Iluzii [+16 / +18]

[Khonsu]

yupyy...capitol nou.....again :X...
MA bucur ca nu te-ai suparat pentru mica mea critica...din pacate nu mai am timp sa fac si acum la fel :(....dar am observat cateva greseli...mai ales la timpuri. De altfel, schimbi persoana in propozitie...si uneori nu suna prea frumos. De exemplu :
"I-am sters lacrimile si i-am zambit, acelasi lucru a facut si el." -I-am sters lacrimile zambind,acelasi lucru a facut si EA."
Incearca sa nu repeti de pprea multe ori aceleasi cuvinte dintr-o propozitie...cauta-le sinonime .

Acum...referitor la actiunea textului...sincer, m-a luat prin surprindere,. Nu ma asteptam ca Jay sa reactioneze chiar asa de violent la ceea ce a zis George. Asta inseamna ca totusi, are anumite sentimente pentru Amby.Mi-a placut ca a dat-o dracului pe Kate :)): ...nu-mi venea sa cred cand am citit...asta ma poate face sa sper ca ii va da papucii daca afla ca Amby se intalneste cu George...
AStept urmatorul capitol ...si din nou....sper a nu te-ai suparat pe mine :D...dar e greu sa treci cu vederea greselile cand esti la filo si ai o profa comunista :(

bye &Kissu :*

[Teh]

Neaţa. O doamne cât am dormit =]].
Fantasy Eyes -- mulţumim de comentarii şi , frate, nu se supără nimeni dacă D: spui greşelile, dacă crtici şi aşa mai departe. Chiar mă bucur că o faci, aşa ne corectăm şi noi greşelile .
Capitolul ăsta, de pildă, e scris pe la 1 -2 noaptea :]] , deci nu am corectat greşelile. Dacă sunt , chiar te rog să le enumeri D: . Mulţumesc foarte mult că citeşti.

Lectură plăcută D:


[center]Capitolul 15.[/center]

- ’Neaţa!
- Bună, Josh.
Mi-a zâmbit, lăsând un căscat să îi scape. Nu l-am luat prea mult în seamă, având în vedere că mă gândeam la întâmplarea din zilele trecute . Jocul de baschet cu Caroline, mă întrebam ce făcuseră aceştia doi. Nu ştiam cum să îi spun prietenei mele că nu vroiam ca Josh să fie încă unul pe lista ei. Amândoi erau importanţi pentru mine şi nu vroiam să se rănească reciproc, dar uneori era mai uşor să taci din gură şi să te prefaci că nu ai văzut nimic. Am lăsat de la mine, fără să întreb nimic direct. Dar ştiam că odată ce urma să o văd pe Caro, o voi îmbombarda cu întrebări. Trebuia să îmi răspundă.
Spre surprinderea mea, nimeni nu a apărut azi acasă la noi. De obicei venea Jay şi Caro, şi Danny. Câteodată şi Dave şi mergeam cu toţii. Josh aproape că mi-a luat-o înainte, dar am fugit după el. A realizat târziu gestul făcut de el.
- Ă, scuze surioară. Sunt cam obosit.
- Se vede. Am zis pe un ton afectuos. Nu l-am mai băgat în seamă tot drumul. Mi-am zis doar că este din cauza zilei de vineri şi faptul că toată lumea era extenuată la sfârşitul săptămânii. Mai puţin eu, dar eu nu avusesem o viaţă adevărată de liceu până acum. Am zâmbit la gândul acesta.
Din cauza faptului că fratele meu se mişca incredibil de greu în această dimineaţă , am ajuns cu trei minute înainte să sune clopoţelul de „ intrare ” .
Am trecut prin faţa clasei lui Josh şi acesta a intrat, făcându-mi semn cu mâna de „ pa ” , l-am salutat asemenea. Dar înainte să trec mai departe, am simţit o persoană în spatele meu. M-am întors, oarecum mirată . Era foarte aproape. În faţa mea am văzut un băiat înalt, şi foarte drăguţ. Arăta foarte bine azi, atât de ... ordonat. Şi mirosea atât de atrăgător, încât nu m-am putut abţine să nu inhalez măcar odată parfumul. Mă întrebam ce marcă este.
- Bună Amber!
Tonul îi era vesel.
- ’Neaţa George. Am zâmbit cât de vioi am putut, şi am vrut să mă întorc pentru a pleca, dar acesta m-a prins uşor de mână.
- Aş vrea... Să vorbim, după ore, poate? Adică, e o invitaţie. Tu şi cu mine, la un suc, după ore. Te duc acasă, propria mea răspundere. Pot vorbi cu fratele tău dacă vrei.
Am chicotit, gândindu-mă dacă Josh va aştepta ce are de zis sau va spune „ nu ” dinainte. Oare ce reacţie ar fi putut să aibă Jay? Hm, eram oarecum curioasă. Dar nu am privit înăuntrul clasei să văd dacă era acolo. Am răspuns într-un final.
- Ok.
Era singurul cuvânt coerent pe care îl puteam scoate. Vreau să spun, ce puteam răspunde? Mi-a dat drumul la mână printr-un gest elegant, iar eu nu am putut să nu îl admir.
- Mersi.
Mi-a zis de parcă îi făcuse o foarte mare favoare. Doar acceptasem să ies la un suc cu el, pentru că, într-adevăr era foarte simpatic. Dar, chiar în a merge atât de departe să îmi spună „ mulţumesc ” ? Aveam impresia că îşi bătea joc de mine, într-un fel. Dar nu am analizat acest fapt, simţindu-i sinceritatea din voce. Am plecat spre clasă salutându-l.
Mi-am amintit vag vorbele de „ bine ” ale lui Dave. Cum că George ar fi un băiat bun şi foarte sincer; vreau să spun... Dacă nu ar fi fost cineva „ de încredere ” nu ar fi spus niciodată asta, nu David. Când am intrat în clasă, am putut zări privirile tuturor aruncate asupra mea. Am rămas puţin surprinsă, după care am realizat că profesorul era la catedră şi eu nu bătusem înainte să intru. M-am înroşit toată şi am lăsat capul în jos.
- Îmi pare rău că am întârziat. Pot intra?
Nu ştiu cât de patetic suna, dar nu întârziasem în viaţa mea la vreo oră. Profesorul aproape că începuse să râdă la reacţia mea, şi am înţeles că era ceva cât se poate de normal. Mă întrebam de ce? M-a poftit să iau un loc, şi nu am privit ochii răutăcioşi ai colegelor mele ce mă anunţau despre părerea lor asupra mea : „ ce cretină ” , sau „ idioată ” , sau „ tocilara..” şi aşa mai departe. Vreau să spun, nu erau atât de importante. I-am zâmbit Denei şi aceasta mi-a răspuns printr-un gest amical. „ Vorbim în pauză ” mi-a exprimat faţa sa, aşa că am tăcut şi am fost atentă la ora de spaniolă.

