de timp, dar la fel de repede cum i-a venit aceasta intrebare la fel i-a disparut, uitand-o cand vazu cum putea sa le transfere puterea ei celor patru ingeri. Era atat de simplu, nu avea nevoie de pregatire, nu exista nici o incantatie, nici o licoare pe care poate ar fi fost imposibil sa o faca. Trebuia doar sa puna mana pe aripile lor si sa se concentreze, apoi putea transfera o parte din puterea ei fiecarui inger in parte.
-Am gasit!
-Yey! Exclama Krad fericit.
-Ce trebuie sa facem? Intreba Castiel curios, deodata plictiseala ii disparu din priviri.
-Voi nimic, doar trebuie sa stati nemiscati si calmi.
-Bine.
Ayame puse mana pe aripile albe ale lui Castiel si se concentra. In minte ii aparu un foc mistuitor si atunci stiu ce putere putea sa ii ofere. In timp ce ea transfera cu prudenta puterea de a stapani focul in corpul lui Castiel, el incepu sa se schimbe. Astfel aripile albe incepusera sa aiba o stralucire rosie, parul lui lung se transforma in culoarea focului, cat despre culoarea ochiilor lui si ea se transforma intr-un rosiu sangeriu. Cand simti ca puterea pe care i-o daduse ii va fi de ajuns, se opri si se dadu un pas in spate. Imediat ce isi lua mana de pe aripile lui, focul mistuitor pe care il vazuse il cuprinse pe Castiel si incheie acel transfer. Dupa care ii facu semn lui Rose sa se apropie. De aceasta data in minte ii aparu un vant usor ce mangaia petalele unui trandafir, asa ca incepu sa ii transfere puterea de a controla aerul. La fel ca si Castiel, aripile ei negre devenisera, de aceasta data, transparente iar ochii cu parul scurt se schimbasera in culoarea onix-ului. Cand termina, un vant usor ii mangaie fata si ii ciufuli parul scurt. Urmatoarea la rand era Lilith. Puse mana pe aripile ei dar nu ii venea nici o imagine clara in minte. De fiecare data cand imaginea se contura ceva ce semana cu o apa venea si distrugea totul. A treia oara cand vazu acea scena isi dadu seama ca ea era apa furioasa din timpul unei furtuni. La sfarsit, aripile ei albe capatasera un contur albastru, parul ei lung se colorase in aceasi culoare si capatase un aspect de apa curgatoare, cat despre ochii ei aratau ca un ocean adanc, te puteai pierde in ei daca nu erai atent, la fel ca la si ceilalti si Lilith fusese prinsa intr-un vartej facut din apa de mare, sarata. Din fericire nu dura mult si apa se retrase, lasand-o in urma pe Lilith care nu era deloc uda. Krad era ultimul caruia ii daduse puterea. Lui ii daruise puterea pamantului, asa ca aripile lui capatasera o stralucire verzuie, in timp ce ochii se schimbasera intr-un verde foarte inchis. Cat despre parul lui, de o lungime medie, ramase la fel, o nuanta de saten cald. Frunzele copacilor il inconjurara, lipindu-se de corpul lui si apoi intorcandu-se de unde aparusera. La cateva secunde dupa ce termina cu Krad, Ayame se prabusise epuizata pe podeaua din lemn a biblioteci.
Yuri urmarea povestea, foarte captivata de ceea ce se intampla in fata ochilor ei. Cand Ayame se prabusi, Yuri continua sa doarma dar de aceasta data fara sa mai viseze nimic, ci doar se gandea la tot ceea ce se intamplase.

Dimineata

Dimineata, Yuri se intalni cu Hissori la locul stabilit. Ea, Ikusa si Hissori trebuiau sa plece la liceu, numai ca Hissori aparu singur.
-Ikusa nu vine cu noi la liceu? Intreba fata curioasa.
-Nu, el nu vine azi la scoala, deloc. Ikusa s-a dus mai devreme la liceu ca sa vorbeasca cu directorul. Stii ca si tu ai un proiect de facut si el cum il face singur are nevoie de timp.
-Aha… el are de gand sa faca intr-o singura zi proiectul?
-Da. Nu ii trebuie mai mult de o zi pentru a-l termina.
-Super, cred ca mie si lui Seya o sa ne i-a o groaza de timp pana o sa il terminam.
-Sunt sigur ca o sa luati zece pe el.
-Nu stiu. Adica asa ceva s-a mai facut…. Nu stiu daca o sa ne dea chiar zece, dar un noua sigur ne da pe el.
-E bun si noua, va urez succes.
-Mersi.
-Apropo, ai mai avut acele vise? Intreba Hissori curios.
El de fapt aici a vrut sa ajunga. Ikusa nici nu se stresa cu proiectul, el avea sa stea in cea mai mare biblioteca din Tokyo pentru a o cauta pe Ayame, nu sa faca un amarat de proiect. Cat despre el, se hotarise sa o interogheze subtil pe Yuri pentru a mai afla cate ceva despre conducatoare.
-Nu stiu daca chiar le-as numi vise, dar da, am avut un vis si mai ciudat decat celelalte aseara.
-Povesteste-mi, o ruga el.
-Prima data eram in camera in care totul s-a petrecut si pentru prima oara am vazut cum arata. Avea parul roscat, ochii verzi si un corp perfect. Era foarte frumoasa. A, sa nu uit si deasupra sanului drept are un semn, seamana cu semnele de nastere ale oamenilor, in forma de un “x” facut din doua pene. Semnul nu poate fi vazut decat daca ar purta un decolteu foarte adanc, dar nu pare a fi genul. Apoi scena s-a schimbat si era ca si cum eram un spectator intr-o sala de teatru. Am vazut cum s-a format garda ei personala de corp si cum le-a oferit diferite puteri.
-Woow. Nu imi vine sa cred. Nu ai aflat cum se numeste fata sau cei care fac parte din garda ei? Intreba Hissori, prefacandu-se foarte uimit.
-Da. Pe fata o cheama Ayame iar pe cei patru ingeri: Lilith, Krad, Rose si Castiel si detin puterile celor patru elemente ale naturi : apa, pamant, aer si respectiv foc.
Auzind ca ingerul focului era Castiel in visul ei il facu pe Hissori sa se intrebe ce se intamplase de Ayame il inlocuise cu Michael. Ceva nu mirosea a bine si el avea de gand sa incerce sa afle ce. Pentru moment se bucura de aparitia unui nou indiciu, acum stia ca Ayame avea un semn distinct pe sanul drept si nu avea orice semn, avea chiar insigna ei, cele doua pene incrucisate. De abia astepta sa ii spuna si lui Ikusa ce aflase de la Yuri.
-Ce crezi ca s-a intamplat cu Ayame? Il intreba fata visatoare.
-Nu stiu, Yuri. Si eu ma intreb curios ce s-a intamplat cu ea. Dar vom afla impreuna, iti promit, spuse el facandu-I cu ochiul.
-Da, ai dreptate.
Dupa aceasta discutie Hissori schimba subiectul vorbind cu ea tot felul de nimicuri pana cand au ajuns in fata unui magazin, Hissori vazu ceva foarte interesant asa ca se opri si intra acolo spunandu-I lui yuri ca poate sa se duca la scoala fara el. Isi ceru scuze de la fata ca o paraseste in acest fel, dar Yuri ii spuse ca nu este nici o problema si pleca.

