Yaoi Queen`s oneshots [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Welll... M-am hotarat sa fac un topic pentru ficurile mele scurte sau oneshot-uri =^_^= Toate sunt si vor fi yaoi :)


Primul este "Desire" si are 2 Capitole In al doilea capitol este yaoi-ul :)
Well, astpt critici pareri...Tot ce vrei sa spuneti :P
O sa indur :))

http://i219.photobucket.com/albums/cc127...93/fgf.jpg <-- Kaoru
http://i219.photobucket.com/albums/cc127...3/gfgh.jpg <-- Aoi
http://i219.photobucket.com/albums/cc127...tled-1.jpg <-- Kaoru & Aoi =^.^=

~~Desire~~

~Capitolul 1~

Intr-o lume complet diferita, o lume in care cuvantul "oameni" nu mai are aceeasi semnificatie pe care o stim noi... Erau niste fiinte ciudate care erau cumparate pe post de slujitori iar ceea ce faceau in viata era decis de Stapan, adica cel care ii cumparau.
Slujitorii erau asa-zisii oameni-pisica. Acestia trebuiau sa respecte dorintele Stapanului fara comentarii, altfel erau abandonati si puteau muri de foame sau sete, caci nu se puteau angaja nicaieri fara a avea un Stapan, deci nu puteau muncii...
Intr-una din zile, care parea totusi una normala, Kaoru, un baiat de optsprezece ani, destul de inalt, cu parul saten, rebel si ochii caprui statea dupa o tejghea servind clienti.
Urechiile ascutite de pisica ale acestuia pozitionate pe cap i se puteau observa usor din pricina miscarilor pe care le faceau din cauza sunetelor ce veneau din mai multe parti. Acesta lucra intr-un club destul de cunoscut si in timpul acela clatea cateva pahare de cristal. Coada maro si lunga i se agita mereu, semn al nervozitatii...
In fata barului aparuse un tanar in varsta de douazeci si unu de ani, numele lui fiind Aoi, si era slujitor al aceluias Stapan precum Kaoru.
Era inalt, cu parul argintiu si lung pana la talie, taiat in scari, iar bretonul il lasa sa-i cada rebel pe chipul lipsit de defecte. Urechile i se puteau observa mult mai usor din pricina parului intins, iar coada alba si lunga nu se agita aproape deloc, semn ca tanarul era calm.
Era imbracat cu o pereche de pantaloni de piele neagra, un tricou de aceeasi culoare, mulat pe corpul bine cladit, iar o pereche de manusi din acelasi material ca pantalonii ii acoperea mainile pana aproape de coate.
Ochii patrunzatori si albastrii precum cristalul il fixau pe saten.
-Kaoru, vino cu mine! Spuse acesta cu vocea sa seducatoare inca privindu-l pe pusti.
-De ce? Stapanul mi-a ordonat sa-mi termin lucrul.
-Asa o fi, insa mie mi-a spus sa te chem sa ma ajuti.
Kaoru a intrat intr-o alta incapere revenind in scurt timp. Era imbracat intr-o pereche de blugi inchisi la culoare, rupti in genunchi, un tricou alb, mulat pe trupul lui slabut, niste manusi scurte de piele, fara degete si ca de obicei, avand cutitul in mana.
-Sa mergem!Spuse Aoi luand-o inaintea satenului.
Kaoru urmarea fiecare miscare a argintiului... Mereu l-a admirat, insa nu a indraznit sa-i spuna asta vreodata... Credea ca ar fi fost considerat un idiot, iar el nu dorea asta. Curios, satenul l-a intrebat unde trebuie sa ajunga, insa argintiu nu i-a dat o locatie anume... Ii spusese ca are nevoie dor de ajutorul lui. Satenul a aprobat din cap, continuand sa mearga... In scurt timp, Aoi s-a oprit langa un copac inalt, spunandu-i baiatului ca au ajuns la locul cu pricina...
-Si ce naiba cautam noi aici? Intraba satenul privind in jur.
-Urca-te in copac si ia cuibul acela. Stapanul a spus ca il vrea.
-Ce?! Pentru porcaria asta m-ai luat de la lucru?! Striga satenul nervos.
-Usor tigrule. Stii ca nu ma pot catara in copaci. Punctul meu forte e bataia.
Kaoru a oftat, apoi s-a apropiat de copac... A incercat sa-l minta pe Aoi spunandu-i ca ii este frica de inaltimi, insa tanarul i-a facut semn cu degetul aratator sa se urce, asa ca baiatul s-a conformat prinzandu-se cu unghiile puternice de scoarta copacului ajungand repede la tinta. A luat cuibul... Insa, s-a ivit alta problema.
-Frumos... Si acum... Cum coada mea ma mai dau jos de aici?! Striga pustiul crispat.
-Asa cum te-ai si urcat, raspunse Aoi calm.
Nervos, Kaoru a mormait cateva cuvinte "de lauda" la adresa tanarului, facandu-l in toate felurile, in acelasi timp cautand o modalitate de a cobori.
-Sa stii ca am si eu urechi ascutite. Te-am auzit!
-Mdea... Scuze... Ma dau naibii jos de aici... Poate cad si imi rup ceva, ca nu o sa te iert! Jur!
-Si eu te iubesc! Raspunse argintiul chicotind.
Baiatul a continuat sa coboare, dar cand era la o distanta de doi metrii de pamant, Aoi il prinsese si il trase de coada, facandu-l pe acesta sa cada in bratele sale, insa nu inainte de scoate un miorlait de pisica si zbarlindu-si coada. Satenul si-a acoperit chipul cu ambele maini, incercand sa acopere lacrimile ce i-au scapat din pricina durerii...
-Hei...Kaoru, rosti Aoi... Scuza-ma daca te-am tras prea tare. Nu a fost cu intentie...
Baiatul nu a raspuns, ci a inceput sa suspine... Argintiul l-a asezat pe jos, razamandu-l cu spatele de copac, iar el stand gemuit in fata lui. I-a prins de maini, indepartandu-le, dorind sa-i vada chipul. Obrajii baiatului erau rosii ca marul copt, iar ochii inchisi evitau privirea argintiului. Acesta i-a sters usor lacrimile cu degetul mare, sarutandu-l pe frunte si cerandu-si din nou iertare. Kaoru s-a ridicat incet de jos, punandu-si mana dreapta la ochi.
-Sa nu mai faci asta... Stii foarte bine ca am coada sensibila... Fata de a ta sau de al altcuiva...
-Atunci ar trebui sa faci si tu ceva ca sa nu mai fie sensibila, ci puternica... Asa ca a mea.
-Ce? Vrei sa spui ca e vina mea ca e asa?! Striga nervos baiatul, privind in ochii albastrii, continuand sa tipe la argintiu. Sa stii ca nu e asa! Nici macar...
Insa nu apucase sa-si termine propozitia, caci pumnul lui Aoi ii trecuse exact pe langa cap, lovind copacul, facandu-l pe pusti sa tresara speriat si sa inchida ochii... Chiar si urechiile i s-au lasat pe spate, aratand teama.
-In viata ta... Sa nu mai ridici tonul la mine. Mai ales in felul asta. Spuse Aoi aparent calm, fierband insa pe dinauntru.
Pustiul si-a lasat capul in jos fara sa spuna nimic, iar argintiul s-a intors, continuandu-si drumul. Kaoru il urmarea, insa nu scotea nici un cuvant... Parca ii era frica sa nu-l enerveze si mai mult. In scurt timp au ajuns intr-un fel de bar. In timp ce Aoi vorbea cu o domnisoara, incercand sa rezolve anumite lucruri, satenul statea retras, in fata usii. In scurt timp, argintiul s-a indreptat spre baiat, spunandu-i ca au o camera unde pot sa doarma in acea noapte. Satenul a aprobat din cap, urmarindu-l apoi pana in camera. A asezat cuibul pe o masuta apoi s-a dus sa inspecteze incaperea, realizand ca are un singur pat. Vazandu-l nedumerit, Aoi i-a ciufulit parul.
-Kaoru, asta e o camera simpla... Si singura pe care acea amica a mea mi-a putut-o oferi... Sa stii ca aici nu esti la castel sau la un hotel de cinci stele. Dar daca te deranjeaza si nu vrei sa dormim in acelasi pat, nu e nici o problema, eu o sa dorm pe canapea, spuse acestea aseazandu-se pe suprafata moale.
-Nu! Tresari baiatul. Stai linistit... Poti... Poti sa dormi in pat... Eu... Doar credeam ca...
Insa inainte sa termine, acesta a fost intrerupt de argintiu care i-a sugerat sa doarma. Satenul a aprobat ferm din cap, apoi s-a asezat pe pat, urmarind fiecare miscare a lui Aoi, care incepuse a se descotorosi de haine si ramanand in boxerii albi, pentru a putea dormi comod. Pustiul a facut acelasi lucru, ramanand intr-o pereche de boxeri rosii si tricoul cel alb. Kaoru s-a trantit in pat, invelindu-se cu plapuma subtire si intorcandu-se in directia argintiului pentru a vedea ce face.
-"Ce corp are..." Spuse acesta in intimitatea gandurilor sale, privind in continuarea panorama din fata sa... Intr-adevar, trupul argintiului era foarte bine lucrat si demn de invidiat...Pectoralii si abdomenul tari ca piatra ai acestuia parca erau ca de portelan... Cu o forma frumoasa si bine conturata... De indata ce Aoi s-a indreptat spre pat, satenul s-a intors repede cu spatele, incercand sa-i evite privirea ce-i dadea fiori.
Argintiul s-a intins si el in pat, acoperindu-si corpul aproape gol cu plapuma. Kaoru si-a imbratisat trupul ce tremura din cauza frigului... In scurt timp, acesta a simtit cum alte doua brate l-au imbratisat, facandu-l sa tresara.
-Aoi! Ce faci? Intreaba acesta ridicandu-se repede in sezut.
-Linisteste-te pustiule. Am vazut ca tremurai, asa ca am zis sa te incalzesc putin.
-Sa... Sa stii ca nu e nevoie...! Spuse baiatul imbratisandu-si din nou trupul, insa argintiul l-a prins de mana, tragandu-l in bratele sale... Baiatul incapuse sa tremure, insa de data aceasta nu era din pricina frigului. Isi tinea capul in jos, incercand sa-si ascunda rosiata din obraji.
-Kaoru... Argintiul ii pronuntase numele, insa satenul a raspuns fara sa-l priveasca, tinand capul in aceeasi pozitie, asa ca Aoi l-a prins usor de barbie ridicand-o, privindu-i chipul...
-Esti tot rosu... Ai patit ceva?
In gandul sau, satenul blestema viziunea pe noapte pe care acestia o aveau, rostind in acelasi timp cateva cuvinte, incercand sa-l convinga pe argintiu ca nu a patit nimic... Desi spunea asta, propiul trup il trada... Vibra incontinuu si involuntar... Cu cat incerca sa se opreasca cu atat tremura mai tare... Aoi a zambit usor, apoi si-a apropiat chipul de cel al baiatului, prinzandu-i buzele suave intr-un sarut tandru, dar care a fost intrerupt imediat, deoarece Kaoru s-a speriat si s-a ridicat din nou...

_________
Aoi :X I just love him :X
|
|
V
[attachment=729]

[Yaoi Queen]