- Amber, îmi dai pixul acela?
Cred că a fost a doua oară când mă întreba asta, dar nu eram deloc atentă la Chris.
- Ă, scuză-mă ... Poftim. I-am înmânat unul din pixurile mele şi am continuat să iau notiţe. Trecuseră de abia trei ore, şi eu stătusem în bancă toată ziua. Nici nu îmi aminteam ce făcusem în pauze; dar brusc mi se făcuse o foame teribilă. M-am bucurat când a sunat clopoţelul , anunţând pauza lungă.
- În sfârşit! Am exclamat fericită când am putut ieşi din bancă.
- Huh? Amber, ceva e în neregulă cu tine azi. A râs dar nu i-am luat în seamă , prea tare, reacţia.
- Nu-i adevărat, e de la foame. Dena a râs tare de tot la vorba mea şi s-a apropiat de mine, Danny şi Chris care încerca să îmi înapoieze pixul.
- Îl poţi ţine pentru restul zilei, sau, nu-l mai poţi înapoia deloc. E doar un pix Christian.
L-a aruncat pe bancă, fericit că nu eram genul de colegă care cerea până şi pixurile înapoi. Am râs cu toţii la reacţia lui. Înainte să îi întreb dacă vor să mergem să mâncăm la cantină, a apărut Caroline. Mi-am exprimat fără reţinere fericirea de a o vedea. Am fugit sprea ea, îmbrăţişând-o. Brusc, mi-am amintit de toate diferenţele dintre noi.
- Bună blondino. Hai să mâncăm. A rânjit larg şi eu nu-mi aminteam să fi mâncat la liceu împreună, de când ne reîncepusem viaţa în Boston.
Am acceptat printr-un gest fizic, mergând după ea. Îmi amintesc că Danny a vrut să vină şi el, dar a fost refuzat de surioara lui geamănă.
- Neah, fă loc Danny băiete . Azi sunt doar eu cu prinţesa.
Nu am putut să nu zâmbesc la aceste vorbe, şi ne-am îndreptat spre cantină. Eu mi-am luat un sandwich măricel şi un măr . Caro şi-a luat mai „ multe” , aşa că nu am stat să analizez tot.
- Ce „ meci ” ai avut tu cu Josh?
Întrebarea a sunat ceva mai îndrăzneaţă decât aş fi crezut că o pot face să pară. Am înghiţit în sec, nu întrebam niciodată aşa de direct. Şi totuşi, era vorba de Caroline.
- Baschet, Amber...
Am văzut „ minciuna ” din spatele cuvintelor ei , şi nu m-am lăsat păcălită.
- Ştii că nu sunt împotrivă că ieşi cu fratele meu, dar nu ... Adică.... Vreau să spun că...
Åži-a dat ochii peste cap.
- Nu îl trec pe „ listă ” . E... Josh. E altceva. Nu e acel „ special ” dar nu e nici de duzină. Nu îţi face griji, nu fac acelaşi lucru şi cu el. Cel puţin din respect pentru tine.
Am lăsat un vizibl răsuflu să îmi scape. Eram fericită că nu gândea aşa cum credeam eu că o făcea. Ok, forţe proaspete. Mai aveam de lămurit acum faptul că nici fratele meu nu o vedea pe prietena mea brunetă drept o ... uşuratică, şi toată familia era fericită.
Terminasem jumătate din sandwhich când Caro a început să vorbească din nou.
- Şi cum aşa, ţi-a trecut de Kate? Îi zicem lu’ Jay?
Am dat categoric din cap. Trebuia să afle singur, altfel nu mă simţeam nici eu bine. Nu ştiam de ce, dar simţeam că astfel nu ar fi corect ( să îi spunem noi ).
- Nu asta. Credeam că ai tu deja o idee.
- Da. Am. Dar aştept să vină un amic în oraş ca să pun în aplicare. Asta se întâmplă luni, dacă nu apare îl iau pe Danny şi rezolvăm. Mersi de aprobare.
De la o vreme, toată lumea îmi mulţumea. Am surâs.
- Ăh, altceva vroiam să te întreb.
Am privit-o suprinsă.
- Ai renunţat la Jay?
Mi-am ferit privirea.
- Ştii bine că niciodată nu am „ luptat ” cu adevărat. Dar măcar acum recunosc că îl iubesc... Am vrut să îi spun şi lui asta, oarecum, în adâncul sufletului meu. Dar mi-am amintit de vremurile când eram copii. Nu vreau să stric asta, cel puţin.. nu pe acum. Ştii, George m-a invitat în oraş.
A zâmbit.
- Ştii bine că eu aş vrea să te „ combini ” cu vărâ-meu, dar dacă el te consideră doar o surioară, George e alegerea. Mă întreb ce faţă o să facă Jay, în fond, au fost prieteni cândva.
Am analizat puţin informaţia, dar Caro nu a vrut să îmi mai zică nimic altceva.
- Deci, crezi că este ok dacă ies cu el? Adică, nimic de genul „ credeam că îl iubeşti pe Jay şi.. ” , sau eu ştiu.. ce?
- Normal că nu , Amber. E viaţa ta. Şi dacă vărâ-meu e fraier şi nu vede ce are lângă el, pierderea lui. Tu măcar ai încercat, măcar ştii că proasta aia e o curvă şi nu vrei să ai de-a face cu ea. Faptu’ că tu chiar o credeai bună pentru Jay mă dispera. În fond, vedem cum reacţionează şi brunetul tău la întâlnirea ta cu George.
Atunci mi-am dat seama.
- Întâlnire!
A început să râdă.
- Dacă te întreabă dacă vrei să fi cu el, ce îi zici?
N-am răspuns. Nu credeam că este într-atât interesat de mine. Şi oricum, nu ştiam ce aş fi putut zice.

- Te conduc acasă Amby? Mi-a zâmbit dulce Danny când tocmai mă pregăteam să ies din clasă.
- Ăă, scuze, scuze. Dar am alte planuri.
M-a privit nedumerit, dar nu ştiam cât de bine fac să îi dezvălui faptul că ieşeam cu George. Dacă nu era, într-un fel, de acord? Vreau să zic... Şi nu înţelegeam totuşi de ce mă feream. Cred că a înţeles totuşi că nu sunt prea dornică să îi împărtăşesc planurile mele , aşa că m-a sărutat pe obraz şi a dispărut. Moment în care mi-a atins buclele blonde. Poate aceea a fost doar o secundă.
L-am zărit pe fratele meu pe hol înainte să ies din clădire.
- Hei, surioară. Vezi să nu ajungi prea târziu în seara asta. Le zic alor mei că eşti în oraş. Dacă te supără George, sună-mă. Se vedea că încă este obosit dar oarecum .. fericit? Mi se părea ciudat. Am înţeles că aproba o posibilă relaţie între mine şi colegul său de clasă.
- Josh? Eşti bine? Era totuşi alarmant ca fratele care nu te lăsase să faci nimic, brusc să te lase să ieşi la „ întâlnire ”.
- Am încredere în tipul ăsta.
Nu am mai zis nimic, ci doar am plecat. La fel făcând şi fratele meu.
Am fost uimită să îl văd pe George aşteptându-mă. Oare de când stătea acolo? Am scos un zâmbet vioi, şi acesta a făcut acelaşi lucru. Mi-a luat ghiozdanul, şi nu am reuşit să protestez să nu mi-l care el.
Nu am găsit cuvinte potrivite prin care să exprim asta .
- Vrei să facem ceva în special? Mi s-a adresat blând.
- Ăă.. Nu ştiu. Cum vrei , cred...
A râs, şi am făcut ce a vrut el. M-a dus într-un fel de parc de distracţii, a fost amuzant. Având în vedere că a reuşit să scoată un ursuleţ dintr-o cutie imensă, a fost foarte amuzant. Am făcut şi alte lucruri distractive, de care m-am putut bucura oarecum absentă. Cred că era din cauza oboselii. Şi de dimineaţă mă simţeam chiar energică, presupun că acum nu mai eram.
Când am realizat că sunt cu adevărat în lumea realităţii, eram într-o cafeterie.
- Ştii, chiar mă bucur că te-am întâlnit.
Cred că trebuia să spun „şi eu” . De fapt, chiar eram încântată să îl cunosc, dar nu în aşa fel încât să zic că dacă nu l-aş fi întâlnit aş fi disperat; aşa suna tonul său.
- Îh... Nu ştiu ce aş putea spune. I-am mărturisit. Oricum altă replică nu aveam.
Am tăcut câteva clipe.
- Pot să te întreb ceva? Dar sincer!
A dat din cap.
- Orice.
- Ştii, ai zis că... În fine, ceva legat de Kate şi Jay? Ştii... Jay chair este ca un frate pentru mine, şi aş vrea să ştiu.. Dacă ştii ceva în special despre acest lucru.
Am accentuat cuvântul frate, încercând să mă conving pe mine că nu minţeam.
- Ah, asta. A spus pe un ton de parcă nu era nimic. Am înţeles că se săturase de câte ori explicase acel lucru, oricare ar fi fost.
- Deci, eu am avut mai de mult o relaţie cu Katherine, una foarte plăcută să zic aşa. Care.. S-a consumat de tot. Mai târziu am aflat că de fapt ea mai umbla cu un tip şi nu avea de gând să se despartă de mine, sau de el. Am găsit-o cu el într-un bar, faza a fost penibilă mai ales că eu nu o înşelasem. Şi p’ vremea aia făceam lucruri de genu’, dar pur şi simplu nu simţisem nevoie. În fine, ideea e că mi s-a dovedit că e o curvă. Cât a stat cu mine şi cu celălalt vroia să se combine şi cu Jay, singura opţiune care i-a mai rămas în cele din urmă. Doar că pentru „ fratele ” tău are o atracţie ceva mai puternică. Chiar şi aşa, ea nu se schimbă. Când i-am zis şi lui Jayson asta a rupt orice legătură de prietenie între noi.
Am oftat, neştiind ce altceva să fac. A continuat.
- Obişnuiam să jucăm baschet împreună, ştii.. Eram o echipă chiar bună. Dar totu’ s-a dus dracului din cauza lui Kate. Jay a apărat-o în ultimul hal şi nici eu nu am putut să decad. Aşa că am continuat. De atunci nu m-am mai băgat între ei. Ce rost avea oricum? Şi nici prieten nu am mai fost cu el..
Am tăcut, gândindu-mă la cele auzite. Pentru Jay să joace baschet cu cineva – în echipă şi să şi aibă sincronizare era un lucru.. minunat. Şi nu oricine putea să o facă. Ştiam şi eu atâta lucru. Şi asta durea îngrozitor. Pentru mine. Deoarece putuse pentru o fată să dea toate astea la o parte. Nu puteam percepe aşa ceva. Aş fi vrut să îi strig în faţă cât de tont era, poate pentru că eram geloasă. Dar nici pentru mine nu aş fi vrut să facă aşa ceva... Dacă eu aş fi făcut lucruri aşa îngrozitoare. Eram furioasă pe el , şi pe o parte am crezut că merită ce i se întâmplă. Să afle singur ce fel de fată este Kate, atunci nu o să am milă ! ( nu am crezut nici eu ultima parte, dar mă înfuriase ) . Nu mi-am arătat totuşi sentimentele.
- Îhî.. Nu mi-a zis niciodată despre asta.
A aprobat din cap, privind pe fereastră.
- E cam târziu, te duc acasă? Am dat din cap.
Drumul spre casă mi s-a părut scurt şi friguros, dar pe la jumătatea acestuia, observând că îmi este frig, George mi-a dat haina sa. Am vrut iar să protestez, ca atunci când mi-a luat ghiozdanul. Dar la fel ca data precedentă, nu am reuşit.
Ne-am oprit în faţa casei mele, el mă ţinea atent de ambele mâini privindu-mă în ochi. Făceam acelaşi lucru, şi oricum diferenţa de înălţime era considerabilă.
- Amber, eu chiar te plac! Cred că nu vrei să auzi aceleaşi lucrur idioate : eşti singura pentru care simt aşa ceva şi altele de acest gen. Dar .. Mi s-a întâmplat ceva nebunesc, m-am îndrăgostit de tine.
Am tăcut, simţindu-mi obrajii înflăcăraţi. Parcă îmi era prea frig să îmi retrag mâinile dintr-ale sale. Şi parcă mă durea ceva, da. Probabil inima . Parcă vroiam să mă apropii, să ştiu că mă poate încălzi cineva.
- Îmi place mult prea mult de tine. Aşa că o să fiu direct. Vreau, de fapt .. Vrei să fii prietena mea? Poţi să te gândeşti sau...
Mă gândisem la asta pe tot drumul, nu. De fapt, de când îmi adresase Caroline acea întrebare. Povestirea despre Jayson pusese „ capacul ” . Mâinile lui calde îmi accentuau răspunsul, aşa că ... nu am mai gândit.
- Da... cred că a fost unul ruşinos rostit, blând şi ... Poate inocent. Dar m-a tras în braţele sale printr-o mişcare uşoară, parcă citindu-mi gândurile. Am stat aşa, preţ de mai multe minute. Tăcuţi. A privit oarecum ciudat spre casa mea, şi a dat aprobator din cap. Mi-am dat seama că era Josh pe undeva.
- Uite numărul meu. Mi-a strecurat o hârtiuţă în mână, fără a-şi lua sacoul . Rămâne la tine, până ne întâlnim data viitoare. O să te sun.
Şia apropiat chipul de al meu, moment în care am crezut că se va întâmpla. Da! Primul meu sărut. Dar, nu. De fapt, şi-a proptit buzele de obrazul meu, simţind o căldură interioar atât de plăcută, că nu îi puteam da drumul. S-a depărtat touşi şi parcă i-am mulţumit. Nu ştiu dacă aş fi fost fericită să îmi fure chiar atunci prima atingere a buzelor. Nu am vrut să caut mai departe semnificaţia dorinţei mele ciudate, ci am intrat în casă sperând ca scena să nu fi fost vizionată de întreaga familie. Plus că aveam sacoul unui băiat pe mine.

[Khonsu]

yupyy.,..Scumacher a intrat in actiune :X...si mi-a adus un capitol nou ...
Hmm....nu am prea multe de comentat ...am vazut o greseluta...dar nu mai stiu pe unde....acum nu-mi mai "sare" in ochi :(.
E destul de interesant capitolul...frumoasa intalnirea dintre Geo si Amby ...ma asteptam sa o sarute la sfarsit, dar se pare ca e un baiat foarte gentil...Sper ca era si Jay pe la ea acasa...si a privit scena impreuna cu Josh...ar fi super :X...Imi place si faptul ca Josh si Caro par sa se impace bine...Cat despre Kate...cred ca nu mai are rost sa zic ce cred despre ea...:P:

AStept urmatorul capitol...pana atunci Kissu :*

P.S: v-as fi recunoscatoare daca mi-ati da si mie un PM cand puneti capitole noi.Asta daca nu va deranjeaza....:(

[Teh]

Ştiu , ştiu, nimeni dar nimeni nu a cerut capitol extra. Înjuraţi-mă, că eu am adus un capitol d-ăsta. Caroline a zis ce şi cum vrea, să aflăm cum se simte Josh în papucii lui :]]]. So, there you have D:
@Fantasy Eyes -- merci de coment. Cred că o să mă uit eu după greşeală, şi dacă o văd o crectez D: . Mă bucur că ţi-a plăcut şi afli în extra ce simte Josh pentru Caroline, şi de drept în ce s-a transformat relaţia lor.
Merci mult de tot că citeşti.
Merci de asemenea şi celor ce citesc dar nu comentează. Lectură plăcută!!


[center]Capitol EXTRA – Joshua Settle [/center]

- Uite cheile , mersi că mi le-ai dat.
- N-ai pentru ce amice. Salut.
Am dat mâna plictisit cu Mark şi am intrat în sală, mingea de baschet era aruncată undeva pe teren. Am privit saltelele negre nearanjate, şi m-am văzut nevoit să aprind lumina şi să le aranjez. Erau destul de multe lucruri de făcut pentru întreţinerea unei echipe adevărate de baschet. Şi eu eram căpitan.
Am renunţat să mai aranjez saltele, punând cheile pe o masă. Am apucat mingea de baschet şi am început să o bat uşor, aruncând la coş. Nicio ratare.
Poate din cauză că eram concentrat pe „ propriul meu meci” nu am auzit când uşa s-a deschis. Am privit oarecum suprins şi mi-am găsit un zâmbet pervers de afişat. În faţa mea a apărut o frumoasă fată brunetă, tunsă scurt. Înaltă, nişte picioare de.. Atunci când o vedeai nu îţi mai puteai ţine respiraţia. O gură ce îţi spunea neapărat şi seducător : sărută-mă! Nişte ochi pătrunzători, negri şi adânci precum... Precum ceva înfricoşător şi al dracului de pasional. Am privit şi acel zâmbet demonic pe care nu puteam să nu îl ador ; cu fiecare zi ce trecea mai mult şi mai mult. S-a apropiat de mine, şi eu i-am pasat mingea. Purta o pereche de pantaloni scurţi ( şi ce bine se aşezau pe ea ) , un maieu alb ( cred că purta şi sutien ) şi.. Nu am observat altceva memorabil. Eu eram îmbrăcat la întâmplare cu un tricou şi o pereche de pantaloni de trening. Fără să-mi dau prea tare seama, a avut o încercare de a arunca la coş.
Am râs când am văzut că nu a intrat.
- Încearcă pe dreapta. Am strigat ştiind că o să reacţioneze urât , aşa făcea când îi dădeam sfaturi. Din perspectiva ei ordine. Dar m-a ascultat, următoarea încercare fiind un adevărat succes.
- Vai , vai.
Mi-a zâmbit triumfător, pasând mingea. Am bătut-o de câteva ori, şi întorcându-mă am aruncat de la spate. Evident, a intrat.
Nu cred că ceea ce era în ochii ei era admiraţie, dar nici superioritate. Poate doar.. Interes..
- Câteva încercări. Fiecare coş ratat, o haină scoasă. A ţipat de parcă m-ar fi provocat la un duel. Eu eram fericit să îl accept, chiar şi să mor pentru această cauză nobilă. Ce nu aş fi dat eu să o văd iar dezbrăcată; sau aproape dezbrăcată – ca din întâmplare. Fata asta mă înnebunea cu totul, şi nu cred că mă mai puteam abţine multă vreme.
- Ok păpuşă, sper că ai destule pe tine.
A început să râdă, ridicând maieul până aproape de sâni, dar nu descoperind altceva decât abdomenul. Mi-a bătut inima ceva mai tare şi m-am încălzit brusc, simţindu-mă excitat. La dracu, ce bine arăta.
- Doar ce se vede plus necesarul.
Am chicotit, luând mingea şi aruncând pentru primul coş. A intrat. A făcut acelaşi lucru, intrând şi la ea. După alte cinci astfel de încercări, când era iar rândul meu să arunc, s-a prefăcut că se leagă la şireturi, sau chiar se lega? La naiba, aruncasem deja mingea şi privirea îmi era atenţioată asupra ei, fundului, şi tot ce mai vedeau ochii mei minunaţi. A râs victorioasă când a văzut că am ratat.
- Şi căpitanul face greşeli.
M-am văzut conformat şi am scos tricoul aruncându-l pe jos. Mă întrebam cum îmi vedea ea abdomenul, dar mă privea destul de insistent.
A încercat şi ea să arunce; de parcă nu aveam de gând să îmi iau revanşa.
- Hei, Caroline... Mă gândeam, cum arăţi tu goală.
A scos un sunet ciudat şi mingea a căzut la podea .
Şi-a scos încălţămintea şi eu am înjurat că nu mă gândisem la asta. La mine a intrat coş. Am mai făcut după asta două ratări din cauza faptului că „ i se făcuse cald ” şi juca murdar pentru a-mi atrage atenţia. Mi-am scos adidaşii. Şi şosetele.
După asta, nu am mai ratat nimic. M-am concentrat.
Caroline mai rămăsese doar cu pantalonii scurţi şi sutienul pe ea. De fapt, de abia scosese maieul. Dar eu, nu mai puteam suporta. Am mers către ea, luându-i mingea de baschet şi aruncând-o pe undeva. M-am apropiat de ea şi mai tare, cu fiecare pas ce îl făceam ca înaintare, ea dădea unul în spate. Până când, fără să fiu prea conştient de asta , ne aflam lângă saltelele de mai devreme. Nu s-a mai dat niciun pas înapoi, fiind conştientă că următoarea mişcare i-ar fi provocat căderea, şi eu peste ea. Am sărutat-o. Oh Doamne şi cât tânjeam după buzele alea.
Dar a fost un sărut scurt, timp în care inima mea o luase razna, parcă ieşind din piept. Linişteşte-te. E doar o fată. Dar nu orice fată, îmi repetam. Şi iar o luam razna. Simţeam că nu mă mai pot opri. Mi-am desprins însă buzele de ale sale , fără a apela la sărutul franţuzesc . Mâinile mele se aşezaseră pe şoldurile sale, goale. Ah, da, vroiam să îi gust fiecare părticică. Tânjeam după ea, după tot ceea ce însemna ; şi nu eram nici un pervers nici obsedat sexual. Doar când nu era Caroline prin preajmă.
- Îmi datorezi un sărut.
Gurile noastre erau foarte apropiate, şi m-am deplasat puţin pentru a-şi şopti acestea la ureche. Nu am avut timp să iau un răspuns verbal căci ea s-a apropiat, mi-a cuprins gâtul cu mâinile sale lungi şi catifelate şi.. M-a sărutat. Dacă eu fusesem precaut să nu îi invadez spaţiul, ea a apelat cu siguranţă la sărutul ăla franţuzesc după care tânjeam. Limba a început să se mişte incontrolabil prin gura mea; cum făceam şi eu de altfel. Ne sărutam , nu ea era cea care mă săruta. Amândoi participam. Fără să îmi dau seama, s-a dat cu un pas în spate provocându-şi căderea ( intenţionată ) . Iar eu.. Eu am aterizat peste ea, continuând să îmi ţin buzele lipite de ale sale. Fierbeam şi temperatura corpului meu spunea acelaşi lucru.
Să nu mai vorbesc de cum mă simţeam în acea.. zonă. Mâinile de asmenea se jucau incontrolabil pe trupul ei perfect, şi nu ştiam când dracu îi dădusem jos sutienul. Cert era că mâinile mele se aflau acum pe sânii ei, şi ea nu protesta. Erau .. Adorabili. Nu mi-am putut abţine pofta oarecum nebună de a-i atinge şi a-i mângâia. Aşa că am făcut întocmai, ea gemând la fiecare mişcare pe care o făceam. Ne-am sărutat îndelung şi eu mi-am trecut limba peste sfârcurile sale. Timp în care mâinile sale mi-au prins părul blond, strângându-l puternic. Nu am vrut nicigând să mă opresc aici, aşa că am continuat să o sărut pe întregul corp, şi ce bine mă simţeam. Nu ştiam că pot fi atât de excitat făcând doar atâta lucru ; orgasmul nu era atât de uşor de căpătat, în orice caz nici nu –mi puteam exprima sentimentele, sau să zic nevoile acum acaparate? Pe care mi le oferea Caro.
Nu am continuat însă; nu i-am deschis pantalonii scurţi deşi mi-am strecurat mâna indiscret în ei. Lucru la care nu a protestat bruneta, a continuat şi ea să mă mângâie, până când eu am ridicat-o de pe saltea. M-a privit uimită, dar eu am început să o sărut, după care m-am aruncat înapoi pe saltea. Nici eu nu ştiam ce vrusesem să fac, dar după câteva momente de atâta învârteală, ea se afla peste mine. Încă ne dădeam un ultim sărut când s-a pus pe pieptul meu şi a închis ochii. Ştiam că nu doarme, dar am făcut şi eu acelaşi lucru.

Era al naibii de târziu când ne-am trezit. Am ajutat-o să se îmbrace, am tras şi eu tricoul pe mine –şi nici măcar nu făcusem sex. În fine, m-a privit nedumerită, iar eu am sărutat-o.
- Te duc acasă, fiară. Oricum trebuie să le explic părinţilor tăi. E 3 ceasu’.
Şi-a privit ceasul şi mi-a răspuns indiferentă.
- Nu-i bai. Şi-a aranjat rapid părul şi eu am luat dintr-un dulap o geacă de trening pe care am pus-o pe ea. Mă bucuram că aveam maşina afară.
Înainte să o duc în casă, am oprit autovehiculul şi am sărutat-o iar , cuprinzându-i faţa între mâini.
- Hm.. Cred că mi-am plătit datoria. A şoptit atât de dulce că îmi venea să sar iar pe ea ; pariu că nu m-aş mai fi oprit de data asta.
Am deschis portiera şi înainte să o duc în apartamentul său, am afirmat.
- Acum eşti a mea Caro, şi mie nu îmi place să se joace alţii cu ce e al meu. M-a privit sfidătoare, ştiam că nu îi plăcea să fie dominată. Cel puţin aşa credeam.
- Dacă nu îţi place, trebuie să păstrezi şi să aperi ce ai lângă tine, Joshua.
Nu am răspuns, doar am luat-o de mână şi speram ca Jack să nu mă omoare. Spre marea mea surprindere, Bibi şi Jack nu erau acasă, erau plecaţi de dimineaţă. Danny evident că nu a zis nimic, decât m-a înjurat că l-am trezit la ora aia. După ce am plecat, m-am gândit cum naiba am ajuns eu în situaţia asta? Cu câteva zile în urmă doar tânjeam să o ating pe cea mai bună prietenă a surorii mele, şi cu câteva ore înainte... O atinsesem mai mult decât era nevoie. Chiar mai mult de atât, cu câteva minute mai devreme îi spusesem că este a mea. Prietenă, iubită, amantă, nevastă. Sau, orice ar fi fost. Şi ea, acceptase.
M-am urcat confuz la volan şi speram ca toată familia mea să doarmă; lucru care s-a şi întâmplat.

[Khonsu]

OMG!!! capitol extra :X .....nu o sa te injur mei....ba din contra...mersi mult ...chiar eram curioasa sa aflu ce s-a intamplat intre cei 2.Greseli nu am vazut...si tot ce pot spune acum e ca mi-a plaut la nebunie capitolul :X.
Il astept pe urmatorul :*
bye &huggs >:D<

[Mitus]

Iar am intarziat...
Cum sa ne suparam pentru asa ceva,defapt eu m-am suparat pentru ca nu au continuat, dar in rest a fost un capitol extrem de frumos. Caro a mea este mai speciala asa ca Josh trebuie sa aiba grija cum se comporta cu ea:)) E smechera fata^_^
Mi-a placut felul in care s-au "jucat" ei doi. Bietul Josh nu a vrut sa para prea pervers, dar pana la urma nu sa putut abtine nu? Ce sa faci cand ai o asemenea fiara langa tine cum este Caroline...
NU e corect!!! Trebuia sa continuie ce au inceput:yada:
Oricum eu ma multumesc si cu atat(cred). Sa stiti ca nu ne suparam deloc daca mai apar si alte capitole de genul asta, ba din contra, sa fie cat mai multe.
Continuarea de abea o astept(stiu eu de ce) asa ca grabitiva!!!
Cya:*:*

[Denny]

Ma bucur ca v-a placut capitolul cu Caroline si Josh. Eu l-am adorat :>. L-am citit de vreo 9 ori :- ?? Ce sa-i faci, Honey scrie asa de bine :)) incat nu m-am putut abtine sa nu o iau de la capat cu cititul.

Fantasy Eyes -> Ma bucura enorm ca esti o citioare fidela >:D< si ca dai replyuri asta inseamna mult pentru Teh si pentru mine. Sper sa-ti placa aceasta continuare.
Wildrose -> Eh, eh, wildrose :> Ai primit o portie din Caro&Josh :-". :> Cred ca o sa mai urmeze, nu stiu, sper si eu. :)). Ma bucur ca-ti place si ca citesti.

Acest capitol, scris de mine, l-am adorat =)). Motivul o sa-l vedeti. >:)
Enjoy.

Capitolul 16

M-am trezit pe la vreo sase si jumatate. Datorita fatpului ca am adormit asa de devreme m-a facut sa ma tresesc devreme. Indata cum m-am trezit mi-am deschis TV-ul, si mi-am pus pe un canal de desene animate. Imi placea sa ma uit din cand in cand la ele si sa-mi amintesc vremurile bune. Ma uitam pierdut la acele animatii care ma faceau sa rad, datorita faptului ca ma distrageau si faceau timpul sa treaca mai repede ceasul s-a facut sapte jumatate. M-am imbracat in uniforma si mi-am luat ghiozdanul, am luat cheile de la masina si am coborat in sufragerie, ca deobicei, mama si cu tata luau micul dejun impreuna. Mi-am luat o paine prajita si i-am salutat iar apoi am iesit pe usa. M-am urcat in BMV aruncandu-mi ghiozdanul undeva pe bancheta din spate a masinii. Am pornit automobilul si am plecat spre liceu. Azi nu aveam sa trec pe la Josh deoarece stiam ca George i-a comentat lui Amber despre reactia mea si nu as vrea sa dau azi ochii cu ea. Eram un las, dar nu puteam sa dau ochii cu ea, pur si simplu nu puteam. Mi-am dat drumul la casetofon in timp ce stateam la un stop. Indata ce culoarea rosie a lasat loc pentru culoarea verde, am pornit din nou la drum. Am ajuns la liceu destul de repede, nu era cam nimeni prin curte, doar niste ratati. Mi-am parcat masina si mi-am luat ghiozdanul de pe bancheta. Am iesit din autovehicul si m-am indreptat spre cladire. Am urcat scarile care duceau la etajul clasei mele iar acolo am inceput sa privesc holul gol, mut si linistit. Era ciudat, niciodata nu vazusem latura aceasta a liceului. Am intrat in clasa si am observat cu stupoare ca nu era nimeni. Am oftat. M-am dus la locul meu si am aruncat ghiozdanul pe masa. Mi-am scos cartile si caietele pentru ora de avea sa urmeze. Dupa vreo douazeci de minute au inceput sa apara elevi, printre ei si Josh. A venit la mine speriat.

- Unde draci ai fost ? Te-am sunat de vreo zece ori ! a tipat catre mine.
- Mai incet, ca ma zgarii pe creier. M-am plimbat prin oras si nu am avut telefonul la mine, abia cand am venit acasa am vazut apelurile de la tine. E bine asa ?
- Oh, frate, m-am speriat ca dracu ! Caroline mai avea putin si suna la spitale si la morga.
- Nebuni sunteti ! i-am spus razand. M-am enervat putin doar.
- Putin ? Asta inseamna putin ? Mai ca te-ai luat la bataie !
- Stai linistit, nu m-am batut. i-am spus eu razand. Hai du-te la locul tau ca avem ora cu diriga.

A facut exact ceea ce i-am spus. Diriginta noastra a intrat pe usa, in clasa s-a facut o liniste de mormant. Ma speria chestia asta cu linistea. Am observat ca iubita mea lipsea de la ore. Ce avea oare ? Ora cu diriginta a trecut foarte greu, a fost plictisitoare ! Cand clopotelul a sunat, am fost cel mai fericit de pe Pamant ! Am iesit din clasa si am inceput sa fug prin curte si am mers in parcare ca sa ma duc la masina mea. Am intrat in automobil si mi-am pus muzica. Aici sunt sigur ca nu ma v-a cauta nimeni. Si dupa cum ghicisem nimeni nu m-a cautat ! A tercut pauza si am fugit la ora, era o ora de muzica. La dracu ! Aveam sa cantam ? Era foarte naspa ! Uram chestia asta. Din fericire am scapat cu basma curata, nu am cantat nimic, doar ne-am plictisit. Dupa ce ne-am terminat ora eu mi-am luat ghiozdanul si am iesit din clasa, tot odata si din curtea scolii. Am urcat in vehicolul daruit de mama mea la implinirea a saptesprezece primaveri si am plecat de acolo. Am mers acasa si m-am schimbat in ceva mult mai comod. Am zabovit putin prin gradina, profitand ca mama si tata nu erau acasa. Am mancat niste prajituri si m-am pus sa citesc o carte. Nu imi dadusem seama cat timp a trecut deoarece am fost absorbit prea tare de aceea lectura. Linistea mi-a fost spulberata de sunetul telefonului meu, era Josh.

- Alo ? am spus eu plictisit.
- Frate, sa nu-ti vina sa crezi ! a exclamat enervant de fericit.
- Ce s-a intamplat ? Ai cucerit-o pe Caroline ? l-am intrebat zambind.
- Nu mai am mult, dar nu asta e treaba ! Amber e cu George.
- Poftim ?! am intrebat enervat.
- Da, asa cum ai auzit !
- Trebuie sa inchid. Pa.

Am incheiat apelul de la Josh si am strans telefonul cu putere in mana. Am pus cartea, sau mai bine zis am trantit-o pe masa. M-am ridicat rapid de pe scaun si am intrat in casa, dar doar pentru a-mi lua cheile de la masina. Am iesit din imobil si m-am pus la volanul masinei. Am inceput sa conduc nervos pe strazile mari ale orasului. M-am invartit de cateva ori pe acolo iar apoi m-am gandit sa ma duc la Kate. Poate reuseam ceva cu ea azi. Am condus pana la apartamentul ei. Usa blocului era deschisa asa ca nu eram nevoit sa folosesc interfonul. Am urcat cu liftul pana la etajul unde sa statea ea. Am traversat holul pana la usa apartamentului ei. Am batut de vreo trei ori la usa, dar nu mi-a raspuns. Am apasat pe clanta si am observat ca era deschisa. Am pasit inauntru si am observat masa plina cu niste mancare. M-am apropiat de masa si am observat ca era pentru doua persoane. Niste pahare cu vin pe jumatate goale. M-am incruntat suspicios, am stat pret de cateva minute sa ascult ceva zgomot, mi-am dat seama ca era ceva muzica. M-a mirat acest fapt. Venea din dormitorul lui Kate. M-am indreptat acolo si am deschis usa. Surpriza mi-a fost sa o gasesc pe ea, dezbracata, deasupra unui tip, in timp ce si-o trageau. Am ramas mut. Pret de cateva minute, nu am mai stiu de mine. S-a rupt acel fir de care viata mea depindea. Pana la urma, toti aveau dreptate. Ea nu era ceea ce parea.

- Deci era adevarat ... . mi-a scapat fara sa vreau.
- Jayson ! a spus aceasta cand m-a vazut. A sarit ca arsa de pe acel tip si s-a acoperit cu ceva haine. Ce dracu faci aici ? s-a rastit catre mine.
- Mai bine mi-ai spune ce faci tu aici ! Cu asta ! De ce, Kate ? De ce ? i-am spus aproape plangand, dar m-am abtinut, nu voiam sa ma vada asa.
- Pentru ca m-am saturat de tine ! Esti doar o papusa fara creier, nu ai vazut ca erai doar un catelus pentru mine ? Nu ai vazut ca te-am folosit ?

A durut. Nu ma asteptam la asta.

- Eu te-am iubit, Katherine ! Te-am iubit ! i-am spus in timp ca am dat cu pumnul de perete.
- Dar se pare ca esti doar o javra, javra pe care toti o vedeau, doar eu, eu nu am stiut sa te privesc cum trebuia, nu am stiu sa te privesc cu adevarat. am continuat eu.
- Ma rog, chiar nu imi pasa. S-a terminat Jayson ! Gata ! s-a rastit catre mine.
- Desigur ca s-a terminat ! Dar astea nu o sa ramana asa ! Iti jur ! O sa platesti tot ce mi-ai facut pana acum ! am strigat catre ea.

Am pasit cu greu afara din camera, nu mai avea rost sa traiesc. Eram un nimic, ea si-a batut joc in tot acest timp de mine, iar eu, eu nu am vrut sa accept. Eram pierdut, confuz, nu mai stiam nimic de mine. Singura mea alinare era sa vorbesc cu Josh, sa ma plang lui, el urma sa ma asculte. Nu stiu cand sau cum am ajuns la volanul masinii mele. Am condus pana la mine acasa, fara sa imi dau seama. Voiam sa ajung la Josh, am vrut sa pornesc masina, dar se pare ca am ramas fara benzina. Toate imi ieseau pe dos ! Am abandonat masina acolo unde era si am iesit afara. Ploua, cerul plangea si pentru mine. Am inceput sa fug catre casa lui Josh. Picaturile de ploaie se loveau violent de corpul meu. Dar nu imi pasa. Hainele imi erau ude leoarca, puteam sa racesc, imi era frig. Dar durerea pe care o simteam era prea mare. Nu stiam cum sa explic aceea ruptura care avuse loc in interiorul meu. Intr-un final am ajuns si eu acasa la matusa Elisse. Am batut la usa de cateva ori si cand s-a deschis usa am vazut-o pe Amber.

- Ce e cu tine aici ? m-a intrebat surprinsa.
- Josh e acasa ?
- Nu. mi-a raspuns.
- Parintii tai ?
- Nu. mi-a raspuns incaodata.
- Bun ... am spus si am intrat inauntru.
- Jayson Asazuki ! Ce e cu tine ? m-a intrebat in timp ce a venit dupa mine.
- M-a inselat ... . i-am spus cazand in genunchi.
- Cine te-a inselat ? m-a intrebat uimita.
- Kate, m-a inselat. Eu o iubeam, iar ea ... ea si-a batut joc de mine. am spus acest lucru in timp ce doua lacrimi mi-au curs pe obraji pierzandu-se pe gresia alba.
- Oh Doamne ! a spus Amber si s-a pus langa mine.
- Ajuta-ma, Amber ! Sunt pierdut, habar nu am ce sa fac ! spunand acest lucru am imbratisat-o.

Stateam cu capul pe pieptul ei, suspinand. Si scapand cate o lacrima, repetam intr-una sa ma ajute. Doar ea putea acest lucru. Doar ea...

[Khonsu]

yupii....alt capitol :X....va iubesc fetelor...
deci ...am gasit cateva greselute...nu le mai gasesc pe toate...dar o sa le zic doar care au iesit in evindenta:
"fatpului"-faptului
"tresesc"-trezesc
"draci"-dracu

Acum...vreau sa zic ca mi-a placut la nebunie capitolul :X.....si s-a intamplat ceea ce asteptam....Jay a descoperit-o pe Kate...si s-a dus la Amby sa-l aline....super :X...
Sper ca o sa inceapa sa se dezvolte relatia lor cat mai repede...


Astept nextul :*

bye & huggs >:D<

[Bad Blood.]

un capitol superb:x
offf...si poate in capitolul viitor v a exista si un sarut intre cei 2:x
sper:">:x
mie imi place mult de Amber...e asa inocenta:x...de asta tine si Jay asa mult la ea si desi crede ca tine la ea doar ca la o sora se vede ca nu e asa>:):x
abia astept sa fie impreuna8->
ahh...si Caro e asa taree[imi aduce aminte de mn:)))]...imi place ca are grija de Amber:x se vede ca tine f mult la ea
ador ficul vostru:x
imi cer scuze ca n am mai comentat dar sa stiti ca am citit fiecare capitol :love:
astept urmatorul capitol:x Ja' ne!

[Teh]

Bună . Schumacher a venit cu capitolul 17 :]]. Mă bucur că v-a plăcut şi extra-ul. Mi-am dat silinţa. Vor mai apărea într-adevăr şi altele de acel gen; nu ştii niciodată ce personaj vrea să se afirme :]].
@ Fantasy Eyes -- mulţumesc frumos de toată susţinerea arătată ficului până acum, de aprecieri / comentarii şi faptul că citeşti D: .
@Simply Mirage - - mă bucur că tu continui să citeşti; chiar dacă nu laşi comentarii. Înseamnă mult, într-ucât îţi mulţumesc şi ţie pentru tot. Sper să îţi placă în continuare.

Iată şi capitolul 17 [ lol, mi se pare că am rămas în urmă =]] -- dont ask, but we have some more chapters already writen ]


[center]Capitolul 17.[/center]
- Jay....
S-a apropiat şi mai tare de mine, strângându-mă în braţe. Era ud leoarcă, dar nu îmi păsa. Am stat lângă el , ţinându-l la rândul meu strâns.. Nu puteam să înţeleg cum de era atât de distrus, deşi aveam o explicaţie.
Ne aflam în sufragerie. Tocmai „ desfăcusem” canapeaua, aveam de gând să dorm acolo în acea noapte. Era un film interesant la TV şi eu nu aveam în cameră televizor. Dar astfel de detalii puţin mă mai interesau, văzându-l pe Jay lângă mine... Suferind în aşa hal...
Kate. Numai Kate e de vină. Şi mă bucuram, în adâncul meu, că nu fusesem eu cea care îi spusese de cum şi cine era. În fond, nu m-ar fi crezut. Îşi merita pedeapsa! Şi totuşi... nu puteam să nu îl mângâi când îl vedeam distrus. Chiar şi acele câteva lacrimi vărsate când a intrat în casă mă făceau să vreau să o ucid pe Kate. Nu ştiam dacă era la propriu, dar nu suportam. El era Jay, şi nimeni nu avea dreptul să îl facă să sufere. Nimeni.
Şi totuşi.. Nu puteam suporta, nu puteam înghiţi.. Faptul că Jayson plângea pentru Katherine, de ce? De ce ea merita aceste lacrimi? De ce merita ca el să sufere atât pentru ea... Şi eu primeam povara de a vedea prin el, de a înţelege ce simte şi de a muri de gelozie. Pentru că ştiam că pentru mine niciodată nu ar face aşa ceva. Mă simţeam nervoasă pe el, de parcă mi-ar fi înjunghiat , şi mereu rotea cuţitul în rană.... Mai grav era că această rană era interioară, şi nu exterioară.
- La naiba . Nu îmi vine să cred că mi-a făcut aşa ceva. La dracu!!
După câteva momente lungi de linişte, în care tot ceea ce am făcut a fost să stăm îmbrăţişaţi, a vorbit..
- Ştii , Amber? Sunt foarte supărat pe mine, că nu am văzut ce era cu adevărat. Că nu am ascultat ceea ce ziceau ceilalţi ; în fond, toţi aveau dreptate. Şi pe ea... Pentru că mi-a făcut aşa ceva. Şi nu –mi amintesc să fi meritat aşa ceva.
Am oftat, dând la o parte tot egoismul şi nervii de mai devreme. Ştiam că dacă aş fi ţipat la el şi i-aş fi reproşat „ de ce mai plângi acum? ” sau „ fii bărbat, ce... ”. Orice replică de acest gen părea inutilă, aşa că le-am înghiţit şi mi-am trecut o mână prin părul său, mângâindu-l . Apoi am făcut acelaşi lucru şi cu faţa. Mă privea, pierdut într-o agonie pe care nu vroiam să o descopăr. O uram pe Kate, mai mult decât orice altceva. Şi poate şi pe el, puţin... Pentru că avea tupeul să fie îndurerat pentru o scorpie ca ea. Şi iar îmi aminteam, nu avea nicio vină.. Era o „ victimă ” . . . Dar acest Jay nu putea niciodată juca în această ipostază. Şi iar mă bucuram, mă bucuram că venise la mine şi nu la altcineva. Măcar eu eram singura care îi ştia adevărata slăbiciune. M-ar fi durut mai tare să meargă la altcineva.
- Jay, calmează-te. L-am tras şi mai aproape de mine, şi acesta nu s-a împotrivit. Ne-am întins, acesta încă privindu-mă. I-am luat mâinile într-ale mele şi acesta a închis ochii.
- Ştii, doar din anumite greşeli învăţăm adevăratul esenţial... Aşa a fost să se întâmple, şi în cele din urmă ... Trebuie să te asiguri doar că nu vei mai face aceaşi greşeală . . . Şi în plus, probabil că nu merită lacrimi. . .
L-am sărutat pe obraz şi acesta m-a îmbrăţişat încă odată. Am închis şi eu ochii, fără a mai fi atentă la televizorul ce continua să funcţioneze. Am adormit curând, fiind prinsă într-un val minunat al viselor. Nu vroiam să mai ştiu nimic din realitate, să mă desprind, să îmi zic că „ viaţa e frumoasă ” şi să visez perfecţiunea. Dar nu am primit nici ponei roz şi nici unicorni... Doar dacă aceştia nu erau roşcaţi şi se numeau Kate.

Când m-am trezit, am căpătat o durere îngrozitoare de cap. M-am mişcat cu greu , realizând că nu sunt în camera mea. Mi-au trebuit câteva secunde să îmi dau seama că de fapt dormisem în sufragerie. Jay stătea încă acolo, fără să-mi dea drumul. M-am înroşit instantaneu văzându-l în această poziţie dar mi-am amintit motivul şi zâmbetul a dispărut de pe buze. L-am pupat pe obraz după care m-am ridicat, învelindu-l. În faţa uşii mă privea Joshua somnoros.
- Sis, ce faceţi?
Nici un comentariu de genul : ce faci tu cu Jay în acelaşi „ pat ”? Evident că nu. . . Eram fraţi, se permitea. Am înghiţit aceste cuvinte şi am căscat uşor.
- Ăăă, ne-am uitat la un film şi am adormit aici. Tu ce faci?
- Nimic, mi-e foame. Mi-a zâmbit cu subînţeles şi eu am mers spre bucătărie să pregătesc micul dejun. Nu am dat prea mare importanţă faptului că încă mă aflam în pijama; purtam o pereche de pantaloni scurţi şi un maieu ; aveau imprimeuri cu inimioare. Mi-am luat în picioare papuceii pufoşi cu Mikey-Mouse şi am stat în bucătărie până când am terminat de pregătit micul dejun. Părul îl aveam strâns într-o coadă la spate. Josh a început să ţipe prin casă ; nu îşi găsea nu ştiu ce ceas. Am oftat, scoţându-l de după dulapul din bucătărie unde îl pusese cu o zi în urmă.
- Jay doarme, nu mai ţipa Josh.
Se vedea din tonul meu că nu eram deloc bine dispusă. Cine ar fi fost? Băiatul pe care l-am iubit toată viaţa a venit la mine pentru a plânge pentru o altă fată . Minunat. Mă bucuram că mi se destăinuise şi că nu mai era cu ea ; mă durea că suferea pentru ea. Şi asta, nu era uşor de explicat.. Şi nici de acceptat.
Fratele meu s-a aşezat la masă, şi l-am atenţionat să aştepte să îl trezesc şi pe Jay.
Am mers în sufragerie şi am văzut ceva ce mi-a făcut inima să.. O ia puţin , dar doar puţin, razna. Îşi dăduse tricoul jos, fiind aruncat undeva pe podea. La bustul gol. Am mers spre el încercând să îl trezesc.
- Hei.. Jay.. Trezirea.. Jay?
Nu mi-a răspuns aşa că m-am văzut nevoită să apelez la altă metodă. Ştiam că era trist, aşa că avea neapărat nevoie de ceva să îl facă să se simtă mai bine. Din câte înţelegeam, pentru asta erau.. „ prietenii ” .
- Bau! Am strigat sărind peste el în pat, moment în care a tresărit şi s-a ridicat în şezut, provocându-i mai apoi, la fel de repede, căderea peste mine. Am început să râd şi la fel şi acesta, deşi era puţin adormit.
- Neaţa, în sfârşit te trezeşti.
Stăteam într-o poziţie foarte... comodă şi.. Incitantă. Ştiam că mă roşisem toată şi el nu îşi ferea ochii. Mă întrebam dacă realizase că mâna lui se afla pe coapsa mea. Târziu şi-a dat seama.
- Eu vreau să mănânc odată. A apărut Josh, aruncându-i nişte haine lui Jay.
- Mergi şi fă un duş, te aşteptăm.
M-am ridicat de pe canapea, şi am început să strâng aşternuturile şi să o reasamblez. După ce am făcut asta, a apărut şi Jayson în bucătărie, aşa că ne-am pus la masă.
- Mătuşa Elisse şi unchiul Eric unde-s? A întrebat într-un final brunetul, şi ştiam că doar face conversaţie. O vedeam în ochii lui încă trişti. Şi mă durea. De ce trebuia să îi văd?
- Are mama nu ştiu ce prezentare a nu ştiu ce ... În fine, cu design-ul şi tata s-a oferit să meargă cu ea. Am rămas doar eu şi Amber pentru restul weekend-ului. Şi-a rotit ochii, de parcă făcuse un efort să îi răspundă. A continuat să mănânce.
- Şi cum de a-i lăsat-o aseară pe Amber singură? Nu eşti pe treaba ta? Ultimele cuvinte au fost rostite, dar asta i-a provocat râsul fratelui meu.
- Am venit repede acas’, şi în plus, ce contează? Oricum ai fost tu aici. S-a ridicat de pe scaun plecând în dormitorul lui. Vedeam că e prea obosit şi am presupus că a mers să se culce.
- Mai vrei ceva?
I-am adresat într-un final celui ce mă privea. Ochii săi verzi nu se fereau să mă priveasă direct şi am înţeles prin asta că de fapt nu se uitau la mine. De fapt, la nimic anume. Doar se odihneau, mintea lui probabil fiind la acea roşcată. Trebuia să mă resemnez odată şi să îi ofer tot ajutorul meu.
- Jay! L-am pupat pe obraz, după ce am strâns masa. A încercat un zâmbet.
- Pentru ce a fost?
Nu am răspuns ci l-am înghiontit, în aşa fel încât să fugă după mine. Ceea ce a şi făcut. După câteva minute jucând de-a prinselea , când deja eram în braţele lui, mi –a zis.
- Mersi că m-ai ascultat aseară, nu ştiu ce puteam să fac altceva.
I-am dat un pumn în umăr în joacă, foarte încet evident şi el s-a prefăcut profund „ îndurerat”.
- Hei, pentru ce sunt prietenii? Am zâmbit vioi dar nu era zâmbetul meu. Şi în plus, doar o „ soră ” mai mică ai şi tu . Am scos limba la el şi acesta şi-a pus braţul în jurul gâtului meu, amândoi urcând la etaj. Acesta a mers spre camera lui Josh şi eu în a mea.
- EÅŸti cea mai tare, piticanie.
Am început să râd, deschizând uşa şi păşind înăuntru. Ştiam că în momentele următoare nu avea decât să vorbesc cu fratele meu şi să îi povestească ce i „ s-a întâmplat ” . Mi-am amintit şi eu vag povestirea, şi după ce m-am văzut singură în cameră, nu am mai păstrat expresia veselă atât de falsă, ci am început să plâng . M-am proptit în uşă, după ce am fost sigură că am încuiat-o şi am stat ghemuită, lacrimile nevrând să se mai oprească.
Stop! Ştiam că asta le ziceam; pardon, le ordonam să facă. Dar nu vroiau. Nu conteneau să nu se verse, căci prea multă vreme le abţinusem. Mi-am dezlegat părul, fără să îmi pese cum arătam şi am continuat să mă smiorcăi .
Pentru Jay. Pentru că o iubea, suferea pentru aceasta. O făcea de faţă cu mine şi mă durea. Nu ştiam cu adevărat de ce plâng, dar nu mă puteam opri. Într-un târziu, m-am pus în pat, m-am ghemuit cât am putut de tare şi am ascultat muzică. Dar melodia lui Taylor Swift, „ Love Story” , nu mă încălzea cu nimic. Deşi era atât de veche, era melodia mea preferată.
Am realizat într-un târziu, după ce mă secasem de lacrimi şi motive pentru care să plâng, că eu nu eram Juliet. Şi într-adevăr, nici Jayson nu era Romeo. Eram mai degrabă... Nu ştiam o comparaţie adegvată, dar o înţelegeam în sinea mea. Cu toate că o ştiam, teoretic, nu m-am putut ridica din pat şi nu am răspuns la telefon. Deşi primisem trei mesaje de la Caroline şi unul de la David , plus cinci apeluri de la Danny. Am mai auzit telefonul sunând peste câteva ore ; cred că era pe înserate. Nu mă mişcasem din dormitor..
Era George. Iar eu, am răspuns.