[BloodyInnocence]

va multumesc mult celor care au lasat un coment>:D<:* si nu doar lor ci si celor care citesc.
o sa incerc sa pun mai mult de acum incolo.
La liceu

Ikusa plecase de acasa pe la noua si ajunsese la liceu la ora noua jumatate. Vorbise o jumatate de ora cu directorul si la ora zece, exact la ora la care Hissori se intalnea cu Yuri, el era in fata liceului incercand sa aleaga drumul cel mai scurt pana la biblioteca.
De cand se trezise era cu gandul la visul ce l-a avut. Il tulburase foarte mult acel vis si il forta sa i-a o hotarire. Intr-un final, se hotari sa se fereasca de Yuri, nu mai avea de gand sa ramana singur cu ea deoarece nu stia ce avea sa se intample daca ramaneau singuri si avea sa se tina de ea.
De abia iesise de pe portile liceului, ca in fata lui apare Akki care din nou il saruta pe neasteptate. El fiind din nou cu capul in nori, nu se impotrivi ci o lasa sa il sarute. Dupa ce termina, neavand deloc chef de ea si vrand sa isi continuie drumul de parca nimic nu s-ar fi intamplat o impinse usor la o parte din calea lui. Numai ca Akki avea alte planuri in minte.
-Buna scumpete, vad ca in sfarsit te-ai dat pe brazda! Spuse ea satisfacuta de atitudinea lui, ignorandu-I intentia de a merge mai departe. Vad ca, in sfarsit, te-ai saturat de fetite si vrei o femeie cu carne pe ea, experimentata, langa tine.
-Hm…. Presupun ca te referi la tine? Intreba nepasator. Nu cred ca pot eu sa fac fata la o femeie experimentata ca tine! Spuse Ikusa sceptic.
-Dar la cine crezi ca ma refer? Raspunse ea, ignorand a doua afirmatie care era un apropo la faptul ca umblase prin multe paturi.
-Sincer, nu stiu. Poate la cel ce a atacat-o pe Yuri, acum cateva seri. Cred ca el este mult mai femeie decat esti tu…
Akki nu se lasa atinsa de aceste cuvinte. Il placea, mai ales ca se lasa greu de prins.
-Crezi ca daca vii la mine si ma saruti si te dezbraci, o sa ma faci al tau? Te-a aruncat Ashi la gunoi si acum vrei sa te razbuni, ai nevoie de cineva puternic care poate sa se masoare cu el si mai gasit pe mine. Ei, sa iti spun un mic secret: nu accept gunoiul altora. In plus, esti c-am uzata scumpo… zise Ikusa razand batjocoritor.
-Cum indraznesti?!? Nu sunt gunoiul nimanui! In special al lui Ashi!!
-Cum indraznesc? Uite asa, simplu. Nu esti altceva decat o taratura, iar daca nu iti tii javrele acasa o sa le omor si pe ele si pe tine! Ai impresia ca nu stiu ce s-a intamplat in Chaos? Spre deosebire de voi, demoni, noi putem obtine foarte usor informatii, asa am aflat ca tu ai fost amanta lui.
-Hm… numai incearca!
Tipa Akki crezand ca nu o sa ii faca nimic, dar se inselase amarnic, deoarece Ikusa, intr-o secunda, o apuca de gat si o ridica in sus. Simti cum ramane incet fara aer si oricat s-ar stradui aerul nu vroia sa vina, sa o scape de acel sentiment de sufocare. Incepuse sa isi simta plamanii cum explodeaza si isi dadu, ingrozita, seama ca el nu se juca.
-Ai grija Akki, calci pe teren foarte nesigur. Nu cred ca ai vrea sa te vezi moarta, nu?
-D…da…da.. o…o sa am grija…. Nu… nu…. Numai da-mi… dru…drumul, spuse Akki cu greu.
-Asculta-ma, fi foarte atenta Akki, scumpo. Daca cineva se mai atinge de Yuri, personal o sa vin si o sa te omor cu mana mea. Ai inteles?
-D…da..
-Si nu care cumva sa crezi ca daca o sa o contactati, nu voi afla. Nu vreau sa va vada, nu vreau sa stie de voi, nu vreau sa vorbeasca cu voi. Pentru ea nu existati. Ai inteles?
-B…. b…bine.
-Foarte bine, acum poti pleca, spuanand asta ii dadu drumul si pleca vazandu-si de drum.
In tot acest timp Seya se uita cu atentie la Ikusa si la tipa necunoscuta si dupa ce scena s-a terminat, el pleca sa vorbeasca cu Steph. Din pacate el nu a vazut tot ceea ce se petrecuse intre cei doi. El a vazut doar sarutul lor, atunci cand vorbeau si cum Ikusa s-a apropiat foarte mult de Akki, dar nu a vazut ca el sa strans-o de gat pe aceasta.
Dupa ce Ikusa pleca, demonul disparu din fata liceului, furios. Ea se gandea cum o va omori pe Yuri. Incepuse sa o urasca din tot sufletul, mai ales ca ea semana cu descrierea pe care Ashi o facuse can vorbise despre Ayame si pentru ca acum Ikusa o respingea din cauza ei. Era hotarita sa o omoare incet si sa ii provoace multa suferinta. Avea sa se uite la ea in timp ce frumoasa ei piele avea sa fie rupta putin cate putin cu un cleste incins. Ii va scoate ochii cu o lingura si ii va taia limba cu un cutit ruginit. Avea sa rada si sa o tachineze. Cat de bine ar fi fost sa o vada pe cea care ii tot fura iubiti murind in chinuri groaznice. Isi imagina cum avea sa o chinuie pana ea avea sa ii ofere tipatul de groaza, de frica de moarte. Deja se incinse la imaginea torturii pe care avea sa i-o aplice fetei cand o va rapi. Nici nu mai putea sa astepte, atat era de entuziasmata.
Akki inca nu terminase de imaginat moartea si tortura lui Yuri cand o vazu. Nu avea nici o treaba, mergea singura, ganditoare si fericita. O ura din tot sufletul in acel moment.

Pe holurile scolii

Seya nu trebuia sa o caute prea mult pe Steph. Stia unde era aceasta, statea ca de obicei in banca ei facand planuri cum avea sa il cucereasca pe Ikusa. Ii daduse numarul lui de telefon dar cand erau la liceu, el se prefacea ca nici nu o cunoaste. Asta o scotea din sarite si o ambitiona si mai mult in planul ei de a-l seduce. Asa ca atunci cand l-a vazut pe Seya intrand, stia ca ceva tocmai s-a intamplat cu Ikusa si de abia astepta sa auda ce se intamplase.
-Buna Steph! Nu o sa iti vina sa crezi ce am vazut.
-Mmm? Ce ai vazut? Intreba ea curioasa.
-L-am vazut pe Ikusa cum se saruta si o imbratisa pe tipa aceea, cum o chema? Akki. Cel putin cred ca ea era…. O insala pe fata pe Yuri si ea nici nu este constienta de asta, Steph, spuse Seya indignat de purtarea lui Ikusa fata de Yuri, uitand ca ei doi, de fapt, nu erau un cuplu si deci el nu o insela.
“ Daca as fi fost eu in locul lui Ikusa si m-as fi bucurat de atentia ei as stii cum sa o apreciez, sa o pretuiesc, nu mi-as fi batut joc de ea asa cum face Ikusa “ isi zicea Seya in gand.
-Ah! Zise Steph incepand sa fie invidioasa pe tipa aceea dar bucuroasa ca astfel o putea indeparta pe Yuri. Fi atent, ma asculti?
-Da, spune.
-trebuie sa stai odata cu Yuri, doar voi doi si sa vorbesti cu ea. Ii zici la inceput nimicuri, lucruri fara valoare ca mai apoi il strecori discret pe Ikusa in discutie si ii povestesti ce ai vazut astazi. Dupa ce faci asta, incepi sa ii spui ca daca tu erai in locul lui o pretuiai mai mult, ca te-ai purta cu ea la fel cum te porti cu un obiect scump si fragil. Tu nu ai rani-o niciodata si ai iubi-o asa cum merita sa fie iubita. Asta ii spui, ai inteles?
-Da, dar cum pot sa vorbesc cu ea intre patru ochi cand ea este tot timpul cu cei doi? Intreba Seya putin dezamagit. Adica vreau sa spun ca ea are ochi doar pentru ei doi. Eu nu sunt decat un simplu coleg in ochii ei.
-Lasa ca ma ocup eu de toate. Ai incredere in mine.
“In doar o saptamana, Yuri va fi indragostita de Seya asa cum nu a fost niciodata in viata ei si cand voi scapa de ea, drumul va fi liber spre inima lui Ikusa” gandi Steph.
-Bine. Sa stii ca am incredere in tine si in judecata ta.
-Ok. Acum dute in fata liceului si asteapt-o pe Yuri. Vorbeste cu ea, baga-te in seama cu ea mai mult. Prefate interesat de proiectul pe care il faceti impreuna si strecoara complimente din cand in cand.
-Asa o sa fac, multumesc pentru sfaturi, Steph! Spuse el entuziasmat de viitorul ce si-l inchipuia impreuna cu fata iubita.
-Asa, dute la ea, Seya! Tipa ea, satisfacuta de planul ce se pusese in miscare.