~Capitolul 2~

In gandul sau, satenul blestema viziunea pe noapte pe care acestia o aveau, rostind in acelasi timp cateva cuvinte, incercand sa-l convinga pe argintiu ca nu a patit nimic... Desi spunea asta, propiul trup il trada... Vibra incontinuu si involuntar... Cu cat incerca sa se opreasca cu atat tremura mai tare... Aoi a zambit usor, apoi si-a apropiat chipul de cel al baiatului, prinzandu-i buzele suave intr-un sarut tandru, dar care a fost intrerupt imediat, deoarece Kaoru s-a speriat si s-a ridicat din nou.
-Stai! Asa... Asa ceva e complet gresit! Spuse acesta atingandu-si buzele cu degetul mare.
-De ce zici ca e gresit? Crezi ca nu stiu cum ma privesti? Ar trebui sa fiu idiot sa nu-mi dau seama de asta.
Satenul a lasat capul in jos, rusinat... Cerandu-si iertare.
-Imi.. Imi pare rau... Aoi... Stiu ca te deranjeaz... Dar... Imi pare rau ca...
Insa nu a fost lasat sa isi continuie propozitia, caci degetul aratator al argintiului i-a acoperit buzele, impiedicandu-l sa ma scoata vre-un cuvant.
-Nu... Nu trebuie sa-ti para rau de nimic, ii spuse acesta intinzandu-l din nou pe pat si alungindu-si trupul peste al sau, continuand apoi sa vorbeasca... Nu ma deranjeaza absolut nimic la tine... Dimpotriva... Chiar cred ca imi placi, spuse acesta sarutand gatul satenului, facandu-l pe acesta sa scoata un geamat aproape imperceptabil...
Baiatul isi ferea privirea de a celui de deasupra lui, tremurand incontinuu... Era fericit pe de-o parte... Dar si speriat. Argintiul i-a cuprins buzele intr-un sarut pasional, introducandu-si cu usurinta limba in lacasul umed, explorand fiecare coltisor al acestuia. Mana i s-a strecurat incet pe sub tricoul pustiului, dandu-i fiori placuti ce ii strabateau intreg corpul... A indepartat materialul, sarutandu-i pieptul, si trasand apoi cerculete umede in jurul sfarcurilor deja intarite. Baiatul gemea la aproape orice atingere, insa fiecare geamat era intrerupt din cauza saruturilor dintre cei doi... Argintiul si-a coborat mana dreapta pe trupul satenului, prinzand cu un deget de boxerii lui, tragand putin de ei, pana cand a descoperit partea intima a pustiului. A cuprins-o cu mana, masand-o usor, sarutand in acelasi timp pieptul baiatului, ai carui obraji erau mai rosii decat trandafirul.
Argintiul a coborat cu buzele pe trupul infierbantat, sarutand si lingand abdomenul, inaintand apoi spre acel loc interzis, cuprinzand cu buzele mandria baiatului. Satenul strangea in pumni parul lung, gemand din cauza placerii pe care Aoi i-o oferea... Intr-un moment, acesta a scos un tipat scurt, semn ca lichidul albicios a fost eliberat, ca rezultat al satisfacerii baiatului. Argintiul a urcat pe trupul acestuia, trecandu-si limba peste buze si sarutand tandru dar pasional persoana de sub el, al carui trup inca vibra.
I-a indepartat incet picioarele, patrunzandu-l lent... Satenul a scapat doua scancete si o lacrima sarata i s-a prelins pe obrajii imbujorati...
-Kaoru... Vrei sa ma opresc? Doare? Intreaba argintiul, aplecandu-se asupra lui, stergandu-il lacrima cu degetul mare, si sarutandu-i obrazul.
-Nu... E in regula ... Ma simt bine... Dar... Parca toate emotiile mele vor sa explodeze, rosti baiatul incolacindu-si bratele pe dupa gatul argintiului, care incepuse sa-si miste soldurile incet... Miscarile erau facute cu grija, astfel incat nu numai Aoi sa se simta bine, ci si partenerul sau, care gemea la fiecare patundere... Argintiul il prinsese pe baiat de spate, ridicandu-l astfel incat acesta sa-i stea in brate... Kaoru a scos un scancet cand a fost penetrat mai adanc, imbratisandu-l puternic pe argintiu. Inima ii batea cu putere, vrand parca sa iasa din piept, trupul inca ii tremura si ardea, si simea ca totul se invartea in jurul lui... I se parea atat de ciudat ca cel pe care l-a admirat si placut timp de atatia ani ii poate oferi atat de multa placere...
-Cum te simti? Intreaba Aoi sarutand buzele suave ale baiatului.
-Ciudat ... Si in acelasi timp... Atat de bine si fericit incat simt ca am sa explodez...
Argintiul ii luase mana dreapta, asezand-o pe partea stanga a pieptului sau, pentru a-i simti bataile puternice ale inimii...
-Nu esti singurul care se simte asa, rosti Aoi, prinzandu-i buzele baiatului intr-un sarut senzual, in timp ce mainile si le tinea pe talia subtire acestuia. Kaoru ii mangaia spatele, jucandu-se in acelasi timp in parul lung ce se revarsa frumos pe spatele acestuia. Baiatul a fost prins usor de fese, iar acesta incepuse sa se miste lent in sus si in jos...
Gemetele celor doi invaluiau intreaga camera... Vocea seducatoare a argintiului, se auzea uneori soptindu-i baiatului cate un "Te iubesc", iar satenul raspunzandu-i in acelasi fel printre gemete... Kaoru se misca din ce in ce mai repede... Incepusera amandoi sa gafaie, trupul le era acoperit cu un strat subtire de transpiratie si amandoi simteau cum pasiunea dintre ei crestea si ajungea la maxim... Atmosfera camerei era una incinsa, se putea simti dorinta arzatoare si irezistibila dintre cei doi...
-Mnnn... Aoi...O sa... Vin.. Spuse baiatul printre gemete, incrucisandu-si piciorele in jurul taliei argintiului.
-Si eu!
Cei doi s-au eliberat in acelasi timp de lichidul lipicios si albicios, care se intindea o mare parte din pat si abdomenul argintiului... Acesta s-a intins pe spate, tinandu-l pe Kaoru in brate... Respiratiile lor erau grele si gafaiau....
-Scuze... Mi-am dat drumul in tine, spuse Aoi, privind inspre tavan.
-Nu-i nimic... M-am simtit bine, replica satenul sarutandu-si partenerul.
In scurt timp cei doi au adormit, insa nu inainte de un ultim sarut si un ultim "Te iubesc" ... Pe acea noapte...

~~~The End!~~~

[Yaoi Queen]

E un singur capitol deci sa nu asteptati vre-un next:)) de fapt cine stie daca il va vrea careva :))
Oricum, i hope you will enjoy it ^_^

http://i219.photobucket.com/albums/cc127...3/Riku.jpg ---> Rikku
http://i219.photobucket.com/albums/cc127...s/holy.jpg ---> Shuji


~Painting the passion~

Intr-o zi, aparent normala, Soarele trona pe cerul intins, aruncandu-si sagetile de foc spre Pamant, si strapungand norisorii pufosi, facandu-i sa dispara incetul cu incetul... Strazile erau pline la ora amiezii, de persoane ce se grabeau sa ajunga in anumite locuri, eventual elevi ce doreau sa scape de ultimele ore de la scoala sau liceu...
-Rikku! Strigase o voce de barbat, aparent nervos, incercand sa astampere un elev de clasa a doisprezecea.
Shuji era profesor de Educatie Plastica in liceu, in varsta de douazeci si sase de ani, cu parul scurt, brunet si ochii albastrii ca cerul senin. Era inalt, iar trupul bine cladit era acoperit de o camasa albastra desfacuta la primii trei nasturi si o pereche de blugi deschisi la culoare.
-Da! Raspunse baiatul, apropiindu-se de profesor.
Rikku era in varsta de optsprezece ani, inalt cu parul de un roscat intens, iar ochii ii erau negrii si patrunzatori precum abisul. Purta o pereche de blugi inchisi la culoare si un maiou negru mulat pe corpul lui subtire.
-Ce faceai iar cu baiatul ala din clasa a noua? Il interogheaza profesorul incrucisandu-si bratele.
-Eu?Intreaba roscatul zambind sarcastic. Nu faceam nimic... Doar ca stiu ca pleaca acasa si... ii uram o zi buna... In felul meu. Continua el cu zambetul pe buze.
Barbatul a dezaprobat din cap, amintindu-i baiatului ca trebuia sa-si ispaseasca o pedeapsa ce consta in ramanerea la liceu dupa ore in atelierul de pictura, sub observatia brunetului, deoarece comportamentul sau la Educatie Plastica nu era unul tocmai acceptabil... Roscatul a aprobat si a intrat in atelier, deoarece orele in liceu se treminasera. S-a asezat pe un scaun in fata unui suport pentru pictura, iar barbatul s-a pus in stanga lui pe un alt scaun.
-Acum... O sa desenezi o pasiune de a ta, replica profesorul, incrucisandu-si bratele.
-O pasiune de a mea? Intrebase baiatul ridicand o spranceana. Cum? Vreti cumva sa va fac portretul?
-Nu! Te rog sa lasi glumele acum si nu te purta ca la ore, caci nu e nici un coleg in preajma care sa rada de ceea ce spui.
-Cu placere... Shu... Atunci nu o sa ma port deloc ca la ore, spuse roscatul privindu-l insistent pe profesor.
-Cand am spus "Nu te purta ca la ore" nu cred ca ti-am dat dreptul de a ma alinta cu "Shu", zise brunetul punandu-i baiatului o pensula in mana.
-Intr-adevar, insa eu, in felul meu real de a fi... Nu am nevoie de permisiuni... Si nu am nici un fel de restrictie... Spunand acestea, Rikku s-a apropiat de chipul barbatului privindu-l adanc in ochi.
-Interesant, spuse profesorul fixand si el ochii roscatului... Acum pune-te pe pictat, continua acesta incruntand privirea.
Baiatul a oftat si s-a intors spre obiectul din panza pe care trebuia sa picteze... Insa nu stia ce. A inmuiat varful pensulei in apa, apoi a umplut-o cu o culoare. Doar statea si privea obiectul din fata lui... Cateodata se mai uita la brunetul serios cu coada ochiului si se gandea la ce ar trebui sa sa faca... Iar intr-un moment de inspiratie...
-Hei, Shu... Ai ceva aici, spuse roscatul apropiindu-si chipul de al barbatului, si aratand cu degetul spre buza de jos. Shuji si-a trecut degetul mare peste buza crezandu-l pe baiat, insa nu a gasit nimic.
-Nu, nu, replica Rikku, indepartand mana profesorului. Aici... Continua acesta prinzand buzele brunetului intr-un sarut, care a reusit sa-l socheze. Roscatul s-a indepartat cu un zambet satisfacut...Chiar daca a fost un mod pueril de a fura un sarut, acestuia nu i-a pasat, ci a trecut direct la actiune. Profesorul inca era socat, dar la un moment dat si-a revenit, lovind-ul pe pusti cu pumnul in cap.
-Asta chiar a fost ceva prostesc, spuse brunetul, dezaproband.
-Ce frumos.... Un sarut pentru un pumn... Nu e chiar corect, sa stii... Dar trebuie sa recunosti ca ti-a placut, replica baiatul zambind pervers, apropiindu-si din nou chipul de al profesorului. Poate ca a fost o actiune copilareasca, dar asta nu e tot ce stiu sa fac, continua acesta, prinzandu-l pe barbat de gulerul camasii, aruncandu-se in bratele sale, fiind pe punctul de a cadea amandoi cu scaunul... Shuji a incercat sa tipe la baiat, insa nu a reusit, caci buzele sau au fost acaparate de cele ale roscatului, intr-un sarut salbatic, insa nu se simtea de loc rau... dimpotriva, ajunsese sa ii placa. Pustiul saruta chiar bine... Si-a introdus cu usurinta limba in gura brunetului, explorand-o centimetru cu centimetru... Shuji nu a mai putut rezista nici el tentatiei, asa ca si-a strecurat mana pe sub maioul baiatului, prinzandu-i sfarcurile intre degetul mare si aratator. Rikku a afisat un ranjet pervers, multumit de faptul ca profesorul coopera, apoi a tras de camasa acestuia, rupandu-i nasturii. A intrerupt sarutul, coborand spre pectoralii acestuia sarutandu-i si lingandu-i cu lacomie... S-a asezat in genunchi intre picioarele barbatului, desfacandu-i slitul blugilor si tragand de boxerii acestuia. A prins cu dintii de baza mandriei brunetului, tragand usor de pielea sensibila , lingand apoi locul... A cuprins-o cu buzele, facand miscari din ce in ce mai rapide, oferindu-i brunetului numai placere... Acesta scapa cateodata unele gemete aproape imperceptibile... A prins de parul roscat cand a simtit ca avea sa se elibereze de lichidul albicios, lasand un geamat lung sa se auda inainte ...
-Esti bun la asta, spuse brunetul privindu-l pe baiat.
-Stiam deja, replica roscatul cu privirea perversa, asezandu-se in bratele barbatului.
Shuji incepuse sa ii sarute pasional gatul, coborand spre pieptul acestuia lingand mugurii deja intariti. A urcat din nou spre chipul adolescentului, trecandu-si limba peste buzele acestuia intredeschise, introducand-o apoi in lacasul umed, pentru a-l explora in voie.
-Cred ca ar trebui sa ne oprim aici, spuse profesorul rupand sarutul. Poate ne prinde cineva. Mai sunt cateva persoane prin scoala, continua acesta parand ingrijorat.
-Si ce? Nu te excita gandul ca am putea fi gasiti is postura asta?
-Esti prost? Crezi ca ma excita faptul ca as putea sa-mi pierd slujba? Ce copil poti fi.
-Copil? Heh, mai vedem noi...
Spunand acestea, adolescentul a prins de baza mandriei brunetului, lipindu-si trupul de al sau. Shuji a inteles mesajul baiatului, prinzandu-l apoi de fese, ridicandu-l cu usurinta si patrunzandu-l incet, auzind-ui apoi gemetele scapate datorita sentimentului de satisfactie ce ii invaluia intreg trupul, facandu-l sa tremure usor...



* * *
Trecusera aproape doua ore de cand cei doi ai cunoscut caldura trupului celuilalt... Rikku, lipsit de vlaga si gafaind, a ramas in bratele barbatului plimbandu-si palma dreapta pe bratul acestuia. Desi nu aveau sentimente unul pentru celalalt, dorinta roscatului ce a-l avea s-a indeplinit, insa nu se simtea multumit total si nu intelegea de ce... A urcat spre buzele brunetului, acaparandu-le intr-un sarut tandru.
-De data asta ai lasat garda jos, spuse rosatul, intrerupand sarutul... Numai eu stiu cat timp am stat agatat de tine pana sa ajungem aici, continua acesta, sarutand apoi pectoralii ca de portelan ai brunetului.
Intr-adevar, baiatul avea dreptate... In fiecare zi facea care o nazbatie, doar pentru a ramane in scoala dupa ore, caci Shuji, desi era profesor de desen, se ocupa si cu buna purtare a eleviilor in acel liceu. Astfel, Rikku incerca zilnic sa il seduca pe brunet atunci cand erau singuri.
Adolescentul s-a dat jos din bratele acestuia, incepand sa se imbrace.
-Ne vedem maine la ora, rosti baiatul. Dupa ce imbracase maioul negru, a iesit pe usa, dar nu inainte de a-i face cu ochiul profesorului care ramasese inca pe scaunul de lemn, privind actiunile elevului sau.
In ziua urmatoare, ca de obicei, Rikku intarziase la prima ora. Acesta a intrat in clasa plictisit, intreptandu-se spre prima banca din mijloc, unde a fost asezat de diriginta clasei, deoarece trebuia tinut in observatie pentru a nu mai face atatea probleme. Isi aruncase griozdanul pe jos, iar el se asezate pe scaun ridicandu-si picioarele pe banca, inchizand ochii si nebagand in seama profesorul de la catedra. Auzise pe cineva din spatele sau pronuntandu-i in soapta numele, spunandu-i ca ar trebui sa se aseza normal pe scaun, iar nervos baiatul ii raspunse:
-Ia mai lasa-ma! Nu am inchis un ochi aseara... si ma simt rupt in zece, vreau sa dorm...
Intr-adevar, roscatul nu dormise in acea noapte... Isi amintea continuu de momentul in care era cu Shuji. Nu stia de ce, dar de fiecare data cand se gandea la brunet, fiori fierbinti incepeau sa-i strabata trupul, facandu-i chipul sa roseasca incetul cu incetul. Acesta inghiti in sec, punandu-si mana dreapta pe ochi.
-Nici eu nu am dormit aseara, dar nu ma vezi cu picioarele pe catedra, se auzise glasul profesorului, care parca il lovi pe Rikku precum un fulger, facandul sa deschida brusc ochii, pentru a observa ca in fata sa era chiar profesorul de Educatie Plastica.
-Shu... adica... ce dracu'? parca prima ora era biologie? tresati baiatul, dandu-si picioarele jos de pe banca.
-Da, dar profesoara lipseste, asa ca i-am luat locul astazi, raspunse profesorul calm, zambind cu blandete, auzindu-se pe urma ofturile fetelor care visau ca orice adolescente la un barbat precum Shuji.
"Ahh.. Nu pot sa suport cand zambeste asa... imi vine sa o iau razna cand vad toate fetele ca ar sta in limba pentru el... Uhm?... Ce dracu' vorbesc?! Nu e ca si cum m-am indragostit de el" spuse roscatul in gandul sau incercand sa se convinga singur. Insa atunci de ce inima incepea sa bata mai tare atunci cand il vede pe brunet? De ce ar vrea sa-i sara de gat si sa-l sarute fara oprire si sa traiasca impreuna cu el aceeasi senzatie nebuna ca ziua precedenta care il duce in extaz?
Insa el nu era singurul care avea acele sentimente. Profesorul ar fi dorit sa-l faca pe Rikku al sau sub privirile tuturor, insa stia ca nu ar rezulta ceva bun, asa ca renunta sa idee, incepand sa dea explicatii elevilor sai pentru ce vor trebui sa deseneze. Roscatul parea ca il asculta, insa mintea ii zbura mult prea departe pentru a intelege toate acele cuvinte care ii pareau fara sens... Isi imagina tot felul de pozitii care mai de care erotice cu Shuji, insa a fost trezit din visare de clopotelul care suna insistent.
-Atat pentru astazi. Puteti iesi, spuse profesorul punand creta pe masa, apoi scuturandu-si mainile ce praful alb. Rikku, tu ramai, rostise acesta, prinzandu-l pe baiat de gluga hanoracului rosu pe care il purta, tragandu-l inapoi.
-Ce am mai facut de data asta? intraba adolescentul dandu-si ochii peste cap, fara a se intoarce cu chipul spre profesor.
-Nimic rau, raspunse prosesorul prinzandu-l pe baiat de talie, cuprinzandu-l apoi in brate. Nu ai dormit aseara... pentru ca te-ai gandit la mine... am dreptate? continua acesta soptindu-i usor la ureche.
-Ce... ce te face sa crezi asta?
-Pentru ca si mie mi s-a intamplat la fel, si nu am putut sa uit expresia ta in clipa in care ziceai ca vrei mai mult sau sa nu ma opresc...
"Si care credeam ca eu sunt ala pervers...Tipu' asta vrea sa ma innebuneasca. Imi simt deja obrajii cum iau foc..." spuse adolescentul in gandul sau inghitind apoi in sec.
-Stii... nu trebuie sa raspunzi, pentru ca deja mi-am dat seama, spuse barbatul zambind usor. Doar spune-mi... Cati baieti au mai fost inaintea mea?
-Doi, raspunse roscatul sigur pe el, intorcandu-se spre brunet.
-Doi? Ei bine... se spune ca al treilea e cu noroc... replica pe urma, Shuji, prinzand buzele adolescentului intr-un sarut pasional.
"Mda... Se pare ca s-au cam schimbat rolurire..." Cugeta roscatul, vazand cealalta latura a profesorului... Si avea vaga impresie ca are concurenta la perversitate, asa ca a decis sa faca ceva in acea privinta.
-Shu... Am chef... Hai sa o facem... in baie.
-Dar de ce in baie? Putem si aici, replica brunetul zambind pervers.
-Ai innebunit? Trebuie sa-mi vina colegii! Tocmai s-a sunat de intrare!
-Ei si? Nu te excita faptul ca ne vor vedea? Spunand astea, profesorul incepuse a-i saruta gatul elevului, muscandu-l si lingand apoi pielea rozalie.
"Huh se pare ca mi-am gasit nasul... Oricum... voi avea destul timp sa-l intrec..."

