Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Cirese [+16 / +18][yaoi]

#1
Ştiu că am lipsit destul de mult timp, dar nu prea am cum să motivez asta. Se pare că în ultima vreme nu am prea avut chef de nimic, nici măcar de scris şi de abia recent am reuşit să îmi recapăt inspiraţia pentru a continua să scriu...evident..YAOI
sper să pot conta în continuare pe opiniile şi comment-urile voastre.
Spor la citit. Enjoy.
Am scris un fel de prolog. Apoi primul capitol.


CireÅŸe
O palmă peste ochi



Sunt fel şi fel de oameni pe lumea asta, fiecare încercând să îşi trăiască viaţa într-un mod cât mai rezonabil. O vreme, da, şi eu am gândit că poate trebuie să fac ceva pentru ca nimeni din jurul meu să nu îmi poată reproşa că am irosit-o în mod inutil.
Am ajuns să consider că nu e nevoie să găsesc lucruri banale cu care să îmi ocup timpul de parcă acesta ar fi scopul meu în viaţă. Am preferat să fiu lejer de felul meu, să accept lucrurile aşa cum îmi ies în cale şi să nu vânez nimic, să las, pur şi simplu, timpul să treacă.

Mă aflam pe o bancă, în faţa unui magazin oarecare, aşteptând unul dintre aşa-zişii mei prieteni să vină pentru că dorea să mergem undeva. Vântul bătea prea tare pentru orele prânzului şi, având în vedere că era vară, oricine s-ar fi aşteptat ca soarele să strălucească cu putere, însă acesta se ascundea în spatele unor nori de pe cerul spălăcit ce ne acoperea pe toţi.
O bătrânică tocmai ieşea din acel magazin în momentul în care eu am decis să mă ridic în picioare. Căra câteva sacoşe mai mult goale decât pline de mâncare, dar, oferindu-i o singură privire, oricine ar fi putut jura că acea femeie căra zeci de kilograme în plasele albe.
Am văzut-o făcând câţiva paşi, apoi oprindu-se brusc. Mi-am dat seama că poate ceva nu este în regulă, însă nu m-am apropiat de ea şi nici nu am simţit nevoia să o ajut. De ce aş fi făcut-o? Eram chiar lângă ea când trupul său firav a cedat şi sacoşele au căzut cu zgomot la pământ.

Uitându-mă înapoi, eram un adevărat nesimţit.
M-am întors şi am privit-o, dar nici un singur osicior din mine nu s-a sinchisit măcar să ridice cumpărăturile ei, apoi pe ea. Părea atât de fragilă şi aşa şi era. La vârsta ei, după atâţia ani petrecuţi ocupându-şi, la rândul ei, timpul cu lucruri inutile doar pentru ca acesta să treacă cu "rost", tot ceea ce mai rămăsese din ea era un trup veştejit ce era normal să o abandoneze.
Eram poate fascinat de felul în care stătea întinsă pe ciment pentru că altfel nu îmi explic de ce am tresărit speriat când o mâna relativ puternică m-a dat la o parte. Imediat apoi, un alt corp, de data asta, mult mai tânăr şi mai frumos, s-a aplecat deasupra acelei femei şi a încercat să o ridice.
Preţ de o secundă, ochii lui căprui m-au fulgerat ca o săgeată, apoi s-a întors rapid spre acea doamnă şi m-a ignorat complet. Nu ştiu ce anume a făcut atunci, dar ştiu că în tot acel timp cât s-a aflat acolo singurul lucru pe care îl puteam vedea era părul lui ce strălucea mai puternic decât însuşi soarele.
Văzându-l doar pe el, am realizat că aş fi putut fi eu cel care să îi ofere bătrânei o mână de ajutor, cel care să se preocupe de ea.
Nimic nu îmi putea scuza indiferenţa. Nici măcar lipsa poftei de viaţă.