In beciul unei case

Intr-o incapere intunecoasa ce avea un miros de spatiu inchis si mucegait, o fata statea legata pe un scaun. Era inspaimantata si imi amintea cu groaza de rapitori ei. Nu ii facusera mare lucru, ii luasera sange, o suvita din parul ei rosu si o tachinau din cand in cand cu diverse descrieri a lucrurilor pe care aveau sa I le faca, insa nu le pusesera in aplicare, dar ea se temea ca aveau sa le faca intr-un sfarsit. Statea in beciul acela de vreo trei zile, cel putin credea ca trecusera trei zile, asa ii spusesera rapitori, ea pierduse notiunea timpului de mult si se intreba in fiecare clipa in care era constienta: de ce nimeni nu vine sa o salveze.
Deodata usa beciului se deschis si pentru cateva secunde lasa sa intre, in camera intunecata, razele becului ce lumina camera de deasupra.
Cat de mult si-ar fi dorit prizoniera sa mai vada lumina soarelui inca o data. Nu vroia sa moara acolo, dar de cand ii vazu pe cei doi barbati, ce coborau, stia ca ii sosise ceasul. Pana acum la ea venise ori unul, ori celalalt, niciodata amandoi. Dar cum acum amandoi au venit, stia ca urma sa se hotarasca soarta ei, era sigura de asta. Tot ce putea sa faca era sa se roage la Dumnezeu ca rapitorii ei sa se indure de ea si sa ii dea drumul.
-Buna frumoaso! Cum iti mai merge? O intreba razand William.
-Will lasa fata in pace! Nu vezi cat de incantator de speriata este? Intreba Dimitri aproape nemaiputand respira de fericire la vederea chinului prin care trecea ea.
-Nu ai nici un haz, Dimitri. Chiar nici unul, spuse William suparat pentru ca ii stricase tot cheful.
-Lasa asta acum, Will. Ce zici? O omorim sau ii dam drumul? Intreba Dimitri nerabdator de a vedea cum sangele avea sa curga din corpul fetei.
La auzul acestei intrebari, fata se uita cu o ultima speranta la cel caruia ii zicea Will. Parca toata fiinta ei se afla in ochii acesteia, care il implorau sa ii dea drumul. Pe rapitor nu il impresiona nimeni, asa ca ochii de caprioara ai victimei il lasara rece, nereusind sa-I trezeasca nici cea mai mica emotie.
-Da-I drumul, Dimitri. A suferit destul in aceste ultime zile. Nu crezi ca ne-am distrat destul pe seama ei? Si asa nu vrem sa avem de-aface cu politia. Deja ne-au dat la televizor, o sa ne fie mai greu acum sa le rapim.
-Poftim? Ai…. William… inchipuieti cum o sa sangereze…. Cum ochii aceia isi vor pierde scanteia de viata, cum corpul o sa devina rigid si rece. Numai imagineaza-ti ce bine o sa ne simtim la vederea acelei scene.
-Nu, si acesta este ultimul meu raspuns, spuse el cu un ton de stapan si sef pe viata lui Dimitri.
-Foarte bine morocanosule, dar sa stii ca urmatoarele vor muri.
-Vom mai vedeam noi, Dimitri. Vom mai vedea, zicand asta Will pleca din beci ducandu-se sa se relaxeze in patul lui.
-Hey, fetito azi e ziua ta norocoasa. Hai sa iti desfac legaturile astea si vei fi libera sa pleci, dar daca spui cuiva despre noi sa stii ca nu vei scapa.
Legand-o la ochi si dezlegandu-I legaturile de la maini si picioare, Dimitri o duse pe fata pe una dintre multele alei din Tokyo si ii spuse sa numere pana la o suta in timp ce el se intorcea inapoi la ascunzatoare.
Fata odata libera cazu in genunchi si ramase pe alea pustie uitand sa mai numere, fiind prea speriata sa faca ceva. Ramase acolo pana se simti in stare sa isi dea jos legatura de la ochi. Inca ii mai era frica sa-si dea esarfa de la ochi din cauza a ceea ce putea sa vada odata ce nu mai era. Se temea de o gluma proasta din partea celor doi, se astepta ca acestia sa o amageasca cu libertatea in scopul de a o chinui, dar odata ce reusi sa dea esarfa jos vazu razele soarelui stralucitor ce ii ranea ochii ingrozitor. Dar ei nu ii pasa, era bucuroasa ca poate sa vada soarele din nou, ca era libera. Cu picoarele tremurande reusi sa se ridice si sa iasa din acea alee. Le ceru ajutorul celor din jur dar ei se fereau de ea, uitandu-se speriati la felul in care arata. Cum se indrepta spre cineva cum acel cineva se indeparta cat de repede putea de ea, refuzand sa o asculte. Intr-un final renunta sa le mai ceara ajutorul si incerca sa se descurce singura, sa gaseasca singura drumul spre casa. Reusi cu greu sa ajunga in singuranta casei ei, in bratele protectoare ale parintilor, carora le promise sa nu mai fuga niciodata seara de acasa.

P.S.: pt cei care o vad pe Yuri cu Hissori, va pot spune ca nu se va intampla dar sa stiti ca si pe el il asteapta o foarte mare surpriza. Nu va mai dura mult si va ateriza inca un personaj in aceasta poveste;))

[Minnie]

Hello, again! :D

poi...cum ti-am mai spus, te descurci minunat sa narezi la persoana 1, modurile de expunere sunt intr-o armonie perfecta, creand o poveste usor de urmarita, plina de suspans si invaluita in multe mistere ce usor se dezleaga si te face sa vrei sa citesti din ce in ce mai mult sa afli ce se va intampla:X...bravo :>

well...sincer...pacat ca Yuri nu o sa fie cu Hissori...adica eu chiar nu pot sa-l vad cu alta fata :))(stiu! te cam stresez cu chestia asta:"> ) si acum chiar m-ai facut curioasa, cine va fii fata perfecta pt Hissori;;)?!

astept nextul cu nerabdare! spor la scris!
kisses >:D<

[BloodyInnocence]

Va multumesc mult pentru comenturi.
Deci Minnie nu ma stresezi deloc, chiar imi face placere. O sa vezi, trebuie sa ai putina rabdare.
marya02 ma bucur ca iti place, sper sa citesti in continuare.