~~~~~~~~~~THE END~~~~~~~~~~

Hey, are un final deschis, ce credeti ca s-a intamplat pe urma?:))

[Yaoi Queen]

Deci acesta este primul meu fic facut la persoana 1 prezent si sper sa va placa :D
Mai intai chiar trebuie sa dedic ficul asta surioarei mele adorate :X adik Isolde; (Moody) deoarece ea m-a incurajat sa scriu in felul asta, altfel ramaneam la cum scriam pers a 3-a trecut. si cred ca prefer mai mult persoana 1 :)) nah... deci.. nee-chan, thank you :X and love ya ;;)

Lust For Blood

http://i219.photobucket.com/albums/cc127..._feimo.jpg --> Raul
http://i219.photobucket.com/albums/cc127..._feimo.jpg --> Damien

Capitolul 1.

A plecat din nou... Tot ce vad este ceata care s-a lasat peste campul din fata castelului meu... si o umbra estompata a unui barbat care disparea incetul cu incetul... Nu inteleg de ce nu-l pot ucide... El mi-a omorat familia, dar eu... eu nu reusesc sa ma ating de un singur fir de par de-al sau... pentru ca de fiecare data cand am ocazia de a-l omori.. ceva ma opreste. Nu sunt ca el... Nu as putea fi niciodata. Ar putea sa ma omoare fara sa clipeasca, in schimb eu de ce nu pot face asta? Ma opreste mereu ceva...Ceva ce este in pieptul si nu inceteaza sa bata cu putere atunci cand el imi vorbeste sau ma atinge.
Il urasc. Acest sentiment amagitor incerc sa mi-l imprim in minte si-n suflet, desi stiu ca ceea ce simt eu de fapt este exact contrariul. Acesta...este un sentiment pe care nu ar fi trebuit sa il am... Nu pentru el. Cel putin stiu ca nu va afla niciodata. Voi purta acest secret cu mine si voi muri cu el.
Aproape in fiecare zi vine sa isi petreaca o buna parte din timp cu mine. Habar nu are ca stiu ce i-a facut familiei mele si ca vreau sa-l distrug, desi nu pot.
Chiar si asa, nu inteleg de ce vine in castelul meu, din moment ce noi doi nici nu ar fi trebuit sa ne vorbim, ci sa luptam unul impotriva celuilalt. Dar avand in vedere ca eu sunt singura persoana pe care o cunoaste, pot sa zic ca il inteleg...
Amandoi suntem vampiri...De rase diferite, ce-i drept, dar chiar si asa, pot spune ca ne intelegem, desi rasele noastre sunt teoretic intr-un razboi continuu.
El este pe jumatate vampir. Mama sa a fost muscata de un vampir adevarat in timp ce aceasta il purta in pantec. Aspectul sau si unele puteri ale sale sunt ca ale unui vampir pur, la fel si setea de sange uman.
Eu...eu nu sunt nici vampir, nici jumatate vampir... Rasa mea nu se intalneste foarte des printre vampiri, insa exista. Tatal meu a fost pe jumatate vampir, iar mama a fost o persoana normala... De unde am rezultat eu, un vampir...sau mai mult om decat vampir. Tot ce am eu de la aceeste fiinte blestemate sunt acei canini cu care ma raneam la inceput. Setea de sange nu e foarte puternica, dar nici nu vreau sa-l beau de la oameni nevinovati, asa ca slujitorul, si totodata prietenul meu mi-a facut un ser cu care sa-mi pot stapani setea pentru o zi intreaga, astfel incat sa nu fiu nevoit sa atac oamenii.
In alta ordine de idei, mai bine intru in castel si urc in camera mea... am nevoie de putina odihna.
Urc scarile ce scartaie zgomotos sub greutatea corpului meu, si ma indrept spre camera, apoi ma asez pe patul meu moale, acoperit cu lenjerie rosie, oftand prelung.
-Gillan! strig eu numele slujitorului meu care nu intarzie sa apara.
-Spuneti, domnule, rosteste acesta plecandu-si capul, apoi privindu-ma.
-Raul e numele meu, stii bine ... nu mai retin de cate ori ti-am cerut sa-mi spui asa, dar te incapatanezi mereu. Te rog doar sa-mi aduci tigarile de jos. Cred ca le-am uitat acolo.
Gillan se scuza si pleaca, iar eu ma intind pe pat,inchizand ochii, sperand sa adorm in curand.

***************

Imi deschid ochii cu greu, fiind deranjat de lumina puternica ce patrundea prin perdeaua alba. Ma ridic in capul oaselor, trecandu-mi mana prin par, cascand larg, iar pasii mei ma indreapta spre baie. Pornesc robinetul pentru apa rece, si imi clatesc chipul, privindu-ma in oglinda mare din fata mea. Ochii mei albastri sunt inca somnorosi, pleoapele parca vor sa mi se inchida, iar parul blond si ravasit imi cade usor peste frunte, ajungandu-mi pana aproape de ochi.
Ma intorc in camera mea, imi iau o tigare din pachetul de pe noptiera, apoi o aprind si ma sprijin de pervazul geamului, privind afara... Totul era atat de colorat si frumos... Ma bucur ca in ciuda faptului ca sunt vampir pot suporta lumina soarelui exact ca un om normal... iar acum am o vaga impresie ca o anumita persoana isi va face aparitia. Deoarece nici el nu arata slabiciuni fata de lumina naturala, se poate plimba liber ziua. Si chiar am dreptate, deoarece Gillan a venit deja sa imi spuna ca avem un musafir...
-Raul, ai... Insa nu l-am lasat sa continuie, deoarece stiam ce avea sa-mi spuna.
-Da, da... stiu. Spunei ca voi cobori imediat. Trebuie sa ma schimb.
-Dar zice ca vrea sa-ti spuna ceva si sa mergi acum...
-Orice ar fi poate sa astepte, acum te rog du-te si spune-i.
Gillan s-a scuzat apoi a pleaca, inchizand usa in urma sa. Imi dau hainele jos, asezandu-le pe un scaun, pentru a-mi lua altele din dulap. Tot ce reusesc sa pun pe mine sunt o pereche de boxeri, deoarece simt deja prezenta cuiva in spatele meu si ma intorc brusc.
Este el... Parul sau lung pana aproape de talie e de un negru intens ca pana corbului, avand ca de obicei doua suvite din bretonul sau lung prinse in spate.Urechiile sale nu sunt ca a unei persoane obisnuite, ci ascutie asemenea unui liliac... Ochii negri misteriosi, si scanteietori precum fulgerul, ma privesc, masurandu-ma din cap pana-n picioare, iar buzele senzuale ii sunt arcuite intr-un zambet neobisnuit...
-Damien...Ce s-a intamplat? I-am spus lui Gillan sa-ti comunice ca...
-Nu ma intereseaza ce i-ai zis lui. Am venit sa-ti spun ca oamenii din satul din apropiere iti fac reclama. In sensul ca vand turistilor bilete ca sa iti viziteze castelul.
-Poftim?! dar aici nu a mai trecut un om de... de foarte multi ani. Ca sa ajungi aici trebuie mai intai sa treci de padure... din care nu ai mari sanse sa scapi cu viata...
-Eu nu am de unde sa stiu, caci in doua secunde ies din padure, nici ca m-ar interesa de oameni, dar te-am avertizat.
Sunt ingrijorat, nu de faptul ca ceilalti stiu de castel, dar de faptul ca omeni pot muri in incercarea de a ajunge aici... Ma intreb cum s-a aflat...Ma sprijin de pervazul geamului privind in zare... brusc, vantul rece care imi strabate pielea, m-a facut sa-mi amintesc ca sunt aproape dezbracat. Mi-am imbratisat corpul, apoi simt mana lui Damien pe umarul meu, care inainta spre gat... Parca mi se taie respiratia. O atingere atat de blanda spre deosebire de persoana care o ofera...
-La ce te gandesti? ma intreaba el lipindu-si trupul de al meu...
-La nimic interesant, raspund eu prompt, indreptandu-ma spre dulap, luandu-mi de acolo o pereche de pantaloni albi pe care i-am imbracat de indata. Spaima care imi framanta mintea si corpul de fiecare data cand mainile lui ma ating ma face sa realizez cat de gresita este calea pe care mi-am dus sentimentele fata de Damien... Spun "spaima", deoarece atunci cand ii simt atingerea, nu vreau decat sa fiu imbratisat de catre acele brate. Am impresia ca incet, incet imi pierd controlul...

[Yaoi Queen]

Eii.. regret sa va dezamagesc, dar oneshot-ul asta are numai trei capitole si ficuri nu prea cred ca o sa mai fac deoarece dintr-un punct anume vor deveni telenovelistice >.>
Dar opricum, sper ca oneshot-urile sa va placa :D
si shuici_mada, chiar mi-ai spus ceva de care cu siguranta nu stiam :)) Multumesc ca esti sincera si daca celelalte ficuri nu ti-au placut, sper ca macar oneshot-urile acestea sa-ti fie pe plac tie, si tuturor celor care citesc :)

Capitolul 2.

Am coborat amandoi din camera mea, indreptandu-ne spre sufragerie. Damien se aseaza pe canapea, facandu-mi semn sa ma pun langa el, insa am decis ca este mai bine sa stau pe fotoliul din fata sa. Intre noi doi este o masuta din lemn pe care sunt asezate o scrumiera si doua pahare mici.
Gillan a venit cu o sticla de vin, turnand lichidul rosu in pahare, inmanandu-mi unul mie, iar celalalt oaspetelui nostru.
-Raul, ce s-a intamplat de nu te mai asezi langa mine in ultima vreme? Ma intreaba el cu glas serios. Insa eu nu pot sa-i raspund. Cum as putea sa-i spun ca atunci cand ma atinge simt cum iau foc, si ca inima imi bate atat de tare incat imi este frica sa nu o auda?
-Gandesti prea mult, Raul, imi spune el facandu-ma sa privesc in directia lui, insa nu mai este pe canapea... a disparut.. unde este?
-Damien?Unde...
Dar nu apuc sa termin ce am vrut sa spun, caci ii simt prezenta in spatele meu si ma ridic brusc... Nu ma intorc spre el deoarece nu vreau sa-i intalnesc privirea... Ii simt respiratia pe gatul meu si ma face sa inlemnesc. Vazandu-ma astfel, Damien ma prinde de talie, lipindu-si trupul de al meu... Ce sa fac? Simt deja cum pulsul imi creste rapid...
-Raul, crezi ca nu stiu?
La auzul acelor cuvinte am ingitit in sec... despre ce vorbeste?
-Ce...? intreb eu cu jumatate de glas.
-Ca stii despre faptul ca ti-am omorit familia... si ca vrei sa ma distrugi dar nu poti...
Acele cuvinte mi-ai facut inima sa bata si mai tare.. dar asta din cauza spaimei care mi-a cuprins intreg corpul... Stie oare si de sentimentele mele? Se joaca cu degetele in parul meu iar mana stanga imi desface doi nasturi de sus ai camasii albe, apoi se strecoara pe sub material atingandu-mi pieptul... Ce sa fac? Trupul meu ii raspunde la atingeri si tremura usor. Nu pot sa ma misc... Frica ma stapaneste, insa in acelasi timp ma opreste sa nu plec de langa el si placerea de a fi atins de acele maini blande...
-Raul... corpul tau nu minte. Spune-mi ce simti fata de mine?
Glasul al carui timbru ma atinge ca o surpriza niciodata traita pana acum, imi soptise aceste lucruri la ureche, si simt cum incep sa ametesc, insa incerc sa vorbesc.
-Eu... nu...nu pot. Eu...
-Ma placi... Am dreptate? Sau "a place" e prea putin spus?
Intr-adevar, sentimentul pe care il am eu nu e atat de nesemnificant, insa ce as putea sa-i raspund? Nu il pot mintii... Dar imi este frica sa-mi dezvalui adevaratele sentimente... Ce se va intampla apoi? Ce pierd? Ma intorc pentru a-i vedea chipul...Ochii negrii ma fixeaza cu privirea, dandu-mi fiori ce-mi strabat intreg trupul, dar chiar si asa imi fac curaj si ii vorbesc.
-Da. Ai dreptate, nu te pot minti, dar nu vad acum ce rezolvi daca stii, caci sentimentele nu mi se vor schimba.
-Nu ti-am cerut sa-ti schimbi sentimentele si nici nu o voi face. Mai bine sa-mi asum responsabilitatea, nu?
Ce a spus? Nu stiu daca am inteles bine, insa am ramas blocat... Chipul lui se apropie de al meu si simt cum obrajii incep sa-mi ia foc. Buzele imi sunt atinse de ale sale, si un val de caldura imi inunda intreg corpul. Imi deschise gura cu degetul mare si aratator, iar inainte sa imi dau seama, limba lui o cauta pe a mea... Picioarele incep sa-mi tremure si imi pierd echilibrul. Damien se lasa in jos deodata cu mine si ma sprijin de masuta dintre canapea si fotoliu, insa si mana imi cedeaza. Abia mai pot respira... acest sarut pasional inca nu se termina. Presiunea pe care o simt asupra buzelor mele este una incredibil de placuta, si parca nu mai vreau sa se tremine. Mana lui coboara pe corpul meu pana la acel punct sensibil unde ma atinge usor si mangaie, iar eu scap un scancet intretaiat. Vreau sa ma atinga mai mult... sa-l simt mai mult...
-Corpul tau raspunde foarte bine. Mai ales aici jos...Esti asa un pervers, Raul... De la un simplu sarut esti atat de excitat incat aproape explodezi.
-Ta...taci. E vina ta...
-Intr-adevar, este, dar trebuie sa plec, deoarece sangele uman ma asteapta... Pe alta data, Amor.
Spunandu-mi acestea, Damien se ridica, facandu-se nevazut inainte sa clipesc... Eu am ramas inca pe masuta din lemn, pe care m-am intins acoperindu-mi chipul cu ambele palme, gandindu-ma la el. Imi spusese "Amor"... In mitologia greaca el fiind zeul iubirii, o divinitate primordiala...semnificand atractia nascuta din Haos, fiu al Noptii si al Zilei... Atat imi amintesc din toate cartile citite, insa asta ce ar fi trebuit sa insemne? Este prima oara cand mi se adreseaza astfel... Ma ridic si eu de pe masa, indreptandu-ma spre birou. Deschid sertarul de jos, si scot de acolo o cutiuta in care imi tin serurile. O pun pe birou, deschizand-o si imi iau de acolo o eprubeta, inghit lichidul rosiatic si las eprubeta pe birou, insa din greseala dobor cutiuta de pe birou spargand tot ce se afla in ea.
-Raul, ce s-a intamplat? ma intreaba Gillan speriat.
-Blesteme! Am spart eprubetele... Ce ma fac, Gillan? il intreb eu disperat razemandu-ma de birou.
-Am nevoie de patru zile ca sa fac serul din nou... pana atunci cred ca ar trebui sa...
Nu l-am lasat sa continuie, deoarece stiam ca ma sfatuieste sa fac acelasi lucru ca Damien... adica sa beau sange uman, dar pot chiar daca asta ar insemna sa mor prin insetare. Ii spun acest lucru si lui Gillan, iar el da negativ din cap, privindu-ma cu o oarecare parere de rau, plecand apoi spre camera sa unde avea sa-mi pregateasca din nou serul.
Imi pare rau de faptul ca acum are de muncit cinci zice incontinuu din cauza mea... Urc in camera, trantindu-ma pe pat. Imi dau camasa jos aruncand-o pe unde apuc si imi inchid ochii dormind in cateva minute...

