Iluzii [+16 / +18]

[Yumina]

Yeei s-au deschis topicurile si pot sa comentez si eu:D
Pai...Imi place foarte mult cum incurcati lucrurile in loc sa le descurcati:)).Greseli de tastare(sincer nu sunt o vanatoare de greseli de tastare) nu am vazut.Capitolul este destul de lung incat sa fie multumitor:D.Iar naratiunea dialogul si descriarea sunt foarte bune, te axezi mai mult pe descriere si naratiune,imi place.Abia astept continuarea.Ja ne!

[Teh]

Am apărut şi cu capitolul 30. Îmi pare bine că îţi place Yumina, merci de comentariu * hug * .
Lectură plăcută !

Capitolul 30

Uram să trebuiască să fac cumpărături, aşa că mi-a luat circa un milion de ore să mă decid ce să cumpăr. Timp în care am făcut altceva dar nu căutatul prin magazine. Uram chestia asta. Aşa că am decis să iau primul lucru pe care îl vedeam . Uşor de zis, greu de făcut. Pân’ la urmă am găsit nişte tricouri interesante, aşa că am decis să le cumpăr. Scria ceva gen „ pentru jumătatea mea ”, sau , nu am dat prea multă atenţie. Cert e că se potriveau cu dulcegăriile celor doi . Nu ştiu prea bine cât era ceasu când am parcat maşina şi am ieşit pentru a intra la petrecere dar am drăcuit din prima clipă în care am călcat pământul. Blonda artificială mă aştepta cu un zâmbet aproape comercial. Am decis să o ignor, aşa că am trecut pe lângă ea fără a o privi. Imediat după asta a fugit după mine şi m-a apucat de braţ. Nu am tresărit şi nici de această dată nu m-am uitat la ea. Am mers mai departe. Nu mă interesa nici câtuşi de puţin aşa că putea face orice. Mă gândeam doar dacă Angelique va veni cu cretinul ăla la petrecere. De venit , venea. În timp ce eram prea cufundat în gânduri să observ ce se întâmpla în jurul meu am auzit-o pe Elisse ţipând ceva. Când am întors privirea discret, pentru a o vedea, am auzit şi numele pe care îl striga. Angelique. Purta o rochie superbă, albă. I se potrivea de minune şi nu o ziceam pentru că o iubeam, ci pentru că era adevărat. Şi totuşi dacă auzeam asta din partea altcuiva aş fi fost nervos. În fond era frumoasă, dar o vroiam doar pentru mine. Egoism. Părul îi stătea extraordinar, ochii verzi se contractau perfect cu albeaţa rochiei. Parcă avea un ten şi mai deschis. Aş fi vrut să ating pielea aceea rece. Dar visul mi-a fost spulberat.
Am văzut-o plecând rapid unde se afla Elisse şi dispărând. Atunci am realizat că nu eram singur şi mi-am retras braţul.
- Pleacă Vanessa, nu ai ce căuta aici.
- Dar ! Dar ! Dar Takumi, te iubesc. E normal ca un cuplu să meargă împreună la astfel de petreceri!
Am râs ironic în timp ce mă depărtam de ea.
- Noi nu suntem un cuplu.
Am decis să intru înăuntru, era şi aşa destul de stresant că trebuia să am de-a face cu cretina de blondă artificială. De când o terminasem – şi la propriu şi la figurat – cu ea , nu vroiam să o mai văd în faţa ochilor. Nu că aş fi fost genu’ care vorbeşte de rău pe cineva după ce se desparte , doar că era un obstacol către iubita mea . Asta nu puteam permite.
L-am văzut pe Eric prin zonă aşa că m-am dus spre el. Privirea mea o căuta doar pe ea, Angel. Dar nu o găsea. Cu toate astea uitasem să îi felicit pe prietenii mei . A apărut şi Elisse la scurt timp.
- Felicitări pentru logodnă. Le-am întins cadoul banal iar Elisse nu s-a putut abţine să nu se uite înăuntru. Cred că era curioasă cât de departe putea ajunge gustul meu prost pentru cadouri. A râs când le-a văzut, era de bine. Am îmbrăţişat-o plus complimentat-o. La fel şi pentru Eric.
- Bravo ! Acum nu mai rămâne decât să vă „ luaţi ” să faceţi doi – trei copii pe care îi vom boteza eu şi Angelique. Toată lumea fericită.
Am dat să fie o glumă , aşa că am râs. Elisse s-a arătat puţin îmbufnată aşa că mi-am cerut scuze. Nu ştiu şi pentru ce.
- Ştii Takumi, ar trebui să faci ceva cu acea Vanessa, dacă vrei să ne botezi copii cu Angelique. Faţa îi era serioasă.
În clipa următoare nu am mai putut fi concentrat la ceea ce îmi zicea din cauza zgomotului. Vocea aceea atât de cunoscută ţipa ceva. Am fost destul de iritat aşa că am decis să ies să văd ce se întâmplă. Aveam de gând să o trimit de unde a venit, poate să şi o trag puţin de păr – exageram, nu loveam femei; cel puţin până acum nu am făcut-o.
Când am ieşit, am putut vedea o femeie în piscină ţipând ca dracu. M-am enervat. Cât de departe ajungea prostia ei ? Căţea.
Mi-am aruncat sacoul pe undeva pe jos şi am rămas în cămaşa albă. Am sărit în apă scoţând-o afară pe blonda cretină. I-am zis ceva la ureche.
- Eşti prea proastă. S-a terminat. Nu vreau să te mai văd. Niciodată.
Am auzit un fel de ţipăt când îi purtam trupul pe uscat. Am realizat cine făcuse acest lucru . Cine o trântise în piscină. Am râs, greu vizibil şi m-am îndreptat spre ea. Hohotele zgomotoase provocate de râs s-au oprit în clipa în care m-au văzut îndreptându-mă spre femeia cu părul ciocolatiu şi ochii verzi, pătrunzători. Rochia albă ieşea în evidenţă. M-am apropiat şi am luat-o în braţe. Nu am avut timp să îi văd expresia feţei , eram prea absorbit de ochi. Am aruncat-o în apă, după care am reintrat şi eu acolo.
Mă privea oarecum uimită dar am putut vedea acolo ceva ce nu era în urmă cu câţiva ani. Poate un alt fel de sentiment. Sau poate doar speram. Nu ştiam. Aşa că i-am apucat faţa între mâinile mele mari. Am sărutat-o. Cu siguranţă, nimic nu era mai satisfăcător decât să o sărut pe Angelique, amândoi uzi leaorcă. Îi simţeam trupul rece lipit de al meu în timp ce limba mea îşi făcea loc în gura sa. Am muşcat-o uşor de buză, nesăturându-mă de sentimentul ce mă lovea din ce în ce mai tare . Iubire. La dracu că asta era. Mi-am mişcat mâinile prinzându-i talia şi recunosc că am pipăit-o ceva mai mult. Mâna mea a coborât uşor pe fund, dar am retras-o când am realizat ce făceam. Când am întrerupt sărutul am îmbrăţişat-o. Nu ştiu dacă se zbătea sau nu să iasă dar am auzit ţipete de la aceaşi Vanessa.
- Takumi ! Takumi ! Takumi !
M-am desprins puţin de Angelique pentru a o lua în braţe. Am scos-o din piscină şi am luat sacoul meu de jos , puându-l peste umerii ei îngheţaţi. Vanessa încă îmi striga numele.
- Vrea cineva să stingă radioul ăla? Am luat-o iar în braţe pe Angel şi am purtat-o înăuntrul vilei. M-am adresat lui Elisse.
- Pot să folosesc o cameră? Şi câteva haine? Nu vreau să răcească.
I-am zâmbit lui Angelique şi am sărutat-o iar. Am urcat scările fără a o lăsa să îmi zică ceva. Când am ajuns în dormitor şi am lăsat-o pe pat a mormăit ceva.
- Asta o să îi strice petrecerea lui Elisse.
- Hei, nu eu am aruncat pe cineva anume în apă. Am râs.
- Da, dar nu eu am fost cel care m-a aruncat în apă. Ton ironic.
Am continuat.
- Da, şi asta. Dar nu eu sunt cea care se plimba cu un alt tip şi era foarte fericită. Şi nici cea care mi-a dat o palmă.
Cred că exagerasem. Gelozia era mai mult decât evidentă.
- Alexander e doar vărul meu.
Tonul părea să îi fie serios. Nu m-am putut abţine aşa că m-am apropiat iar de ea. M-am lăsat peste ea, având în vedere că stătea în pat. Eram prea fericit să aud că era văru’ ei. Adică, inima îmi luase razna când auzisem asta. Îmi venea să o întreb „ serios? Nu mă minţii! Te rog... ” dar mai mult ca sigur era adevărat. Acela nu era aici în această seară. Mi-am întins mâinile în jurul braţelor sale, corpurile noastre fiind iar lipite. Ce sentiment. Inima îmi lua razna. Cred că urma să explodez. Mi-am zdrobit buzele de ale ei mâinile mele umblând necontrolabil.
- Te iubesc ... La dracu cât te mai iubesc. Ce vrei, ce trebuie să fac ca să te scot din minte? Nu mai ştiu!
Am respirat greu, neputând să îmi controlez .. excitarea, presupun.
- Cine a zis că vreau, că trebuie...
În momentul în care a zis asta, am crezut că voi muri. Sau undeva pe acolo. Dar uşa s-a deschis. Moment mai nepotrivit nu cred că putea găsi.
- Am adus niÅŸte... haine uscate.
M-am ridicat şi am plecat din dormitor. La naiba Elisse, acum trebuia să apari? Şi totuşi, tipul ăla era doar vărul ei. Cu gândul ăsta puteam să mă împac în următoarele zile.
Am ieşit şi l-am mai salutat odată pe Eric.
- Scuze, dar cam trebuie să plec. Şi scuze şi pentru faza cu Vanessa şi Angel , nu am invitat-o eu pe blondă. O să am grijă să nu mai deranjeze. Am dat să plec.
- Frate. Nu vrei să mai stai? E totuşi petrecerea mea. Vanessa a plecat. Plus că eşti ud, poţi împrumuta nişte haine şi...
Nu l-am lăsat să continue.
- Nu ! Scuze. Felicitări şi toate cele bune, să mă chemi şi la nuntă. Trebuie să plec, pentru moment e de-ajuns ce am aflat . Şi ştii? Dacă o văd acum, nu mă mai pot abţine.
L-am văzut pe Eric rânjind după ce am ieşit. Am urcat în maşină şi am mers direct spre apartamentul meu. Încă o seară în care nu urma să reuşesc să dorm. Cine ar fi putut? Când gândul îi era plecat într-un singur loc, la o singură persoană. Când nici nu mai ştii dacă te gândeşti mai întâi la tine şi apoi la altcineva sau invers.
Nu am dormit în acea noapte.

[Kripterya]

Salut. Va citesc ficul de mai mult timp, si mi se pare super. Dupa parerea mea in acest capitol te-ai intrecut pe tine. E pur si simplu superb. Nu mi-am putut dezlipii ochii de la monitor pana nu l-am terminat. Sper ca si urmatoarele sa fie la fel de incendiare. Sentimentele lui Takumi sunt extrem de puternice, mai rar la un baiat, dar asta il face si mai atragator.
Succes in continoare.
Bye Bye :-*

[Yumina]

Am revenit.Pentru ca sunt o cititoare fidela sunt si o comentatoare fidela.Asa ca nu mi se parea normal ca eu sa lipsesc.Ce pot sa spun...ma uimeste creativitatea voastra.Cum am spus si in posturile anterioare aveti darul de a complica lucrurile, imi place:D.Abia astept continuarea si sper sa fie cat de repede.Succes and kissuri multe:*:*

[Teh]

Îmi scuzaţi întârzierea, but cu şcoala e mai greu să scriem şi stuff like that.
Oricum acest post este extra, am venit cu un capitol EXTRA: acesta este din perspectiva lui Beatriz , surioara lui Takumi. Sper totuşi să vă placă, am zis să văd dăm şi o porţie din cuplul Bibi x Jack . Sper să vă placă , am încercat să scriu cât mai ok :]].
Anyway, aştept comentariile şi părerile voastre.
Till then enjoy ză extra chapter.

[center]
Capitol Extra - Povestirea lui Bibi.
[/center]

- Oh , mamă. Nu ai terminat cu medicamentele astea? Dă-le aici !
Am pus cutiile cu medicamente într-o pungă şi am chemat una dintre menajere pentru a le arunca la gunoi. M-am întors lângă mama mea care stătea pe pat, privind în vid cu aceaşi carte lângă ea, ca întotdeauna. Nu o deschisese azi, mă întrebam dacă e fericită doar să o privească. Mamă.
- Unde e mătuşa? Nu îmi vine să cred că eşti singură. Of ! Am zis punându-mă lângă ea şi îmbrăţişând-o. Atunci i-am simţit lacrimile căzându-i şi suspinând. Acelaşi lucru întotdeauna; de aceea nu vroiam să plec de lângă ea , dar deja o făcusem. Nu îmi plăcea, dar altfel... Cel mai probabil, aş fi ajuns la fel ca ea. Nu vroiam. I-am şters lacrimile însă acelea continuau să curgă.
- Nu mai plânge mamă...
- Nu pot... Nu pot...
Ăsta era singurul lucru pe care mi-l spunea când plângea. Se elibera doar în faţa mea, şi încă nu înţelegeam de ce. Mă bucuram totuşi că nu o făcea în faţa lui Takumi, probabil acela s-ar fi simţit atât de vinovat... Pentru moartea tatălui nostru şi probabil şi pentru durerea mamei. Ştiu că ar fi făcut-o, era în firea lui. Nu aveam de gând să îi spun, de aceea o consolam eu. În fond, eu eram fiica ei.
Trecuseră deja trei ore de când stăteam aici şi douăzeci de minute de când mama plângea. S-a oprit brusc când a auzit nişte zgomote venite de jos. Lacrimile nu mai curgeau. Sosise mătuşa , mă întrebam unde fusese.
- Beatriz... du-te, ai şi tu viaţa ta. Nu mai sta pe lângă mine, că aşa nu o să faci nimic. Du-te!
Mda, adevărul e că aşa îmi zicea întotdeauna, această mamă egoistă care mă suna întotdeauna când era deprimată şi mă ruga să îi ţin companie. O mamă care îi fură dorinţa fiicei de libertate, totuşi nu o puteam condamna . Ochii ei atât de trişti aruncaţi parcă într-un abis, nu mai simţeau nimic decât tristeţe, sentimente negre. Mi se rupea sufletul când îi priveam faţa ridată şi neglijent îngrijită, mâinile tot mai slabe şi puternice doar pentru acea carte, mă bucuram totuşi că exista şi aceea. Am sărutat-o pe frunte.
- Nu mai lua medicamentele alea ori o să îi spun lui Takumi, ok? Ştii că îţi fac rău. Am mângâiat-o pe obraz. Ai grijă de tine.
- Nu... Nu îi spune ... A mai vărsat o lacrimă.
- Atunci nu mai lua acele chestii.
Am plecat neputând să îi mai arunc o altă uitătură, ştiam că mă urmăreşte cu acei ochi negri . . . Am vrut să şterg imaginea aceea sfâşietoare din minte, era cam greu.
Am coborât scările salutând-o pe mătuşa mea , era o femeie cam de talia mamei mele cu părul vopsit, o culoare ciocolatie – cred că era , ochii căprui, mai deschişi ca ai mamei şi cu faţa la fel de ridată. Văduvă şi totuşi avea un zâmbet comercial pe faţă – îl urma. Niciodată nu îşi exprima sentimentele rele. Am ieşit din vilă înainte să mă lovească acel sentiment dureros care îmi spunea că şi eu voi ajunge aşa într-o zi. Eu nu vroiam, nu singurătate. Instantaneu m-am gândit la Jack. . . Am încercat să nu mă pierd prea tare în vise. Era adevărat că în ultima vreme petreceam o mulţime de timp cu el ; chiar era adevărat. Pentru că se săturase de toate fetele uşoare şi de toate aventurile lui, i se părea chiar stupid , plus faptul că ai lui vroiau să îl căsătorească cu o tipă pentru a finaliza nu ştiu ce afacere. Mă bucuram că se rezolvase problema asta, nu aveam chef să îl văd cu o altă femeie. Mda, gelozia. Şi totuşi, deşi era aproape de mine... Nu mă vedea decât ca şi Bibi. Bibi surioara mai mică a lui Takumi, prietenul lui cel mai bun care , este de datoria lui, să o apare şi iubească. Poate tot ca o soră mai mică, sau cea mai bună prietenă. Sau doar Bibi dar niciodată o femeie. Ah , era trist. Şi mă bucuram , chiar şi aşa. Era cu mine şi lângă mine, niciodată cu altcineva. Ştiu că eram egoistă dar îl vroiam doar pentru mine, chiar şi în stadiul ăsta.
Am oftat când am realizat că stăteam în faţa maşinii, uitându-mă. Am urcat în BMW – ul meu roşu şi am pornit . Drumul până la apartament mi s-a părut destul de scurt, poate pentru că mintea mea era cu adevărat în altă parte. Era deja târziu când ajunsesem, pe înserate aşa că am decis să îi dau un mesaj lui Takumi să îl informez că am trecut pe la mama. El nu ştia câte probleme avea şi cât de încăpăţânată era, dar era mai bine aşa , în fond s-ar fi îngrijorat degeaba . După ce am făcut asta am decis să iau ceva mai lejer pe mine . Purtam o rochie scurtă până pe deasupra genunchilor , de culoare albă cu nişte floricele roşi şi o pereche de sandale cu aceleaşi culori îmbinate. Părul meu era desprins, căzându-mi pe umeri până în jurul şoldurilor. Am pus sandalele la locul lor , la fel şi rochia şi mi-am desprins agrafele din păr. Am luat o pereche de pantaloni scurţi cu care mai obişnuiam să dorm, câteodată şi un maieu lejer , fără sutien sau altceva.
Bucătăria arăta impecabil, ca întotdeauna. Adoram să gătesc. Am decis să îmi pregătesc ceva de mâncare şi să văd un film – sau ceva asemănător. Am luat ingredientele pentru o salată şi aveam de gând să îmi fac , simplu, cartofi prăjiţi şi cărniţă prăjită. Eram stresată de obicei să nu mă îngraj aşa că nu mâncam cine ştie ce, dar de la o vreme mâncam tot felul de mâncăruri şi nu mă îngrăşam – poate din cauza exerciţiilor zilnice şi a metabolismului, în orice caz , adoram să mănânc.
În timp ce pregăteam asta, am auzit soneria uşii sunând, de trei ori consecutiv. Aproape nervos. Am chicotit şi am mers să văd cine e. Probabil acelaşi vecin rătutit care nu mai are zahăr, lapte, ouă sau eu mai ştiu ce . Deşi probabil era doar un pretext să mă vadă, era simpatic. Am deschis uşa şi l-am văzut pe Jack , zâmbind. Am roşit, sau aşa cred pentru că îmi simţeam obrajii arşi. L-am poftit înăuntru .
- Bună Bibi, scuze că am dat buzna. Mi-a întins o garoafă , probabil ca şi „ scuze ” . Am acceptat-o şi l-am pupat pe obraz. Am simţit un fel de tristeţe pe chipul lui şi zâmbetul acela imperfect. Nu era al lui, nu zâmbetul pe care îl adoram atât de mult.
- Jack, intră. Ştii doar că nu mă deranjezi. Ăh, făceam ceva de mâncare. Rămâi la cină?
Am încercat să nu par prea emoţionată sau ceva de genul, ar fi trebuit să fiu obişnuită cu prezenţa lui dar inima mea bătea ca ... Ca ceva foarte rapid care nu vroia să încetinească. Nu găseam comparaţie.
- Desigur . Dacă e vorba de ceva ce faci tu, evident.
Am râs.
- Sunt doar cartofi şi carne prăjită , plus nişte salată.
A zâmbit şi el. Ceva mai bine ca data trecută. După ce am terminat de pregătit în bucătărie, am aşezat să mâncăm. Era neobişnuit de tăcut azi, de obicei vorbeam despre multe lucruri. Nu era neobişnuit să vină la ore d-astea şi să plece târziu. Şi nu se întâmpla nimic. Mi-am reprimat acest gând.
- Bun . Te subestimezi, chiar ÅŸi ceva simplu faci delicios.
Am chicotit, mereu îmi făcea complimente.
- Mda, mersi, linguşitorule. Am făcut o pauză înainte să continui. Deja terminasem de mâncat şi ne aşezasem în sufragerie la tv, dar aveam impresia că niciunul nu urmărea imaginile din ecran. Ce s-a întâmplat? Adică... scuze că mă bag în treburile tale dar.. Pari foarte trist.
L-am văzut tresărind uşor şi s-a apropiat de mine, privindu-mă. Ochii aceia cărui mă înnebuneau, te rog păstrează distanţa, nu ştiu cum o să reacţionez. Tremuram.
- Mă cunoşti mai bine decât credeam. M-au călcat pe nervi ăia de acasă, şi nu vroiam să merg în altă parte decât la tine. Mă simt vinovat, mereu când am nevoie de consolare tot la tine ajung. De asta sunt trist, sunt prea egoist. Îmi pare rău că mereu te deranjez şi nu te las să ai o viaţă. Sunt chair cel mai rău din câte pot exista.
I-am prins faţa în mâini. Eu eram egoistă aici, pentru că adoram să vină la mine şi să nu meargă la altcineva. Dar nu vroiam să îi zic asta, îl iubeam. Şi cât îl mai iubeam.
- Ştii bine că nu mă deranjezi. Eu te iubesc mult , Jack. Şi ştii foarte bine că nu îmi deranjezi niciun eveniment din viaţă . Tu eşti singurul meu eveniment aş fi vrut să adaug.
A pufnit, părând nervos. S-a ridicat de pe canapea , adresându-mi o privire dură. Ah, adorabil. Am încercat să nu mă pierd.
- Da , ştiu. De asta.. Pentru că profit , şi nici nu mai ştiu dacă te pot vedea ca pe o prietenă. Sunt un monstru, cel mai rău care poate exista.
Atunci am realizat că pantalonii mei erau cu adevărat prea scurţi şi că sânii mei se cunoşteau prin acel maieu alb. Am roşit la cuvintele lui şi aş fi vrut să îi spun cât de mult vroiam să mă vadă ca şi o femeie. Am tăcut, prea ruşinată de gândurile mele şi i-am auzit paşii îndepărtându-se. Probabil spre ieşire. Am fugit către el, aruncând la o parte alte sentimente de ruşine şi laşitate şi i-am înconjurat abdomenul cu mâinile. Mi-am proptit capul de spatele lui. Nu vroiam să plece, cât de stupid reacţionam. Urma probabil să râdă de mine sau să mă considere o paraşută ca pe celelalte femei . Dar el.. El s-a întors către mine. Plângeam, oare de când? M-a îmbrăţişat.
- Te plac. Te plac prea mult, şi nu ştiu de când s-a întâmplat asta. Îmi pare rău, dar eşti al dracului de provocatoare şi frumoasă – şi nici măcar nu eşti ca orice uşuratică cu câte am fost. Atât de diferită că îmi e frică să te ating.
Ăh. Am rămas fără cuvinte... Pentru că eu am crezut că tot ce sunt pentru el .. era doar o biată prietenă.
- Te iubesc Jack... Dintotdeauna am făcut-o. Îmi pare rău, dar nu te iubesc ca amic... Mai mult de atât .. Îmi pare rău.
Am încercat să fac să sune asta cât mai clar dar lacrimile nu se opreau. Mi-era teamă să îl privesc dar atunci mi-a ridicat faţa în mâinile sale şi m-a sărutat. Buzele noastre s-au unit iar eu nu am mai dorit să plâng.
- Beatriz, nu vrei să fi prietena mea? Promit să nu mă port cu tine.. Cum m-am purtat cu altele. Eşti prea preţioasă. A oftat, parcă vinovat că mă ţinea în braţe.
Mi-am înfăşurat mâinile pe gâtul lui , îmbrăţişându-l . I-am şoptit la ureche .
- Vreau !
Viaţa e atât de frumoasă uneori.

[Kripterya]

Un extra capitol extra frumos. Era de asteptat sa fie asa, nu? In sfarsit e si Bibi fericita, in fond merita. Mi-e cam mila de mama ei care sufera de atata timp, cred ca si-a iubit enorm sotul. Offf, dragostea asta, poate provoca fericire imensa, dar si tristete. Ce sa-i faci? Asta-i viata.
Sper sa postati nextul cat de curand.
Kisses and hugs.
Bye Bye:-*

[Denny]

Aici vin si eu cu capitolul 31 ^^
Multumesc ca ai comentat la fic Kripterya. ^^ Sper sa-ti placa capitolul.


Capitolul 31

Nu am mai putut de ras cand am vazut-o pe blonda aceea in apa facand mai rau ca si o catea. Totusi cand l-am vazut pe Takumi ca se arunca dupa ea m-am enervat putin. Totusi am vazut ca a pus-o pe uscat si a inceput sa strige nu stiu ce, m-a infundat rasul iarasi. L-am vazut ca se apropie, era ud, camasa ii era lipita de corpul bine construit. Arata mult prea bine, la dracu. Imi venea sa sar pe el si sa-l sarut, dar trebuia sa ma comport ca o domnisoara. A ajuns in dreptul meu, m-a privit in ochi eu i-am raspuns la privire, m-a luat in brate si m-a aruncat in piscina. Am ramas muta pentru o clipa dar apoi mi-am amintit ca trebuia sa inot. Am ajuns la suprafata si mi-am dat seama ca si el s-a aruncat. S-a apropiat de mine mi-a luat fata intre maini si m-a sarutat. La naiba, cat mi-a lipsit asta, i-am raspuns la sarut a inceput sa ma pipaie pe la talie si a coborat la fund. La dracu, imi placea ! Ce naiba gandesc ? Indata si-a restras mana, era mult prea bun. De asta il iubeam. A intrerupt sarutul si m-a imbratisat. Am stat asa, lipita de el, amadoi uzi, cand am auzit strigatul unei fete m-am zbatut sa ma dezlipesc de el. S-a dezlipit de mine intr-un sfarsit si m-a luat in brate iesind cu mine din piscina, mi-a pus sacoul lui pe mine si a zis ceva catre Eric de domnisoara blonda. Apoi ne-am intalnit cu Liss si a intrebat-o ceva de o camera. Nu am fost atenta, eram prea ocupata sa ma uit la el. A urcat scarile cu mine in brate, ma simteam stanjenita, oare eram grea ? A intrat in camera si m-a lasat pe pat.

- Asta o să îi strice petrecerea lui Elisse. am mormait.
- Hei, nu eu am aruncat pe cineva anume în apă. a zis el si apoi a ras.
- Da, dar nu eu am fost cel care m-a aruncat în apă. m-am incruntat.
- Da, şi asta. Dar nu eu sunt cea care se plimba cu un alt tip şi era foarte fericită. Şi nici cea care mi-a dat o palmă.
Asta a fost un repros ?
- Alexander e doar vărul meu. i-am spus serioasa.
Dupa ce i-am spus de rudenia mea cu Alex, s-a pus peste mine. S-a lipit de mine, la dracu ! De ce eu ? Imi venea sa strig ca il iubesc, dar ceva ma retinea. M-a sarutat din nou, a inceput sa-si plimbe mainile in voi peste corpul meu, se simtea asa de bine !

- Te iubesc ... La dracu cât te mai iubesc. Ce vrei, ce trebuie să fac ca să te scot din minte? Nu mai ştiu! mi-a zis, atunci mi-a venit sa explodez.
- Cine a zis că vreau, că trebuie... i-am spus eu fara sa dau prea multe 'detalii' in ceea ce privesc sentimentele mele.

M-a privit uimit, cu sperante, dar cred ca au fost spulberate in momentul in care Elisse a intrat cu haine uscate. S-a ridicat de pe mine si a plecat. Liss a ramas la usa uitandu-se cu un zambet pe care il cunosteam prea bine, vroia detalii. La naiba ! S-a apropiat cu pasi repezi si s-a trantit pe pat langa mine. M-a privit intens eu mi-am retras privirea si i-am cerut hainele. Mi le-a inmanat, nu a scos nicio vorba, ciudat. M-am dus in baia care era in camera si am dat drumul la dus, hainele uscate le-am pus pe un scaun afalt acolo, rochia mea alba mi-am dat-o jos si am aruncat-o undeva pe jos. Dupa ce mi-am indepartat lenjeria am intrat sub jetul de apa. Nu am stat sa simt nimic, eram amortita, motivul, nu stiam. Dat fiind ca nu imi facea nicio placere dusul am iesit la scurt timp. Am intrat in camera unde ma astepta Liss. I-am adresat o privire mult prea rece. S-a ridicat zambind de pe pat si mi-a urat noapte buna. Nu am inteles nimic din gestul ei. Am oftat si m-am pus in pat invalindu-ma cu un cearsaf. Am adormit cu ganduri perverse, il vedeam pe Takumi in fata ochilor cu camasa uda.
Dimineata m-am trezit cu o migrena al dracului, cred ca se datora faptului ca un baiat m-a aruncat in piscina. M-am ridicat din pat si am iesit pe usa camerei. M-am dus spre usa unde era camera lui Liss, cred. Am intrat fara sa bat la usa uitand ca era cu Eric. Supriza mi-a fost sa ii vad unul peste altul sarutandu-se de mama naibii. Am tipat cerandu-mi scuze, cred ca am rosit. Au sarit alarmati inainte ca eu sa trantesc usa si sa fug pe hol, m-am oprit in fata scarilor si le-am coborat incet ca sa nu cumva sa cad. Cand am ajuns la baza scarilor am auzit-o pe Liss strigandu-ma si m-am intors zambindu-i.

- Oh Angel ! Imi pare rau ! a inceput sa strige in timp ce cobora scarile alarmata.
- Pentru ce ? am spus eu razand. In fond e casa voastra, trebuia sa ma gandesc ca erati impreuna.

M-a imbratisat strans, la naiba. Ce era cu ea ? De cand am venit era mult prea dragastoasa, nu cumva era insarcinata ?

- Liss, o intrebare, esti insarcinata ? i-am spus pe un ton serios.
- De ce spui asta ? mi-a zis uitandu-se in alta parte.
- Pai soldurile ti's mai mari, sanii sunt mai voluptosi decat cand ati fost in Franta. i-am spus eu uitandu-ma la ea, pupilele i s-au marit cand i-am spus astea. Esti insarcinata nu ? i-am zis zambit.

A dat din cap in semn de aprobare, m-am simtit fericita. Nu stiam de ce, poate ca pana la ruma aveam sa am un nepotel. Am sarit pe ea imbratisand-o si felicitand-o, am inceput sa o pup pe obraz, si sa-i marturisesc fericire mea, la gandul ca voi avea un nepot. Chiar daca nu era sange din sagele meu, chiar conta asta ? Nu cred. Am putut vedea reactia ei de uimire, dar nu mi-a pasat mai ca saream intr-un picior.

[Abbeh.]

Buna!
Citesc de mult fic`ul vostru...si...pana acum nu am spus nimic...
Doar am stat si am "savurat" fiecare capitol al acetui fic.:)
Dar acum ce imi faceti?:(...
De ce nu puneti nextuu?:(
:DIubesc fic`u vostru si va pricepeti foarte bine.
Intrati in pielea personajului si eu am si plans in timp ce citeam:">
Oke...eu astept cu nerabdare nextuu
Kiss and Ja Ne:*

[Yumina]

Hello Denny,Teh
Am ajuns si eu intr-un final:D.Ce sa faci drumul a fost lung:P.Capitolul extra a fot o idee ingenioasa de a mai trage de timp:)).Nu imi vine sa cred ca Liss e insarcinata:O, asa repede??Adica vreau sa spun ca nici nu s-au logodit de mult si deja vine bebe;)).Am ramas fara cuvinte vreau ca Angel sa fie cu Taku:X pentru ca sunt cuplul perfect.Vreau next`u cat de repede.Spor la scris si bafta la scoala.Ja ne!:*

[Mitus]

Hello, din nou

In sfarsit am si eu timp sa postez...
Ma bucur foarte mult ca nu ati renuntat. A iesit un fic superb, care merita sa fie citit.
Nu prea am obiceiul sa ma uit dupa greseli, asa ca nu o sa comentez scrierea. Toata lumea mai are cateva, insa eu cand citesc sunt prea concentrata in lectura ca sa mai fiu atenta si la chestiile alea nesemnificative...
Ficul e frumos si actiunea nu e grabita, iar sentimentele sunt foarte bine definite, insa eu nu ma multumesc numai cu atat...
Deci in concluzie: VREAU ACTIUNE!!! (cat mai repede dak se poate:P) si mai vreau ca Angel sa fie cat mai repede impreuna cu Takumi, ati inteles? (...bine nu ma luati in seama is un pic mai dusa cu pluta pe Somes:P)
Gata, va las ca vam zapacit destul...

Continuarea cat mai repede va rog...
Kisses:*:*
C'ya