In fata liceului

In alta parte a orasului, Akki se pregatea pentru propria ei rapire. Considerase ca atunci era momentul ei. Yuri de abia se despartise de Hissori si statea singura la intrarea in liceu. Era o tinta usoara pentru un demon asa experimentat ca ea, isi spunea Akki. Se duse la Yuri si ii puse mana pe umar.
-Hey, buna scumpete! Spuse Akki gandindu-se ca ar fi fost mai bine daca ar fi putut sa o convinga sa mearga cu ea pana undeva.
-Buna…a..
-Akki, scumpete.
-Akki, scuza-ma, am uitat pur si simplu cum te cheama.
-Nu-I nimic, scumpete, minti Akki.
O enervase ca nu ii mai stia numele. Acest lucru inseamna ca nu ii daduse nici o importanta. Avea de gand sa o invete minte, astfel nu ii va mai uita numele niciodata.
-Ce faci pe aici? Parca te-ai mutat.
-Eh… am venit sa ii fac o vizita de curtoazie lui Ikusa.
-A, da? Zise Yuri de abia reusind sa rosteasca acele cuvinte.
-Da, m-am intalnit cu el mai devreme. Din acea cauza a venit la acea ora la scoala. Nu stiai?
Minti din nou Akki, stiind ca in acest fel o va afecta pe Yuri foarte mult. De fapt, ea nici nu stia cand plecase de acasa ca avea sa dea peste Ikusa atat de devreme. Ea banui cand o vazu pe Yuri ca el nu venise cu ea si deci nu avea de unde sa stie adevaratul motiv pentru care el plecase atat de devreme de acasa.
-Inseamna ca din cauza ta a venit el la acea ora matinala la scoala. Mi se parea mie ca este ceva la mijloc, el nu ar venit la scoala mai devreme nici sa il omori.
-Dap, asta este adevarul. Auzi nu vrei sa vii cu mine pana la magazin, aici aproape? Spuse ea cu un zambet diabolic.
-Nu stiu…astept pe cineva.
-Haide, numai un minuta va dura, promit.
-De ce nu te duci singura?
Yuri simtea ca ceva nu este tocmai in regula si nu stia cum sa faca sa iasa din incurcatura. La refuzul fetei, Akki incepuse sa o stranga mai tare de umar pentru a nu o lasa sa fuga asa usor. Nu vroia sa o ia cu forta deoarece se aflau in fata scolii si oricand cineva putea sa o vada si sa ii anunte pe cei doi ingeri. Daca ar fi putut sa o convinga sa vina de buna voie, ar fi fost altceva. Din pacate trebuia sa recurga la forta pentru a o duce intr-un loc izolat unde se putea juca cu ea pana cand moartea se va indura si o va cruta. Adrenalina incepu sa ii alerge prin vene numai la imaginea corpului ei contorsionat. O stranse mai tare de umar si tocmai cand vroia sa o forteze sa vina cu ea aparu Seya dupa colt, care se indrepta fericit spre ele. Se vazu nevoita sa ii dea drumul, planul ei daduse gres.
-Bine, atunci scumpete! Ne vom mai intalni noi! O zi buna! Pa-pa! zise Akki grabita sa dispara mai repede, simtind cum furia creste in ea si nu mai poate sa o controleze.
-Hey, Yuri?! Ce este? Ti s-a intamplat ceva? Nu te simti bine? O intreba baiatul ingrijorat cand o vazu cat de alba era la fata.
-M…. m-ai… m-ai salvat! Zicand asta sari de gatul lui, pupandu-l pe obraji.
Soarta isi arata din nou colti punandu-le inca o piedica in drum lui Yuri si Ikusa. De parca relatia dintre ei nu era si asa destul de incurcata si dificila, destinul il facu pe Ikusa sa apara din senin pe drum si sa o vada pe Yuri cum pupa pe cineva, initial nu il recunoscuse. Nu avea nici un stres, se intorcea incet in liceu pentru a vorbi ceva important cu Hissori, cand o vazu pe fata in bratele lui Seya. Ramase socat la acea scena si se uita ca prostul la ea, nevenindu-I sa creada. Dupa ce il pupa, ea il observa pe Ikusa stand in fata ei la o departare de vreo zece metri, foarte uimit. In momentul in care si-a dat seama ca a fost vazut, el a plecat fara a-I mai arunca o privire. La aceasta atitudine, fata se simti foarte prost, mai ales cand ea nu considera ca i-a gresit cu nimic. Gandindu-se la atitudinea lui, se enerva si mai tare si se hotari sa nu ii mai dea atentie, asa ca se intoarse spre Seya.
Baiatul nici nu trebuia sa se intoarca pentru a afla pe cine a vazut, de i-a schimbat dispozitia atat de repede. Considera ca acum cand ea era suparata pe Ikusa, era momentul oportun pentru a-I spune ce vazuse.
-Yuri. Eu stiu ca tu il placi pe Ikusa, dar… nu stiu cum sa iti zic asta…
-Nu il plac si doar spune ce ai de spus si termina, zis Yuri mahnita.
-Pai, vezi tu, l-am vazut cum se saruta in curtea scolii cu tipa aceea, Akki.
-Poftim? Deci era adevarat ce mi-a zis…..
-Iti spun adevarul.
In acea clipa Yuri simti cum cerul I se prabuseste in cap. Nu ii venea sa creada ce auzise dar era sigura ca acela era adevarul, altfel Akki nu ar fi avut ce sa caute acolo. Din acel moment se hotari sa nu o mai intereseze actiunile lui Ikusa, care din punctul ei de vedere era un adevarat prefacut.
-Stii… ai nevoie de cineva care sa te respecte si sa te aprecieze asa cum esti tu. Sa te iubeasca si el la randul lui la fel de mult, nu numai tu sa il iubesti.
-Seya ai inteles gresit. Eu nu il iubesc pe Ikusa, de altfel nici nu il plac macar. Nici nu incape vorba de iubire, dar ai dreptate. Am fost atat de oarba incat nu am vazut cine tine la mine cu adevarat, spunand asta Yuri il imbratisa pe Seya si plecara amandoi spre clasa, tinandu-se de mana ca doi porumbei.

In laboratorul de biologie

Steph se gandi bine inainte sa intre in biroul doamnei profesoare de biologie. Inca nu era sigura de planul ei. Exista posibilitatea ca profesoara sa nu fie de acord sau mai rau ca Yuri sa nu fie de acord. Trebuia sa incerce, daca nu incerca atunci nu avea de unde sa stie ce se va intampla. Asa ca batu la usa si intra.
-Buna ziua, doamna profesoara!
-Bunza ziua, Steph! Cu ce te pot ajuta?
-Stiti, este vorba despre proiectul acela, m-a rugat Yuri sa vorbesc cu dumneavoastra. Spera sa o lasati pe ea si pe Seya sa isi faca azi proiectul in laboratorul de biologie.
-Da, scumpo. Cum sa nu? Le pot da si cateva sfaturi daca vor, dar nu ii pot lasa in timpul orelor. Daca ei pot sta dupa ore, sunt bucuroasa sa ii ajut, spuse profesoara zambind.
-Da, este perfect si ei vroiau sa stea in laborator dupa ore. Ma duc sa ii anunt. Sunteti foarte amabila, doamna profesoara, spunand aceasta Steph o saluta si iesi bucuroasa ca planul ei a mers perfect, cel putin pana acum . De aici incolo era mai complicat.
Steph mergea pe holurile liceului, ganditoare si nu-l observa pe Ikusa care era chiar in fata ei. Niciunul dintre ei nu vedea pe unde merge, asa ca atunci cand s-au ciocnit unul de altul, era de asteptat. Ikusa, din reflex, o apuca pe Steph de mijloc si o trase spre el ca sa nu cada. Steph nu-si dadu seama cine este dar odata in bratele acelei persoane, o stranse in brate lipindu-si capul mic de pieptul mare si puternic al persoanei din fata. Nu auzi protestele fetelor ce se tineau dupa Ikusa si de altfel chiar daca le-ar fi auzit nu i-ar fi pasat. La fel de puternic si plin de muschi isi inchipuia ca este si pieptul lui Ikusa si inchipuindu-si ca el este cel care o tinea, isi freca obrazul de bluza neagra, impregnata cu mirosul si parfumul lui barbatesc. Niciodata nu si-ar fi putut inchipui ca acesta ar imbratisa-o in realitate, dar aceea era realitatea si se simtea atat de bine.
Pe de cealalta parte, Ikusa ramasese uimit cand se trezi imbratisat de Steph si apoi cum ea isi freca capul de pieptul lui. Erau senzatii noi pentru el. Niciodata o fata nu il imbratisa-se sau isi frecase capul de pieptul lui. Ii placea acele senzatii produse de actiunile ei.
“ Doamne cat de bine este! Daca ar fi facut asta si Yuri… totul ar fi fost perfect! Dar nu, nu pot sa ma gandesc la asa ceva. Yuri are prieten si nu poate sa stea cu mine. Asta este. Este alegerea ei si doar a ei, dar eu as putea sa stau cu Steph. Sa o cunosc mai bine pe fata aceasta care imi da furnicaturi. Am vazut-o cum se uita la mine si dupa acea privire stiu ca vrea sa stea cu mine. Macar sa ma distrez si eu putin cat timp o caut pe conducatoarea mea mult-iubita. Nu este nimic rau in asta, nu? Normal ca nu este, ce ar putea fi?”. La asta se gandea el si cu acele lucruri in gand ii puse mana la barbie, ridicandu-I capul pentru a o saruta.
Doar atunci cand el se inclina spre ea pentru a o saruta, si-a dat seama ca fanteziile ei devenisera realitate.
Cu imaginea lui Yuri in fata ochilor, el o saruta pe Steph cu toata pasiunea ce statea ascunsa in adancul sufletului sau. Isi trecu limba peste buzele ei si apoi o forta sa isi deschida gura pentru a putea sa i-o exploreze in voie. Se juca putin amuzat cu limba ei care nu stia ce sa faca, poate din cauza ca a luat-o prea din scurt sau poate din cauza ca nu avea destula experienta. Sarutul lor nu dura mult, nu se ridicase deloc asteptarilor lui. Nu se compara deloc cu sarutul din biblioteca dar trebuia sa se multumeasca cu atat. Nu le putea avea pe toate, asa ca se hotari sa guste cate putin din deliciile pe care I le oferea Steph.
Pe de alta parte, steph traia experienta vietii ei, pentru prima data ea se alegea cu Fat-Frumos si Yuri cu “ ratusca cea urata” iar modul lui Ikusa de a saruta o ridica in al noualea cer. Numai avea de gand sa ii dea drumul niciodata. Se decise sa nu piarda in fata lui Yuri, nu si de data aceasta. Saruta atat de bine incat o facea sa se intrebe ce altceva mai stia sa faca si cat de bine stia sa le faca.
In momentul in care sarutul se termina, steph il intreb timida, cu obrajii putin imbujorati ca o fecioara ce tocmai a avut primul ei sarut:
-Asta inseamna ca esti prietenul meu?
-Da, Steph, asta inseamna. De acum incolo esti a mea si doar a mea, ai inteles? Zise el posesiv.
-Da, spuse ea punandu-si la loc capul pe pieptul lui mare.
Pentru prima oara de cand daduse peste el le auzi pe celelalte fete cum comentau stupefiate tot ceea ce se intamplase. Nimic nu putea sa ii fure bucuria victorie in acel moment, nici macar o mana de fete care o criticau si ii gaseau tot felul de defecte.

