Iluzii [+16 / +18]

[Jurebow]

Taku va afla de acel copil , sunt sigur , iar atunci va fugii la angel , blablala si asa mai departe .
Oare ce ar putea merge rau ?:)) aa da , siliconata de Vanessa :>
buna treaba amandurora ^^ deabea astept nextul , Teh va face o treaba buna

:*:*:X

[Teh]

Deci =) am venit şi cu capitolul 38, finally. Scuzaţi de întârziere, dar nu s-a putut mai devreme. Blame school please :3 . Pf, so, I dont know if you are gonna like this chap, but I hope so.
Mulţumim mult de comentarii şi aprecieri. Vă rog citiţi în continuare.

Lectură plăcută X: .

[center]Capitolul 38.[/center]

Am adormit. Ştiam că trupul meu adormise, pentru că nu mi-l mai puteam mişca însă mintea mea mă îndemna să mă ridic pentru că am ceva de făcut. Nu-mi aminteam însă ce . Eram prea obosit.
M-am trezit într-un târziu când razele soarelui de abia îşi făceau apariţia pe cer. La dracu! Adormisem în maşină, şi de această dată îmi aminteam ce aveam de făcut. Am accelerat şi am apelat numărul pe care îl ştiam atât de bine, dar nu mi-a răspuns nimeni. Nu am fost sigur nici că a sunat , aşa că am mai încercat. Oare de câte ori? Cred că depăşisem limita de 30 şi telefonul meu piua.
- Morţii tăi de baterie. Am ţipat, nervos. Am urcat în apartament , am făcut un duş şi am coborât repede pentru a merge la aeroport. Dacă nu îmi răspundea la telefon trebuia să mă asculte. Doar nu o să mă lase să stau pe lângă casa ei. Bine, bine, poate o să facă şi asta. O să iau o plăcuţă pe care o să scriu : Vanessa nu e însărcinată . În franceză, poate. M-am oprit brusc , căci nu mai ştiam încotro mă îndrept. Franţa? Oare într-acolo plecase? Ajunsesem deja la aeroport când mi-a venit această întrebare genială. L-am sunat pe Eric , însă nu mi-a răspuns decât după cel de-al doilea apel.
- Neaţa? A scos un sunet morocănos. Nu am dat importanţă orei la care îl trezisem.
- Unde dracu a plecat Angelique?
- Franţa?
Am închis lăsându-l să adoarmă la loc. Ştiam că nu avea idee nici cu cine vorbea şi odată căzut pe pernă, mort era. Am lăsat detaliile cretine pe altădată şi mi-am cumpărat un bilet de avion pentru care trebuia să aştept o oră. O oră întreagă, fir-ar să fie. M-am aşezat pe unul din scaune şi am stat liniştit. Cel puţin cinci minute, după mi se părea infernal. Cred că mai aveam cinsprezece minute până să urc în avion când telefonul meu a sunat.
- Da? Am întrebat morocănos. Vocea de dincolo era liniştită, fără a spune nimic. Am accentuat acelaşi „ da?” încă odată. Am putut auzi că ceea ce mie îmi părea linişte era un plâns spart.
- Ce s-a întâmplat?
Recunosc că eram alarmat. Mă deranja faptul că nu ştiam cu cine vorbesc. Nu recunoşteam numărul. Curând am recunoscut şi vocea şi persoana.
- Mama ta , nu se simte prea bine... Era mătuşa mea. Am închis repede şi am privit către aeroport. Aş fi vrut să plec, să merg după ea , să o aduc înapoi. Dar puteam să fac asta? Să o las pe mama mea bolnavă, singură? Să fiu egoist şi să arunc suferinţa asupra surorii mele? Nu puteam, pentru că înainte de toate, trebuia să am grijă de ceilalţi. După asta, mergeam după Angelique.
Nici nu ştiu când am ajuns în faţa vilei mele, total furios. Nimeni nu chemase nici măcar o ambulanţă. Am înjurat şi am condus-o chiar eu la spital. Un doctor a venit imediat în salon pentru a o consulta. Pulsul ei era mult prea rapid, respiraţia mult prea repetată. A conectat-o la nişte aparate, dracu să le ia, şi m-a dat afară din încăpere. Încă îmi simţeam oasele mult prea încordate şi inima mult prea.. Strânsă? Mda, parcă nu aveam aer. Nu vroiam să o anunţ pe Bibi despre acest eveniment, şi am fost suprins când am văzut-o plângând alături de Jack. Fugea, grăbindu-se spre mine şi aruncând pumni în pieptul meu.
- Unde e? Unde e? De ce nu m-ai sunat?
Ciudat de răspunsul, incidentul era de acum câteva minute, sau trecuseră ore? Am mângâiat-o pe cap şi am tras-o în braţele mele.
- Calmează-te Beatriz, o să fie bine.
- Sper. A zis ferm , tonul ei fiind acuzator . Mă întrebam pentru cine era acela, nu fusese întrebtat spre mine, sau cel puţin – nu părea.
Am stat pe holul spitalului mai mult de patru ore, fără un răspuns, fără nimic. Doar tăcere, pentru că nimeni nu îndrăznea să zică nimic. Nu că eu nu aş fi avut de reproşat faptul că nimeni nu sunase o ambulanţă. Am zis să las resentimentele pentru altădată. Şi iar mă gândeam la Angelique şi preferam să revin la resentimente pentru a nu fi aruncat în melancolie. Nu era momentul să mă gândesc la asta – mama mea era într-o cameră de spital, nu îi ştiam starea. Doar că era grav. Deci , trebuia să fiu atent doar la asta. Am tras o gură mare de aer şi am observat că Bibi adormise cu capul pe umărul meu. Am împins-o uşor, Jack echilibrând-o şi am mers spre doctorul care tocmai ieşise din salon.
- Cum se simte?
- Cine sunteţi dumneavoastră?
- Eu sunt fiul ei, Takumi Asazuki. Cum se simte mama mea?
- Domnule Asazuki . . . Ei bine, nu aş putea spune că este o stare prea favorabilă dar având în vedere ce pastile a luat, putem spune că e mai bine decât ne aşteptam. Pentru moment. Nu putem promite nimic ,deşi avem echipamentul necesar şi chiar mai mult de atât. Ceea ce a căpătat doamna de la acele pastile este un fel de cancer... Nu la fel de grav, dar poate deveni.
- La dracu. Fă ceva şi rezolvă, mă auzi? Uite ce e , nu contează cât costă după cum presupun că înţelegi, dar vreau să o rezolvi. Şi despre ce pastile e vorba? Tonul meu era iritat şi uşor ridicat, de abia am observat acest lucru. Asta a provocat trezirea şi agitarea lui Bibi.
După ce ne-a explicat ce medicamente greşite lua şi faptul că era contşientă de acest lucru am aflat că Bibi ştia de această intenţie, chiar dacă o oprise de nenumărate ori. Acum ştiam către cine era îndreptat acel „ sper” .
- Putem intra să o vedem? A rostit Beatriz printre lacrimi.
A fost însă refuzată pe motivul că starea ei era încă instabilă. Am tăcut şi am îmbrăţişat-o, pentru că nu ştiam ce să fac altceva.