Se poate spune că m-am trezit la realitate numai atunci când mi-am simţit obrazul usturând. Mă lovise pe neaşteptate, fără a îmi spune sau reproşa ceva, fără a se uita măcar la mine. Mă lovise în treacăt, cărând acel trup spre o ambulanţă ce de abia ajunsese acolo, dar mă lovise şi mă durea.
Am dorit să îl confrunt. Să îl întreb cine anume i-a permit să mă lovească şi care a fost motivul, însă a dispărut la fel de repede cum a şi apărut.
Tot ce am auzit a fost: Repede, la spitalul Central.
Mai mult ca sigur, dorinţa de a clarifica lucrurile sau de a îi scoate ochii pentru palma pe care am primit-o, poate şi indignarea, m-a împins spre el. Prima oară când eu am fost cel ce a început să alerge, ca şi cum viaţa mea depindea de asta, cel care s-a grăbit să ajungă la acel spital. Totul, absolut totul, doar pentru a îl revedea pe el.
Mi se întretăia respiraţia iar lucrurile din jurul meu începeau să se mişte mult prea repede pentru a le putea observa. Cel ce se mişca eram evident eu, însă tocmai asta mă detaşa de înconjurări şi mă atrăgea într-o lume ciudată, diferită de cea pe care o gândisem eu.
Nu mi-am observat nici prietenul, maşinile cred că le-am ocolit doar din pur noroc, paşii deveneau din ce în ce mai mari şi mai grăbiţi şi inima mai avea puţin şi mi se oprea în piept.
Uşile mari de la intrarea în spital au devenit gigantice în momentul în care m-am oprit. Tot acel alb mi s-a urcat la cap şi imediat mi s-a făcut rău. Mă simţeam ca şi cum păşeam într-o lume cu totul diferită în care nimic nu putea prevăzut, şi aşa a şi fost.
Un singur pas mi-a schimbat tot viitorul.

Am căutat cu privirea nu un bărbat înalt sau cu trupul zvelt ci acea culoare strălucitoare a părului ce m-a orbit preţ de câteva secunde. Deşi era prima oară când vizitam, dacă se poate spune aşa, un spital, eram conştient că nu am voie nici să alerg, nici să ţip cât timp cât mă aflam înauntru.
Pentru prima oară, pe măsură ce mă apropiam de o persoană, înima îmi bătea din ce în ce mai tare şi privirea mi se înceţoşa. Trupul meu a frânat brusc tocmai când am ajuns destul de aproape de el, apoi m-am trezit ca dintr-o lungă visare şi l-am privit atent.
Atât de sigur pe sine, atât de activ şi atât de preocupat. Părea un profesionist deşi atunci nu aş fi putut spune care era meseria lui. Oricum te uitai la el, atmosfera ce îl înconjura era atât de captivantă încât oricine ar fi mers înspre el chit că îl cunoştea sau nu. M-a apropiat şi mai mult, apoi am înghiţit în sec.
S-a întors înspre mine şi m-a cutremurat cu totul. Mâna lui s-a ridicat din nou şi am resimţit aceeaşi usturime de mai înainte. O a doua palmă peste ochi, apoi s-a apropiat de mine, m-a strâns în braţe şi a început să plângă.
Ciudat...doar el fusese cel ce mă pălmuise pe mine..
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#2
Bun venit ca sa zic asa:x sincer mi-a fost asa dor sa citesc ceva scris de tine , dar ma bucur ca ai revenit si in mare forta.
Imi place prolog, desi nu ne dai prea multe indici de acest protagonist al povesti tale, e frumos construit si frumos scris.
Sunt curioasa cum o sa se desfasoare actiunea( foarte curioasa:D ) si sper ca in viitorul capitol sa aflu mai multe despre persoanaje:D
Oricum foarte interesant, ca de obicei:D dar se vede ca ai evoluat si mai mult:X
Sper sa vi repede cu capitolul si sa nu ne mai ti intr-o asa tensiune:D
Spor la scris:D
Kissu:* Bye Bye
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#3
Buna!Deci sunt prima care comenteaza,yesss :) Pot sa spun ca ti-am citit si celelalte ficuri insa spre mare mea rusine nu am postat vreun com.Gomene!Povestea in sine mi se pare foarte interesanta,actiunea nu este deloc grabita iar greseli de ortografie sau punctoatie nu am observat.Ceea ce mi-a atras atentia a fost : " Mă simţeam ca şi cum păşeam într-o lume cu totul diferită în care nimic nu putea prevăzut, şi aşa a şi fost."(nimic nu putea prevazut)probabil si sper sa nu gresesc din intamplare ai uitat sa il pui pe "fi".Dar aceasta nu este o gresala.Ce ma mai bucura este faptul ca acest fic este yaoi.Poate sunt putin obsedata de astfel de ficuri.Astept cu nerabdare continuarea,sunt foarte curioasa deoarece tu esti plina de surprize.