**************
Au trecut trei zile de cand nu am mai luat un ser si tot atatea de cand Damien nu a mai trecut pe la mine...
Ma simt atat de singur si sunt atat de slabit... Nici nu pot sa cobor din patul asta, din cauza lipsei serului. Cine stie cand va mai trece Damien pe aici... Imi este dor sa-i aud vocea si sa-l simt aproape de mine.
-Damien...
Ii pronunt numele in tacerea ca de mormant din camera, oftand apoi prelung...
- M-ai chemat? Vocea lui rasuna in incapere, insa nu il vad. Se apropie de mine, si se aseaza pe patul meu, luandu-mi mana si strangand-o usor.
-Damien?
-Cat de slabit esti. De mult ti-am spus ce trebuie sa faci ca sa traiesti, dar tu refuzi sa ma asculti.
Il privesc dar nu stiu ce ar trebui sa-i spun...Imi desface nasturii de la camasa, privindu-mi corpul, apoi ia de pe noptiera de langa patul meu un pahar pe care il sparge, de coltul de lemn, luand de pe jos unul din cioburile ascutite. Ma priveste pret de cateva secunde, si isi pune ciobul pe incheietura mainii drepte apasand atat incat sa patrunda prin piele, apoi trage de ciob, facand rana si mai mare. Sangele incepe sa-i curga din vene prelingandu-se pe mana.. Ce are de gand sa faca? Se apropie mai mult de mine, indepartandu-mi buzele cu mana stanga iar cealalta o pune deasupra lor lasand picaturile de sange sa-mi curga in gura. Simt dulceata lichidului rosu cum devine energie pura si ma face sa vreau mai mult... Damien ma prinde de brat si ma ridica in capul oaselor, in timp ce ma tine cu capul pe umarul lui... Inca nu am destula energie si ii pot mirosi sangele ce ii curge prin vene... Nu imi vine sa cred ca fac asta, dar ii dau la o parte suvitele de par ce ii stateau pe umar, ma apropiu de gatul sau si ii penetrez pielea cu caninii ascutiti savurandu-i sangele, care picatura cu picatura creeaza dependenta. Aud cum scapa un scancet de durere, dar nu ma respinge, ci imi da voie sa continui. Energia parca imi curge prin vene...Ma simt neobisnuit de bine... Nu stiam ca sangele unui jumatate vampir poate avea astfel de efecte. Imi desprind coltii de gatul lui, inghitind si ultima picatura din sangele sau care imi ramase pe limba...
-Ahhh! Ma simt atatat de bine... Damien... sangele tau e absolut delicios...
Totul se invarte cu mine, dar ma simt extraordinar... Parca m-a cuprins nebunia. Il prind pe Damien de gulerul camasii negre, urcandu-ma in bratele lui si trecandu-mi limba peste buzele sale voluptoase...

[Yaoi Queen]

Next :-ss

Capitolul 3.

Damien ma intinde pe pat, sarutandu-ma pasional, mangaindu-mi abdomenul dezgolit, si urcand spre piept apoi incet se indreapta spre gat... Buzele sale le rasfata pe ale mele, iar mainile lui imi alinta corpul ce incepe sa se aprinda cu fiecare atingere care el mi-o ofera. Stiu ca nu e bine ceea ce fac, insa adrenalina din corpul meu cere tot mai mult iar eu parca nu pot sa ma opresc. E ceva mult mai puternic decat mine.. acea flacara ce arde in mine de atat de mult timp si acum in sfarsit pot sa o stapanesc cu ajutorul lui Damien... Imi saruta gatul, apoi coboara pe corpul meu trasand o linie umeda cu limba pana la abdomen, si trage de pantalonii mei albi aruncandu-i neglijnet pe podea. Se aseaza deasupra mea, atingandu-mi chipul cu palma dreapta si trecandu-si degetul mare peste buzele mele... Parca sunt hipnotizat, caci privirea mi se incetoseaza treptat si totul se invarte cu mine. Damien imi prinde obrajii in palme, sarutandu-mi bland buzele si pronuntandu-mi numele...Brusc imi revin in fire, intalnindu-i ochii negrii care imi dau fiori. Acum realizez ce se intampla...Il privesc pe Damien care tocmai si-a dat camasa jos, si incepe sa-si desfata si pantalonii. Ma sperii vazandu-i privirea hotarata, si trupul incepe sa-mi tremure...Incerc sa ma stapanesc, dar nu pot, caci corpul nu-mi asculta cerintele iar inima icepe si ea sa-si grabeasca bataile si ma balbai in timpul ce incerc sa vorbesc...
-Da...Damien... Uhh.. te ... nu... Te rog...nu...
-Amor, nu te speria. Nu vreau sa te ranesc... dar acum m-ai adus pana aici si nu ma pot opri, imi spune el aplecandu-se asupra mea, sarutandu-mi fruntea. Chiar si cu acele cuvinte blande nu ma convinge si incerc sa scap, insa ma prinde de brat si ma intoarce cu spatele spre el, soptindu-mi la ureche:
-Ti-am spus ca nu vreau sa te ranesc... Te rog nu ma obliga sa fac ceva ce as putea regreta...
-Dar...
-Doar da-mi voie sa iti demonstrez ca si eu pot avea sentimente...
Nu-mi vine sa cred.. dar am cazut prada acelor cuvinte... si ma las condus de mainile lui Damien, care incepe sa imi mangaie pieptul... Nu-mi pot stapani emotiile, iar corpul meu tot nu ma asculta, raspunzand la orice atingere lui. Simt deja cum incep sa ma incalzesc, cum pulsul imi creste cu fiecare secunda ce trece, iar trupul sa ma sfideze. Scap un geamat cand ma atinge in acea zona sensibila, insa jenat de sunetul rusinos pe care l-am auzit venind din partea mea, imi astup gura cu mana drepta, si imi las capul pe perna, pentru ca simt cum imi pierd puterea din intreg corpul... Buzele lui Damien imi ating spatele, urcand cu limba pe coloana mea pana la gat, unde se opreste si imi sopteste in tacerea ce s-a lasat in camera:
-Spune-mi, Amor... spune-mi daca vrei asta, si o sa contiunui, sau daca vrei o sa ma opresc si sa nu o sa ma mai vezi niciodata...
Cum? Cum as putea sa-i spun "Nu" cand el imi vorbeste pe tonul acela care imi da fiori pe sira spinarii...? Cum sa-l resping cand il doresc mai mult decat orice pe lumea asta? Acum o saptamana nici nu as fi putut visa la asa ceva, dar imposibilul pentru mine a devenit posibil fara vointa mea...
Simt respiratia calda a lui Damien pe gatul meu si imi pierd sirul gandurilor... Cu mana sa dreapta ma prinde de barbie ridicandu-mi chipul si presandu-mi buza de jos cu doua degete, pe care le pune apoi in gura mea atingandu-mi limba. Ma musca de lobul urechii, rostindu-mi in soapta numele, retragandu-si apoi mana care o coboara pe corpul meu, intrebandu-ma din nou daca doresc sa se opreasca, iar eu cu vocea tremuranda ii raspund:
-Vreau... vreau sa continui, si sa ma atingi asa cum niciodata nu ai facut-o nici in visele mele cele mai depravate...
I-am spus, dar acum nu-mi vine sa cred ca vorbele acelea mi-au iesit mie pe gura... Imi intorc chipul spre el, dorind sa-mi simt buzele atinse de ale sale, iar pofta imi este stapanita de indata ce dulceata buzelor lui le cuprind pe ale mele intr-un sarut patimas, care se temina prin muscarea buzei mele. Scap un scancet , insa durerea dispare repede, iar sangele ce mi se prelinge pana pe barbie se face disparut atunci cand limba lui Damien trece peste el savurand fiecare picatura.
Din buzunarul pantalonilor pe care ii da jos, scoate o mica sticluta de plastic... Nu imi dau seama ce este, insa ii desface capacul, turnandu-si lichidul transparent in palma, apoi indreptandu-si mana spre partea de jos a corpului meu...
Gura mea scapa un alt sunet injositor atunci cand ii simt degetele apasandu-ma in partea din spate, patrunzand lent in mine, apoi spunandu-mi sa imi relaxez corpul, insa asa ceva mi se pare imposibil... Nu pot sa ma relaxez nici cand nu imi face nimic si doar imi vorbeste, mai ales intr-un moment ca acesta...
Simt cum sunt prins de incheietura maini si tras inspre Damien. Ma strange in brate, si imi saruta buzele, prinzandu-ma apoi de barbie, incercand sa ma priveasca in ochi, insa eu imi feresc jenat privirea, si simt cum obrajii mi se incalzesc mai tare dupa ce ii aud intrebarea...
-Esti emotionat, Amor?
Nu ii raspund , insa cu siguranta si-a dat seama din cauza corpului meu care tremura incontrolabil in bratele sale... Dorind sa-i evit privirea, ii acaparez buzele calde intr-un sarut tandru, si imi pun bratele in jurul gatului sau, plimbandu-mi degetele prin parul negru... Nu stiu ce ar trebui sa fac, insa imi lipesc trupul de al lui Damien continuand sa-i sarut buzele...
Parca imi aud bataile inimii si incerc sa ma calmez, insa da indata ce rup sarutul ii aud vocea al carui timbru imi aduce si mai mari emotii...
-Amor... va fi bine...
Stiu... stiu ca va fi, pentru ca il cred pe cuvant. Acest sentiment pretios pe care il port nu imi permite sa ma indoiesc de cuvintele sau actiunile sale... E ceva cu mult mai puternic si desi timp de atatia ani incerc sa-l alung, nu am reusit decat sa il fac sa evolueze din atractie in dragoste pura...
-Damien... grabeste-te, ii spun eu aproape soptind...
Doar atat a asteptat ,caci mainile sale ma indeamna sa ma ridic... Genunchii mei sunt de o parte si de alta a soldurilor sale, iar degetele mele inca se plimba prin parul lui catifelat... Frica ma cuprinde incet, insa corpul meu parca reactioneaza inaintea mintii. Ma las lent in jos, si simt apoi cum Damien intra incetul cu incetul in mine, insa percep durerea inca de la inceput si nu cred ca pot sa continui... Incerc sa ignor durerea ce se intensifica rapid si scap cateva scancete. Simt cum trupul incepe sa-mi transpire pe masura ce inaintez, iar respiratia imi devine din ce in ce mai grea. Gandurile mi se sterg pe rand, si incep sa ma pierd...
Pe de-o parte sunt fericit de parca as putea chiar muri, dar pe de alta parte, stiu ca Damien nu tine la mine in felul in care tin eu. Probabil face asta pentru a-si satisface poftele trupesti... nu cred ca stie ce inseamna ceea ce port eu in suflet.
Atingerea lui este mai blanda decat o soapta, iar sarutarile sale sunt fierbinti si intense... As putea sa ma topesc doar auzindu-l rostindu-mi numele cu voce inceata...

**************

Timpul a trecut atat de repede, insa eu sunt extenuat... Vazandu-l pe Damien stand in capul oaselor, ma ridic si eu incercand sa imi feresc privirea de a sa.
-Damien, stiu ca sentimentele tale nu sunt asemanatoare cu ale mele, dar vreau macar sa ma intelegi... ca ceea ce simt eu pentru tine este foarte puternic, si oricat am incercat, nu am reusit sa mi te scot din minte si suflet...O sa inteleg daca intr-o zi vei inceta sa mai treci pe la mine...
Damien incepe sa rada cu pofta si nu inteleg de ce, dar il privesc mirat, asteptand sa se opreasca.
- Amor... Tu chiar crezi ca as fi facut asa ceva cu o persoana pe care nu o plac macar putin? Gandeste-te bine.. deoarece ma cunosti. Sentimentele mele pentru tine depasesc cu mult propria-mi putere. "A place" este deja ceva nesimnificativ fata de ceea ce simt eu...
Cuvintele pe care tocmai le-am auzit chiar au fost rostite de el? Cred ca visez... Imi este frica sa nu ma trezesc...
Ii aud vocea pronuntandu-mi numele, iar mana lui dreapta imi atinge chipul, apoi buzele sale se unesc cu ale mele intr-un sarut tandru, din pacate mult prea scurt pentru a-mi satisface pofta arzatoare, asa ca il prind usor de par, dandu-i de inteles ca nu a fost de-ajuns. El zambeste si isi apropie chipul de al meu, insa brusc, Gillan intra pe usa camerei, cu serurile mele. Insa, vazandu-ne atat de apropiati si dezbracati in pat, socat fiind, aproape scapa cutiuta cu eprubete, insa reuseste sa o prinda inainte de contactul cu solul.
Jenat, imi acopar fata cu cearceaful, lasandu-mi doar ochii sa mi se vada, si il privesc pe Gillan... Oare ce va spune? Insa spre surprinderea mea, el incepe sa rada...
-Chiar ma intrebam cand aveti de gand sa va dezvaluiti sentimentele, spune el inca chicotind.
-Ce?! strig eu tresarind, privindu-l cu mirare.
-Stii, chiar si eu credeam ca Damien habar nu are ce inseamna cuvantul "dragoste", dar felul in care te priveste si cum zambeste cand tu nu il vezi, te face sa stai mult pe ganduri... spuse el punandu-si mainile in san.
Il privesc pe Damien, insa am fost oarecum socat, vazandu-i obrajii inrositi. Nu stiam ca are si o astfel de latura...
-Drace! Gillan, numai la tine nu ma gandeam cand ma uitam dupa zapacitu' asta care nici acum nu stiu daca si-a dat seama ca il iubesc.
-Da...Ce?! Tu... pe mine? Adica, si eu... pe tine... si eu te iubesc! reusesc eu sa spun pana la urma, insa sunt agitat si emotionat, caci e prima oara cand cineva mi-a spus acele doua cuvinte magice...
-Dar tu ce ai inteles din tot ce ti-am spus mai devreme? ma intreaba el ridicand din spranceana.
-Pai... ca simti ceva pentru mine, dar nu mi-am dat seama ca...
Damien nu imi da voie sa continui, caci imi acopera buzele cu ale sale. Ii face semn lui Gillan sa plece, iar ramanand singuri, continua sa ma sarute intens si pasional, coborand spre gat, lasandu-se apoi peste mine, intinzandu-ma pe pat.
-Damien... doar acum cinci minute am terminat...
-Dar tu credeai cumva ca ai sa dormi vre-o ora astazi? Nici macar sa nu te gandesti.
Cred ca daca voi reusi sa dorm cateva minute in urmatoarea saptamana nu voi muri...Nu am mai fost atat de fericit niociodata. In plus, putina iubire nu strica nimanui... Alaturi de el, sigur o sa reusesc sa descopar o alta lume... una numai a noastra.