Zilele au trecut, una câte una, una câte una şi starea mamei mele nu se îmbunătăţea deloc. Dar nici nu se înrăutăţea, până când.. Într-o zi, am primit un telefon. Mă bucuram iar că eu eram cel care răspunsese. Şi iar, era dureros.
- Îmi pare rău, mama dumneavoastră a decedat.
Am închis înainte să gândesc şi am privit camera goală. Biroul părea mai apăsător ca oricând. Am oftat, ridicându-mă de pe scaunul confortabil şi am ieşit, fără a privi pe nimeni. Secretara care ştiam că auzise mica conversaţie dureroasă a lăsat capul în jos. Am tăcut şi eu, nu eram gata să accept alte condoleanţă. Am mers în fugă la spital, căci Bibi era încă acolo. Am văzut-o plângând la fel ca în ultimele două săptămâni. Aş fi vrut să plâng şi eu, dar nu aveam lacrimi. Egoistul de mine. Cred. Nu ştiam încă de ce eram , poate pentru că nu puteam să îi ofer mamei mele nici măcar o lacrimă. Dar ştiam că pot face în schimb altceva. Am îmbrăţişat-o pe Bibi şi am rugat-o să se liniştească, după care l-am tras pe Jack într-o parte.
- Ţi-am zis, dacă Bibi plânge, pe tine dau vina. Îţi spun o singură dată, tu o să o ajuţi să treacă peste asta.
A dat din cap, incapabil să rostească vreun cuvânt. Cred că urma să-mi transmită condoleanţe, iar, nu eram pregătit să le primesc.

