Iluzii [+16 / +18]

[Hetalia]

Buna din nou. Capitol superb :X:X. Vanessa aia, imi vine s-o omor, cum a putut sa-i spuna asa de direct lui Angelique vestea? Saraca Angelique, chiar mi-e mila de ea. Cand se gandea si ea c-o sa fie fericita, vine asta si-ii strica toata veselia :(. Totusi sper ca Vanesa sa fi mintit in legatura cu copilul, sa fie doar ceva inventat de ea doar ca s-o supere pe Angelique, desi nu imi place sa fie trista.
Captolul a fost superb, descrierea a fost fantastica si s-a imbinat frumos cu celelalte moduri de expunere.
Succes in continuare si sper sa aduceti un capitol la fel de repede.
Bye and kissu :*:*

[Teh]

Muuuuu~ uuuuulţumim tuturor pentru comentariile lor... Vă mulţumesc că v-aţi luat din timp să treceţi pe la acest topic şi să vă postaţi părerea şi aprecierea. Vă iubesc ,rily <3 înseamnă foarte mult pentru mine... Faptul că vă place şi comentaţi, pentru că citiţi...
Povestea se continuă, cu bune cu rele :]] aşa sunt poveştile, right? Cât despre Vanessa, dacă veţi citi şi acest capitol veţi afla şi ce se va întâmpla cu ea şi din cauza ei ;;] trebuie să existe şi personaje negative, nu e aşa? Se aglomerează multe în acest capitol dar nu le fac să pară aşa mari :]].

Oricum sper să vă placă şi vă mai aştept cu păreri and so on. Sper să citiţi în continuare, I really love you guys!! Lectură plăcută <3.

[center]Capitolul 36
[/center]

Prea multă fericire, mă întreb ce am făcut să merit asta . Cred că se vedea pe chipul meu de la o poştă cât de fericit eram. Ah, dar nu îmi păsa. Toţi angajaţii mă priveau , ce-i drept, ciudat. Am lăsat asta la o parte şi m-am ocupat de afacerile mele. Era deja pe înserate când de abia am reuşit să plec de la firmă , dar am fost oprit de un telefon. Am răspuns leneş şi tonul meu era... Ei bine, mult prea bine dispus deşi nu obişnuiam să arăt asta şi la muncă, nu mă puteam abţine.
- Domnule Asazuki, sunt Haley , aş dori să vorbesc personal cu dumneavoastră despre o chestiune... foarte importantă.
Am râs la auzul numelui şi vocii. Am captat tonul meu de superioritate.
- Ţi-am spus că te vei târâ singur la mine, domnule Haley? Ei bine, cred că a venit vremea să faci asta. Sună-mi secretara pentru o programare. O zi bună.
Îi anunţasem deja angajaţii că asta urma să se întâmple şi al dracului să fiu dacă am făcut cine ştie ce pentru asta. A fost ceva aproape involuntar faptul că toate afacerile lui se duceau de râpă din cauza alor mele. Asta era piaţa, lumea afacerilor. Ori ştiai ori nu te băgai, sau te asociai. Iar eu aveam nevoie de nişte acţiuni de-ale sale.
Am ieşit din clădire în timp ce Jack mă striga.
- Frăţioare.. Vreau să vorbesc cu tine despre ceva.
- Ia zii? Am răspuns pe acelaşi ton încântat.
- Văd că eşti prea , sau exagerat de fericit din cauza lui Angelique, opreşte-te, parcă nu eşti tu. Era ironic. Dar ... Vreau să vorbim despre Bibi.
Am lăsat să îmi scape o uitătură nedumerită. Iar sora mea, spre binele lui sper că nu îi făcuse nimic. M-am calmat şi l-am întrebat ce era.
- Cred ... Bine, ştiu, că simt ceva foarte puternic pentru sora ta. Ştiu că vestea asta e ca şi căzută de .. undeva, dar chiar o iubesc. Şi nu vreau să o rănesc , sau orice altceva. . . Asta e chiar stupid venind din partea mea, mai ales că-mi şti reputaţia. Dar şi bărbaţii ca mine se îndrăgostesc. Nu e ca şi cum aş vrea să îţi cer permisiunea, dar aş fi vrut să ştii.
Vestea asta era prea rapidă aveam nevoie de timp ca să o asimilez. Dragostea plus Jack nu făceau niciodată un cuplu fericit, şi dacă dragostea era Bibi, eu eram îngrijorat. Am analizat situaţia pentru o secundă şi recunosc că în mod normal nu aş fi acceptat-o. Dar de această dată am zis, şi doar pentru o singură dată, să îi acord o şansă.
- Uite ce e, îţi dau şansa asta, dacă o dai în bară eşti mort de mâinile mele. Nu vreau să o faci pe Bibi să plângă , fie şi o singură dată.
Am plecat salutându-l şi am urcat în maşină apelând-o pe Angel. Adevărul e că toată ziua mă tentase telefonul, să îi trimit măcar un mesaj dar nu avusesem ocazia, prea mult de lucru. Am apelat numărul însă am sunat, resunat şi iar ... Dar nu mi s-a răspuns . Pentru început am crezut că poate nu a auzit, dar nici a doua oară nu a răspuns, poate nu avea telefonul lângă ea . Nu a ţinut mult până să intru la alte gânduri : alt pariu? Alte lucruri ascunse? Poate a realizat că de fapt nu mă iubeşte. Sau poate, chiar mai rău decât atât, mă iubea dar după ce s-a întâmplat nu vrea să mai audă de mine. Încercam prin miile de idei ce îmi veneau în minte să o aleg pe cea mai rezonabilă, dar nu puteam. Aşa că am accelerat şi am pornit către casa ei. La naiba, trebuia să îmi răspundă. Am sunat la uşă şi mi s-a răspuns, menajera.
- Nu e acasă. E singurul răspuns pe care l-am putut primi. Speram să nu fie vreo glumă proastă, deşi ar fi fost mai ok asta. Mai grav era dacă nu vroia să mă primească. M-am gândit să o caut la Elisse, dar mai întâi am sunat. Niciun răspuns . „ Nu e aici .” e tot ce am primit.
Mă pregăteam să intru la ea în casă , să mai sun odată şi să intru fără permisiune dacă este cazul, când mi-a sunat mobilul.
- Ce vrei? Am ţipat la Mike, un angajat de încredere.
- Mă scuzaţi că vă deranjez, dar sunt probleme în Washington, se duce de râpă toată „ operaţiunea ” , nu mai ştiu ce să fac. Pierdem toate milioanele învestite.
Am înjurat printre dinţi şi am urcat iar în maşină . Aş fi dat-o dracu de treabă dar nu puteam lăsa de izbelişte atâţia oameni – care se bazau pe mine. Plus că mulţi ar fi rămas fără serviciu dacă făceam asta. Am zis să mă gândesc şi la ei. Am accelerat.
Toată noaptea am avut de furcă cu diferite probleme, conctracte, bilanţuri dar pe care am reuşit totuşi să le rezolv, să pierd câteva milioane şi să câştig altele în loc. În fine, cert e că era ora opt dimineaţa când am ajuns înapoi cu doar două ore dormite . Eram extenuat plus nervos că nici acum nu îmi răspundea Angel la telefon. Am mers direct la casa lui Elisse – nimeni acasă. Am plecat la Eric, bineînţeles că prima dată am încercat la Angel –nimeni nu mi-a răspuns.
Eric mi-a deschis uşa şi observam că de abia se trezise – eu fiind cauza.
- Eric, ce dracu ? Unde e Elisse? Şi mai important, Angelique? O caut de ieri , nu îmi răspunde la telefon, acasă cică nu e. Îmi bag ceva în ea de treabă. Ce dracu se întâmplă cu toată lumea?
Am bufnit, nu ştiu de ce aveam starea asta, dar se acumulaseră toate. Aş fi dat orice pentru o oră de somn.
M-a privit uimit şi mi-a făcut semn să intru dar am răspuns negativ din cap aşa că a început să vorbească.
- Se pare că tu eşti singurul care nu ştie, a apărut fosta ta, Vanessa şi a molestat-o pe Angel. În momentul în care am auzit am dat cu pumnul în perete şi m-am întors să plec, cu gândul să îi tai gâtul Vanessei dar m-a oprit Eric.
- Nu în sensul ăla. Cică e însărcinată. Eşti chiar idiot, cum să faci sex cu ea neprotejat? Tu chiar nu te gândeşti la consecinţe?
Despre ce vorbea? Normal că o făceam doar protejat , nu riscam aşa ceva cu nicio femeie mai ales cu una aşa superficială ca blonda aia, cel mai puţin îmi doream de la ea un copil. Minciună, sigur.
- Draci, cum să o fac neprotejat? Doar n-am înnebunit. Unde e Angelique? Merg chiar acu’ să rezolv problema asta , că doar nu o las eu p’ Vanessa să îmi strice fericirea. Târfa dracu.
- Nu ştiu unde e, vorbesc serios , am înţeles că iar vrea să plece. Dar ai face bine să rezolvi asta.
Am plecat, urcat în maşină şi îndreptat către apartamentul Vanessei. Am bătut agresiv de câteva ori până a venit la uşă. Era îmvrăcată cazual, părul prins în coadă . Am privit-o nervos.
- Uite ce e păpuşă fără creier, am auzit că o să îmi dai un copil. Hai să îţi facem nişte analize. Am trântit uşa luând-o de braţ, fără să o las să vorbească şi am arucnat-o în maşină. Am mers până la spital şi am cerut să i se facă un control. A protestat de câteva ori însă după ce am rugat-o frumos, cu un limbaj adegvat, în concluzie foarte vulgar, a acceptat.
Ne-am aşezat pe scaune, în faţă având o masă. Cred că era cafeteria sau ce or ţine ăştia în spitale pentru relaxare. Am primit rezultatul şi înainte de a deschide plicul pentru a-l citi am zâmbit ironic şi am privit-o. Cred că arătam groaznic pentru că s-a uitat la mine speriată. Ştiam că ochii mei o aţintiseră şi aruncau fulgere.
- Draga mea Vanessa, ştii , dacă voi avea acest copil. . . Vreau să ştii şi tu, aşa , doar ca precauţie în caz că nu ai ghicit , îl voi recunoaşte şi îi voi fi tată. M-a privit nedumerită. Am continuat. Dar , nu te voi lăsa niciodată să îi fi mamă. 9 luni şi după e al meu, fără să ai drept matern. Şi ştii de ce? Pentru că nu pot sta cu cineva pe care nu iubesc, cât despre copil este de datoria mea să o fac. Cred că mai avea puţin şi plângea din cauza tonului pe care îl folosisem. Mă implora din priviri să renunţ, să nu deschid plicul . Dar deja am făcut-o. Rezultatul era negativ. M-am ridicat şi ea odată cu mine, instantaneu. Am rupt hârtia în câteva bucăţi şi m-am apropiat de ea.
- Ai fost o fată foarte rea, şi din cauza ta se poate întâmpla ceva şi mai rău, iar eu nu pot lăsa asta să scape nepedepsit. Nu? Am înaintat cu paşi mult prea lenţi pe care îi putea număra ,înghiţi şi care o înfiorau.
- Buu ! Am ţipat când am ajuns în faţa ei, speriind-o. Am râs ironic după care am pleznit-o.
Palma am dat-o destul de tare, însă folosind o forţă redusă –era totuşi o femeie iar eu nu le loveam. Până ce nu m-am gândit : şi aşa femeile vor egalitate, asta o să aibă. Îmi părea rău că folosisem asemenea maniere, dar le cerea.
- Dacă te mai prind vreodată cu aşa ceva, jur că te distrug. Ah şi ai face bine să părăseşti oraşul , cât îţi mai dau voie.
Am plecat rapid, aruncându-mă în maşină şi grăbindu-mă spre casa lui Angelique. Am bătut de câteva ori, la uşă ,la ferestre . . . Peste tot .Toată treaba cu blonda artificială îmi luase câteva ore bune. Mi s-a deschis uşa într-un final şi am zărit un tip înalt, părul negru, ochii verzi – în fine, vărul lui Angelique. Mi-a tras un pumn înainte să pot zice ceva şi nu l-am dat înapoi . Nu ştiu de ce , dar simţeam că îl merit deşi poate nu pe deplin.
- Deja a plecat , şi nu se mai întoarce.
Nu pot explica ce am simţit când am auzit asta. Aş fi vrut să plec după ea, să o opresc, să îi zic adevărul. Dar nu puteam , nu mai puteam pentru că fusese decizia ei să mă părăsească. Şi totuşi, aş fi putut trece peste asta, ştiu că aveam destul forţă dar. . . Corpul meu nu se mai ridica, nu mai avea reflecte. Alene după câteva minute l-am putut mişca, când în jurul meu nu mai era nimic. Chiar şi privirea dispreţuitoare a vărului ei dispăruse. Nici măcar lui nu îi explicasem.
Mort m-am ridicat şi am urcat la volan adormind acolo. Nu mă mai puteam mişca, aş fi vrut să beau, să uit. Să aprind o ţigară, să mă calmez. Dar nici pentru asta nu mai aveam forţă. Dacă aş fi avut lacrimi şi puterea să plâng, aş fi făcut-o . Dar pur şi simplu nu vroiau să curgă.
La dracu Angelique, de ce trebuia să pleci . . .

[Yumina]

Am venit:D
Deci(ca intotdeauna) va iubesc:X!ce bine ca Vanessa nu e insarcinata cu Takumi.Mi-ati luat o piatra de pe inima.Dar de ce a plecat Angelique:((.Si mai improtant de ce nu se duce Taku dupa ea:((.De ce faceti numai ce vreti voi??Nu-i corect m-am suparat, nu ma mai joc:)).Glumeam.Dar tot vreau sa apara Taku in fata usii lui Angel si vreau ceva romantic:X.Va rog mumos cu ciresica in varf.Astept nextu` cat de repede.Ja ne!Gambate:*

[Kripterya]

Te felicit pentru ca ai reusit sa o dai la o parte pe Vanessa, :bv: asa-i trebuia. Cat despre Angelique sper ca nu a plecat prea departe ca sa o poata gasi Takumi. Am observat ca nu ai greseli absolut deloc, desi mie sincer mi se pare greu avand in vedere ca scrii si cu diacritice. Mi-a fost cam mila de Takumi cand a tot batut la usi fara sa primeasca niciun raspuns, dar sper ca va reusii sa-si rezolve problemele cat de repede.

Gambate si Kisses la amandoua :*:*:*

[Hetalia]

Nu am cuvinte, capitolul a fost bestial :X:X> A fost exact ca in viata reala, cu nervi, stress, tristete, despartire :(. Mi-a placut cand a facut controlul Vanessei da da, asa ii trebuie. Dar nu mi-a placut ca Angelique a plecat :(. Trebuie sa se intoarca, nu se poate sa se desparta de Takumi, acum cand intalnisera si ei in sfarsit fericirea.
Ai descris foarte frumos si mi-a placut totul la capitolul asta si imi place totul la ficul asta :D.
Abia astept sa puneti nextu. Succes in continuare :D.
Bye and kisu :*:-h

[Bad Blood.]

offf...superb capitolul:x
ahh ce bine imi pare ca i a dat o palma vanessei aleiaaa...care nici nu se poate numii femeieX( daca a fost in stare sa minte in halul asta...mai ales ca stia ca Takumi nu o iubeste si nu o va iubi niciodata,singura lui iubire fiind Angel:X:love:
ahh..si vreau sa se intoarca Angel si sa fie impreuna si sa aiba gemeni:X o fata si un baiat8->
greseli de tastare nu ai..defapt nici nu m am uitat pentru ca nu ma intereseaza asta:X..in rest a ti avut de toate:love:
astept nextul cat mai repedee:bye:


<3

va ador ficul:x:">

[Denny]

Hello ! Am venit cu un capitol nou nouuut~. Sper sa va placa. E juma' trist, si juma' surprinzator :>.

kiss4_sasuke -> Mersi ca ne citesti fic-ul in continuare si ca-ti place.
Yumina -> Nu fi trista ! Plecarea lui Angel nu e decat un nou inceput:>. Mersi ca ne citesti fic-ul.
Kripterya -> Multumesc ca comentezi la fic. ^^
ashya_love -> Nu fi trista [-x O sa vezi ca fic-ul o sa ia niste intorsaaaturi frumoase :>.
Simply.Mirage -> Sper ca o sa-ti placa capitolul si multumesc ca-l citesti si dai commenturi.

Multumesc deasemenea celor ce-l citesc dar nu lasa reply-uri, sper sa va placa in continuare si sa reusiti sa il cititi pana la sfarsit.

Enjoy


Capitolul 37

Ceata. Asta vedeam inaintea ochilor. Sau poate ca erau doar lacrimile mele care nu ma lasau sa vad nimic concret. M-am ridicat de pe pat incercand sa-mi aduc aminte de ceea ce s-a intamplat. Indata ce cuvintele Vanessei mi-au venit in minte am inceput sa plang iarasi, m-am trantit inapoi in pat. De ce trebuie sa sufar ? De ce trebuia sa renunt eu la tot ceea ce iubesc ? De ce tot ce am mi se ia ? Pur si simplu de ce ? Nimeni nu imi explica nimic, de ce nu puteam fi si eu o fata normala cu un baiat normal langa mine, pe care sa-l iubesc si sa ma iubeasca, asa cum e Liss. De ce unii oameni sunt mai diferiti de altii ? De ce nu au acelasi noroc ? Mintea imi era invadata de intrebarile acelela si multe altele. Plangeam incontinuu, nu mi-am dat seama cate ore au trecut de cand am adormit pentru prima data, am vazut-o pe Liss intrand in camera cu doua cesti de ceai, mi-a zis ca era aproape opt seara. Nu mi-a pasat, am incercat sa ma calmez si sa-mi beau ceaiul.

- Ce ai de gand sa faci ? m-a intrebat Liss in timp ce privirea ii era atintita in ceasca cu ceai.
- Nimic, pur si simplu voi dispera la fel cum am aparut. Stii de ce ? Nu vreau ca unu copil sa creasca fara tata. Nu o sa permit asta, chiar daca inseamna sa renunt la tot.
- Esti o idioata ! Pe bune, Angel, esti cea mai mare dintre idioate ! Sa stii ca dai cu piciorul la sansa fericirii doar pentru o tarfa handicapata care e mult prea sigut ca a mintit ?
- Si daca nu a mintit ? am zis uitandu-ma la ea serios.

Nu mi-a raspuns a trantit cana cu ceai pe jos si mi-a aruncat o privire plina de dispret si a plecat. Am inceput sa o strig dar degeaba, nu m-a auzit sau poate ca nu a vrut sa ma auda. Acum ... chiar ca eram singura. Am trantit si eu cana cu ceai pe jos si am mers in garderoba si mi-am pus hainele in trollere foarte repede, fara ca macar sa ma uit ce pun, mi-am luat suficienti bani pentru un bilet spre Franta si telefonul mi l-am inchis. Am mers la Anne in camera si i-am spus ca plec, m-a intrebat motivul meu, nu i-am adresat nicio vorba in privinta asta. I-am spsu sa stea cat vrea aici, eu plecam. Am sunat la un taxi si m-am dus afara sa il astept. Bateam agitata din picior si ma uitam prin curte, indata am auzit o masina venind, am observat ca era taxiul meu. M-am uracat in el si i-am spus ca vroiam sa ma duca la aeroport. In tot timpul drumului care mi s-a parut extrem de scrut m-am gandit la cat de fericita e Vanessa prin faptul ca o sa aiba un copil ... cui nu i-ar placea ? Sa simti ca in interiorul tau creste o noua viata, un copil pe care il vei iubi si care te va iubi. Pierduta in gandurile mele soferul m-a anuntat ca ajunsesem la aeroport, am avut un moment de indoiala ... daca puteam ramane si sa vorbesc cu el ? Daca ... puteam face ceva in privinta asta ? Dar ... tousi nu era nimic de facut. Atunci mi-am luat trollerul si am intrat in cladire care era plina de oameni. M-am dus la o domnisoara si i-am cerut un bilet spre Franta, Paris. Mi-am primit biletul in vreo zece minute si avionul decola intr-o ora. Perfect ! Am asteptat pe un scaun cam inconfortabil fatatindu-ma si batand din picior, pana la urma ora a trecut, cu greu, dar a trecut. Mi-am luat gentuta, trollerul lipsea deoarece l-am pus de ceva timp pe banda care se ocupa de bagaje, si am inaintat spre tunelul care urma sa ma duca la avion. Am nimerit pe acelasi loc cu o babuta destul de simpatica, dar in acele momente nimic nu ma putea inveseli. Nu am dormit aproape deloc pe timpul zborului, mintea mea se invartea asupra unei chestiuni : copilul Vanessei cu Takumi.
Cand am ajuns in Franta, am obtinut un taxi destul de usor care m-a dus acasa intr-un timp scrut. Ajunsa acasa tatal meu m-a intampinat nu prea surprins cred ca Anne i-a spus ca voi veni. Nu mi-a pus intrebari, urma sa discutam mai tarziu, eram obosita dupa parerea lui si trebuia sa ma odihnesc. Nu stiam cum voi dormii dar spre surpinderea mea am adormit mult mai repede decat ma asteptam.
Cand m-am trezit parca as fi dormit pe lemne, am observat ca ochii-mi erau umezi semn ca am plans in somn, era normal, cred. Am coborat la masa imbracata in niste pijamale albastre, nu am avut pofta prea mare de mancare si mi s-a parut ca imi era si scarba sa o mananc. Am vorbit cu tata si i-am explicat tot, mi-a inteles decizia ceea ce ma bucurase, a zis ca am facut ceea ce trebuia, era o alinare, nu eram singura care gandea asa. Ziua mi-am petrecut-o stand prin gradina si in camera mea, citind o carte despre cum sa ai grija de un bebelas. Nu intelegeam de ce o faceam. Totusi ... imi placea.

Urmatoarele doua saptamani au trecut greu. Aveam ameteli si dureri de stomac ingrozitoare. Vomitam cam tot ce mancam si eram din ce in ce mai stresata. Nu aveam motiv pentru stres, cred ca era doar in mintea mea. Totusi intr-o dimineata tata m-a pus in masina si i-a ordonat soferului sa ma duca la un spital renumit. Odata ajunsa acolo m-a intampinat o assistenta destul de draguta, dar cred ca incerca doar sa fie amabila pentru a-i satisface pe blonavii care vin, pentru un bacsis frumos. Mi-au facut o serie de analize de sange, si chiar si un test de sarcina. Era chiar penibil, cum sa fiu insarcinata ? . Dupa vreo doua ore in care doar am umblat din camera in camera, dandu-mi jos hainele si luandu-le inapoi un doctor destul de amabil m-a primit la el in cabinet. Zambea fericit, mi-a intins un plic si l-am deschis. Un soc s-a abatut asuprea mea. Nu se putea ! Eram insarcinata ? Am mutit, doctorul m-a felicitat, am zambit, cred. M-am ridicat cum am putut de pe scaun si am iesit afara din incapere dar nu inainte sa-i spun doctorului un absent " Multumesc " . M-am dus la masina in care ma astepta soferul si am pornit spre casa. Ma uitam incontinuu la rezultatul analizelor. Aveam sa fiu mama ! Cel mai mare vis al meu se implinise ! Dar totusi o intrebare destul de banala mi-a venit in minte : cine e tatal ? Si imediat mi-a venit in minte ca singurul barbat cu care am fost in contact sexual in toata viata mea a fost Takumi. Purtam in burta un copil cu cel mai minunat om de pe planeta. Am scos un scancet de fericire. Trebuia sa-l sun sa-i spun, am luat telefonul in mana, dar am renuntat repede. Ce faceam ? Si Vanessa astepta un copil cu el, nu trebuia sa ii distrug fericirea cu ea si cu copilul care il asteptau. Totusi am format un numar, o voce femenina destul de plictisita pe glas mi-a raspuns.

- Sunt insarcinata ! am strigat entuziasmata.
- Tu glumesti ?! mi-a spus Liss mult prea uimita, glasul a dat-o de gol.
- Nu, tocmai mi-am facut analizele si mi-au iesit pozitive. i-am spus incercand sa ma calmez.
- Asta e minunat ! mi-a strigat prin receptor. O aud ca striga la cineva : Eric !!! Angel e insarcinata cu Takumi ! Iti vine sa crezi ?!
- Elisse, nuuuuuu ! Nu-i spune ! La dracu ! Sa nu te scapi lui Takumi, ai inteles ?! m-am rastit catre ea la telefon.
- De ce ? m-a intrebat serioasa.
- Pentru ca o sa aiba cu Vanessa un copil, nu vreau sa ii iau copilului acela tatal.
- Dar Vanessa nu ... a incercat sa-mi spuna.
- Nu mai vreau sa aud nimic. Poate ar fi trebuit sa nu te sun. i-am taiat-o scurt si am inchis telefonul.

Urma sa ma dedic copilului care il port in pantece si o sa fac tot ce pot ca el sa fie fericit. Cu sau fara tata. Nimic nu ma va opri. Dar mai exista o problema ... cum ii spuneam tatei ? M-am dus in Boston 'intreaga' si m-am intors cu un copil. Minunat! Chiar ca minunat !

[Khonsu]

yupyy.....capitol nou :X
Angel e insarcinata ....minunat :X...sper ca Liss ii va zice lui Takumi ...merita sa afle..si trebuie sa fie toti fericiti...
Greseli nu am vazut...ca de obicei ..este un capitol excelent :D

Abia astept urmatorul capitol ....

Bye....kissu :-h

[Yumina]

Hello^^

Angel e insarcinata??:O :X:X supper.Vreau ca Taku sa afle:) si sa mearga dupa ea si...si...si sa fie fericiti si sa o bata pe Vanessa pentru ca e reaX(.Si Angel sa afle ca Taku nu are nici un copil cu Vanessa:X.Ar fi minunat:X.Dar asta nu pot sa decid eu, voui trebuie sa scrieti asa ca astept capitolul lui Teh cat de repede.Si felicitari pentru tot ce ati scris pana acum.E minunat.Bafta in continuare.Ja ne!

[Sukisyo]

Sallot!Am citit si eu acest fic de la cap la coada :) fiecare capitol in parte este foarte bine conturat.Asi avea si eu o intrebare:cum reusiti voi amandoua sa legati atat de bine capitolele intre ele?:X :X Am ramas uimita cand am vazut ca nu se observa diferenta adik este ca si cum ar fi o singura autoare.Va felicit din suflet pentru felul in care colaborati :X
Asa sa revin si la acest cap superb deci Angel este insarcinata!waw ce super totusi nu inteleg de ce renunta la fericirea ei pentru fericirea altcuiva?:( :( chiar ca i se potriveste numele de inger :X Eu totusi sper din suflet ca totul sa se rezolve si Takumi sa afle de acest copil :X
Cam atat am avut de comentat :)) va astept cu nextul care sper sa fie la fel sau poate si mai minunat ca acesta.

Bye and Kiss