~~THE END~~

[Goddess of Cookies]

Si eu, si eu :D

Deci este super. Am citit fiecare one-shot si ador felul in care scri, mai ales ca la aproximativ 2 capirole, hop si ceva yaoi... ceva mai mult (si paharul ala de apa rece...)! Si ideile sunt grozave. Mi-a placut in mod special ultimul one-shot pt ca, pe langa yaoi, mai era si cu vampiri (and i love vamprie-tales :X )
Si in leg cu persoana I... e o tehnica prin care il convingi pe cititor ca cele intamplate chiar s-au petrecut, deci poti sa continui (iti dam voie :P) sa scri asa.
Am insa o singura intrebare, si vreau neaparat un raspuns la ea: din ce animeuri sunt luate pozele pt primul one-shot (cele cu Kaoru si Aoi). Aduce putin a Loveless dupa urechiuse, dar eu nu i-am vazut in anime.

Eu astept cat mai repede urm capitol si raspuns la intrebare.
chuu~

[Yaoi Queen]

Deci trebuie sa postez din nou din cauza erorii:d iar dupa cum am spus: "No problem" :-"


[center]~Sweet Prey~[/center]


---->Yuuki<---

--->Kay<---

--->Daniel<---



Cap 1:


Vampiri... Cine mai crede in asemenea povesti de speriat copilasi? Am deja douzeci de ani si miturile alea nu-mi ajung la la suflet. Stau si il privesc pe amicul meu cum se plimba prin camera luminata slab de luna, incercand sa gaseasca cine stie ce lucruri... Cred ca inca nu a trecut de faza copilariei desi are e de aceeasi varsta cu mine... se considera un vanator de vampiri, ce idiotenie... numai cand ma gandesc la asta imi vine sa izbucnesc in ras...
-Haide Kay, ti-am spus sa termini cu prostiile tale cu lilieci pentru ca nu cred in asa ceva decat atunci cand ma va musca unul, i-am spus eu nepasator, incercand sa-l readuc la realitate.
-In primul rand sunt vampiri nu lilieci, in al doilea rand te invit sa vii cu mine la o partida, sa te convingi, imi spune el luand un cutit de vanatoare in mana.
-Parca vorbesti despre sex, prietene... Oricum ar fi, eu tot nu cred in asa ceva, si ca sa iti demonstrez, voi veni cu tine la o asa-zisa "vanatoare"...
-Nu vorbesc despre sex, dar tot placere imi creeaza sa omor ceaturile alea demne de dispret.
Ma intreb de cand nu a mai avut parte de o fata, pentru ca tipu' asta a luat-o razna rau de tot. Imi arunca un pistol argintiu, pe care il prind, parca speriat sa nu cada pe jos, cine stie ce o fi bagat in el. Imi spune ca are gloante de argint pentru a putea omori vampiri si ca va trebui sa port un cutit cu mine... mda sigur, cand porcii or zbura sau cand o face plopu' pere. Imi dau ochii peste cap si ma asez pe un scaun, continuand sa-l privesc.
Kay este tipul de persoana care, daca are ceva de facut, nu se da batut pana cand nu reuseste ceea ce si-a propus, dar in acelasi timp este foarte egoist si... putin cam prost, dar asta nu schimba faptul ca este prietenul meu cel mai bun... Ochii ii sunt albastrii, precum cristalul, iar parul lui este lung si brunet, ajungandu-i pana mai jos de talie... Este putin ciudat acest tip, dar tocmai de aceea imi place sa imi petrec timpul cu el...
Ma ridic in picioare, indreptandu-ma spre baie, pentru a-mi vedea imaginea in oglinda, dar parca mi-a cam pierit cheful cand am vazut cat de "curata" este suprafata ce ar fi trebuit sa-mi reflecte imaginea... Chiar se vede ca nu ma aseaman cu tipu asta in nicio privinta. Cu o carpa cat de cat curata pe care am gasit-o, am sters suprafata murdara si in sfarsit pot sa-mi vad propria reflexie... Parul meu nu foarte lung, blond si ravasit, imi deranjeaza ochii ablastrii ca de metil, obligandu-ma sa il dau la o parte, insa incercam in zadar caci firele mele de par nu voiau sa ma asculte in niciun fel...Buzele mele, rozalii si voluptoase ca intotdeauna mimeaza niste cuvinte nu prea frumoase, pe care insa nu indraznesc sa le rostesc cu voce tare...
-Hei, mi se sparge oglinda pana cand te uiti tu in ea, imi spune Kay, tragandu-ma de o suvita de par.
-Au! Chiar trebuia sa ma tragi de par? Il intreb eu prefacandu-ma putin suparat si plecand de langa el.
-Haide, Yuuki, doar nu te superi pentru atat, baiatule, imi zice el prinzandu-ma de umar. Insa cum nu sunt un actor prea bun, incep sa rad si ies pe usa apartamentului asteptandu-mi prietenul afara. Ma uit spre cer, iar norisorii care de dimineata erau albi, acum par injectacti cu cerneala...
Kay a iesit si el din bloc, facandu-mi semn sa il urmaresc, iar dupa nici macar zece minute de mers ajungem intr-un loc care imi parea mai parasit decat casa bunicilor mei... iar ei nu mai sunt pe lume de zece ani... dar cine stie ce pisica o fi vazut el trecand pe acolo si a crezut ca e un vampir.
Intram impreuna intr-o cladire cu patru etaje, care nu parea prea rezistenta... mai degraba potrivita pentru demolare, si Kay isi scoate un pistol de sub jacheta lui neagra, desi eu nu vad pe nimeni in jur...
-"Heh... stiam eu ca sunt doar fanteziile lui" am spus eu in intimitatea gandurilor mele. Insa se pare ca m-am grabit sa trag concluzii, deoarece din intunericul acesta al noptii si-a facut subit aparitia o persoana... si se pare ca avea de gand sa-l atace pe prietenul meu, care, nu se eschiveaza in a apasa pe tragaciul pistolului pe care il avea in mana... Sunt complet oripilat vazand creatura prefacandu-se in mii de bucatele exact inaintea ochilor mei, si fara ca macar sa ma mai gandesc incep sa fug inspaimantat pe un culoar. Dar ideea mea nu a fost tocmai excelenta, deoarece pe masura ce fug, ma indepartez tot mai mult de Kay, si nu stiu daca ma voi putea intoarce viu acasa de aici.
Si iata-ma. Sunt pierdut prin acest bloc sinistru, fara prietenul meu si doar cu un pistol pe care habar n-am sa-l tin in mana... Ma uit in jur, pentru a ma asigura ca nu e nimeni sau nimic ciudat si decid sa raman in acest loc putin luminat de puterea lunii, insa pentru mine ramane groaznic de infricosator...
Sperantele mele de viata parca s-au spulberat brusc atunci cand o alta creatura isi face subit aparitia in fata ochilor mei... Am inlemnit, vazandu-l stand inaintea mea, si privindu-ma insistent, parca abia asteptand sa ma atace...
Desi camera e luminata numai de acea slaba raza a lunii, pot sa il vad perfect... de parca ar sta la lumina soarelui... Este un barbat de aproximativ douazeci si doi de ani, cu parul brunet,scurt, si putin dezordonat... Ochii lui negrii ca smoala, imi dau fiori pe sira spinarii, obligandu-ma sa-mi mut privirea spre alta parte a corpului sau... Este imbracat cu o camasa alba, desfacuta la toti nasturii, lasand sa iasa la iveala un corp bine lucrat si frumos conturat, exact ca a unei vedete, sau unui fotomodel, si o pereche de pantaloni din acelasi material si culoare ca al camasii... Observ o bucata dintr-un tatuaj, din cerneala rosie, pe pectoralul sau stang, ce se continua pana la umar, insa nu pot sa-mi dau seama ce anume este din cauza materialului alb, care acoperea o alta parte din desen...
Il studiez in cateva secunde din cap pana-n picioare, si constat ca arata chiar foarte bine, insa temerile mele ca ar putea fi un unul din acele creaturi pe care prietenul meu a facut-o praf cred ca se vor adeveri, deoarece incepe a se apropia de mine, cu un zambet si o privire ciudata pe chip... Parca avea de gand sa ma devoreze, iar eu nu stiu ce pot face in momentul de fata, deoarece trupul meu nu ma asculta sub nici un chip, incepand sa tremure din ce in ce mai tare, pe masura ce el inainta...
S-a apropiat atat de mult, incat chiar pot sa-i vad coltii ce ieseau de sub zambetul acela ce-mi da fiori si ma face sa-mi doresc sa fug de mama focului... insa imi este imposibil.
M-a prins cu ambele maini de talie, spre surprinderea mea, foarte gentil... Doar acum observ ca este mai inalt decat mine cu cativa centimetrii si nu-l pot privi in ochi. Incep sa respir greu, iar inima mea bate atat de tare, incat chiar pot sa o aud...
El se apleaca spre gatul meu, in acelasi timp trecandu-si degetele prin parul meu. Ingrozit de ceea ce urmeaza sa mi se intample, imi inchid ochii, insa raman perplex cand doar buzele sale imi ating gatul, si-l saruta cu blandete... Un val de caldura mi-a pus stapanire pe intreg corpul, iar obrajii au capatat acea culoare sangerie, care nu se regasea prea des pe chipul meu... Mi s-au accelerat si mai mult bataile inimii, iar de data aceasta nu era din cauza fricii. Mana lui dreapta s-a strecurat pe sub tricoul meu, iar cealalta a coborat intre picioarele mele, incepand sa maseze locul cel mai intim si mai sensibil al corpului meu facandu-ma sa scap un scancet... Nu-mi pot opri trupul din vibrat, iar bataile inimii nu le pot incetini.
Buzele sale se apropie incet de ale mele si ii inatalnesc ochii negri, fermecatori, care in acelasi timp provocau si spaima celui care ii priveau. Brusc am auzit o impuscatura, iar intr-o fractiune de secunda vampirul a disparut din fata mea.
De dupa un zid ce statea sa cada, apare amicul meu, Kay, tinau-si pistolul in mana. Se apropie furios de mine si ma prinde de brat, strangand cu putere.
-Idiotule! de ce ai fugit? Tipul asta e cel mai periculos! Ai fi putut fi mort pana acum!
-Imi... imi pare rau, spun eu cu jumatate de gura, coborandu-mi privirea spre podeaua prafuita, regretand ca mi-am suparat amicul.
Brusc, de nicaieri, o voce incepe a se auzi. Era patrunzatoare si calma, insa in acelasi timp invaluita intr-un aer de mister... precum ochii acelui vampir, care ofera aceeasi impresie de necunoscut... Acea voce imi da fiori ce se plimba prin tot corpul, reusind sa-mi faca trupul sa vibreze doar la auzul ei...
-Cata grija ai tu de prietenul tau, draga Kay. De ce sa nu mi-l incredintezi mie?
-Vise, draga dintisor. Amicul meu nu e de dat, iar tu ai intalnire cu Doamna cu Securea. Spunand astea, Kay indreapta din nou pistolul inspre brunet, apasand pe tragaci, iar eu imi ridic speriat privirea din pamant, cautand vampirul. Nu stiu ce de ma intereseaza atat de mult daca e in viata sau nu. La urma urmei este doar o creatura fara suflet... moarta. Dar stai... asta nu se poate. L-am simtit aproape de mine... chiar prea aproape. Nu era rece, ci din potriva, caldura corpului sau era chiar sufocanta... insa in acelasi timp, placuta.
Realizand ca nu poate omori vampirul, amicul meu, care inca ma tinea strans de brat ma trage dupa el, spre iesire. Privesc in urma noastra, si din nou intalnesc acei doi ochi negrii, ce m-au privit pana cand m-au pierdut din vedere.
Ajungand in apartamentul meu, Kay imi da drumul bratului, iar eu ma intind de-a lungul canapelei mele moale, rasufland usurat.
-Sa stii ca am tras o sperietura pe cinste cand creatura aia s-a apropiat de mine. Credeam ca voi muri, spun eu, asezandu-mi mainile sub cap.
-Am fost un prost ca te-am luat cu mine! Daniel este unul dintre acei vampiri care mai intai se joaca cu persoana respectiva, si apoi o omoara, supunand-o la chinuri pe care nici macar nu ti le poti imagina.
Am inghitit in sec, la auzul acelor cuvinte, deoarece mereu mi-am imaginat moartea rapida si nedureroasa. Chiar n-as vrea sa fiu o victima a acelei creaturi...
-Kay... daca e vampir, inseamna ca e mort, nu? si asta inseamna ca are trupul rece.
-Orice vampir e mort, deci este ca un cub de gheata la atingere... dar de ce ma intrebi?
Ridic din umeri, dandu-i de inteles ca a fost numai o curiozitate, dar tot nu pot intelege cum de trupul brunetlui era complet diferit de cum ar fi trebuit sa fie...
-Daniel, huh...? Mormai eu, numai pentru auzul meu, ridicandu-ma in sezut.
Amicul meu m-a salutat, apoi a iesit pe usa apartamentului, pe care insa isi face aparitia altcineva... Sora mea, cu nepotelul meu de doi anisori in brate. Ma roaga sa am grija de el pana maine dimineata si ca ar trebui sa-i cumpar lapte dupa ce se termina cel din biberon. Nu as putea sa refuz asa ceva, plus ca imi ador nepotul cu toata fiinta mea. Iau micutul om in brate, ii sarut obrajii surorii mele care pleaca din nou la o intrunire, apoi inchid usa, indreptandu-ma spre camera mea unde am cosuletul in care de obicei il pun pe micut sa doarma. Il asez pe materialul moale si pufos, apoi il pun pe canapea, ca sa fie aproape de mine si dau drumul televizorului, incercand sa ma relaxez...