Prin holurile scolii

Hissori cauta pe cineva disperat prin scoala.
“ Unde o fi, Doamne? Yuri mi-a zis ca l-a vazut in liceu, deci asta inseamna ca a terminat de cautat la biblioteca, pe unde poate umbla si Ikusa? Trebuie neaparat sa ne intoarcem in Eden si el umbla haihui! Cand o sa il gasesc, o sa il vada pe Dumnezeu mai repede decat a anticipat!” isi spune el in gand foarte nervos.
Deodata dupa un colt, in fata lui apare Ikusa tinand mana dreapta pe umerii lui Steph, bucurandu-se unul de compania celuilalt. Dupa cate vazu Hissori, doar Steph era bucuroasa ca sta cu asa numitul lui frate, Ikusa nu parea prea incantat de compania fetei dar se prefacea destul de bine.
-Unde imi umbli?! Striga Hissori.
-Cum adica unde? Pe aici, dar ce s-a intamplat fratioare, de ce esti atat de palid? Il intreba el nonsalant.
-Trebuie sa plecam acum “la parinti nostri”! zise Hissori accentuand ultimele doua cuvinte. S-a intamplat ceva groaznic. Am aranjat totul, acum trebuie sa plecam cat mai repede.
-Da, da, sigur. Imediat. Scuza-ma scumpete, dar trebuie sa plec, zicand asta o saruta pe Steph sun privirile uimite ale lui Hissori.
In acel moment isi dadu seama el ce lipsea din acea imagine, si anume: cardul de fete care se tinea de obicei dupa Ikusa. Daca ar fi durat mai mult de un minut acel sarut lui Hissori cu siguranta i-ar fi iesit ochii din orbite, dar din fericire nu dura. Cand fratele lui termina il lua de mana si se indreptara spre iesirea din liceu. Ajunsi in strada, cautara o alee pustie unde nimeni nu avea sa ii vada. Odata intrati in acea alee, se uitara in toate partile pentru a fi siguri ca nu au spectatori si se transformara, doua perechi de aripi mari, pufoase aparura in spatele lor, o pereche era de un alb impecabil in timp ce cealalta era de un negru abisal. Isi desfacura incet aripile, care intepenisera din cauza ca nu le folosisera de mult timp si le scuturara pentru a reface cat de cat circulatia sangelui prin arterele lor. “Magnific” ar fi fost cuvantul care le-ar fi venit in minte oamenilor, daca i-ar fi vazut pe cei doi ingeri cum si le dezvaluie, si nici “magnific” nu este o descriere care sa cuprinda farmecul de basm al acelei scene. Cum au aparut din neant, cum straluceau in lumina soarelui, erau de-a dreptul dumnezeiesti. Numai ingeri cei mai puri detineau asemenea aripi ce nici nu se puteau descrie in cuvinte. Era o vorba ce circula printre ingeri ca destinul lor este scris cu sangele pe aripi, iar cu cat destinul era mai maret cu atat acestea straluceau mai tare. Daca acea vorba era adevarata atunci cei doi urmau sa aibe un destin maret. Dupa cateva minute de dezmortit ei isi luara zborul spre Eden. Un cerc se deschise in nori, inchitindu-I pe cei doi si ducandu-I in alt cer albastru ce semana cu cel pamantesc.
-Deci… Hissori spune-mi ce s-a intamplat, care este situatia?
-Nu stiu. Nu scria in mesaj ce s-a intampla. Spunea doar ca sa venim urgent, pentru ca ceva rau s-a intamplat. Era un mesaj foarte special si important, din acela care ii apare in fata destinatarului.
-Ce crezi c-a sa petrecut dupa parerea ta?
-Exista posibilitatea ca un inger sa fi descoperit identitatea tradatorului, iar inainte ca el sa ii divulge secretul a fost asasinat.
-Posibil… sau poate au aflat ceva despre conducatoarea noastra.
-Apropo de Inaltimea Sa. Ce iti veni sa stai cu tina aceea… Steph. Nu iti placea de Yuri? Intreba Hissori amintindu-si scena de mai devreme. Stiu ca nu avem voie sa interactionam cu oameni, dar trebuie momentan sa pastram aparentele. Credeam ca intr-un final o sa ajungi sa stai cu ea, nu cu altcineva.
-Hm…. Delicat subiect.
-Incearca sa imi explici si asa avem destul de mult de parcurs pana in oras.
-Yuri are prieten, tipul acela care se numeste Seya. Credeam ca ma place dupa sarutul din biblioteca, dar nu este asa. Nu o invinovatesc ca si-a facut prieten dar acum ca nu o pot aveam, imi dau seama ca ma deranjaza acest lucru. Nici nu stiu de ce, este o senzatie noua pentru mine. Un sentiment pe care nu l-am mai avut pana acum, dar tu trebuie sa stii la ce ma refer, tu le stii pe toate. Oricum nu conteaza, am avut un vis aseara si imi spunea sa stau departe de ea altfel ceva rau se va intampla.
-O premonitie?
-Nu sunt sigur, dar nu cred ca ar trebui sa imi asum acel risc.
-Da, ai dreptate, dar sa stii ca tot nu-mi place ca stai cu tipa aceea. Este o scorpie.
-Stiu. Ma distrez si eu putin.
-Ai grija.
-E, hai ce poate sa imi faca?
-Ea nimic dar tu poti sa frangi niste inimi.
-Lasa asta si hai mai repede, am o presimtire rea in legatura cu mesajul acela. De abia astept sa aflu ce s-a intamplat.