Angelique iar nu eşti cu mine când am atât de multă nevoie de tine. Ştiu că dacă erai aici, se poate să – mi fi putut exprima sentimentele, altfel. Ştiu ... Nu ar fi fost la fel de dureros. De aceea vroiam ca măcar Bibi să primească tratamentul pe care eu nu îl aveam. Nu e aşa? Eram fratele mai mare. . .
Nu mai puteam pleca după ea, nu acum. Aş fi fost prea egoist. Atât de multă lume avea nevoie de ajutorul meu şi iar eram singurul ce putea face aceste lucruri. Mă învârteam parcă într-un serial de dragoste – tragedie, iar eu eram personajul principal care suferea cel mai mult. Patetic. Am gândit că Bibi e protagonista când i-am văzut faţa albă, suptă şi fără emoţie. Mi-am simţit pentru o secundă obrazul stâng umed. Poate a fost din cauza picăturile ce începuseră să cadă. . .

[Yumina]

De ce ma superi Teh:((
Unde e Angel...Unde e vointa lui Taku??Unde e dragostea.Nu vreau inimi sfasiate.Vreau doar ca toata lumea sa fie fericita pana la adanci batraneti.Cer prea mult??Vreau doar ca angel sa se intoarca si ca cel mic sa fie baiat:D.Nu stiu de ce dar asa vreau:P.Astept nextu daca se poate un pic mai repede ca si acesta ok??Zbye:-h

[Khonsu]

new cap :X
sarmanul Takumi :(.... se tin nenorocirile lant dupa el :(
imi pare rau pentru mama lui ...dar sper ca se va duce dupa Angel ...sau ca ea sa se intoarca la el .
Sper ca va veni curand capitolul urmator .

BYe & Kissu la amandoua :*

[Hetalia]

Wow, superb, no coment :X:X. A fost minunat, ai descris absolut minunat, imi place foarte mult cum a evoluat actiunea, mai putin moartea mamei lui Takumi :(.
So, Angelique este embaracada yuhuuuu :X:X, de cand asteptam momentul asta :D.
Ma bucur enorm pentru ea si sunt sigura ca si Takumi va afla de la Eric sau de la Liss despre asta. Jack si Bibi, sunt in regula, abia astept sa vad cum va evolua si relatia lor.
So, cam atat deocamdata, sorry ca nu am comentat si la celalalt capitol, dar ati fost mult prea rapide pentru timpul pe care l-am avut eu (of, scoala asta), oricum, asta e un lucru bun, citesc odata mai mult :D.
Succes in continuare si abia astept nextu'
Bye and kiss both :*:*:-h

[shiro]

Wow!! Tare combinatia Denny & Teh!! Faceti o echipa suuuuuuuuuuuper tare!! ;)

Nici nu prea stiu ce as mai putea comenta, au zis deja ceilalti de toate... :)

Povestea este de-a dreptul incredibila, voi doua va completati extraordinar!

Sunt sigura ca Angel va fi o mama foarte buna, de asemenea si Taku, deoarece iubind-o pe Angel, automat isi va idolatriza copilul :) :X

Abia astept sa vad si continuarea... Haideti mai repede cu next-ul :) ;))

[Denny]

'Seara ! :)) Am venit cu un capitol nou nout. Sper sa va placa ^^.
Yumina -> Dragostea este prezenta \:d/ Multumesc ca citesti si ca dai reply-uri. ;))
kiss4_sasuke -> Sper sa-ti placa capitolul urmator.
ashya_love -> Multumesc ca lasi reply-uri ^^. Si ca-ti place acest fic. ^^
shiro -> Well multumesc ca ne lauzi de aceasta 'combinatie'. Sper sa-ti placa acest capitol.


Capitolul 39

Zilele au trecut greu, eram tot mai ametita si burta inca nu mi-a crescut deloc.Ce proasta eram ! Sunt insarcinata de aproape o luna ce naiba, nu o sa mi se observe atat de repede. Dupa cartile citite doar in luna a doua ti se nota putin burta. Eram prea nerabdatoare. Nu i-am spus nimic tatalui meu. Liss m-a sunat acum cateva zile informandu-ma de starea mamei lui Takumi. Cred ca se simtea rau, dar poate ca alinarea ca o sa aiba un copil ii ameliora sufletul ... poate. Totusi ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi ramas ... daca i-as fi spus lui Takumi despre copil. Mi-am dus mana la pantele si am inceput sa-l mangai usor. Burta a inceput sa-mi creasca si nu prea mai am cum sa ascund acest lucru, odata si odata trebuia sa-i spui tatei, dar cand ? Stiam ca o sa faca un scandal monstruos. Intr-o dimineata mi-a sunat telefonul, am mers grabita sa raspund dar tot oadata avand grija sa nu cad si printr-o prostie si sa afecteze copilul. Am raspuns la telefon auzind-o pe Liss.

- Mama lui Takumi a murit . mi-a spus Elisse fara posibilitatea de a o saluta.

Telefonul l-am scapat din mana, tatal lui s-a dus ... acum si mama lui ? Picioarele imi tremurau doar gandindu-ma la asta, tot corpul imi tremura. Fara sa vreau am lasat frau amintirilor de la inmormantarea mamei mele. Presiunea mult prea mare pentru starea mea emotionala plus sarcina mea m-au facut sa vad negru in fata ohcilor. Pamanatul mi-a fugit de sub picioare si am simtit ceva tare iar apoi ... nimic.
Un miros foarte puternic imi invada narile, cred ca m-am instrambat. Cand mi-am dat seama ca ce se intampla m-am ridicat agitata in sezut. Mi-am dat seama ca eram asezata pe pat si eram invelita cu o patura. Tata statea in dreapta mea, i-am zambit. El nu mi-a schitat niciun gest. S-a ridicat de pe pat punand vata si alcoolul pe noptiera si s-a dus pana afara din camera. A revenit destul de repede si avea ceva in mana. M-am uitat mai atent ... erau analizele mele. Analizele in care scria ca sunt insarcinata. Dracie ! Am inceput sa imi simt inima batand din ce in ce mai tare, si agitatia din capul meu era din ce in ce mai mare pe masura ce se apropia de mine. Mi-a aruncat rezultatul aproape de mine, l-am privit pe tatal meu, lacrimile luptau sa iasa in timp ce eu ma rugam sa nu ma cert cu el ... prea tare.

- De ce nu mi-ai spus de copil ? m-a intrebat calm.
- Eu ... nu am mai stiut ce sa spun, mi-am coborat privirea departe de ochii sai mult prea reci.
- Tu ce ? Tu esti o idioata asta esti ! Cum dracu sa ramai insarcinata ? Copilul acela nici macar nu are un tata ! Cine stie cu cati te-ai culcat. Parca ai fi o usuratica.

Acele vorbe au durur. M-am apucat de plans. Lacrimile nu s-au mai oprit deloc. Am strans patura cu putere.

- Cine dracu te crezi sa ma judeci ? Nu tu ai un copil cu sora mamei mele ? Nu tu i-ai murdarit amintirea cand ti-ai tras-o cu idioata aia ? am strigat la el in timp ce m-am ridicat de pe pat.
- Esti o inresponsabila ! mi-a dat o palma cu putere. Azi, dar chiar azi, vreau sa pleci din casa asta ! O sa consider ca nu mai am copii.

Acele vorbe m-au durut mai tare decat palma, a plecat din camera iar eu am cazut in genunchi plangand. Nu am insemnat nimic pentru el ? Doar eram fiica lui ce dracu ! Nu mi-a mai pasat, m-am ridicat si mi-am luat o geanta si mi-am pus niste haine in ea. Si m-am dus spre noptiera lund cheile de la casa mamei mele. Mi-am luat o pereche de adidasi si am iesit din camera, inca cu lacrimile nesterse pe fata. Am coborat in graba scarile si am privit spre biroul tatalui meu, statea acolo in dreptul usii cu aceeasi privire rigida. Mi-am intors privirea fara sa ma uit in urma a doua oara si am iesit din casa. Am mers pe jos pana la casa, era bine sa fac miscare ... totusi mi se parea ca aveam corpul mult prea greoi. Nu credeam ca aveam sa aud acele cuvinte sa iasa din gura acelui barbat. Din ziua aceea eu eram singura pe lume, doar eu si cu copilul meu. Fara tata ... fara mama si fara un barbat care sa ma iubeasca. Am ajuns destul de repede, sau asa credeam. Am intrat in casa fara sa ma mai uit in jur. Am incuiat usa cu cheia si am lasat-o in broasca. M-am dus in camera mea care avea sa fie camera de la parter, in fond nu cred ca aera bine sa urc scarile si sa le cobor de atatea ori, in fond, trebuia sa am grija sa nu patesc ceva. Daca nas fi fost singura nu m-as fi temut, dar acum ... sunt insarcinata si asta schimba tot. Am urcat rapid pana sus ca sa iau niste asternuturi si paturi pentru pat. Indata ce mi-am decorat noua camera m-am dus in bucatarie si mi-am luat un pahar cu apa. M-am dus in sufragerie si am dat drumul la televizor, era un film destul de dragut. Am inceput sa-l vizionez si fara sa-mi dau seama am adormit.

Lunile au trecut fara sa-mi dau seama, trei luni de stat singura in aceea casa. Ieseam afara doar atat cat sa-mi cumpar alimente si atat. Ieseam in gradina putin pentru a citi si a lua putin aer curat faca niste exercitii usoare, dimineata in special. In rest stateam si citeam povesti cu vaga impresie ca aceea fiinta care crestea in mine ma auzea. Zambeam vag cand imi puneam mana pe burta si imi imaginam ca peste cateva luni voi putea simtii cum da cu picioarele. Ma duceam regulat la doctor ca sa vad daca apareau ceva complicatii sau era ceva care nu era in regula cu mine sau cu bebelasul meu. Eram singura, lipsa lui Takumi se facea simtita din ce in ce mai tare.
Intr-o seara mi-a venit ideea sa stau si sa ma uit la un film horror. Geniala idee, sau nu. Cand era cea mai interesanta faza din film am auzit niste zgomote la etaj. La inceput nu le-am dat atentie dar apoi deveneau tot mai 'bine de auzit'. Atunci m-am panicat. M-am ridicat instinctiv si m-am dus in bucatarie si am luat o tigaie. A fost singurul lucru care mi-a venit in minte. Am urcat incet scarile si am mers de-a lungul holului fara sa aprins lumina. Zgomotele veneau din vechea mea camera, cea care dadea la strada. Am vazut ca usa vrea sa se deschida, m-am pus de o parte a usii si cand am vazut ca cineva iese din camera l-am lovit cu putere in stomac cu tigaia. A cazut jos in camera iar eu am fugit si am aprins lumina pentru a vedea cine e. Cand i-am vazut chipul m-am alarmat. Tocmai l-am lovit pe Alex cu o tigaie. Halal plan.

- Oh, Alex ! Ce naiba faci aici ? l-am intrebat in timp ce m-am pus lana el.
- Angel, ce dracu faci cu o tigaie si singura in casa asta ? s-a rastit la mine.
- Pai aici locuiesc, credeam ca esti un hot sau un psihopat care vrea sa ma omoare.
- Si tu vrei sa te aperi cu o tigaie ?

Am ras. L-am ajutat sa se ridice si am coborat in sufragerie si l-am asezat pe canapea. Dupa ce si-a revenit din sperietura, si eu deasemenea m-a intrebat de ce nu eram acasa la tata. Am inceput sa-i povestesc totul cu detalii, iar cand am ajuns la partea cu acele vorbe mi-am plecat privirea. L-am injurat pe tata si m-a imbratisat. Era bine de stiut ca il aveam langa mine. Nu mai stiu cum si ce s-a intamplat deoarece cred ca am adormit.
Dimineata cand m-am trezit eram in camera mea, in patul meu, am dat sa ma intorc dar nu am putut datorita mainii care ma tinea. Am presupus ca era Alex. Am stat cuminte pana cand s-a trezit si el. Am zambit. S-a dus in bucatarie pentru a-mi face un ceai iar eu am stat si am inceput sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat aseara. Puteam oricand sa fiu atacata de un hot ... pericolele erau prea mari. Brusc toate acestea au disparut cand o idee nebuneasca mi-a venit in cap. Imi era dor de Takumi ? Atunci ma duc la Takumi. Nu imi mai pasa de Vanessa. Putea sa se descurce, eu aveam nevoie de Takumi, eu si copilul meu. Mi-am promis ca nimic nu o sa ma mai desparteasca de el ... atunci o sa ma tin de promisiune. Am sarit ca si arsa si m-am dus iarasi sa-mi iau un troller si sa-mi pun hainele. Alex a intrat in camera cu cestile de ceai si s-a uitat ciudat la mine. In timp ce alergam prin camera sa imi adun toate lucrurile. I-am spus si lui sa vina cu mine. In fond avea sa plece peste cateva zile deci nu vedeam rostul ca el sa mai stea. Si-a luat jacheta si a chemat un taxi, in timp ce eu inca mai puneam niste lucruri prin valiza. Mi-am luat pe mine niste pantaloni mai largi si o bluza nici prea stramta nici prea larga. Am iesit din casa inchizand usa, pentru totdeauna poate. Am urcat in masina si am mers spre aeroport, ma rugam ca aceasta sa fie decizia corecta.
Ajunsi la aeroport am cumparat biletele, aveam de asteptat o jumatate de ora. Era destul de dimineata asa ca nu erau ocuapte multe locuri. Am urcat in avion, mi s-a parut ca mi-e cam greata dar mi-a trecut. Zborul a trecut foarte usor, probabil ca mi s-a parut, creierul meu se gadea la ceea ce voi face odata ajunsa in Boston. Aveam planul perfect.
Am aterizat in Boston la trei jumatate p.m., Alex a mers acasa unde il astepta Anne si eu am ramas in taxi. Urma sa ma duc altundeva. L-am sunat pe Eric.

- Buna, Eric ! Sunt Angel.
- Angel, cum de ma suni ? m-a intrebat calm.
- As vrea sa stiu unde sta Beatriz. Stii ? l-am intrebat pe ocolitea.
- Pai nu stiu. Adica stai ... sta la Jack.
- La Jack ?! E ceva intre ei ?
- Pai cam da, cica sunt iubiti. Ma rog ... e o poveste lunga o sa ti-o spun daca dai prin Boston.
- Sunt in Boston. Imi spui adresa ?
- Cum ca esti ?
- Eric, da-mi adresa.
- Bine,bine.

Mi-a dat adresa, l-am salutat si i-am inchis. I-am spus taximetristului unde trebuia sa ma duca. Am ajuns dupa ceva timp bun. A parcat in fata unei cladiri inalte si destul de frumoasa. I-am dat taximetristului bani. Si m-am dus sa-mi iau bagajul. Am intrat in cladire urcand la etajul unde se presupunea ca sta Bibi. Am ajuns in fata unei usi metalice. Am sunat la sonerie si am auzit un Imediat plin de veselie. Mi-a deschis o copie fidela a lui Takumi. O fata cu parul brunet si ochii negrii. A ramas traznita daca pot sa spun asa. I-am zambit. M-a pofitit inauntru. Eu mi-am tras trollerul dupa mine. Era greu. Cine m-a pus sa-mi pun atatea haine ? M-am asezat pe canapeaua din sufragerie iar ea s-a dus pana in bucatarie si a adus doua pahare cu suc de portocale. Le-a pus pe masa pe al meu si ea s-a asezat pe un fotoliu.

- Ce te aduce pe aici ? m-a intrebat destul de serioasa.
- As vrea sa te intreb ceva .... Ai cheile de la apartamentul lui Takumi ?
- Da, de ce ? m-a intrebat cu aceeasi seriozitate.
- As vrea sa ii fac o surpriza. Sa fac ceva ca sa ma revansez ca am fost o proasta ca am plecat. Pentru a doua oara. Si acum nu am venit singura. i-am spus in timp ce mi-am dus mana la burta.
- Ce vrei sa spui ?
- O sa am un copil. Un copil ... al meu si a lui Takumi.

Nu a mai spus nimic, doar s-a ridicat in picioare exclamand si a inceput sa strige a venit si m-a ridicat de pe canapea si m-a imbratisat. Avea sa fie matusa, ce putea fi mai frumos ? Sa fii mama desigur. In momentul in care eram in toiul bucuriei noastre Jack a intrat in sufragerie. S-a uitat la Bibi care era mult prea fericita si apoi la mine, cu dispret.

- Ce cauti aici ? s-a rastit la mine.
- Eu ... nu am apucat sa termin.
- Tu taci din gura, Jack. s-a rastit Bibi. Ea e iubita fratelui meu, si in curand cumnata mea, cred ca are dreptul sa ne viziteze. Sau cel putin pe mine. Hai Angel sa plecam. m-a luat de mana. Nu stiu ce te apuca uneori, Jack.

M-am uitat la el. Asta a fost inca un motiv in plus sa ma dispretuiasca. Mi-am luat trollerul si am iesit cu Betriz pe usa. Am coborat si am iesit din cladire, urcand in masina ei. Tot drumul nu a incetat sa spuna cat de bucuroasa este ca o sa fie matusa. Ma incanta acest lucru. Imi placea ca cineva se bucura de aceasta sarcina la fel de mult ca si mine. Am ajuns la apartamentul lui Takumi. Am urcat in cladire si am intrat inauntru. Am ramas uimita cate dezordine poate sa faca un barbat. Bibi a inceput sa injure de toti sfintii, era un dezastru. Mi-am pus trollerul pe undeva si am inceput cu Bibi sa curatam. Hainele ii erau imprastiate peste tot, am gasit chiar bucati de pizza pe undeva. Prefer sa nu mai spun nimic. Ne-a luat destul de mult timp sa facem curatenie dar se pare ca a meritat. Apartamentul arata splendid ! I-am multumit lui Bibi iar apoi ne-am pus sa bem cate ceva. Eram pregatite sa ne facem un suc sau un ceai, dar spre surprinderea noastra nu era nimic prin dulapuri sau prin frigider. Am ras amandoua. Am iesit la cumparaturi, trebuia sa ii pregatesc lui Takumi masa nu? Asa trebuia sa faca o sotie, sau ma rog .. o iubita. Mai spre ora noua seara Bibi a plecat i-am zis sa-i ceara scuze lui Jack din partea mea. Ma simteam oribil, se certasera din cauza mea. Am stat sa-l astept pe brunetul meu timp de o ora, dar oboseala a pus stapanire pe mine. Mi-am luat trollerul din sufragerie si l-am dus in camera lui Takumi. Am mers inapoi in bucatarie si am pus mancarea in frigider. Apoi m-am dus si m-am pus pe pat, dar nu inainte sa sting luminile.

[Hetalia]

Superb! :X:X. Ca de obicei, genial. Capitolul asta e genial! Tot ficul asta e genial. E superb (+ inca alte multe adjective):X.
Mi-a placut foarte mult atitudinea lui Angelique, asta te vreau Angel :D, dar nu mi-a placut cum s-a purtat Jack cu ea si mai ales taik-su, cum a putut sa-i spuna asa ceva, mai ales ca si el gresise in trecut.
Ai descris superb, a fost ca si cum am participat la actiune, un capitol foarte realist si interesant :X.
Abia astept nextu' si sper sa-l puneti cat de repede puteti :D.
Succes in continuare si kisu pe amandoua :*:*
Bye :-h

[Khonsu]

yupyyyyy ....capitol nou :X ...mersic Denny...sigur ca-mi place capitolul ...
am gasit cateva greselute...dar nimeni nu este perfect...si in + nu sunt asa mari .
Mi-a placut faza cu Alex ...sarmanul...cred ca la cam durut ...
Sper ca Jack si Bibi nu se vor certa prea tare:(:
Cat despre Takumi...abia astept sa vad ce reactie va avea cand o sa o gaseasca pe Angel in patul lui :X

Asa ca veniti repede cu nextul :X

ja'ne...:-h

[Yumina]

De ce ma lasi in suspans:(
Acum o sa trebuiasca sa astept cateva zile pentru next1:((.Teh pune mai repede nextu` te rooooooog frumos cu ciresica in varf.Cand era mai interesant ai terminat capitolul.Abia astept sa vina acasa Taku si sper sa nu faca infarct saracu`.So spor la scris fetelor si sa postati repede repede nextu` ca nu mai pot:P.Ja ne!