Cap 2:


Pe masura ce timpul trece, nepotelul meu devine din ce in ce mai agitat, iar eu stiu de ce anume are nevoie. Il iau in brate, asezandu-l pe picioarele mele si incep sa ma joc cu el. Râsul lui cristalin si zambetul lui dulce mereu m-au binedispus orice stare as fi avut. Ii prind trupul mic intre abele mele maini si ma ridic de pe suprafata moale, tinand copilul in fata mea, inclinandu-l putin in dreapta si stanga, miscandu-mi si eu capul in aceeasi directie cu a lui.
-Ce imagine induiosatoare...
Ma opresc brusc din tot ce faceam, si raman pur si simplu blocat. Cunosc vocea... nu cred ca cineva ar putea s-o uite.
-Daniel ! Spun eu cu voce tare, intorcandu-ma spre el, tinand copilul strans la pieptul meu.
-Oh... Deja imi stii numele, ceea ce inseamna ca nu mai trebuie sa facem cunostinta, Yuuki.
-De unde...? Cum ai aflat unde stau? Ce cauti a... Insa nu ma lasa sa-mi tremin propozitia, caci isi aseaza degetul aratator peste buzele mele, socandu-ma in acelasi timp.
-Sssst. Nu prea cred ca toate astea conteaza acum, am dreptate? Ma intreaba el, privindu-ma adanc in ochi, vrand parca sa ma hipnotizeze, continuand apoi sa vorbeasca. Intrebarea potrivita ar fi "De ce esti aici?", nu?. Ei bine, ca sa fiu sincer tu esti motivul, insa nu te speria caci nu am de gand sa-ti fac nici un rau. Sau... cel putin fii sigur ca nu am de gand sa te omor sau ceva in genul acesta.
Cuvintele lui mi-au dat fiori pe sira spinarii. Trupul incepe sa-mi tremure, mai mult probabil din cauza fricii, deoarece nu stiu ce are de gand sa-mi faca, iar gandul ca as putea sa-i cad prada ma inspaimanta ingrozitor de mult.
Ochii sai negrii se indreapta in jos, spre nepotelul meu,si ma intreaba:
-Stii ca cel mai pur si delicios sange este cel al bebelusilor?
Parca vorbele acelea m-au traznit ca un fulger si pe neasteptate... Inebunesc doar la gandul ca acest copil ar putea muri de mainile acestei creaturi.
-Sa nu te atingi de el! Spun eu apropape strigand, intorcandu-i spatele si incercand sa protejez micul om din bratele mele.
-Stai linistit, rosteste el cu glas incet, probabil incercand sa ma calmeze(desi nu reuseste). Personal prefer...persoanele trecute de optsprezece ani.
Si din nou parca am fost traznit de acele vorbe. Am douzeci de ani, nici mai multi nici mai putini, abia impliniti. Cred ca ar fi pacat sa plec asa repede de pe lumea asta... Sper. Imi adun gandurile, si incerc sa-l evit pe acest tip pe cat de mult posibil. Nu pot sa inteleg de ce, insa l-am crezut pe cuvant cand mi-a spus ca nu bea sangele copiilor. Pun baietelul inapoi in cosulet si incerc sa ma indepartez pe cat de mult posibil de cel ce statea in spatele meu privindu-mi fiecare miscare. Vazandu-ma atat de abatut, se amuza pe seama mea afisand un zambet jucaus, apoi venind lent inspre mine. Speriat, ma dau cativa pasi in spate, insa constat ca prin usa din spatele meu chiar nu pot trece ca o fantoma, deci nu cred ca mai am unde sa ma duc.
-Stai departe de mine! strig eu incercand sa nu par speriat, insa chipul mereu ma tradeaza, la fel si faptul ca mama nu m-a facut un actor bun.
Ma intorc sa deschid usa, insa atunci mi-am amintit ca nu pot sa-mi las nepotelul singur cu bestia asta. Nu a durat mai mult de o secunda, caci Daniel si-a facut aparitia in spatele meu, prinzandu-ma de mana care era pe clanta usii.
-Iti e frica?Ma intreaba, soptindu-mi la ureche cu voce calda...blanda, si trecandu-si mana prin parul meu blond, apoi coborand incet spre gat.
Nu ii raspund, folosindu-mi vocea, deoarece sunt sigur ca si ea tremura, impreuna cu corpul meu de altfel, asa ca dau din cap in semn ca da, si imi duc mana dreapta pe suprafata usii, in dreptul fruntii, sprijinindu-mi capul de ea.
-Nu trebuie sa-ti fie... Nu am de gand sa-ti fac ceva ce sa-ti displaca.
-Poftim?! tresar eu repede ca ars incercand parca disperat sa scap, insa incheieturile mainilor mi-au fost prinse deasupra capului, sprijinite de usa, si stranse, insa cu delicatete de una din mainile lui. Ii simt respiratia calda pe ceafa dandu-mi fiori si buzele lui plimbandu-se pe gatul meu si pe umar atat de incitant incat s-ar putea sa uit anumite principii. Isi strecoara mana pe sub tricoul ce-l port, urcand pe abdoment, si apoi pe piept, incepand sa se joace pe rand cu fiecare sfarc, avand grija ca dupa ce tremina, amandoi sa fie intariti. As fi vrut sa spun ca e din cauza frigului ca au devenit asa, insa as mintii, deoarece nu pot simti decat o caldura sufocanta in corp si fiori placuti...
-Nu... Stai! Spun eu, incercand sa ma impun in fata lui, fara rezultat insa, el ignorandu-ma complet. Opreste-te Dan...! insa nu mi-a permis sa continui, deoarece mana ce in urma cu o secunda se afla pe pieptul meu, acum a iesit prin gatul tricoului, prinzandu-mi barbia si intorcandu-mi capul spre chipul lui, sarutandu-mi buzele cu blandete, insa indeajuns cat sa ma sperie. In timp ce buzele lui se jucau cu ale mele, ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa tremur din toate incheieturile. Am inchis ochii sperand sa nu-i mai intalnesc privirea, insa chiar si acum ii vad exprimand pasiune si indicand o persoana temperamentala, greu de privit in ochi pentru a-i citi sufletul. "Asa ceva ar inebuni pe oricine..." cuget eu deschizandu-mi pleoapele.
Isi lipeste trupul de al meu, si imi da drumul la incheieturi, pentru a ma putea prinde cu ambele maini de talie. Il simt presandu-si organul de posteriorul meu, iar mana coborandu-i in jos, intre picioarele mele, strangand usor de acel loc si facandu-ma sa scap un scancet, iar el a gasit momentul perfect pentru ca limba lui sa isi faca loc printre buzele mele si sa o atinga pe a mea, chemand-o parca la acel joc al lor, pe care Daniel il domina in intregime. Ciudat, insa i-am acceptat invitatia si ma alatur sarutului care incet, incet ma lasa fara aer. Atat de pasional si provocator...
Buzele sale s-au indepartat lent de ale mele, lasandu-ma sa tanjesc dupa savoarea lor si tehnica aceea superba de a saruta...
Nu am mentionat, insa da! sunt acel tip de baiat care se saruta si se culca cu altii, insa Daniel intrece orice imaginatie a mea. Pasional, misterios, aratos, un profesionist in arta sarutului... si... pot sa pun pariu ca e un zeu al sexului. Imi musc buza de jos doar gandindu-ma la cum ar fi o noapte cu el, si deja simt cum treptat corpul mi se incalzeste, iar organul meu intarindu-se si crescand acolo jos in pantalonii care devin din ce in ce mai stramti si incomozi.
-Nici nu stii de cand asteptam eu ocazia asta, imi spune el, soptindu-mi apoi: 'ore no tenshi'.
-Ce? Ce-i cu japoneza? Mai important, pun pariu ca stiai ca te voi intelege, si nu multa lume imi cunoaste originea, tresar eu, intrigat si tot odata curios.
-Intr-adevar, stiu multe despre tine... mai multe decat crezi. Cum ca mama ta e de origine japoneza, iar tatal tau e italian. Ai locuit sapte ani in Japonia, doisprezece ani in Italia si de un an esti aici, in America.
-Suna de parca ai fi un fel de obsedat, ii spun eu reusind sa plec d langa el si sa ma asez pe canapea.
-Sa fim seriosi, papusa, imi spune el, asezandu-se langa mine si punandu-si mana p piciorul meu, continuand apoi sa vorbeasca. Pana si accentul te tradeaza la capitolul origine, sa nu mai zic de infatisare. Culoarea ochilor si a parului sunt mostenite de la tatal tau, insa structura corpului si forma ochilor sunt clar ale unui japonez, deci mostenite de la mama ta.
Nu-mi vine sa cred ca stie astea despre mine. Singura persoana care ma cunoaste pe intregime... sau aproape, este Kay, insa el cu siguranta nu ar fi spus asta "dusmanului". Curios din fire, il intreb ce a mai aflat, insa am fost socat sa aflu ca stie numele fostilor mei prieteni. A numit doar doi, ceea ce inseamna ca de o luna de zile stie toate lucrurile astea despre mine, deoarece chiar la sfarsitul lunii trecute, adica acum doua zile m-am despartit de Dante, iar la jumatatea ei de Alex.
-Ciudat, rostesc eu, fixand podeaua cu privirea. Cum ai aflat toate astea? il intreb fara a-l privi.
-Prin "oamenii" mei. Poate nu ti-ai dat seama, insa in ultima luna ai fost spionat non-stop. Si iti spun de acum ca nu a fost din ordinul meu. Acum o luna, doi dintre prietenii meu si cu mine te-am vazut umbland singur pe strada, iar ei au vrut sa te atace. Nu i-am lasat, si nu stiu de ce pentru ca nu te cunosteam. Ei s-au gandit ca te protejez din cine stie din ce motiv, insa le-am spus ca habar n-am cine esti. De atunci netotii aia doi mi-au adus informatii despre tine, si nici in ziua de astazi nu inteleg de ce au facut asta, insa cu fiecare detaliu pe care il primeam, cu atat mai mult voiam sa te cunosc personal. Zilnic veneau cu cate ceva. Acum doua saptamani i-ai spus prietenului tau vanator despre originea ta, iar amicii mei au auzit si au venit cu "barfa".
Imi ridic privirea din pamant, si, fara sa-mi dau seama, ii fixez buzele, probabil din obisnuinta, sau poate chiar imi plac mai mult decat ar trebui... E o liniste de mormant in camera, iar eu nu stiu ce ar trebui sa spun, insa ii vad buzele arcuindu-se intr-un zambet, iar privirea mea se indreapta spre ochii lui, care nu ezita sa ma intimideze de indata ce ii zaresc.
Imi prinde barbia intre degetul mare si aratator, si isi apropie chipul de al meu. Inima incepe din nou sa faca tumbe prin pieptul meu doar la gandul ca ma va saruta, insa e marea mea dezamagire, deoarece ma saruta pe obraz. Nu-mi vine sa cred ca ma tachineaza in halul asta. Se ridica in picioare, imi face semn cu ochiul apoi dispare brusc din fata ochilor mei. imi asez coatele pe genunchi, iar fruntea mi-o sprijin de palme, gandindu-ma inca la sarutul alcela ce ar fi trebuit sa-mi fie oferit.
- Atat de crud... rostesc eu cu voce inceata, ridicandu-ma apoi de pe canapea si indreptandu-ma spre nepotelul meu ce dormea linistit in acel cosulet pe care il iau si il asez pe o masuta exact langa patul meu, iar eu ma asez pe suprafata mare si calda, sperand sa adorm cat mai curand si sa uit ziua de astazi...


So... un mic comm, ceva?:D Pun cate doua capitole, ca sa treaca mai repede :-"

[Yaoi Queen]

Ms mult Aiumy :*

Cap 3:


Dimineata si-a facut aparitia atat de repede, incat am impresia ca abia am dormit o ora, insa nu lumina m-a trezit, ci tipetele copilasului de langa patul meu care, saracutul pare lihnit. Cine stie de cat timp plange el si eu m-am trezit abia acum... Sar ca ars din pat, iau copilul in brate, insa biberonul lipseste cu desavarsire, plus ca trebuie sa incalzesc laptele ala nenorocit. In sfarsit gasesc biberonul sub pat (Dumezeu stie cum a ajuns acolo, pentru ca eu habar nu am...) Copilul imi plange la ureche, ochiul aragazului nu are de gand sa se aprinda, iar nervii mei o vor lua razna in cateva secunde, presimt asta. Reusesc sa incalzesc laptele la temperatura potrivita, apoi il torn in biberon si in sfarsit, tipetele inceteaza cand copilul simte laptele caldut pe buze. Eu ma pun pe scaun cu baietelul in brate si respir usurat. Nici macar nu m-am asezat bine, ca deja aud ciocanituri in usa. Ma ridic oftand, si deschid usa plictisit. Kai a venit in vizita, dar pare amuzat de ceva anume si nu inteleg ce.
-Stau la usa de zece minute, spune el abtinandu-se sa nu rada. Dar am zis ca astept sa se opreasca tipetele copilului, pentru ca eram sigur ca ma vei obliga sa te ajut, cum faci de obicei "Tine copilul! Adu-mi biberonul! Aprinde focul" sau asa mai departe.
-Esti irecuperabil, oftez eu, dand negativ din cap, dar oricum ma voi razbuna pe el. Tine copilul si leagana-l, pana nu ma enervez! spun eu pe un ton iritat punandu-i copilul in brate. Ma asez pe scaun cu bratele incrucisate privindu-l pe Kay cum se chinuie sa nu sperie copilul strambandu-se, sau ceva de genul asta.
-Sefu'... pute aici, imi spune el stramband din nas.
Perfect! Acum trebuie sa schimb si pampers-ul... cred ca ar trebui sa fiu mama, ce naiba! Bine ca sora mea nu a uitat de astea si mi-a lasat cateva.