[Minnie]

Salutik!:-)..

well....si de aceasta data un capitol extraordinar, modurile de expunere se imbina frumos, limbaj destul de artistic, iar marimea capitolului este chiar OK, destul cat sa imi satisfac "pofta" de citit :D...
altceva...fii atenta la greselile de tastare si la repetitii, ai anumite pasaje in care spui acelasi lucru de prea multe ori...si devine sacaitor :|

Deci Minnie nu ma stresezi deloc, chiar imi face placere. O sa vezi, trebuie sa ai putina rabdare.

:">....well...astept cu nerabdare >:D<
spor la scris!:*
:bye:

[BloodyInnocence]

Deoarece am scapat de teste si teze azi incolo o sa incerc sa uploadez mai des.
Multumesc tuturor celor care si-au exprimat parerea dar si celor care citesc.

In ascunzatoarea celor doi demoni

Intr-o camera mobilata doar cu strictul necesar, stateau doi demoni, William si Dimitri, uitandu-se la ecranul calculatorului. Ei rulau imaginile unor fete sperand sa le sara in ochi cineva mai special pe care sa o rapeasca. Deodata Dimitri apasa pe butonul stop. El oprise acea prezentare la poza unei fete inocente si frumoase cu ochii verzi si par roscat. Ochii ei pareau a se uita fix la cel ce o fotografiase, iar acum pareau a se uita fix la el. Il fascina privirea aceea atat de intensa incat ti s-ar fi parut ca vede direct in sufletul tau, vroia ca ea sa se uite in ochii lui si sa vada ce inseamna rautatea pura. Sa ii tina inocenta in mana si sa o zdrobeasca lasand in urma un suflet corupt.
-Hey, Dimitri! Trezeste-te frate! Vrei ca ea sa fie urmatoarea victima? Intreba William nerabdator.
-Daaaaaaaa… spuse Dimitri cu jumatate de gura in timp ce cu degetul mare atingea ecranul in dreptul obrazului fetei. Este… este atat de frumoasa… va fi o placere sa vad cum sangele se scurge din trupul ei si o data cu el si viata acestei fete. Iti poti imagina Will? La o asemenea fata sunt sigur ca are un corp superb. Sa vezi cum acel corp atat de sanatos si frumos se transforma intr-o stana de piatra, ce in curand va putrezi.
Dimitri se uita la poza fetei dar de fapt in fata ochilor avea acel tablou morbid al ei in pragul mortii. Numai la gandul a ceea ce avea sa ii faca si simtea cum sangele incepe sa ii alerge in vene. Nici nu isi putea inchipui ce s-ar fi intamplat daca ar fi facut-o. Nu se mai simtise atat de entuziasmat si excitat de mult.
-Nu, Dimitri! Nu vreau sa imi imaginez. Nu mai vreau sa le ranim pe aceste fete. Sunt unele atat de pure si inocente…. Stii ca mie imi place sa torturez doar fetele care si-au pierdut inocenta. Ea este atat de copila. Uita-te la ea, cum poti sa ii faci ceva rau? Intreba William scarbit de ideile colegului sau.
Nici el nu era mai sus dar cand vedea o asemenea fata, nu mai putea sa ii faca nimic, pentru ca ii amintea de sora lui. Amintiri dureroase ii navalira mintea. Sora lui a fost si ea, pe vremea cand a fost muritor, inocenta si pura pana ce a intalnit-o pe tarfa scolii. Era atat de mica si de usor influentabila incat ar fi vrut sa o tina inchisa in casa departe de viata cruta de afara dar nu reusise. Asa ca a facut tot ce a putut sa o protejeze, i-a spus de nenumarate orisa se tina departe de ea dar nu l-a ascultat si atunci cand ea nu vroia sa asculte, s-a dus la tipa aceea si a amenintat-o sa se tina departe de surioara lui draga, insa ei nu i-a pasat de nici una din amenintarile lui. Vedea cum surioara lui se transforma incet intr-o persoana straina lui si nu stia cum sa faca sa o aduca inapoi. Astfel in cateva luni nu mai era deloc pura si inocenta. Nu mai era sora lui. Nu s-ar fi intamplat nimic daca nu venea intr-o zi acasa mai devreme decat trebuia si nu ar fi vazut-o pe jumatate dezbracata in bratele unui baiat. In acel moment a clacat si dupa ce l-a dat afara pe acel baiat in suturi a omorit-o, ea a fost prima lui victima. Cat de mult i-a placut sa o faca sa sufere. Nici una din rugamintile ei nu l-a afectat, ba din contra ii placea si mai mult cand o auzea cum se ruga de el. Nu ii parea rau pentru ceea ce a facut, considera ca a salvat-o, dar din cauza ei nu putea sa se atinga de fetele pure, intotdeauna ii aminteau de cum era ea. De adevarata lui surioara si de singura pe care a cunoscut-o si a iubit-o neconditionat. El era sigur ca a murit atunci cand si-a pierdut inocenta. Asa ca vazand-o pe fata aceea nu vroia cu nici un chip sa o raneasca, ar fi vrut mai mult sa o tina in brate si sa o protejeze de toate lucrurile care ar fi putut sa ii fure inocenta. Vazand-o si-a dat seama ca ea poate fi reincarnarea conducatoarei ingerilor. Auzise de ea si stia ca numai ea este in stare sa scoata la iveala lucrurile bune din cineva. Asta facea si acum in ciudata faptului ca nu era prezenta, daca ar fi fost altcineva nu ar fi putut sa ii aduca aminte de sora lui sau sa scoata la iveala dorinta lui de a proteja fetele inocente.
-Bine, Dimitri! Putem sa o rapim pe fata aceea… se uita la monitor sa vada cum o cheama… fata aceasta Yuri Uzuri, dar nu vreau sa ii faci absolut nici un rau. Ai inteles?
-Mai vedem Will, mai vedem. Nu iti promit nimic. Este prea apetisanta pentru a o lasa libera. Mult prea apetisanta si apropo, imi esti dator cu o fata, spuse Dimitri iesind din incapere.
Dupa ce el iesi, William isi promise ca o va apara cu viata lui pe fiinta acea magnifica, daca va fi cazul. Nu avea sa mai dea gres de aceasta data, avea sa o protejeze cu viata lui daca va fi nevoie. Spunandu-si aceste lucruri, saruta fruntea fetei din poza si inchise calculatorul iesind si el din incapere.

In liceu

De abia s-a sunat de intarare la ore si elevii intra dezamagiti in clase. Numai doi elevi stau la usa clasei asteptand ca profesoara sa apara. Ei vorbesc intre ei si par a se bucura unul de compania celuilalt.
In fata clasei sta Seya si Yuri. El este intr-adevar entuziasmat de modul in care au iesit lucrurile si de situatia in care se afla. Se bucura de prezenta ei. Pe de alta parte Yuri doar dadea impresia ca se distreaza, isi daduse seama ca Seya era mai plictisitor decat credea ea. Se simtea prost ca i-a acceptat prietenia cand nu il placea si s-ar fi simtit si m-ai prost daca s-ar fi despartit de el. Ii parea rau ca nu poate sa se bucure cu adevarat de prezenta lui dar in interiorul ei se simtea atat de ranita si dezorientata incat nu putea sa vada partea plina a paharului. Se intreba daca Ikusa facuse toate acele lucruri. Intorcea pe toate partile ce stia incercand sa afle adevarul dar nu reusea. Ar fi vrut sa vorbeasca cu Ikusa, sa afle de la el adevarul, nu de la altcineva dar el era de negasit, parca se evaporase impreuna cu fratele lui. De parca faza cu sarutul dintre el si Akki nu ar fi fost de ajuns, Steph radia de fericire din cauza ca reusise sa il faca pe Ikusa prietenul ei. Aceasta relatie a dat-o si mai rau peste cap. Nu mai stia ce se intampla. Nu credea ca este adevarat dar dupa expresia colegei sale, stia ca aceea era realitatea. Se enerva cand isi dadu seama ca era atat de derutata din cauza lui si isi spuse ca nu avea sa ii mai dea atentie de acum incolo. Se va bucura de relatia ei cu Seya si il va uita pe necioplitul acela.
In sfarsit aparu profesoara intrerupandu-I sirul gandurilor lui Yuri.
-Hey, buna Seya, Yuri. Ce faceti?
-Va asteptam pntru a vorbi cu dumneavoastra despre proiect. Am vrea sa ramanem dupa ore pentru a-l termina.
-Da, da sigur. Nu este absolut nici o problema, acum la ora cu voi. Hai, hai.
-Multumim, spusera mandoi in acelasi timp.
Intrara in clasa si Yuri se aseza in banca sa evitand sa priveasca in banca din spatele ei, incercand sa arate ca nu este interesata daca Ikusa este sau nu. In timpul orei ea se intoarse in spate pentru a-I cere lui un creion pentru ca al ei se rupsese. Atunci observa lipsa lui. Nu ar fi vrut sa o intrebe pe Steph unde este dar nu avea incotro, asa ca se intoarse la banca colegei ei si ii facu semn sa se uite la ea.
-Steph, hey Steph!
-Da, Yuri, ce este? Spuse ea cu un ton de atotstiutoare plictisita.
-Ma intrebam unde este Ikusa. Parca trebuia sa vina la ora de biologie… a disparut si Hissori, nu stii tu ceva?
-Da, trebuia, dar el cu fratele lui au plecat inapoi in America pentru ca s-a intamplat ceva cu parinti lor.
-Nasol, sper ca nu este nimic foarte grav.
-Nu, nu este. Acum daca ai terminat cu intrebarile, te-as ruga sa ma lasi in pace.
-Bine, mersi.
“ Imi vine sa ii dau una in moaca aceea de proasta, dar nu pot. Nu vreau sa ii arat ca ma afecteaza modul in care se comporta. Nici nu o sa ma cobor la nivelul ei si sa ma port la fel ca ea. Pur si simplu nu o sa ii dau satisfactia pe care o doreste.” Gandea Yuri in timp ce scria lectia pe caiet.

In laboratorul de biologie

Dupa ce orele s-au terminat, Yuri impreuna cu Seya si profesoara de biologie intrara in laborator pentru ca cei doi elevi sa isi termine proiectul.
In primele doua ore de cand incepura sa lucreze la proiect, yuri visa cu ochii deschisi cum avea Seya sa o ia prin surprintere si sa o sarute. Visul a ramas doar atat, un simplu vis. Acel gest era demn de Ikusa, nu de inocenta prietenului ei. El nu a facut absolut nimic din ceea ce spera ea ci se inrosea tot numai daca o atingea. Se purta cu ea cu manusi si asta nu ii placea deloc. Nu vroia sa fie un bibelou ridicat si slavit pe un piedestral, de aceea incepuse sa duca dorul ironiilor si cuvintelor picante ale lui Ikusa, cu el nu se plictisea niciodata. Pe de alta parte, colega ei avea dreptate, baietii ca el au nevoie de fete ca Steph, nu ca ea. Cel mai potrivit gen de baiat pentru aceasta era Seya. Atent, grijuliu, inocent, bun opusul lui Ikusa ii trebuia ei, dar nu isi dorea acel gen de baiat.
“ Daca aceasta este situatia de ce nu ma pot multimi cu atat?” se intreba Yuri trista.
Linistea domnea in laborator in timp ce ei lucrau la proiect.
Seya era cu totul absorbit de ceea ce facea si de prezenta lui Yuri. Nici daca il imbatai nu s-ar fi simtit atat de ametit cum se simtea in acea clipa. De acea cand ii suna telefonul nici nu il auzi. I se parea ca sunetul acela este atat de departe incat era imposibil sa vina din buzunarul lui. Yuri ii atrase atentia asupra mobilului, ce suna si spre surprinderea baiatului, era intr-adevar al lui. Raspunse nauc la telefon si la fel cum raspunse, la fel plecase.
-Scuze! Trebuie sa plec, maica-mea tocmai a avut o criza, trebuie sa ajung la spital cat mai repede. Te rog, iarta-ma! Tipa Seya in timp ce se grabea sa isi i-a lucrurile si sa iasa din clasa.
Ramasa singura, Yuri mai lucra vreo doua ore la proiect, dupa care o anunta pe profesoara ca va pleca acasa.
Se facuse ora sapte seara cand ea pleca de la liceu. Desi era pe la sfarsitul primaverii si inceputul verii, se inserase destul de repede. Petrecuse atata timp in acel laborator, incat pierduse notiunea timpului. Din cauza aceasta a fost nevoita sa mearga pe scurtatura spre casa.
Tocmai cand vroia sa intre in parc, pentru a scurta drumul ii suna telefonul.
-Alo, da? Cine este?
-Hey, buna! Sunt Steph.
-Buna Steph… spuse fata disparandu-I entuziasmul automat. Sperase sa fie Ikusa cel ce o suna, nu ea.
-Ce faci? Cum a fost intalnirea cu Seya?
-Ce intalnire? Nu am avut nici o intalnire.
-Cum asa? Voi doi, singuri ca doi porumbei in laborator, au iesit scantei sunt sigura.
-Te inseli amarnic. Eu nu sunt o usuratica asa ca tine, nici nu-mi injunghi prieteni pe la spate si nici nu ma prefac ca sunt prietena cuiva, mai ales daca nu il suport pe acel cineva.
Spunand asta ii inchise telefonul in nas, dupa care il inchise de tot, aruncandu-l in ghiozdan, nestiind ca astfel isi sigila soarta. Nervoasa intra hotarita in parc, fara sa ii observe pe cei doi barbati ce o urmareau de cand a iesit din liceu.