Multa bafta si inspiratie :X

Bye and kiss :-h[posturi unite]
Bun deci imi cer MII SI MILIARDE DE SCUZE :( chiar nu am vazut ca a mai comentat cineva inaintea mea.Offf..sunt asa de aiurita incat nu mai stiu ce e in jurul meu.Imi cer iertatre...promit k pe viitor voi fi mai atenta :(
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION... 


DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song pupic

#4
Hello
Chiar ma intrebam cand o sa incepi sa scrii din nou ficuri, adica nu stiam daca o sa mai scrii vreodata :10:
Pot spune ca ti-am citit toate ficurile, unele chiar de 2 ori.
MTBL a fost si va ramane preferatul meu, adica si celelalte au fost minunate, insa nici una nu se compara cu MTBL, acela a fost ceva extraordinar. Sper ca si acesta sa fie cel putin la fel de frumos ca si cele precedente.Apropo de cele precedente, nu o sa mai continui deloc Fructul interzis? E prea frumoasa povestea ca sa nu aiba si un sfarsit:yada: adica din cate am vazut au si disparut cateva posturi, pentru ca din cate imi aduc eu aminte in ultimul capitol chiar in ultimele randuri ai scris ceva despre o saptamana pe care au numit-o saptamana neagra sau ceva de genul(nu mai tin minte a fost de foarte mult timp, iar creierul meu nu prea tine minte toate detaliile, asa ca, daca am zis vre-o prostie te rog sa-mi spui:ha: )
Inca nu pot sa-mi dau seama chiar din prima ce se va intampla intre cei doi, adica nu inteleg prea multe, dupa ce ca la si lovit pe acel baiat de ce el este cel care plange:?: cuidata treaba:))
Oricum nu conteaza stiu ca si aceasta poveste va fi una reusita, asta daca nu o sa dispari din nou de pe forum ca data trecuta:10:
Oricum talent ai destul, stiu asta asa ca tot ceea ce mai lipseste este sa scrii totul si sa postezi, daca ai timp bineinteles.
Ficul promite multe, adica eu cand am vazut am crezut ca am halucinatii, tu ai fost preferata mea pe vremea cand postai si inca mai esti, nu as fi crezut ca o sa te mai vad pe zup si ma bucur enorm de mult ca te-ai hotarat sa postezi din nou.:yes:
I'll wait for the next chapter that I want you to post as soon as you can, but hurry up :pls:
:*
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

#5
Uau...nici eu nu ma asteptam sa te mai vad curand pe aici.Iar astazi, cand am vazut cine a scris ficul, nu-mi venea sa cred.Problema e ca nu am avut rabdare sa astept pana ma intorceam de la scoala, asa ca l-am citit azi dimineata si in consecinta am intarziat si la prima ora :)).Dar ce mai conteaza? Imi pare bine ca ai revenit >:D<
Aiurea cu inspiratia asta care vine si pleaca, mai ales ca imi era atat de dor sa mai citesc niste yaoi scris de tine...N-o sa zic ca ai evoluat, din cauza ca intotdeauna mi s-a parut ca scri absolut ok.Probabil acum esti putin mai atenta si mai ordonata la scris, insa ideile si modul in care te exprimi au fost bune inca de la inceput.
Am multe, foarte multe, asteptari de la ficul asta.Si stiu ca nu voi fi dezamagita.Pana acum imi place, mai mult de atat nu stiu ce as putea spune.
Iti urez mult succes si inspiratie, si te astept cat mai curand cu un nou capitol.
pa pa :*
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#6
Am citit primul capitol si m-a impresionat faptul ca nu ai avut dialog si asta e destul de bine....descriere si restul:sunt la locul lor.Imi place felul in care descrii si etc
Da ,stiu,este ciudat ca un baiat citeste yaoi °_° dar felul in care tu scrii ma atrage foarte mult si nu mai conteaza daca este yaoi,yuri[asta merge:))] sau mai stiu eu ce.
Iti urez bafta in continuare si astept urmatoarele capitole
Astept
I'm a professional online casinos player. Mostly i play on the phone. My favorite game is blackjack.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.

#7
Buna :d. Un nou fic de-al tau, ma bucur ca ai revenit :D. So, am ajuns ultima, my shame, i apologize.
Ideea ficului imi place foarte mult, chiar titlul te duce cu gandul la acele fructe gustoase care sigur vor avea un rol important in poveste, yumi :X.
Descrierea este absolut geniala ca si naratiunea de altfel. Dupa cum a spus si Ryu, nu ai dialog si asta face totul mai interesant, desi sunt sigura ca va aparea pe parcursul povestii, dar pentru primul capitol merge fara dialog si da si bine.
Imi place foarte mult de barbatul care a salvat batranica, desi imi pare rau ca l-a lovit pe baiat, dar lacrimile de la final m-au lasat cu gura cascata.
"Ciudat...doar el fusese cel ce mă pălmuise pe mine...", exact asta as fi spus si eu :)).
Succes in continuare si abia astept urmatorul chapter :D
Bye and kisu :*:-h
Hetalia

Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...

#8
:: Yaku-chin :: sincer, nu cred ca am evoluat prea mult..probabil acum am doar ceva mai multa ordine in minte si le asez mai normal decat inainte.
sper sa nu te dezamagesc.
:: Aliss_anime :: nu prea stiu eu ce vreau de la personajele mele, insa am sa incerc sa fac, din nou, ceva interesant.
:: Wildrose:: cumva ai reusit sa ma faci sa rosesc si sa *giggle giggle* pe aici. ma bucur ca mai exista cineva care isi aminteste de ceea ce am scris eu. am sa incerc..sa vad..poate, poate continuui si restul...
p.s ce aveti toti cu MTBL...? am sa raman in istorie cunoscuta doar pentru asta..sau cel mai mult pentru asta.. [ cumva..asta ma bucura :D ]
:: nolazy :: nu intarzia la scoala :-s. nu pentru mine. acum chiar ca am emotii... asta e un fel de comeback al meu si sper...doamne ajuta..sa fie unul in forta. chiar nu vreau sa dezamagesc.
:: Ryuu :: hugs for u too! >:D< cum mai merge cu propriile tale creatii?
sunt curioasa pana unde o sa poti ajunge cu lectura in ceea ce priveste yaoi...si care vor fi reactiile tale. De abia astept :D *evul*
:: ashya_love :: eu am gandit altfel partea cu ciresele...scuze. poate am sa le folosesc si asa.


Capitolul 1


Un sentiment aparte a pus stăpânire pe mine şi, fără să vreau, braţele mele s-au ridicat de unele singure şi i-au înconjurat trupul. Îl simţeam încordându-se şi, apoi, devenind din ce în ce mai firav. Toată greutatea corpului său apăsa peste al meu, însă nu asta mă speria ci lejeritatea sau, mai bine zis, comoditatea cu care transforma mâinile mele într-un loc sigur pentru sine.
Eu, un complet necunoscut pentru el, stăteam drept, cu privirea ţintă spre un perete alb ce nu îmi putea dezvălui nimic şi îl lăsam să se alinte în îmbrăţişarea mea ca şi cum ne ştiam de mici şi aşa ceva ar fi fost mai mult ca normal.
Şi, totuşi, nu îi spuneam, nici nu îi reproşam ceva.
Am inspirat brusc când picioarele mi-au cedat. Un zgomot surd s-a făcut auzit în momentul în care amândoi am atins podeaua, dar, imediat apoi, aceeaşi linişte ciudată s-a aşternut peste întregul coridor. Bluza îmi era strânsă în pumni, cu o forţă ce dezminţea orice urmă de sensibilitate manifestată de individul acela ciudat. Nu s-a uitat la mine nici măcar un singur moment. Capul îi era ascuns undeva pe umărul meu şi deja îi puteam simţi respiraţia în ceafă pentru că nasul lui era cu totul scufundat în părul meu, ceva cam prea lung.
Un miros plăcut, şi ciudat în acelaşi timp, a reuşit să mă smulgă din acea atmosferă şi să mă facă să clipesc uimit.
- Cireş...., am rostit fără să îmi dau seama, pentru că am recunoscut acel parfum ca find cel al unui cireş.
El a tresărit brusc şi s-a oprit. S-a proptit cu mâinile de umerii mei şi s-a tras înapoi, oferindu-mi o privire confuză, dar şi curioasă.
Vedeam clar urmele lăsate de lacrimile pe care le vărsase dintr-un motiv cu totul necunoscut. Ochii îi erau roşiatici şi părea atât de obosit încât puteam jura că avea să cadă lat destul de curând. Acelaşi păr strălucitor stătea ciufulit, întocmai ca părul unui copil mic când de abia se ridică din pat, acoperind jumătate din frunte şi sprâncenele deloc stufoase.
Până atunci, singurele persoane care aveau buzele atât de roşiatice, chiar vinete, erau cei pe care îi vedeam mâncând seminţe. O nuanţă atât de ciudată, dar şi de frumoasă, încât ochii mei au coborât imediat spre gura lui şi au rămas, privind pierduţi, timp de câteva secunde bune.
A tresărit şi apoi a făcut ochii mari de parcă eram bau-bau şi aveam să îl mânânc. De la expresia suferindă din timpul plânsului, la cea curioasă, ajunsese să se uite la mine destul de furios, dându-mi de înţeles că am greşit cu ceva. Atunci mi-am amintit de acea doamnă.
Ciudat cum, încă de când l-am văzut, am uitat complet de ea.
M-am gândit că poate acea femeie era o rudă de a lui, cineva cunoscut sau poate o vecină, şi am zâmbit mulţumit, crezând că am găsit comportamentului său o justificare.
- A murit? , am întrebat, pur şi simplu, fără să mă gândesc că genul acesta de întrebări ar fi deranjat pe oricine. Poate chiar şi pe mine.
- Cine? mi-a răspuns intrigat, rămânând încă aşezat în fund pe podeaua rece a spitalului.
Era întâia oară când îl auzeam vorbind, dar mi-a lăsat impresia că vorbesc cu cineva de aproape 20 de ani şi nicidecum un adult în toată regula. Diferentele între felul în care arăta şi gesturile, faptele sale, deveneau din ce în ce mai izbitoare.
Aveam în faţa mea o singură persoană, dar parcă vorbeam cu o cu totul alta. Tonul acela încet, calm şi oarecum stins mă calma, dar mă şi indispunea. Părea mult prea diferit de mine. Eram un individ necunoscut, aflat într-un spital, trântit pe podea, uitându-mă la un alt tip ce continua să mă intrige deşi tot ceea ce făcea era să mă privească şi să aştepte un răspuns. Părea matur, oricine ar fi spus asta despre el, dar comportamentul lui lăsa de dorit.
Era, însă, mult mai matur decât mine în multe aspecte.
- Doamna aceea, a murit? , am întrebat din nou, ceva mai timid.
Aveam senzaţia că am greşit persoana şi că cel pe care îl văzusem pe stradă era unul cu totul altul faţă de cel ce îmi căzuse în braţe, plângând şi suspinând.
- Aaa.., mi-a răspuns în cele din urmă, afişând un zâmbet imens.
- Deci e bine..., am surâs la rândul meu, totuşi aşteptând o scuză din partea lui pentru cele două palme primite.
- Nu. A murit.
Ce m-a şocat oare? Faptul că a murit acea femeie şi el a plâns pentru ea sau faptul că a murit şi el era atât de calm? Am realizat rapid, şi am ajuns singur la această concluzie, că nu eram în măsură să îl judec sau să îi dau sfaturi. Eu fusesem cel ce nici măcar nu încercase să o ridice de la pământ în timp ce el a adus-o la spital şi a rămas acolo cu ea. Dacă făceam un calcul, el ieşea mult mai avantajat şi mă putea face să mă simt ca un adevărat mizerabil.
El doar îmi zâmbea...
Recunosc că m-am simţit ciudat. Nu dădusem niciodată importanţă genului acesta de lucruri şi nici nu credeam că aveau să mă intereseze vreodată, dar, vrând nevrând, el mă făcea să mă întreb de ce se comporta aşa şi nu altfel. Eram curios şi hotărât să aflu ce se ascundea în spatele lui.
- A murit?
Eram mai mult retoric decât întrebător, însă asta nu l-a supărat cu nimic. S-a ridicat de la pământ şi mi-a întins mâna pentru a mă ridica şi eu. A continuat să îmi zâmbească şi să mă privească calm, apoi i-am observat braţul ridicându-i-se.
Am reacţionat imediat şi am dat să mă feresc, crezând că avea să mă pălmuiască din nou, dar degetele lui lungi şi subţiri s-au rostogolit pe obrazul meu, apoi au trasat o dungă pe toată lungimea lui.
- Ce crezi? Dacă o ajutai, murea? , m-a întrebat la fel de calm, privind adânc în ochii mei.
- Umm...
Eram pierdut şi nu ştiam ce să răspund :Ce vrea să audă sau ceea ce cred? Dar ce era ceea ce credeam eu cu adevărat? Eram mult prea preocupat să mă gândesc cât de gentilă mi s-a părut pielea trupului său când a făcut contact cu a mea, mult prea rătăcit în gânduri, pentru a căuta măcar să dau un răspuns la o astfel de întrebare.
Revenea încet, dar sigur, la aceeaşi atitudine pe care o avuse pe stradă. Se transforma într-un bărbat sigur pe sine şi capabil să poarte o discuţie pe orice subiect deşi cu doar câteva clipe mai înainte plânsese de mama focului şi transformase totul într-o adevărată tragedie.
Probabil am deschis gura, ca şi cum aş fi dorit să spun ceva, pentru că m-a prins imediat de mâna şi m-a tras după sine, mergând şi tot mergând, până am ajuns în faţa unui geam mare.
- Priveşte acel bebeluş. E recent născut. Nu e adorabil? , m-a întrebat pe un ton normal, dându-mi impresia că a şi uitat ceea ce mi-a spus mai înainte.
- Ba da, am răspuns confuz, încercând să îmi ridic privirea spre el deşi mă simţeam mult prea timid pentru a face asta.
- Femeia aceea a murit şi acest bebeluş s-a născut. Nu e minunat? , a continuat la fel de pierdut, uitându-se doar la acea creatură mică ce se străduia să respire şi să supravieţuiască.
Convins că nu avea să se întoarcă şi să se uite la mine, sigur că nu era interesat de persoana mea şi că singurul motiv pentru care mâna lui încă mă ţinea strâns de încheietură era pentru că a uitat, m-am rotit pe vârfuri pentru a-l privi.
Am tresărit şi am îngheţat câteva momente. Se uita la mine şi eu la el, de parcă mi-ar fi ghicit gândurile şi anticipase dorinţa mea de a mă mişca.
Mă enerva puţin. Era trist pentru că femeia a murit sau fericit pentru că s-a născut copilul? De ce a plâns atunci?
- Să înţeleg că nu te deranjează că ea a murit?
- Pe tine nu te-a deranjat că a căzut.
O singură propoziţie a fost mai mult ca suficientă pentru a mă face să mă simt din nou atât de ratat şi de nesemnificativ. Mă făcea să mă simt rău şi nu îmi plăcea asta. Până atunci, fusesem mereu în largul meu, bucurându-mă sau nu de lucrurile ce îmi ieşeau în cale. În doar câteva minute, acest individ reuşise să mă ducă de la o extremă la alta. Nu îmi plăcea deloc.
- Moartea e ceva cu totul diferit..., am gângurit, intimidat de privirea lui pătrunzătoare.
- Ba nu... e chiar foarte banală, mi-a răspuns imediat, zâmbind pentru câteva momente. Am fost acolo, a continuat la fel de încet. Nu e cine ştie ce.
Am presupus că glumeşte sau că cel puţin încearcă să fie amuzant, însă nimic din privirea lui nu lăsa de înţeles că e pus pe şotii. Oscila între blândeţe şi seriozitate de parcă avea ani buni de experienţă.
Nu puteam răspunde şi nici să mă îndepărtez. Un lanţ invizibil mă ţinea prins de el deşi mâna lui mă eliberase de îndată ce m-am întors spre el. Nu puteam pleca, vorbi sau privi, dar continuam să mă ţin pe picioare fără a conştientiza cine sau ce este în jurul meu.
Unele dintre puţinele lucruri pe care nu am să le uit niciodată mi-au fost spuse de el. Cea care m-a marcat cel mai tare a fost probabil asta :
Într-o zi, curând sau nu, ai să mori şi tu.

Cei câţiva paşi pe care i-a făcut, atunci când s-a îndepărat de mine, au continuat să răsune în mintea mea şi după ce acesta s-a făcut nevăzut. Priveam, da. Mă uitam la el şi vedeam ceva deşi nu realizam exact ce.
Am mers încet până la ieşire, apoi m-am oprit lângă un copac a cărui timp deja trecuse de mult. Ca un flashback, două lucruri mi-au fulgerat prin faţa ochilor. Surprinderea de pe chipul lui când i-am vorbit pentru prima oară şi numele scris pe ecusonul agăţat la marginea hainei sale.
Sakurai Ryo.
Când m-am gândit mai bine, am realizat că Sakura înseamnă cireş. Primul cuvânt pe care il rostisem, pe care mai mult l-am scăpat pe gură, fusese însăşi numele lui. Am tresărit din nou şi m-am îmbujorat. Tratasem pe un cunoscut ca pe un prieten, ca pe cineva pe care îl cunosc intim, şi nici măcar nu îmi dădusem seama.
Acolo am rămas. Mereu gându-mi zburându-mi la el în timp ce acel copac îmi servea drept protecţie în faţa ploii ce părea că vrea să cadă.
Partea proastă era că mereu mi-au plăcut cireşii.

Sakurai : http://i53.photobucket.com/albums/g77/Se...eGuy13.jpg

maybe celălalt : http://i31.photobucket.com/albums/c356/h.../cloud.jpg

#9
Mmmmmm...prima care comenteaza dupa mullt timp.Gome ca nu am mai dat pe aici dar...de unele persoane mi-e sila.:D:-"
Sa revin asupra primului tau capitol.Superb si da incepi sa faci ceva cu totul nou si o sa reusesti.
Ma bucur, ca te-ai reapucat de scris,ca nu ai renuntat la yaoi!!!!
Nu renunta niciodata,ai talent si nu trebuie sa-l irosesti.
Spor la scris.
Chuuu:*

P.S. Imi plac pozele personajelor,mai ales poza lui Sakurai:P:x

#10
Uau (cred ca mi-am facut un obicei sa incep in felul asta comm urile pentru tine)...m-ai lasat cu gura cascata la propriu.Nu-ti poti imagina, iar eu cu atat mai putin, cat talent ai.Nu vreau si nici nu incerc sa te laud, dar pur si simplu asta este adevarul.Scri mult, mult prea bine.Ar fi pacat sa-ti irosesti aceasta calitate, dar aici depinde doar de tine si de dorintele tale.
Acum sa revin la fic.Mi-a placut foarte mult dialogul dintre cei doi si felul in care reactiona Sakurai.La inceput mi s-a parut destul de funny, apoi sadic, si in pana la urma am ajuns la concluzia ca este pur si simplu genial.Inca de la inceput am ramas putin socata cand a raspuns cu "cine?" la intrebarea celuilalt (m-am si inecat :)) ).Iar ultima replica, cum am mai spus, a fost geniala "Într-o zi, curând sau nu, ai să mori şi tu".Asta da adevar universal...
Ma opresc aici, dar tu continua sa scri, caci te astept cu sufletul la gura :D

Ps. Nu-ti face griji cu intarziatul meu la scoala...oricum ce se intampla aici e cu mult mai interesant decat la ore >:)
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*




Utilizatori care citesc acest subiect:
8 Vizitator(i)