Au trecut cateva ore bune de cand amicul meu a venit la mine si am petrecut mai mult timp avand grija de copilul surorii mele. Acum stam amandoi linistiti la televizor si ne savuram berile care, acum o jumatate de ora au fost reci, insa noi mai mult privim meciul de basket, care se apropie de final.
-Asta e! Au castigat ai nostrii! striga Kay entuziasmat, ridicandu-se de pe canapea.
-Mai taci microbistule! Copilul doarme si daca il trezesti te spintec!
-Gata, am plecat, spune el razand. Au trecut deja opt ore de cand sunt la tine si am cam obosit pentru ca aseara n-am dormit aproape deloc. Ne mai vedem.
Spunand astea, imi strange mana si iese pe usa apartamentului. Vreau sa vad cat e ora, asa ca ma intorc in camera mea in care era intuneric din cauza jaluzelelor trase. Aprind becul, insa cand ma intorc spre ceasul care era pe peretele opus, ce mi-a fost dat sa vad in fata ochilor? Am tresarit speriat vazandu-l pe Daniel stand in fata mea, de parca ar fi ceva absolut normal sa fie aici.
-Chiar atat de hidos arat? ma intreaba afisand un zambet jucaus si apropiindu-se de mine. Nu e faptul ca nu vreau sa fiu sarutat, insa am de gand sa-i platesc cu aceeasi moneda faptul ca aseara m-a lasat sa tanjesc dupa sarutul acela, asa ca ma prefac ca il ignor si merg spre bucatarie.
-Nu sta acolo de parca totul e in regula. Asta nu e casa ta, ii spun eu suparat, si de data asta chiar nu ma prefac. Incepe sa rada amuzat probabil din cauza cuvintelor mele, si ma urmareste pana in bucatarie, unde arunc la gunoi cutia de bere ce era pe masa, apoi ma asez pe canapea in fata televizorului, incepand sa apas pe butoanele telecomenzii de parca as fi posedat de ceva.
Daniel se aseaza langa mine, inca cu zambetul prezent pe buze, si imi ia telecomanda din mana.
-De ce te straduiesti atat de mult sa ma ignori? ma intreaba privindu-ma in ochi.
-Nu ma straduiesc. Chiar te ignor! ii raspund, punand accent pe "chiar", ridicandu-ma de pe canapea.
Acum cuvintele amicului meu mi-au revenit in minte, parca obligandu-ma sa nu ma apropiu de Daniel sub nici un fel..." Daniel este unul dintre acei vampiri care mai intai se joaca cu persoana respectiva, si apoi o omoara, supunand-o la chinuri pe care nici macar nu ti le poti imagina." Acest lucru ma determina si mai mult sa il evit, si vad ca deja expresia fetei lui se schimba, devenind nervos...
-Ce e cu tine si mai ales cu schimbarea asta brusca?
Nu stiu ce drac ma pune, insa scot pistolul care mi l-a dat Kay dintr-un sertar si il indrept spre Daniel, care devine vizibil socat de ceea ce fac, insa nu se opreste si isi continua drumul spre mine, fara ca macar sa priveasca arma pe care eu o am in maina, si pe care evident nu o tin calumea pentru ca tremur din toate incheieturile.
-Nu te apropia de mine! O sa trag! il amenint eu, incercand sa il tin la distanta. Cred ca am inebunit, pentru ca nu sunt genul de persoana care sa indrepte pistolul spre cineva din senin. Insa in mintea mea se invart mereu cuvintele lui Kay si ma ingrozesc numai la gandul ca Daniel ar putea sa faca asa ceva, dar este vampir si oricum as privi situatia, tot sangeroasa imi apare.
S-a apropiat atat de mult de mine, insa nu am observat cand mi-a prins mana in care aveam pistolul si o indreapta spre pieptul lui, spunandu-mi pe un ton scazut sa apas pe tragaci. Ce e cu el? Sau rectific... Ce e cu mine? Kay nu-l cunoaste pe Daniel, decat din priviri... sau poate cine stie, isi stiu numele, poate au fost prieteni, sau poate... Ahh! Nici nu mai stiu ce sa cred! Inima mea a luat-o la trap in urma cu cateva secunde cand am vazut ca lui Daniel nu i-ar pasa daca moare sau daca e inca in viata.
-De ce nu apesi pe tragaci?
Vocea lui ma trezeste din visare facandu-ma sa-l privesc fix in ochii lui negrii, care nu izbuteau sa ma scape din raza lor vizuala. Am inghitit in sec, nestiind ce sa-i raspund, si imi las jenat privirea in jos. Daniel imi ia pistolul din mana, si ma prinde de incheieturi.
-Ce s-a intamplat cu tine!? ma intreaba el ridicand tonul si aruncand arma pe canapea.
-Nu vreau sa te joci cu mine ca apoi sa ma omori! strig eu intr-un final, fara sa-l privesc in ochi, insa brusc aud rasul lui rasunand in camera . Parea foarte amuzat de ce am spus, de parca a fost o gluma geniala.
Imi da drumul incheieturilor, apoi ma prinde de barbie si imi saruta usor buzele.
-Se pare ca amicul tau nu are habar despre ce vorbeste. El tot ce stie despre mine este... nimic. Doar numele mi-l cunoaste si asta nu-i da nici un avantaj, imi spune asezandu-se pe canapea si continuand sa chicoteasca.
-Dar nici... nici eu nu stiu nimic despre tine, si de unde stii ca el si nu altcineva mi-a spus asta? intreb eu apropiindu-ma cu mai mult curaj se locul unde statea.
-Tu... stai linistit, ma vei cunoaste. Iar in legatura cu ce ti-a fost spus, era evident ca numai prietenul tau putea nascoci asta, pentru ca alta persoana nu este, care sa ma cunoasca, iar amicii mei vampiri nu prea cred ca ar "discuta" cu tine despre asta.
Chiar are dreptate, insa de ce m-ar mintii Kay? Poate a facut-o ca sa ma protejeze, poate credea ca voi pati ceva rau daca Daniel va fi langa mine... insa nu imi mai pasa. Nu inteleg de ce cred in fiecare cuvant care iese din gura lui Daniel pe care abia il cunosc de doua zile.. desi el ma cunoaste de mai mult de o luna. Parca ceva in mine imi sopteste si imi spune ca pot sa am incredere in el.
-Yuuki, eu nu sunt un vampir obisnuit, precum cred majoritatea care ma cunosc. Multi vampiri habar n-au de ce eu sunt cel care ii conduce, imi spune el, ridicandu-se de pe suprafata moale, apropiindu-se de mine si prinzandu-ma de talie cu mana dreapta, iar cea stanga asezand-o pe obrazul meu.
-Ce... insa nu apuc sa termin ceea ce am vrut sa spun, caci aud ciocanituri in usa. Sigur e sora mea. Mereu vine pe la ora asta sa isi ia copilul. Ea pleaca la acele consilii, sta pana noaptea tarziu, merge acasa, doarme, numai dupa aceea vine si isi ia fiul de la mine. Neavand rabdare sa stau la povesti cu sora mea, intru cu Daniel in baie si apoi aud usa apartamentului deschizandu-se. Ii strig surorii mele ca sunt la dus si ca abia am intrat. Ea aproba, apoi imi multumeste ca am avut grija de copilul ei, pe urma pleaca, salutandu-ma.
Am iesit din baie, rasufland usurat, continuandu-mi apoi intrebarea pe care nu am terminat-o.
-Mi-am dat si eu seama ca nu esti un vampir normal, insa nu stiu ce intelegi tu prin "normal", deci ce vrei sa spui?
Ma prinde usor de mana si ma trage in camera mea, unde ma pune in fata unei oglinzi de aproximativ doi metrii. Nu inteleg care ii ideea... imaginile noastre reflectandu-se in oglinda, el strand in spatele meu, tinandu-ma de talie, zambind.
-Nu intele... insa inainte sa termin cuvantul, mi s-a aprins beculetul de deasupra capului. Imaginea lui! La asta se referea. Mai intai corpul lui cald, acum asta, plus ca acei canini ce se presupuneau a fi ascutiti, nu mai sunt, si are o dantura normala si perfecta.
Daniel ranjeste, vazandu-mi chipul uimit, insa eu tot nu pot sa inteleg. Daca e vampir atunci cum se poate...? Am vrut sa intreb, insa inainte sa deschid gura, ii simt buzele fierbinti sarutandu-mi gatul, apoi indreptandu-se spre urechea mea, lingand si muscandu-mi lobul, facandu-ma sa scap un scancet aproape imperceptibil. Am uitat deja intrebarea care voiam sa i-o pun, insa in astfel de momente, mintea mea nu functioneaza la un nivel prea ridicat. Trupul incepe sa-mi vibreze de indata ce ii simt mana strecurandu-se pe sub tricoul meu alb, masandu-mi abdomenul, apoi coborand intre picioarele mele, strangandu-ma usor. Scap un geamat, iar corpul meu incepe a se incalzi treptat... Inima imi bate din ce in ce mai tare, cu fiecare secunda care trece, simtindu-i respiratia calda pe ceafa mea, iar mana sa acolo jos...
-Am sa te fac al meu, imi sopteste el, spargand tacerea ce ne inconjura, trecandu-si limba peste lobul urechii mele, si aducandu-si apoi ambele maini la pieptul meu. Baitaile inimii din nou mi s-au accelerat, auzind vorbele pline de dorinta lasate libere de acele buze dupa care tanjesc la fel ca un copilas dupa o inghetata... Imi saruta umarul, apoi urca spre gat, unde ma musca de pielea sensibila si o suge pentru a-mi lasa un semn rosu, nu foarte mare, insa vizibil.
- Spune-mi ce vrei sa fac, rosteste Daniel dupa ce isi trece limba peste acea urma rosiatica lasata de el.
Nimeni pana acum nu m-a mai intrebat ce vreau eu sa se intample, ci parca era ca o regula, sau ca un scenariu bine pus la punct. Fara cuvinte, doar cateva saruturi, preludiu, apoi sex, sau uneori, preludiul nici macar nu isi mai facea loc in program... Insa Daniel... e atat de diferit de ceilalti. Ii pasa de ceea ce cred si ceea ce simt, iar acest lucru ma face sa cred ca sunt special. Tremur de emotie, si inima imi bate atat de tare, incat imi este teama ca o va auzi. Este prima oara cand simt acest ritm alert in pieptul meu, insa sunt sigur ca este doar startul unor senzatii pe care inca nu le-am cunoscut...



Cap 4:

Vocea lui Daniel si-a facut simtita prezenta in camera mea, continuand sa rosteasca anumite cuvinte, care isi lasa rand pe rand aprentele in mintea mea deja incurcata.Combinate cu mangaierile si cu buzele lui ce-mi saruta pielea, ma fac sa pierd orice legatura cu ratiunea...
-Raspunde-mi al intrebare, Yuuki, imi sopteste el, trezindu-ma din visare, si emotionandu-ma si mai tare, pentru ca eu habar n-am ce sa-i spun...
Ma intorc cu tot corpul spre el si ma agat de camasa lui, ridicandu-mi privirea spre buzele lui, pe care le doresc cu atata ardoare.
-Vreau sa... incep eu cu curaj, insa de indata ce ii intalnesc privirea, ma impotmolesc ca un adolescent care nu poate sa-i ceara prietenia unei fete...
Afiseaza un zambet cald, si se apropie de buzele mele, citindu-mi parca gandurile, dar se opreste la o distanta de aproximativ un centimetru, spre disperarea mea, tachinandu-ma din nou.
-Continua ce ai vrut sa spui, rosteste el, fara sa-i pese ca eu ravnesc de prea mult timp dupa acele buze care rostesc fiecare cuvant vrajit.
-De ce imi faci asta, Daniel? intreb in soapta, strangand si mai tare de materialul camasii lui. Ma intimidezi atat de mult incat imi pierd ideile, continui eu, fara a-l privi in ochi, cerand apoi ceea ce cred ca mi se cuvine, dupa atata asteptare. Vreau sa ma saruti!
Nu a asteptat mai mult de atat. Buzele mele sunt deja acaparate de ale sale, iar limba lui isi face loc printre ele, explorandu-mi fiecare coltisor al gurii. Eu ma alatur sarutului cu acelasi curaj cu care l-am si cerut, insa ma copleseste in intregime. Intr-un moment de sclipire, incep si ii desfac nasturii camasii, care pe urma,impinsa de degetele mele, ii aluneca pe brate in jos, cazand pe podea. Mainile lui, prind materialul tricoului meu, pe care il ridica, aruncandu-l neglijent pe oglinda din spatele meu, descoperind un corp slabut, nelucrat, ca a unui copil, spe deosebire de Daniel, a carui trup pare sculptat cu grija si exactitate, deloc exagerat, aratand de parca e facut din portelan... Continua sa ma sarute, plimbandu-si degetele pe gatul meu, iar eu ma joc in parul lui negru si matasos, prinzandu-l uneori intre degete, tragand usor de el. Imi indrept mainile spre pectoralii lui, iar el coboara lent pe spatele meu, strecurandu-se in pantalonii mei scurti si ma strange de fese, obligandu-ma sa scot un sunet infundat, apoi tragandu-ma spre el si lipindu-mi trupul de al sau.
Rupe sarutul, si se indreapta spre gatul meu, trasand cu limba o linie umeda pana la urechea mea, unde imi sopteste, dandu-mi fiori ce se plimba prin intreg corpul meu infierbantat:
-Cred ca esti cea mai dulce prada pe care am gustat-o pana acum...
Spunand acestea, se indreapta din nou spre buzele mele peste care isi trece limba, apoi le acopera cu ale sale, si in acelasi timp ne indreptam incet spre patul meu, fara a ne pasa daca doboram vre-un lucru, desi cred ca am auzit ceva spargandu-se.
Ma asez pe suprafata moale, nedezlipindu-mi buzele de ale lui Daniel, care inca ramane in picioare, insa aplecat asupra mea. Eu prind de fermoarul pantalonilor lui albi, apoi ii desfac nasturele si trag de materialul fin, care aluneca in jos pe picioarele sale, el ramanand doar intr-o pereche de boxeri de ce au aceeasi culoare ca a pantalonilor. Ma intinde pe pat, inspectandu-mi corpul cu degetele, si scapa de pantalonii mei scurti, impreuna cu boxerii negri, pe care ii arunca neglijent pe podea. Ma indrept cu spatele spre capul patului, prinzand de o perna mare, alba pe care abia reusesc sa mi-o asez sub cap, caci deja Daniel este deasupra mea, incepand sa-si plimbe buzele pe pieptul meu, si jucandu-se cu limba pe sfarcurile mele deja intarite... Scap un geamat simtindu-i atingerile blande invaluindu-mi trupul, iar el zambeste multumit la auzul laudelor mele fara cuvinte la adresa lui, pe care le fac involuntar. Multe altele se fac auzite de indata ce ajunge in dreptul barbatiei mele intarite, pe care o parcurge cu limba, facandu-mi din nou corpul sa vibreze incontrolabil, iar inimia sa se zbata si mai tare in pieptul meu, parca dorind sa iasa de acolo...
-Oh... opreste-te! reusesc eu sa spun printre gemete, in timp ce inca el se "joaca" cu mine. La un moment dat se ridica si ma priveste curios, parca intrebandu-ma ce s-a intamplat. Stinge... lumina, reusesc eu sa spun, insa fara a-l privi in ochi...
Pare o chestie stupida, insa nu pot sa fac asta cand stiu ca partenerul meu vede fiecare bucatica din mine... ma simt ciudat, asa ca prefer sa fie cat mai intuneric in astfel de momente. Daniel incepe sa rada, insa imi face pe plac si se duce sa apese pe intrerupator. Fara a mai spune nimic, se aseaza deasupra mea, sarutandu-mi usor buzele, pe care le intredeschid de indata ce ii inteleg dorinta. Limba lui le parcurge lent, apoi se strecoara printre ele, incepandu-si jocul lubric ce ma inebuneste cu fiecare sarut ce-l primesc...
Prind de boxerii lui albi, pe care ii trag in jos, scapand in cateva momente de ei. Imi indeparteaza picioarele, intre care se aseaza, lipindu-si trupul incalzit de al meu, mangaindu-mi coapsele si parcurgandu-mi gatul cu limba, muscandu-ma pe alocuri, pentru a-mi lasa semne ce dovedesc ca eu ii apartin.
Imi ia mana, strangand-o puternic, iar eu imi incolacesc picioarele in jurul taliei lui, asteptandu-l nerabdator. Ma patrunde incet, facandu-mi vocea sa-i raspunda prin doua gemete lungi, trupul vibrand, iar inima batand atat de tare incat aproape imi iese din piept... ii strang si eu mana, si imi musc buza inferioara, semn al placerii ce imi este oferita. Miscarile lui sunt lente si facute cu grija, dandu-mi un sentiment aparte, care ma face sa cred ca sunt o bijuterie nepretuita, pe care Daniel o slefuieste prin saruturi si mangaieri, ce ma incalzesc incepand din interior...
Miscarile devin din ce in ce mai rapide, insa atat de placute incat cred ca voi muri...
-Oh, Doamne! Daniel! rostesc eu aproape strigand, fiind deja adus in culmea extazului, si eliberandu-ma de lichidul albicios, strangand in acelasi timp puternic mana brunetului si arcuindu-mi spatele.
-Asa de repede... spune el, aproape soptind, aplecandu-se asupra mea si sarutandu-mi buzele fierbinti.
-Nu e vina mea... raspund eu gafaind, si inchizandu-mi ochii.
-Nu e o problema. Putem continua, rosteste el, trecandu-si degetele prin parul meu blond, sarutandu-ma scurt.
Eu aprob dand afirmativ din cap si zambind usor, spunandu-i apoi:
-Da-mi voie... sa fac ceva.
Imi adun puterile si in scurt timp eu ma aflu deasupra lui, zambind multumit si plin de incredere. Mainile mele se plimba pe abdomenul lui perfect sculptat, urcand pe piept, apoi urmez acelasi drum cu buzele, pe care mi le unesc cu ale lui; de data aceasta facand eu invitatia pentru sarutul pe care il primesc indata. Scap un geamat infundat, cand el ma patrunde din nou, facandu-ma sa intrerup sarutul pentru ca apoi sa-l continui cu si mai multa pasiune. Incep sa-mi misc soldurile, mai intai lent, apoi din ce in ce mai repede, pronuntandu-i numele lui Daniel printre multe gemete si gafaieli.
Lumina slaba ce reuseste sa patrunda prin jaluzelele trase, scoate la iveala chipul lui frumos mai ales acei ochi si buzele care ma innebunesc de fiecare data cand ii privesc.
Intr-un moment, Daniel face schimb de locuri, el aflandu-se din nou deasupra mea, incepand sa-mi sarute buzele si sa isi miste usor soldurile.
-Atat de dulce... imi sopteste la ureche, coborand apoi spre gatul meu, parcurgandu-l cu limba, pana la barbie, unde ma saruta, in acelasi moment intetindu-si miscarile, care devin din ce ince mai adanci si mai puternice...
Pentru a doua oara, eu m-am eliberat de lichidul cel albicios, scapand un scancet lung si strangand in pumni materialul alb cu care este acoperit patul. Daniel continua sa se miste rapid, si simtind ca vine si momentul lui, ma musca de gat, ejaculand in interiorul meu acea substanta lipicioasa si de culoarea laptelui, lasandu-si trupul transpirat sa se aseze usor peste al meu...