Intr-o camera de lucru din castelul conducatoarei

Luna aparuse pe cer si lumina orasului ingerilor, dandu-I o frumusete rece. Razele ei reuseau sa patrunda pe fereastra unei camere de lucru de la etajul al doilea al castelului conducatoarei. Acestea veneau parca in ajutorul unicei lumanari din incapere, ce nu reusea sa alunge intunericul, care inghitea totul. Lumanarea se afla pe un birou din lemn de stejar, inconjurata de diverse dosare, formulare si ustensile de scris. La acel birou statea un Narkangel, intr-o pozitie relaxata, cu ochii inchisi, fiind aproape de linia invizibila a somnului, a taramului viselor. Parea atat de linistit, stand in acel scaun, incat nimeni nu putea sa fie atat de crud incat sa indrazneasca sa il trezeasca.
Tiptil, cineva intra in camera, incercand sa nu fata nici cel mai mic zgomot pentru a nu-l trezi pe cel ce se afla in fata lui. Acesta se uita la el si ii facu o scurta caracterizare. Avea cel mai simpatic par din lume: scurt, de culoarea albastru inchis, care niciodata nu statea asa cum posesorul il aranja; o pereche de ochi migdalatii si un nas ce intotdeauna ii aducea un zambet pe buze. Nasul era prea micut si fin pentru un barbat, la fel ca si buzele lui, de altfel, care erau pline si rozalii. Avea maini mici de fata si un corp de adolescent. Muschii nu se puteau vedea prin hainele lui, mult prea largi si mari pentru cineva asa de mic ca el. Ar fi fost perfect pentru un Arkangel, dar din pacate era Narkangel si stia ca acest lucru ii aduse multe complexe. Aducandu-si aminte prin ceea ce a trecut cel din fata lui pentru a obtine respectul celorlalti, un zambet trist aparu pe fata lui. Se apropie mai mult de birou pentru a-I atinge cu degetele usor fata lui cu trasaturi feminine. Ii puse mana pe barbie, el aplecandu-se in jos apropiindu-se sa il sarute. In momentul in care buzele lor se unira, Narkangelul isi deschise ochii lui albastri inchisi. Nu se impotrivi ci isi baga mana in parul celui ce il saruta si ii raspunse. Se pierdura in acele senzatii, pret de cateva minute dupa care cel care intrase se oprise si se departa de celalalt.
-Mm…buna, Michael! Spuse Ranpu dandu-si cu limba pe buza de sus.
-Buna, Ranpu, de ce m-ai chemat?
-Ca sa mai vorbim si noi, nu am mai vorbit de mult timp.
-Stiu, dar nu pot sa ma plimb pe holurile castelului asa ca tine la orice ora. Nu am ce cauta aici.
-Dar poti sa le spui ca vi sa ma vezi pe mine!
-Nu se poate. Ai innebunit de sugerezi asa ceva? Nu trebuie nimeni sa afle despre noi.
-Nu este corect, acea regula este o prostie. De ce nu putem sa iubim asa cum fac oameni? Iubirea scoate tot ce e mai bun din ei…
-Da, dar in acelasi timp scoate tot ce este mai rau din ei.
-Vrei sa spui ca esti de acord cu acea regula?
-Da.
-Si atunci de ce ma mai saruti?
-Nu stiu.
-Nu mai vrei sa fi cu mine? Intreba Ranpu deodata trist.
-Daca a fi cu tine inseamna ca lumea sa afle despre noi, atunci da. Nu te iubesc la fel de mult pe cat o iubesc pe Maiestatea Sa, Ranpu. Tin la tine dar nu pot sa renunt la onoarea de a fi langa ea pentru tine. Imi pare rau, spunand asta Michael iesi din camera, lasandu-l singur din nou pe colegul sau.
Acesta statea in picioare socat de ceea ce auzise. Nu se astepta ca tocmai Michael sa il tradeze in acest fel. Vroia doar sa petreaca mai mult timp cu el, nu sa le spuna tuturor despre ei. Relatiile intime intre ingeri erau considerate un tabu si nu aveau voie sa aiba acest fel de realtii, dar din cand in cand cineva il mai incalca. Il chemase pe Michael in acea seara pentru ca aflase cine era tradatorul si avea sa se duca la Hageshi peste cateva ore sa ii zica. Numai ca in timp ce astepta, un sentiment rau prevestitor ii incolti in inima si incepuse sa creada ca nu mai avea sa apuce ziua de maine. De aceea il chemase, pentru a-l mai vedea o data, pentru a-I mai simti inca o data buzele lui peste ale sale. Acum ca obtinuse ceea ce a vrut, putea sa moara linistit.
Orologiul batu ora noua seara. Venise timpul ca el sa plece si sa se duca la Hageshi pentru a-I spune numele acelui inger. Prevazator scrise numele pe o foaie si o lasa pe biroul sau la vedere, apoi sufla in lumanare si iesi inchizand usa in urma lui. Daca acel sentiment avea sa devina realitate ramane de vazut.

In parc

Yuri mergea, hotarita sa ajunga cat mai repede acasa, pe poteca intunecata din parc. Vroia doar sa se tranteasca in patul moale si sa adorma, sa uite de tot si de toate, sa nu mai stie de nimic. Spera ca un somn bun, fara acele vise ingrozitoare, va face minuni pentru starea ei. Nu intelegea de ce inima o durea atat de tare. O durea de cand aflase despre Ikusa si Steph, dar pana sa intre in parc nu era atat de evidenta. Parca acel loc amplifica toate sentimentele ei. Odata intrata pe alea ei preferata, umbrita de frumosii plopi batrani ce formau o bolta deasupra poteci, incepuse sa o doara inima si mai tare decat pana atunci. Nici nu observa transformarea acelor copaci, atat de dragi ei, in niste umbre rautacioase ce amenintau sa o inhate in orice clipa. Durerea ii capta toata atentia. Era ca si cum cineva ii smulgea fragmente mici din inima, hotarit fiind sa i-o sfasie in mii de bucatele. Se simtea ca o vaza preferata ce a fost sparta si lipita prost. Avea impresia ca incepuse sa piarda acele fragmente din ea pe drum si acea tortura nu mai inceta. Incepuse sa creada ca nu mai se afla pe drumul spre casa ei, ci spre salvarea ei, trebuia doar sa ajunga acolo si acel chin avea sa ia sfarsit. Era inconstienta de amenintarea celor doi barbati dar constienta ca lumina, ce considera ca o vede in fata ei, era salvarea sau mai mult mijlocul de a disparea din acea realitate cruda in care sentimentele o chinuiau. I se parea ca merge pe acea poteca de ore intregi, asa ca frica o prinse in gheara ei si tot ea o facu sa alerge fara speranta spre acea lumina. Nici ea nu stia de ce ii era teama. Din nou senzatia ca degeaba parcurge acel drum o prinse si o impinse sa alerge si mai tare pentru a ajunge la portita ei de scapare, iar acea portita parca se departa tot mai mult de ea.
Cand Yuri incepu sa fuga, cei doi, crezand ca au fost descoperiti si nevrand sa o piarda, incepura sa alerge dupa ea in incercarea disperata de a o prinde.
“In sfarsit, am ajuns la lumina!” gandi Yuri fericita.
Deodata aparu in acea lumina o persoana ce avea aripi. Un inger. Un inger ce semana cu Ikusa. Era o aparitie atat de luminoasa si imprastia in jur numai liniste si pace. Ii zambea bucuros si o invita in bratele lui, oferindu-I protectie. Parea a o chema la el, sa o duca spre locuri mai frumoase. Numai ca nu mai avea incredere in bunatatea lui, asa ca atunci cand il vazu, nu mai conta pentru ea ca el avea forma unui inger, o lua la goana in directia opusa. Vroia sa fie cat mai departe de acesta, sa nu il mai vada, sa nu il mai auda. Tot ce isi dorea era sa fie lasata in pace. Atat a fost de ranita de actiunile lui incat fugea cat putea de tare, numai sa fie cat mai departe de el. Plangand ca o disperata dadu peste cei doi urmaritori, care zapaciti din cauza alegerilor ei nu avusesera timp sa se dea din calea ei si avu loc o coliziune. Dimitri reactiona mai repede decat Yuri, prinzand-o de maini si imobilizand-o in timp ce William se chinuia sa gaseasca servetelul inmuiat in eter pentru a o adormi.
Trezindu-se imobilizata, fata se agita, folosindu-se de toate puterile, incercand sa scape. Vazandu-l pe William ca se apropie de ea il lovi in punctul lui sensibil, astfel facandu-l sa cada in genunchi de durere. Castiga ceva timp pentru a se elibera. O idee ii veni deodata in minte si se hotari sa o puna in actiune asa ca se cuminti, incetand sa se mai zvarcoleasca. Dimitri, ramanand uimit din nou de actiunile ei, slabise putin stransoarea. De atata a avut nevoie pentru a se elibera si odata libera incepu sa fuga in directia din care a venit. In spatele ei, la mica distanta, erau cei doi demoni. Parcurgand poteca pentru a doua oara in acea seara, observa de aceasta data, transformarea plopilor care erau maiestuosi ziua dar care noaptea deveneau niste umbre, gata sa o inhate in crengile lor.
A fost o lupta strasnica intre cei trei, dar intr-un final William o prinse pe Yuri, care obosise de la atata alergat si lupta, si incerca sa ii puna acea batista la nas dar ea il musca de mana, facandu-l sa scape batista. In acel moment il forta sa o imblanzeasca cu ajutorul unei vraji, asa ca ii puse mana dreapta pe frunte si spunand o incantatie o domoli. William, epuizat si el din cauza fetei, ce era plina de vanatai si zgarieturi, o ducea in brate pe Yuri, care adormise din cauza acelei vraji, spre ascunzatoarea lor. Dimitri se oferi sa o duca el pe fata in brate dar William refuza, neintentionand sa il lase pe colegul sau sa o atinga pe Yuri.
In timp ce Will o ducea pe fata, Dimitri nu isi dezlipi ochii o singura clipa de la ea. Isi inchipuia supliciile prin care va trece sub atenta lui supraveghere.
Nici unul dintre ei trei nu era constient de o a patra persoana ce ii urmarise tot timpul.