Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Shadows and Dust [+16]

#21
Chuuuu!!!! :X
KIta, superb capitol ! Dealtfel, ca toate celelalte.:X
Am observat ca in ultimele 2 capitole il integrezi si pe Daiuske in actiune. Foarte bine!
Ca deobcei, greseli nu am vazut. Imi plac foarte mult ghicitorile.
In privinte lui Amee, sper ca ea sa ramana cu Alex. :X Cat despre Steph, poate Chad isi va da seama ca o va pierde daca continua cu Noelene.
In rest, totul e super.
Bafta in continuare, sper sa vii repede cu urmatorul capitol .
See ya!. :*
(\_/)
(-.-)
(")(")

SMILE
Darkness does not always equate to evil, just as light does not always bring good.

#22
Merveilleux! Ador fic-ul tau, sti asta, nu? Ok, greseli, inexistente (aaa atat le trebuia, ca le ardeam =]]). Descrierea&Naratiunea-Merveilleux!
Narezi si descri minunat! Fara egal!
Ghicitorile sunt atat de interesante! Imi plac foarteee mult! Personajele sunt foarte dragute, iar actiunea si ideea sunt foarte... Excelente! Uite, te-as mai lauda, dar trebuie sa ma grabesc, probleme cu mama! Offf offf offf...
Te-am lasat, spor la scris.
(Apropo, daca vrei laude, la mine sa apelezi)

#23
A/N: Multumesc tuturor ! >:D< Vroiam sa precizez ca unde e subliniat este punctul lui Daren de vedere iar melodia este Colbie Caillat-Bubbly. Enjoy XD

Chapter thirteen: Singing bird

Se schimba multe , atat de repede si fara sa imi dau exact seama. Ciudat, oare m-am schimbat eu sau poate doar s-a schimbat situatia sau poate chiar oamenii din jurul meu?! Am renuntat la Daren in adevaratul sens al cuvantului, stateam cat mai departe de el, era mai bine asa, el era fericit cu Noelene. Sigurul lucru care ma frustra cu adevarat, era faptul ca din cand in cand, Noelene se furisa cu Chad in diferite camere , as fi vrut din tot sufletul sa-i spui lui Daren, dar nu puteam. Pactul era pact si nu puteam face nimic.
Si totusi, sunt fericita. Eu si Alex suntem dinou apropiati, defapt mai mult ca niciodata. E prietenul meu cel mai bun, glumim, radem, ne prostim, suntem seriosi. Facem totul impreuna de la un timp si el e singurul care ma poate face sa zambesc. Steph e putin geloasa, asta chiar ma face sa rad, cine a zis ca nu pot avea mai multi prieteni buni? Cel mai bun lucru in prietenia mea cu Alex? Imi ia gandul de la orice alceva.
Stateam plictisita in camera mea, Darius era undeva prin casa, avea niste treaba; Steph facea un dus si eu ma plictiseam ingrozitor. Nici macar nu ma schimbasem, aveam pijamalele mele rosi din satin care imi erau mult prea mari, aratam ca un sac de cartofi ...ROSU. Am bufnit usor in ras , am luat peria de pe masuta si am inceput sa-mi piepten parul , l-am prins neglijent intr-o coada si am cascat. Aratam oribil, fata mea atat de alba in contrast cu parul saten inchis , ai fi putut sa crezi ca sunt o fantoma. Nu aveam chef sa ma machiez, nici macar sa ma dau cu putin pudra ca sa imi mai inchid tenul la culoare.
M-am indreptat catre micul cd-player , am dat play , muzica a inceput sa invadeze camera iar eu ma prosteam, cantam odata cu artistul si dansam intr-un mod haotic. Saream peste tot, mai ales in pat , miscandu-ma in ritmul alert si usor violent al melodiei. Usa s-a deschis brusc, am ramas putin socata, am inchis imediat melodia , afisand un zambet inocent.
”Trebuie sa-ti arat ceva genial!” zise Alex foarte entuziasmat.
Baiatul s-a apropiat de mine si m-a luat de mana, tragandu-ma dupa el. Nu stiam exact ce sa zic, as fi vrut sa ma schimb de pijamale, dar era prea tarziu acum. El m-a condus pe bniste scarii si apoi prin niste camere, eram foarte confuza, in cateva minute am ajuns intr-o camera mare . Am ramas cu gura usor cascata privind, pe jos era o marmura alba iar peretii erau de un bleo deschis si pal. Era o camera de muzica, peste tot erau instrumente muzicale, un pian foarte sofisticat, cateva chitare , o vioara si alte multe instrumente care nici macar nu stiam cum se numeau. In mijlocul camerei era un covor rotund , cafeniu si pufos si o canapea mare si bej care parea foarte comoda.
Eu si Alex ne-am asezat pe canapea, chiar era foarte comoda, aproape ca te scufundai in ea.
”Wow, chiar e grozav!”
”Asta nu e tot ..” baiatul se ridica si lua o chitara , era genul clasic de un lemn deschis, s-a asezat dinou langa mine si mi-a zambit.
”Am compus un cantec pentru tine...adica sa-l canti tu ..”
Inima imi bate mai repede decat deobicei, un cantec pentru mine? Alex stia sa cante la chitara? Nu stiam asta, ma simteam penibil, il consideram un prieten bun si nu stiam aproape nimic despre el . Apoi m-au lovit cuvintele lui...sa cant ...EU? Eu nu stiu sa cant , stiu doar sa ma prostesc.
”Alex...wow chiar ma simt foarte flatata, dar eu nu stiu sa cant..nu am deloc voce.”
”Nu fi prostuta! Te-am auzit cantand, melodia asta e perfecta pentru vocea ta. Uite lasa-ma sa-ti cant primele versuri.”
Baiatul a scos din buzunar o foaie impaturita si mi-a dat-o, am deschis-o usor. Erau versurile de la melodie, am zambit, erau foarte frumoase. Alex s-a asezat intr-o pozitie confortabila si degetele lui lungi au inceput sa atinga corzile chitarei , melodia era frumoasa si vocea lui se acompania perfect cu melodia. S-a oprit brusc si mi-a zambit, afisandu-si dinti albi si perfecti.
”Hai te rog! Incearca si tu.”
Nu am putut sa-i rezist, ochii lui albastri erau mult prea adorabili. Am dat usor din cap zambind, el a inceput dinou sa cante la chitara , fermecandu-ma cu talentul lui. Ma facea sa ma simt atat de in siguranta cu el, nici nu aveam emotii, cu toate ca eu niciodata nu cantam in fata altor persoane, incepea sa-mi tremure vocea.

”I've been awake for a while now
You've got me feelin' like a child now
'Cause every time I see your bubbly face
I get the tinglies in a silly place

They start in my toes
Makes me crinkle my nose
Wherever it goes
I always know
That you make me smile
Please stay for a while now
Just take your time
Wherever you go

The rain is falling on my window pane
But we are hiding in a safer place
Under covers staying safe and warm
You give me feelings that I adore

They start in my toes
Make me crinkle my nose
Wherever it goes
I always know
That you make me smile
Please stay for a while now
Just take your time
Wherever you go

What am I going to say
When you make me feel this way
I just mmmmm

And they start in my toes
Makes me crinkle my nose
Wherever it goes
I always know
That you make me smile
Please stay for a while now
Just take your time
Wherever you go

I've been asleep for a while now
You tuck me in just like a child now
'Cause every time you hold me in your arms
I'm comfortable enough to feel your warmth

And it stats in my soul
And I lose all control
When you kiss my nose
The feeling shows
'cause you make me smile baby
Just take your time now
Holdin' me tight

Wherever wherever wherever you go
Wherever wherever wherever you go

Wherever you go
I always know
'Cause you make me smile
Even just for a while ”

Ochii lui albastri aproape ca straluceau de bucurie, poate avea dreptate imi suna bine in cap melodia. Nu aveam o voce chiar asa ingrozitoare , insa in timp ce pronuntam fiecare cuvant , nu puteam sa nu ma intreb daca versurile astea erau despre mine?! Poate eram doar foarte paranoica, eu si Alex eram prieteni, prieteni foarte buni.
Am cantat ultimul vers, eu si Alex ne priveam, i-am zambit . Parea putin fermecat si trebuia sa recunosc ca si eu eram, nu puteam sa-mi iau ochii de la el in momentul asta , cantecul ne apropiase mai mult decat mi-as fi putut vreodata inchipui. Fetele noastre s-au apropiat usor una de alta, nici nu stiam exact cine a facut primul pas, singurul lucru care imi trecea prin cap era cat de minunat ma simteam , in rest era vid.
Buzele noastre se apropiau, in cateva secunde mana lui imi mangaia fata indepartand cateva suvite din drumul lui si buzele noastre s-au atins , simteam fluturi in stomac , eram emotionata si fericita in acelasi timp , totul se intamplase asa rapid si fara nicio avertizare , spontan. Am auzit niste pasii impreuna cu niste ganduri pe germana, am intrerupt sarutul si mi-am intors privirea catre Daren, care statea cu capul in jos fara sa dea ochii cu mine.
”Ah..scuze daca v-am intrerup...am gasit raspunsul la ghicitoare..” vocea lui era rece si rigida ,m-am ridicat de pe canapea si m-am apropiat de el, avea harta pe care o gasisem in mana.
”Spune..”ii raspunse Alex
”Pai, ghicitoarea spunea sa cautam camera unde trecutul va muri, asta inseamna ca nu are trecut, adica inca nu a fost construita. M-am uitat pe harta si este doar o singura camera care se construieste, tot ce trebuie sa facem e sa asteptam sa fie gata. ” am privit harta si Daren avea dreptate, exista o singura camera care se desena inca, i-am zambit dar el nici nu se uita la mine.
”Ai dreptate.” am zis eu in soapta.
***
Ma plimbam disperat prin casa , cautand-o pe Amee, stiam raspunsul la ghiciotoare si trebuia sa-l impatasesc cu ea. Am vazut-o pe Steph pe hol si m-am apropiat grabit de ea, i-am zambit dar nu mi-a returnat zambetul, parea destul de suparata . Se comporta ciudat.
”Steph? Stii unde e Amee?”
”Ah..e undeva pe aici cu Alex, probabil.”
Alex. Nu cred ca pot sa urasc un om mai mult decat il urasc pe el. De ce are el sanse la ea si nu eu? Noelene era o tipa grozava, era draguta si chiar isi dorea sa fie prietena mea, sau cel putin asa mi-a zis. Insa Amee, ea era trofeul oricarui baiat. Frumoasa, inteligenta si foarte amuzanta, ma simteam foarte intimidat de prezenta ei, din punctul meu de vedere nu exista baiat destul de bun pentru ea, in niciun caz eu.
Am cautat peste tot, pana la urma am ajuns intr-o camera unde numai fusesem niciodata, i-am auzit vocea ei. Canta. M-a facut sa zambesc, cel mai prostesc si copilaresc zambet posibil, avea o voce frumoasa , am intrat entuziasmat in camera, in ultimul timp nu prea stateam cu ea, ma ocolea, era frustrant. Aveam si eu partea mea de vina, eu eram cu Noelene, nici eu nu stiam ce era in capul meu.
Doare. Am ramas cu gura cascata privindu-i, se sarutau. Pe moment as fi vrut sa-i rup capul lui Alex, sa-l distrug dar usor usor m-am calmat. Mi-am facut-o cu mana mea , dar totusi simteam cum un cutit mi-a strapuns pieptul.


PS: daca vreti sa ascultati melodia just click
[Imagine: magic.png]
My creations (read & comment):


#24
Ok deci ce pot sa spun am ramas masca.
Daca lui Daren ii place De Amme atunci de ce mai e cu Neolene:-??
Dar tot Alex e cel mai dragut:X pentru ca el se stie comporta frumos cu o fata si dragostea lui chiar e adevarata.
Abia astept sa vad ce este acel indiciu.
Vreau ca si Amme sa aiba un boyfriend:X
Astept capitolul urmator:D.Kiss u:*

#25
A/N:Mersi Yumina >:D<

Chapter fourteen: Blank eyes

Ma ascundeam de lume, simteam nevoia sa fiu singura. Sarutul cu Alex a fost gresit din mai multe puncte de vedere, el era cel mai bun prieten al meu din aceasta casa blestemata, nu puteam sa simt mai mult de atat pentru el, era frustrant, nu vroiam sa-l ranesc. I-am explicat dinou , mi-am cerut scuze pentru sperantele care le-am creat. Ce ma deranjeaza si mai mult este ca a acceptat pur si simplu asta , cu un zambet urias pe fata , numai rezistam . Acum prefer sa stau singura, nu ma mai simteam bine in compania nimanui, nici macar Stephenie nu reusea sa ma inveseleasca.

M-am imbracat repede cu o pereche de blugi negri si un bluzon albastru cu un imprimeu vesel, mi-am prins parul brunet intr-o coada , intr-o parte si am plecat sa ma plimb prin casa uriasa. Era dimineata, toata lumea dormea , cel putin asa credeam. Ma plimbam pe coridoarele lungi si intortocheate , simteam cum ma pierd, dar sincer nu prea imi pasa. Aveam o stare depresiva, ma simteam exclusa si aici. Am ramas socata cand am vazut usa catre curtea interioara deschisa, razele soarelui patrundeau usor in casa . Entuziasmata , am iesit afara. Aerul proaspat si usor umed imi invada corpul, uitasem cat de bine ma simteam in aer liber, cum ma plimbam de multe ori pe jos prin parc, fara nicio tinta. Cercetam cu privirea uriasa curte interioara, undeva dupa niste copacii se auzea cum o mingie se lovea puternic de asfalt, m-am apropiat curioasa si am observat un teren micut de basket si Darius care se juca acolo singur , parea foarte concentrat , asa ca m-am hotarat sa nu-l deranjez, m-am intors cu spatele, hotarata sa plec. Planurile mele au fost insa anulate de o lovitura puternica in cap, cu mingea de basket.
”AUU! Asta a durut!”
Baiatul blond a alergat spre mine cu o privire ingrijorata pe fata . M-a luat usor de umeri si ma privea foarte atent parca incercand sa gaseasca ceva gresit la mine.
”Te simti bine?”
”Da...sunt obisnuita.” am raspuns eu afisand un zambet.
Cel mai mult m-a surprins rasul lui , a inceput usor sa rada , toata fata s-a luminat, il facea sa fie de o mie de ori mai frumos doar simplul fapt ca zambea.

Noelene si Steph au intrat si ele in gradina si stateau si ne priveau dintr-un colt, am descoperit ca discutiile cu Darius ma faceau sa ma simt fericita, era o persoana foarte amuzanta cu toate ca personalitatea lui era invaluita in mister.
”Amee, Darius ... camera e gata , acum se trag la sorti trei oamenii care sa mearga sa o cerceteze..”
Darius a dat usor din cap si a plecat , lasandu-ma singura cu Steph si Noelene, care-mi zambeau cu subinteles. Nu intelegeam ce era cu ele, am dat indiferenta din umerii.
”Tu chiar vorbesti cu Darius?” intreba deodata Noelene.
”Da...de ce?”
”Wow, el a refuzat toate fetele din casa asta ...inclusiv pe mine si pe Krystal!” era atat de entuziasmata , de parca Darius era ca un fel de premiu pe care doar cele mai bune cuceritoare puteau sa-l aiba. Am pufnit usor, mi-se parea o prostie .
***
Bolul mic de cristal care parea atat vechi si de pretios avea inauntrul lui mai multe biletele albe, in interiorul carora erau scrise numele fiecarei persoane din aceasta casa. Daisuke invartea usor mana prin bol alegand trei biletele. Toti il priveam, unii emotionati, altii curiosi.
”Abby, Caleb si ...Amee” vocea lui neutra si accentul japonez rasunau destul de puternic in sufragerie, am zambit. Aveam un noroc ciudat, mereu aveam parte de aceste misiuni si chiar imi faceau placere. Caleb parea insa cel mai incantat, ca are si el in sfarsit parte de niste actiune. Darius mi-a dat harta si mi-a urat succes, insa eu nu aveam nici cea mai mica idee cum se citeste o harta, sunt total dezorientata de orice are legatura cu geografia sau orientare in spatiu. Noroc cu Caleb, care parea sa se descurce de minune, eu si Abby ne tineam dupa el , prin toate camerele bizare, unele erau pur si simplu goale , ma speriau.

Dupa cam o ora de cutreierat am ajuns in sfarsit in fata unei usii masive, din lemn negru. Caleb a deschis usor usa, lasand la vedere o camera mica si goala. Era vopsita intr-un alb stralucitor, inca mirosea a vopsea, cea ce m-a surpins. In mijlocul camerii trona un postament mare din marmura care parea adus din antichitate , iar pe el era asezat un pergament ingalbenit de timp, stateam intepenita , as fi vrut sa fac o miscare, dar eram hipnotizata de privelistea ciudata din fata mea.
”Ma duc eu sa iau pergamentul...”vocea subtire si timida a lui Abby m-a surprins, mi-am intors privirea spre ea si i-am zambiit usor cu coltul gurii.
”Esti sigura? Noi o sa fim chiar aici sa te ajutam” ii raspunse Caleb cu o privire destul de ingrijorata.
”Da, e mai bine asa. Am incredere in voi!” cu aceste ultime cuvinte blonda a intrat in incapere, cu pasi usori si inceti se apropia de postamentul de marmura. Mana ei alba a luat usor pergamentul si atunci totul s-a complicat. Un cutremur puternic a inceput, daramand bucati din pereti albi, aproape ca au lovit-o pe Abby. Am ridicat usor mainile in aer si am inceput sa controlez cutremurul dar era foarte greu si obositor, mi-am intors privirea spre Caleb.
”FUGI!”am tipat , aproape disperata. Trebuia sa o salveze pe Abby.

Viteza lui era cu adevart incredibila, am vazut doar umbra lui cum a luat-o pe fata in brate si a fugit cu ea inafara camerei care s-a daramat de tot. Cu o miscare din mana am inchis usa de la acea incapere blestemata si m-am apropiat de cei doi. Abby se tinea de el, avea lacrimi in ochii si parea foarte speriata, mi-a intins mana tremurand si mi-a inmanat pergamentul ala nenorocit pentru care isi riscase viata. Ma uitam uimita la ei , Caleb o tinea dragastos in brate , linistind-o , am zambit, dragostea din ochii lui era unul din cele mai frumoase lucruri din lume.

Dupa ce m-am trezit din visarea pe care mi-au provocato cei doi, m-am hotarat ca ar fi o idee destul de buna sa vad totusi ce scria pe aceea foaie. Am desfacut usor , inima imi batea mai tare din cauza emotiilor dar socul a fost mai mare decat m-as fi asteptat vreodata. Pergamentul era gol....
[Imagine: magic.png]
My creations (read & comment):


#26
A/N: Nimeni? Ce urat ! :(

Chapter fifteen: Stuck in the middle


"True friendship is a plant of slow growth, and must undergo and withstand the shocks of adversity before it is entitled to the appellation."
- George Washington


Alergam , disperata, imi simteam picioarele obosite dar nu ma lasam . Stiam ca ceva rau urma sa se intample. Trebuia sa-l avertizez pe Darius , imi era frica, inima imi batea atat de tare incat aproape simteam ca imi iese din piept, nu puteam sa respir. Ma apropiam de el din ce in ce mai mult ...

Tipam, respiram greu si tot corpul imi tremura. M-am uitat in jurul meu , eram in camera mea, am intors brusc capul si l-am vazut pe Darius venind spre mine, somnoros dar cu o privire ingrijorata. M-a luat in brate si imi mangaia usor parul, lacrimile imi curgeau pe fata , fara voia mea, incercam sa respir .
”O sa fie bine... a fost doar un cosmar.”vocea lui ma linistea, mi-am ingropat fata in pieptul lui , lasand lacrimile sa curga . Imi era foarte frica si totusi nu intelegeam exact de ce. Cosmarul a fost ciudat, stiam doar ca Darius ar fi putut fi in pericol .

M-am linistit dupa cateva ore de stat cu Darius, insa imaginile din acel cosmar nu vor disparea niciodata cu adevarat din capul meu si nici senzatia ingrozitoare pe care o avusem. Baiatul blond a plecat, ca sa joace basket , am ramas singura in camera . Stateam in pat si priveam uimita pergamentul care parea gol. Am incercat atatea metode prin care sa vedem scrisul, daca exista, Benjamin a incercat chiar sa extraga cerneala din foaie...dar totul a fost in zadar. Ma simteam incompentanta, de ce nu puteam sa-mi dau seama care era secretul din spatele acestui pergament?!

Usa de la camera mea s-a deschis . Mi-am ridicat privirea si l-am vazut pe Alex zambindu-mi , era ciudat sentimentul care-l aveam in preajma lui , nu eram indragostita de el...dar il iubeam . Cateodata nu stiam daca il vroiam ca prieten sau mai mult, eram zapacita de prezenta lui. I-am zambit usor cu coltul guri.
”Am ceva ciudat sa-ti povestesc..”
”Spune” am raspuns eu punand deoparte pergamentul.
”Pai... in ultimul timp, fiind ca tu nu prea ai fost prin preajma, am mai stat din cand in cand cu Steph....si am descoperit ca e chiar draguta si ...cred ca imi place de ea.”

Am inceput sa chicotesc dar m-am oprit repede cand am realizat ca el chiar vorbea serios. Steph si Alex? Din punctul meu de vedere cel mai nepotrivit cuplu din casa, ii cunoasteam bine pe amandoi si erau atat de diferiti ca personalitate. Erau prietenii mei cei mai buni, cei doi care nu prea vorbeau, nici nu se cunosteau . Acum, deodata el se simtea atras de ea? Ma simteam ciudat si chiar putin tradata, Alex baiatul care doar acum cateva zile incerca sa ma cucereasca pe mine, baiatul dulce si intelegator, acum o placea pe cea mai buna prietena a mea. Pff, asa deodata? Nu inteleam, deci tot ce spusese el pana acuma , era doar un fel de minciuna... pentru ca sentimentele lui au disparut foarte usor?! Mi-am dat teatral ochii peste cap si am ridicat umerii.
”Okey, si de ce ma informezi pe mine?”as fi vrut sa nu sune asa cinic, dar nu m-am putut abtine.
”Vroiam sa ma ajuti, sa afli daca si ei ii place de mine...”
”Mdeah....sigur..”
”E in camera ei chiar acum..” mi-a zambit , aratandu-si toti dinti.

Vroia sa ma duc chiar acum? Chiar nu se observa expresia de sictir de pe fata mea? Am iesit din camera imbracata numai in pijamale si m-am indreptat catre camera Stepheniei, cascam plictisita. Steph mi-a zambit larg cand m-a vazut, a sarit entuziasmata si m-a imbratisat. Ma simteam bagata la mijloc in acest joc stupid. Oricum eu eram pe dinafara cand venea vorba de baietii, nu eram increzatoare ca Steph sau ca restul fetelor din casa.
”Alex te place.”
”Da? Grroozav, e dragut si nu e porrrc ca Chad, el e rrromantic si sensibil..”

Evrika ! Trebuia sa ma astept la asta. Steph nu trecuse peste toata faza cu Chad, nu cred ca va trece vreodata, este singurul baiat pe care l-a placut vreodata si a refuzat-o pentru alta. Razbunarea ei, sa gaseasca un tip opus lui Chad, da, era adevarat . Alex chiar era opusul lui Chad in orice privinta. Cam exact in momentul asta s-a cam terminat orice discutie care o aveam cu Steph, deoarece ea a inceput sa trancane chestiile care pe mine personal nu ma interesau. Roscata avea o incredere in sine extraordinara, ai fi zis ca a castigat un premiu pentru cea mai frumoasa fiinta din univers. Desigur nu puteam sa neg faptul ca era frumusica, mai frumoasa decat mine in orice caz, dar doar faptul ca ea era atat de increzatoare ma facea sa ma simt ca ultimul rahat de pe pamant. Era unul din putinele lucruri care ma scoteau din sarite la Steph, asa ca preferam sa nu o mai ascult cand incepea sa vorbeasca pe aceasta tema.

***

Lasati-ma in pace ! Imi venea tip , sa urlu, sa ma scuteasca de asa zisa lor relatie. Incercam sa-i evit, defapt nici nu vroiam sa-i vad. Am coborat repede scarile , aveam castile de la MP3 in urechi , Metallica la maxim, nu vroiam sa aud nimic. Jos , la parter era gol, toata lumea avea ceva de facut, am intrat tiptil in sufragerie . Nu m-am putut abtine sa nu zambesc larg atunci cand l-am vazut pe Darius stand foarte concentrat in fotoliu cu o placa mare de lemn pe care era o foaie alba mare de desenat. In mana dreapta tinea gratios un creion, nu am mai vazut pe nimeni asa gratios, misca creionul pe foaie lasand linii de un gri inchis, eram fascinata, desena minunat. Am ramas cu gura cascata privindu-l, dar el nu parea sa ma observe.
”Wow...” am soptit usor scotandu-mi castile din urechi ca sa fiu cat se poate de atenta la el.
Si-a intors privirea spre mine, ochii lui verzi ma fascinau , parca sclipeau .
”Nu e mare lucru, simteam nevoia sa desenez..”
”Nu stiam ca iti place sa desenezi, nu te-am vazut niciodata , pana acum.”
”Ah, sunt la liceul de arte ... asta fac toata ziua la scoala, cand am ocazia prefer sa fac alceva.” imi raspunse el zambind.
”E ciudat ... totii care nu sunt la arte sunt pasionatii de desen si prefera sa faca numai asta in timpul liber... pe cand pentru voi care faceti meserie din chestia asta , numai e asa o placere ”
”E vorba de obligatie, imi place sa desenez...dar ce vreau eu ..nu ce imi impun altii..”
Am dat usor din cap zambindu-i. M-am asezat langa el , imi place sa-l privesc cum contura atat de elegant , creionul parca era special facut pentru mana lui, stia sa-l manevreze perfect.
”Trebuie sa-ti fac un portret intr-o zi.” mi-a zis el deodata zambindu-mi.
Rosie, rosie ca un mac. Nu stiam ce sa zic, nu puteam sa-i raspund, zambetul lui atat de frumos ma faceam sa-mi pierd controlul asupra corpului meu. Il priveam acum cum hasura usor desenul, dand senzatia de umbra ...si atunci am realizat ! Asta era ...era atat de simplu , incat nici nu ma gandisem la asta.
”Cred ca stiu cum sa vedem ce scrie pe pergament!”
[Imagine: magic.png]
My creations (read & comment):


#27
Incredibil! Imi pare rau ca nu am descoperit fic'ul asta de la inceput... Oricum, am citit toate capitolele si pot sa spun ca te pricepi. Ai suspans, intriga, si tot ce ii trebuie unei povesti bune. Pur si simplu nu pot sa astept pana la urmatorul capitol... Abia astept sa vad ce se va intampla.
Imi place mult descruerea, stii cum sa evidentiezi sentimentele unui personaj. Dialogul nu este sec si naratiunea nu e grabita.
Amee e superba, pacat ca nu are incredere in ea. Imi place mult si Steph. Adica mi se pare cea mai dragalasa. Oricum, povestea e bestiala.
Astept cu nerabdare continuarea! Sper sa fie un capitol luung care va veni foarte curand!
Spor la scris! :*

>kisses and hugs<

#28
Imi place foarte mult fic-ul tau :X
Descrii foarte frumos, stii sa evidentiezi sentimentele personajelor. Imi place ca nu grabesti actiunea.
Ideea fic-ului imi place mult!!! Foarte original...Bravo!!!
Si personajele sunt foarte bine "conturate " :D.....Imi plac personalitatile lor....Fiecare are o personalitate proprie :X
Sper sa pui continuarea cat de curand.....Si sa nu renunti la scris pt ca esti foarte talentata.....
Abia astept sa vad ce se mai intampla....Hai repede cu continuarea!!! :))....Bye bye! :*

#29
Am asteptat o groaza sa postezi capitolul asta... Mmmm.... Alex si Steph? nu ma asteptam...
Cred ca mai devreme vor descoperi cum se citeste pergamentul, decat sa fie ea cu Darius, dar eu una abia astept sa se ajunga in punctul ala :)
Good luck si hai cu news... Nu ne mai lasa sa asteptam atat... Please...

Ja ne!



... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...


[Imagine: sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg]

#30
A/N: Multumesc tututor ! :* Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati asa mult, insa am avut 2 teze ,un test si 2 olimpiade...really busy :stress:
O sa incerc sa scriu mai des ! Enjoy..kisses


Chapter sixteen: Love game


The story of us, it always starts the same
With a boy and a girl and a game
A love game
(Lady gaga-LoveGames)


”Poti sa-mi imprumuti putin un creion?”l-am intrebat entuziasmata, poate reusem sa dezleg misterul. Mi-a intis usor un creion cu o expresie ciudata pe fata , pentru o secunda mainile noastre s-au atins, m-a socat . Mainile lui erau atat de calde in comparatie cu ale mele, senzatia mi-a trimis un impus in sirea spinarii, nu m-am putut abtine sa nu zambesc.

Am urcat rapid scarile , insa am fost imediat intrerupta de Alex si Steph care stateau intr-un colt si discutau inflacarati de parca erau prietenii de o viata, am puftin usor sarcastic.
”Amee! Trrrebuie neaparrrat sa facem ceva distrractiv imprreuna, o sa fie drrragut!” mi-a dat ochii peste cap si am trecut rapid pe langa ei , am intrat in camera ca un vartej si am luat pergamentul din sertar. L-am deschis entuziasmata si am inceput sa hasurez usor cu creion foaia, am zambit. Linii usoare se observau, literele erau usor gravate in foaie, aproape nici nu se observa. Dezamgire, erau niste litere puse la intamplare, fara niciun sens, ca un puzzle din litere. Ma uitam mirata , socata, deja devenise prea complicat pentru mine.
***
Statea intinsa pe canapeaua din sufragerie, linistea acaparase camera. Dadeam usor paginile cartii, mai bine zis piesei de teatru. Reciteam ”Visul unei noptii de vara”, Shakespeare. Mereu reusea sa ma inveseasca prin umor si prin finalul fericit si atat de perfect. As fi vrut sa fie asa si in realitate, oamenii sa se indragosteasca de persoana potrivita ca prin magie si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti.

Alex si Steph erau in bucatarie, le auzeam rasetele din cand in cand, desigur am fost si eu invitata la mica lor intalnire , dar m-as fi simtit in plus. Defapt ma simteam in plus peste tot, mereu eram in plus. Pentru Daren eram in plus, pentru prieteni mei cei mai buni eram in plus... dramatic . Shakespeare imi dadea o stare dramatica, simteam nevoia sa analizez fiecare gest, fiecare zambet. Pentru o secunda mintea mi-a zburat catre Darius, numai vorbisem cu el de cateva zile, eram paranoica, aveam impresia ca incearca sa ma evite.

Tipete , urlete, zgomote puternice. Am auzit cum mai multi oameni au coborat violent scarile , auzindu-se pasi greoi si indurerati. M-am ridicat in picioare si acum il priveam pe Daren, cum intra in sufragerie cu ochii plini de furie , lucind usor in lumina candelabrulului. Dupa el alerga Noelene acoperita de un halat lung si negru si Chad care avea doar o pereche de boxeri pe el, zambea malefic, parea sa se distreze.

Mi-am intors privirea de la Chad semi dezbracat si am zarit-o pe Steph care venise alaturi de Alex sa priveasca cearta . Am luat o perna mare si alba de pe canapea si am aruncat-o violent in Chad, care imi afisa acum un zambet.
”Acopara-te pentru Dumnezeu...” i-am raspuns indignata, Steph rosise, am zambit usor, era incurabila, orice ar fi zis , ea tot indragostita de el era.
”Daren, STAI! Numai fugi, vrei sa anunti toata casa? E o problema personala.”
”Ce Noelene? Nu vrei sa stie lumea ce t***a esti?” baiatul gesticula enervat, credeam ca in orice secunda o sa devina violent, ma speria . M-am indreptat usor spre el si l-am apucat de umerii.
”Linisteste Daren, nu vrei sa faci ceva ce o sa regreti mai incolo.” s-a intors spre mine cu o privire uimita, ma privea surprins dar in acelasi timp parea sa regrete ceva. I-am zambit, ochii lui , inca aveau efect asupra mea.
Noelene zambea usor cu coltul gurii, isi trecu teatral mana prin parul lung si deschis la culoare, as fi vrut sa o bat chiar eu cu mana mea. De ce ii facea asta lui Daren?
”Oricum Daren, relatia noastra s-a terminat . Vroiam sa-ti spun mai de mult, dar nu vroiam sa te ranesc...eu il vreau pe Chad.”vocea ei era asa serioasa , nu-mi venea sa cred cat de bine mintea. Chad se apropie usor de ea si o mangaie pe obraz, avea o privire usor bajocoritoare, parea sa se distreze de minune. Cat il dispretuiam pe baiatul asta, imi parea rau ca el a fost cel care mi-a salvat viata.
”Draguta, eu nu te vreau pe tine. Ai fost doar o distractie pentru mine. Ce te asteptai la alceva?”

Pentru prima data de cand am cunoscut-o pe Noelene, ramasese muta, era socata. Distrusa. Baiatul blond a plecat din camera, lasand-o devastata. Lacrimile ii curgeau usor, fara voia ei. Acum am realizat, Noelene chiar se indragostise de Chad, nu era doar o joaca pentru ea. Imi pare rau, stiam cum se simtea, as fi vrut sa o consolez, dar ceva ma oprea, prezenta lui
Daren ..stiam ca si el suferea la fel de mult ca ea. Nu stiam ce sa fac, ramasesem inlemnita. Daren a plecat din camera, furios. Ramasesem doar eu, Noelene si Steph si Alex. Fata a cazut din picioare, prabusindu-se pe covor, plangand. Nu puteam sa nu fac nimic, m-am apropiat de ea si am luato in brate, linistind-o.
”Gata, nu merita..”

Cei doi ma priveau mirati, aproape socati. Stiau cat am suferit din cauza relatiei dintre Noelene si Daren. Dar ei nu puteau sa inteleaga, ce vina aveau ei ca eu ma indragostisem de persoana gresita? Ma saturasem sa dau vina pe totii ceilalti pentru greselile din viata mea, daca Daren nu ma placea asa cum era, insemna ca el nu era baiatul potrivit pentru mine. O tineam strans pe Noelene , lacrimile ei imi udau tricoul, gafaia usor. Imi amintea de mine, trageam aer in piept insa parca nu eram in stare sa respir.

Am ridicat-o in picioare si am condus-o pana sus in camera ei. Cand am intrat cu ea, plansa , cu machiajul intins, Caleb imi arunca o privire intrebatoare. L-am chemat sa ma ajute, am intinso pe fata in pat si am sfatuit-o sa doarma putin. Brunetul mi-a promis ca o sa aiba grija de ea, i-am zambit , Noelene era in maini bune. Caleb era omul perfect cat venea vorba de despartiri, nu o sa uit niciodata cum m-a ajutat sa trec peste in ziua aceea blestemata.

Cand am iesit din camera , roscata ma astepta, privea absenta in gol. Am ridicat usor spranceana dreapta, oare unde era noua ei iubire, Alex?!
”Nu vrrrea sa fie cu ea...wow..” aceste simple cuvinte m-au socat. Am ramas cu gura intre-deschisa pentru cateva secunde. Baiatul ala a distruso pe Noelene...si tot la ce se gandea Steph acuma era faptul ca era dinou disponibil, ca sa zic asa. Era atat de indragostita? Asa de orbeste ...de un baiat care se comporta asa urat cu fetele? O compatimeam, il compatineam si pe Alex. Chiar credea ca putea sa concureze cu Chad, cand Steph era asa fermecata de prezenta lui?
”Oricum, nu-mi place de Chad...Alex e grozav!” parca incerca sa se convinga singura, am zambit sarcastic cu coltul guri , am dat usor din cap si m-am intors cu spatele la ea , pregatita sa plec, nu vroiam sa fiu in preajma lor prea mult si daca Steph era aici , numai era mult si urma sa apara si Alex.

Daren s-a apropiat usor de mine, de unde aparuse? Am rasuflat greu, acum ce mai vroia si el de la mine? Sa-l consolez?
”Vrei sa bei un ceai cu mine, pe terasa? Trebuie sa ma calmez si se pare ca numai tu stii cum.” a afisat un zambet fermecator, m-am strambat ... de ce eu???
”Hai Amee, eu si Steph ne uitam la un film..vii?”striga Alex de la capatul holului. Nu se putea asa ceva, eram intre doua rele. Ce puteam sa aleg ...pe cei mai buni prietenii ai mei care flirtau incontinuu...sau baiatul de care eram indragostita nebuneste acum cateva saptamani? Mi-as fi dorit sa apara deodata Darius sa ma scoata din situatia asta de cacat , dar asta nu s-a intamplat, ar fi fost prea frumos sa fie adevarat.
”Scuze Alex, dar m-a invitat deja Daren.” am oftat...de ce eu?
[Imagine: magic.png]
My creations (read & comment):




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Life hidden in the shadows Sho-Yo 13 8.568 07-01-2012, 03:04 PM
Ultimul răspuns: Sho-Yo
  Ask The dust[Intreaba praful] Lucifer 8 5.145 14-06-2009, 01:42 PM
Ultimul răspuns: Lucifer


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)