* * *

Ochii mei se deschid cu greu, incercand sa caute ceva sau pe cineva in jur, insa intunericul domneste in camera mea. Ma ridic in sezut, apoi in picioare, si ma intrept spre intrerupatorul pe care il apas, aducand lumina care imi deranjeaza ochii, insa reusesc sa vad ce ora arata ceasul; opt jumatate seara...Ma intreb cat am dormit. Vreau sa merg in bucatarie, insa brusc, simt o durere suparatoare in partea de jos a corpului, care ma impiedica sa ma misc cum ar trebui. Sprijinandu-ma de tot ce pot, ma indrept spre locul decis de mine, insa am parte de marea surpriza ca Daniel sa fie acolo. Si cred ca mi se pare, insa cred ca gateste ceva. Dandu-si seama ca sunt in acelasi loc cu el, se intoarce, si ma priveste zambind.
-Am facut cartofi prajiti si omleta, imi spune el senin ca cerul albastru, lasandu-ma pe mine cu o figura pe care nu am mai intalnit-o pana acum; cu o falca la cer si una la pamant.
-Daniel... Patru partide?! tu esti nebun?! M-ai rupt in sapte mii de bucati! Mai ai energie in tine pentru gatit?! Nici nu stiu cum ma mai tin pe picioare! Strig eu enervat, aducandu-mi aminte de tot ce s-a intamplat aseara. Plus ca ai de dat niste explicatii pe care le vreau acum! continui eu, punandu-mi mainile in san.
-Lasa-ma sa iti spun o poveste destul de scurta dar pe care sper ca ai sa o intelegi, incepe el, asezandu-se pe scaun. Au fost odata doi vampiri; un barbat si o femeie. S-au indragostit, iar dupa un timp, femeia a aflat ca e insarcinata, desi acest lucru este practic imposibil la vampiri, ei fiind creaturi moarte. Asa ceva se intampla o data la o mie de ani. Copilul care s-a nascut are toate proprietatiile unui om si a unui vampir, deoarece o fiinta ce creste si se dezvolta in pantecele mamei, evident, e vie, dar dat fiind faptul ca parintii sunt vampiri, el a mostenit si acele insusiri. Deci intelegi?... Fiind si vampir si om, nu ma face un "jumatate-vampir", ci asta imi da ocazia sa fiu cand vreau eu om, sau vampir. Partea proasta din toata povestea asta este setea de sange, care nu va disparea niciodata. Ceea ce ma face lider este ce ti-am spus adineauri... Se intampla o data la o mie de ani, iar asta e un fel de traditie, ca sa spun asa.
Raman cu ochii larg deschizi, ascultandu-i povestea, care ma face sa gasesc raspunsuri la intrebarile mele, care ma faceau sa ma indoiesc putin de el. Insa acum inteleg...
-Si... de fapt, care e varsta ta? intreb eu, inghitind in sec, parca nevrand sa aflu, dar totusi curiozitatea ma roade.
-O suta saizeci si cinci de ani. Un om inceteaza sa imbatraneasca odata ce e muscat de un vampir si se transforma, insa eu am puterea, sau cel putin am avut puterea care mi-a permis sa-mi opresc cresterea la ce varsta am vrut. Acea putere se poate folosi o singura data in viata unuia ca mine.
-Vreau sa devin vampir! spun eu dintr-o data, socandu-l pe Daniel, insa parand sigur pe ceea ce spun.
-Poftim?intreaba el uimit, ridicandu-se de pe scaun. Tu habar nu ai despre ce vorbesti! Sa fi vampir este un blestem! Nu as vrea sa stii cum este sa fii nevoit sa bei sangele oamenilor, sau a animalelor, imi spune el ducandu-se in bucatarie. Eu imi urasc viata... continua Daniel, facandu-ma sa fiu si mai atent. Tot ce mi-am dorit vreodata a fost sa gasesc pe cineva... cineva care sa-mi dea un motiv sa traiesc si sa ma gandesc ca nu fiecare zi sunt alte douazeci si patru de ore pierdute facand nimic sau omorand alte creaturi nevinovate...
-Te rog Daniel! Fa-ma vampir! ii spun eu din nou, prinzandu-l de mana.
-Nu! Nu vreau sa-ti nenorocesc viata! se rasteste el, tragandu-si mana si devenind din ce in ce mai tensionat. Yuuki... esti important pentru mine. Toata luna aceea in care numai despre tine am auzit m-a facut sa-mi doresc atat de mult sa te intalnesc, incat stiu cu siguranta ca in ciuda faptului ca nici macar nu ne-am vorbit, m-am indragostit de baiatul acela, care e ingaduitor cu toata lumea si atat de dulce in orice zice sau face... Nu vreau sa te distrug.
Am ramas blocat, auzindu-i cuvintele... Nu stiu ce inseamna sa iubesti, insa niciodata nu am mai simtit ca ametesc doar din cauza unor cuvinte, ca in acest moment...Niciodata nu am mai tanjit atat de mult dupa sarutul cuiva asa cum mi se intampla cu el, si mai ales, nu am mai simtit acest ritm alert in pieptul meu, care imi umple obrajii de o roseata puternic vizibila. Dar ma simt fericit... mai fericit ca niciodata.
Se aud batai in usa apartamentului meu... Daniel intra in bucatarie, iar eu deschid, si ce mi-e dat sa vad? Kay stand in prag cu un zambet larg. Fara sa mai spun nimic, doar intra in apartament.
-Yuuki, prietene! Sunt fericit frate, imi spune el, luandu-ma in brate, lasandu-ma pe mine socat, nestiind ce se intampla. Nu stiu ce am astazi, dar m-am trezit bi...ne? Vocea lui devine din ce in ce mai ciudata, si nu inteleg de ce, insa cand privesc in dreapta noastra, il vad pe Daniel stand cu bratele incrucisate la piept. Amicul meu imi da dumul din brate, ramanand stupefiat, privindu-l pe brunet.
-Kai... uhm... Chiar nu e ceea ce crezi. Nu vrea sa imi faca rau, spun eu incercand sa-l linistesc.
-Atunci ce naiba cauta aici? intreaba incruntandu-se
Daniel afiseaza un zambet siret si ma prinde de mana, tragandu-ma in bratele lui, iar spre socul amicului meu, imi acapareaza buzele intr-un sarut patimas, care il lasa pe Kai cu gura cascata si ochii mari, iar pe mine cu obrajii inrositi din cauza rusinii.
-Asta caut, raspunde el, fara sa-mi dea drumul mainii. De acum in colo, Yuuki va fi numai al meu, si nu ma intereseaza cine se impotriveste, continua el parand atat de serios si de sigur pe el...
Stiind ca cei doi nu se vor putea omori unul pe celalalt (Kai nu are cu ce, iar Daniel stie ca nu-l voi ierta daca ar face-o), ies afara sub pretextul ca ii las sa vorbeasca si ma indrept spre locul acela unde l-am intalnit pe Daniel prima oara. Inca tot vreau sa devin vampir! Ajung acolo in zece minute si fara ca macar sa ezit, intru in cladire, cautand ceva, sau pe cineva. Nu dureaza cateva secunde, caci un vampir isi face aparitia, cu ochii sclipind si caninii ascutiti la iveala.
-Mai sa fie... Daca nu esti tu iubirea lui Daniel, atunci taie-mi coltii si spune-mi Alice! zice el chicotind. Spune-mi de ce esti aici? ma intreaba punandu-si mainile in san.
-Pai... eu... Vreau sa fiu vampir! ii spun direct, si sigur.
A ridicat o spranceana, la auzul cuvintelor mele, insa a refuzat si el spunandu-mi ca Daniel l-ar omori daca ar afla. Desi a durat mai mult de cinci minute sa il convind ca asa ceva nu se va intampla, exact cand e pe cale sa imi muste gatul, auzim vocea lui Daniel, care il sperie pe vampir si se indeparteaza de mine.
-Musca-l si vei muri ca un caine! spune el aparand in spatele meu, speriindu-ma si pe mine. Ce e cu tine, Yuuki?
Sincer sa fiu nici eu nu stiu de ce vreau sa devin vampir... insa stiu ca vreau sa imi petrec cat de mult timp posibil impreuna cu Daniel... Ii prind in pumni camasa alba, si pentru prima oara prind atata curaj pentru a-l privi in ochi...
-Te rog Daniel! Ai spus ca ma iubesti... Eu nu sunt sigur pe sentimentele mele, insa cu nimeni altcineva n-am mai simtit ceea se simt cu tine...
-Uite cum stam... Atunci cand tu vei fi sigur pe sentimentele tale, si stii ceea ce vrei, iti promit, ba chiar iti jur ca daca atunci mai ai ideea asta, te voi transforma chiar eu in vampir, dar nu merge la altcineva sa o faca, te rog...
Spunand acestea, imi saruta usor buzele, si ma ia in brate. In cateva secunde, ne aflam in fata usii mele. Nici macar nu stiam ca are o asemenea viteza. Am intrat in apartament, unde il vedem pe Kai asezat pe canapea, intampinandu-ne cu replica "Ati venit, fratilor?" care pe mine m-a lasat masca... Fara sa-mi dea drumul, Daniel se aseaza pe canapea langa Kai cu mine in brate.
-Am cazut la un acord, de dragul, tau, dar nu inseamna ca il suport pe dintisor, replica amicul meu, deschizandu-si o doza de bere.
-Exact. Si asta nu inseamna ca nu pot sa-mi bat joc de soarecele asta, rosteste si Daniel chicotind apoi in batjocura.
Cred ca pot sa ma obisnuiesc cu stilul acesta de viata... insa vreau ca ziua in care sentimentele mele vor fi clare sa vina cat mai repede... Ceea ce stiu clar este ca vreau sa fiu cu Daniel in fiecare minut de acum si pentru totdeauna...


~~~~~THE END~~~~~

[Mitus]

In sfarsit mi-am facut timp sa las un coment si la oneshot-urile tale, care sunt extraordinare:love:
Le-am citit de mult dar cum am mai zis, is o fire mai lenesa
Cel mai mult mi-au placut cele cu vampiri: ~Sweet Prey~ si ~Lust For Blood~
Sunt obsedata dupa vampiri, iar aceste povestioare, daca le pot numi asa avand in vedere lungimea lor, sunt absolut minunate. Au si parti foarte amuzante, ceea ce le face sa fie si mai atractive. Am murit de ras, cand Raul s-a balbait cand a aflat ca si Damien il iubeste sau cand acesta s-a ascuns sub cearceaf, deoarece ii era rusine de Gillan :ha:
Sweet Prey mi se pare cel mai reusit. Il ador pe Daniel, il vreau si eu:love: Ca si celorlaltor creeatii de ale tale, si acesteia i-ai adaugat o nota de amuzament. Apelativele folosite de cei doi fosti inamici sunt foarte haioase, mai ales cel folosit de Kai. Dintisor este un nume perfect pentru vampirul ce i-a cucerit inima lui Yuuki
Dar si ~Painting the passion~ si ~Desire~ sunt foarte reusite, mai ales ~Painting the passion~, Rikku este foarte pervers la inceput, insa la sfarsit isi da seama ca defapt va trebui sa treaca mult timp ca sa il intreaca pe Shuji:ha:
Imi plac si personajele cu urechiuse din Desire. Sunt extrem de draguti mai ales Kaoru, bietul este tras de coada, dar oricum in Aoi isi cere scuze in felul sau nu?
Btw: nu stiu daca am scris corect toate numele, sunt putin mai uituca cateodata, iar la cate ficuri citesc eu deja incep sa confund numele
Au fost frumoase toate capitolele postate, dar as vrea, daca se poate sa mai postezi din cand in cand cate o poveste din asta
Stiu ca esti foarte ocupata pentru ca ai destul de scris si la celelalte ficuri, pe care tin sa te anunt ca le citesc de la inceput si le voi citi in continuare, dar ai putea(sau nu) sa mai scrii cate un oneshot mic micut de tot:pls:
Oricum eu ma multumesc si cu atat chiar daca am citit aceste oneshot-uri de cel putin trei ori
Gambate :*
:bye: