Shadows and Dust [+16]

[Kita]

A/N:Well yeah, din cauza problemelor care le-a avut site-ul, cele doua ficuri ale mele au fost sterse . Asta este, s-a mai intamplat odata asa ca asta e! O sa incerc sa le repostez. O sa fie greu, dar o sa incerc.

Ze' Characters
Boys

Daren Matthew

Luis Xavier

Caleb Hamilton

Alexandre Vespasien

Daisuke Tanaka

Darius Black

Benjamin Mauro

Girls

Amee Darkmist

Stephenie Gervaise

Krystal Larsson

Noelene Tamsen

Abby Blanch

Shadows and Dust

Chapter one:And so it all begins

”Amee, trezirea! E deja 11 si ai o scrisoare .” o voce familiara imi suna in cap. Era mama. M-am ridicat usor din cap si m-am indreptat somnoroasa spre baie. Parul meu saten era in toate directiile posibile, arata ca o capita de fan. m-a bufnit rasu. Mi-am luat peria si am inceput sa ma chinui sa-l desfac. Vedeam in oglinda cum faceam diferite fete atunci cand ma durea. Dupa cateva minute de chinuri , in sfarsit aratam si eu a om.

Am coborat rapid treptele in forma de spirala, intre timp m-am impiedicat de vreo trei ori. Am mentionat vreodata ca sunt cea mai impiedicata persoana pe care o ve-ti cunoaste vreodata? Nu? Mentionez acuma.
Mama se uita la mine cu o expresie amuzata, tocmai terminase de facut clatitele. Era vara, insa vremea era ca deobicei destul de ploioasa si mohorata, doar era Olympia. Ploaia nu ma deranja chiar deloc , imi placea , mai ales ploile marunte si calde de vara. Era minunat sa te plimbi in ploaie.
”Iar te-ai pierdut in timp si spatiu?”
”Ce? Ah, ma gandeam doar.” am raspuns , asezandu-ma la masa si luand vreo doua clatite din farfurie.
” Ai primit o scrisoare.” raspunse aceasta inmandu-mi un plic alb cu un scris negru . Olympia Highschool. De ce primeam scrisori de la scoala in mijlocul veri. Parca rezolvase mama problema cu absentele nemotivate. Am rupt plicu intr-un mod haotic, mai bine zis am devorat hartia, si am deschis scrisoarea. Era un scris foarte formal de calculator care ma informa ca am fost aleasa pentru o tabara in Anglia. La o casa foarte veche care a apartinut unui conte , cu un nume prea complicat.
”Ce ciudat, nu m-am inscris la nimic de genu asta.”
”Poate , a fost un fel de extragere din toti elevi liceului sau ceva in genu”
”Poate..”
”Nu ai nimic de pierdut , eu zic sa te duci. Pleci in cateva zile , trebuie sa te pregatesti.”
”Chiar asa vrei sa scapi de mine?” am raspuns eu razand cu gura plina de clatite. Am simtit privirea dezaprobatoare care mi-a aruncat-o mama. Era doar o gluma, stiam ca mama ar face orice doar ca sa-mi fie mie mai bine. Nu era usor sa fii intr-o lume normala cand tu erai diferit. Foarte diferit. Mama si eu , eram niste oameni speciali, asa zicea mama , dar pentru mine de multe ori parea mai mult ca un blestem decat o fericire . Aveam creierul mult mai dezvoltat decat orice alt om pe care il cunoasteam. Puteam controla aproape toate obiectele din jurul nostru , formam campuri de energie si chiar citeam ganduri. WOW, multi ar gandi asta nu? Dar nu eu, pentru aceste puteri erau in stransa legatura cu starile emotionale, daca ma enervam foarte tare, puterile o luau razna si nu mai puteam controla nimic. Asta fiind un motiv pentru care nu imi foloseam puterile prea des.
”Raynham Hall Mansion in Norfolk, Anglia. Nu ai vrut tu mereu sa vizitezi Anglia? Ai avion in doua zile , ar trebui sa te apuci deja de impachetat.”
”Da mama.” am raspuns plictisita si cand am vrut sa ma ridic am dat cu cotul peste farfurie, ceva tipic mie, cu o singura miscare din mana stanga , farfuria plutea usor in aer. Am asezat-o pe masa si m-am indreptat spre camera mea.
”Daca nu ai fi speciala, nu am mai avea farfurii in casa asta.”
***
Aeroportul din Olympia, Washington , era mic si aglomerat. Caram dupa mine , un troler urias si neagru , plus inca o geatna kaki pe umar. Mama mergea cu mine , mult mai entuziasmata decat era eu. Nu puteam sa neg faptul ca imi placea sa calatoresc, chiar imi facea placere, dar deobicei cu prieteni. Asa sa plec singura , sa merg acolo unde o sa intalnesc niste oameni straini, eram emotionata. Daca nu imi faceam prieteni , daca ramaneam singura?! Urasc singuratatea, e cel mai groznic lucru din lume.
”Ai grija de tine. O sa-mi fie dor de tine. Te iubesc.”
Am imbratisat-o inca odata pe mama, ii simteam parfum dulce si floral. O sa-mi fie dor de ea, ea era mai mult decat mama, era si sora mea si prietena mea ce mai buna, era singurul lucru sigur in viata asta. Stiam ca ea va fi mereu acolo langa mine, sa ma sustina orice s-ar intampla.

Stateam la geam in avionul spatios si luxos, scoala chiar a platit multi bani pentru avionu asta. Urma sa fie o cursa foarte lunga pana in Anglia, asa ca am decis sa imi deschis MP3-ul si sa ascult niste muzica, am inchis pentru o secunda ochii, cel putin pentru mine a parut o secunda, pentru ca atunci cand i-am deschis ajunsesem deja in Anglia.

Un baiat inalt si foarte solid, parea plin de muschi cu o forta incredibila, a avea o placuta cu numele meupe ea. M-am indreptat usor spre el, avea un zambet urias pe fata. Avea parul scurt si saten deschis si niste ochii albastri patrunzatori. Zambetul uriasi si alb il facea sa para ca un ursulet foarte mare si puternic.
”Tu trebuie sa fii Amee Darkmist. Eu sunt Luis Xavier.” avea un accent spaniol foarte dragutz, mi-a intis mana si mi-a strans-o foarte usor cu toate ca stiam ca imi poate sfarama fiecare bucatica din mana.
”Incantata”
M-a condus catre un grupulet de oameni , era un jur de doisprezese tineri. Toti pareau sa fie cam de aceasi varsta ca si mine.
”Ea e ultima?” o fata blonda si tafnoasa a intrebat cu un accent suedez. Avea niste ganduri plictisitoare, nici nu merita sa intru in capul ei , tot ce se gandea avea legatura ori cu cat de bine arata ori cu baietii din jurul ei. Parea sa se fie atrasa de aproape toti tipi din jurul ei. Am zambit usor amuzata, trebuia sa fiu eu pe invers pentru ca cu toate ca erau sapte tipi in jurul meu , nu i-am observat aproape deloc.
”Hai sa luam niste taxiuri si sa ajungem la destinatie , imi e foarte foame. Presupun ca aveti destui bani la voi? Taxiurile in Anglia sunt foarte scumpe.” zise Luis si se indrepta rapid catre statia de taxiuri .
Era ciudat, toti pareau sa fi facut cunostiinta deja, ma simtea pe dinafara total. Mi-am luat troleru intr-o mana si am pornit dupa Luis.
”Staaai!” o fata roscata cu bucle foarte frumoase si niste ochii patrunzatori verzi se apropie de mine.
” Eu sunt Stephenie Gerrrvaise. darrr imi poti spune Steph. Vrei sa imparrrtim un taxi?”
Toti acesti tineri pareau sa fie din diferite colturi ale lumii, aceasta Steph era frantuzoaica , ceva nu era in regula. Toti erau atat de diferiti, parca erau alesi in asa fel incat sa fie asa. Nu prea putea sa fie o coincidenta nu?
”Sigur .” am raspuns cu un zambet subtil pe fata.
Ne-am asezat amandoua in spate, Steph vorbea foarte mult dar era o placere sa o asculti , avea lucruri destul de interesante de spus, plus ca avea o voce foarte melodioasa. Eu nu prea aveam ce sa zic, doar mai zambeam din cand in cand. Ma simteam incoltita, in acest loc cu persoana din diferite colturi ale lumii, era ciudat.
”Cum a-ti reusit sa va adunati cu toti?” am intrebat foarte curioasa.
”Ma cherie, Luis avea o lista cu toti si ne-a asteptat.”
”De unde avea lista?”
”Je ne sais pas, a zis ca a prrrimit-o in plic.”
”Steph, tu mai cunosti pe cineva de acolo?”
”Non, desigurr ca nu , mai errra un baiat acolo din Frrranta darrr nu il cunosteam”
Taxiul s-a oprit in fata unei vile vechi si imense, nu puteai sa-ti dai seama unde se termina mai exact. Era inconjurata de o gradina frumoasa, plina de flori superbe. Am cascat gura, minunata de aceasta priveliste. Am platiti taximetristul , care mi-a multumit intr-o engleza foarte ciudata, o combinatie intre irlandeza si engleza britanica. Mi-am luat bagajele si am plecat spre intrarea in casa. Restul erau deja acolo, am dat din cap plictisita, mereu trebuia sa fiu ultima la fata locului.
Luis batu puternic in usa mare de lemn pretios. Asteptam deja de vreo trei minute dar nimic.
”Deschide pur si simplu usa , poate e deschisa.” striga deodata un baiat foarte inalt si slab , bronzat foarte mult.
Toti se uitau unii la alti, nimeni nu vroia sa deschida usa. Mi-a dat ochii peste cap, nervoasa, nu aveam de gand sa stau acolo sa astept pana cand astia se hotarau sa deschida o usa amarata din lemn. Pana la urma ce putea sa mi-se intample ? Eram speciala.
”Doamne , deschid eu !”
M-am apropiat usor de usa mare de lemn. Am pus mana pe maneru vechi din fier, pielea mea parea si mai alba decat deobicei in comparatie cu coloarea inchisa a manerului. Am tras usor de usa care era foarte grea, s-a deschis usor cu un scartait puternic. Casa era decorata foarte modern, ca si cum ar fi decorat-o un tanar. Parea ca noua, sub acest invelis vechi si uzat, se afla aceasta casa uriasa si moderna.
Eu si Steph am intrat primele, am intrat in sufrageria imensa de la intrare si m-am aruncat intr-un fotoliu urias din piele alba. Era foarte comod, iar eu eram foarte obosita din cauza zborului foarte lung cu avionul.
”Mi-am uitat telefonu in taxiu cred...” i-am auzit vocea suedezei si din sufragerie, avea o voce foarte stridenta si un accent urat.
”Usa asta nenorocita nu se deschide!!! LUIS! DESCHIDE-O.”
”Hai sa vedem si noi ce se intampla..” zise deodata Steph, lundu-ma de mana. Pe hol, erau toti adunati iar Luis lovea cu o forta inumana usa care nu se putea deschide. Mi-am lasat usor una din maini in jos, ascunzand-o dupa picior, m-am concentrat si cu un simplu gest , usa ar trebui sa se deschida.
”Oh” nu m-am putut controla, usa nu putea fi deschisa, era acoperita de un camp energetic foarte puternic, mult mai puternic decat mine.
”Vad ca a-ti observat ca nu puteti iesi din aceasta casa” vocea era ciudata , impersonala , nu parea nici feminina nici masculina. Se auzea ca un ecou, cuprinzand toata casa, imi era frica dar in acelasi timp curioasa. M-am intors usor si am vazut ....

[LoveNight]

buna kita...imi pare rau pt ficurile tale..la fel ca la inceput sunt prima care comenteaza...
asta este...se pare ca nu le-ai mai corectat.aceeasi gresala ca la inceput."observ ca a-ti observat"..si atunci iti zisasem ca nu suna bine asa ca incearca "vad ca a-ti observat"...
capitolul deja il stiu..asa ca astept cap 8-9 ca pe acolo ajunsasem cu cititul...dar astept..stai linistita raman tot fanul tau No.1#...bafta incontinuare si sincer imi pare rau!

[Kita]

A/N:Ms LoveNight, I know you're my fan ! >:D< Am corectat greaseala dinou, in calculator am uitat sa corectez si deaia. Oricum o sa postez mai des acuma ca sa recuperez.

Chapter two: Hiding behind a mask

M-am intors cu o privire mirata, ochii mei mari si caprui ii studiau fiecare miscare a acestei fiinte misterioase. Era destul de inalt, cu o roba neagra care ii acoperea tot corpul, nu iti puteai da seama daca era femeie sau barbat. Avea gluga pe cap si o masca foarte interesanta care ii acoperea fata. Ma uitam cu gura usor deschisa, dar nu ma puteam abtine, masca care ii acoperea fata era alba si cu niste semne tribale negre , mistice. M-am uitat in jurul meu , toti pareau uimiti de aceasta fiinta interesanta care nu parea sa fie nici femeie , nici barbat.
”Nu puteti iesi de aici, incercati cat vreti dar nu puteti.” fiinta facu o pauza scurta si apoi continua ”Cred ca va intrebati acum de ce v-am adus pe toti aici. Cu toti sunteti speciali, nu-i asa Abby? Vedeti voi, Abby are o putere foarte ciudata, poate simti puterile altor persoane , speciale ca ea , iar cu o simpla atingere le poate neutraliza.”
M-am uitat la Abby, era o fata slabuta si blonda , foarte timida, care se uita foarte mirata la persoana care parea sa stie atatea lucruri despre ea.
”E adevarat.” zise ea cu o voce subtire si inspaimantata.
”Acesta casa are un blestem, eu o sa va dau o serie de indicii si ghicitori iar daca voi ve-ti lucra ca o echipa si le ve-ti rezolva , ve-ti iesi din aceasta casa. Abby te rog sa ne impartasesti si noua puterile oamenilor din jurul tau , nu ca eu nu as stii deja.”
” Ahh...bine. Amee are niste puteri impresionante cu gandul: telepatie si telekinezie si poate chiar si forma campuri de energie , foarte impresionant , nu am mai simtit pe nimeni cu un dar asa dezvoltat. ” Am simtit cum rosesc, eram probabil ca o rosie, numai stia nimeni inafara de mama de acest lucru, ma simteam ciudat , parca cel mai mare secret al meu a fost dezvaluit. Nu am avut timp sa ma ingrijorez prea mult pentru ca Abby a continuat.
”Darius vede in viitor , dar doar portiuni mici si nu sunt mereu precise. Benjamin controleaza cele cinci elemente, cea ce e remarcabil. Stephenie se poate face invizibila, poate chiar trece prin pereti si alte lucruri materiale atunci cand e invizibila. Alexandre poate intra in mintea cuiva cauzand durere, pierderi de memorie si chiar lesin. Noelene se poate teleporta in spatiu. Luis are o forta fizica uriasa, nu am mai intalnit la nimeni asemenea forta. Krystal absoarbe energia si o transforma in forta fizica. Daisuke dispune si el de forta fizica dar nu asa mare ca Luis , in schimb se vindeca foarte repede. Caleb are o viteza extraordinara , iar Daren are o combinatie de puteri , o vedere foarte dezvoltata ; poate vedea prin lucruri si de la foarte mare departare, poate urmari pe oricine si dispune de o inteligenta supraumana.”

Dupa ce a terminat de zis , toti ne uitam unii la altii cu niste priviri uimite sau chiar putin speriate. Unii oameni din aceasta camera puteau face niste lucruri cu adevarat speciale si extraordinare. Eu mereu am fost singura cu puteri pe care o cunosteam infara de mama, ma simteam usor intimidata de aceste persoane pe care nu le cunosteam si care imi puteau face lucruri groaznice, inimaginabile.

”Dupa cum vedeti, eu port o masca fizic, dar toti oamenii din aceasta incapere, poarta o masca. Va prefaceti in fiecare zii, nimeni nu va cunoaste cu adevarat. Eu macar va arat ca ma ascund, insa voi , sunteti vicleni, pareti sinceri , va ascundeti cu zambetul pe fata. Dar nu o sa mai dureze mult asta, o sa formati un cerc si fiecare o sa puneti o intrebare pe rand la care toti sunt obligati sa raspunda sincer. Asta era prima voastra provocare.”
”Si daca mintim?”intreba Krystal pe un ton arogant.
”Crede-ma ,o sa regreti... Intre timp, va rog sa va faceti comozi, dispuneti de toate lucrurile pe care vi le doriti inafara de legatura cu oameni de afara. ”

Aceasta ultima fraza iar persoana misterioasa disparu, lansand in urma ei o tacere dureroasa. Eram cu totii uimiti, cel putin eu. Eram disperata sa ies din casa asta blestemata, nu putea sa pierd atata timp, mama o sa se ingrijoreze, viata ei nu avea niciun sens fara mine, nu puteam sa-i fac asta tocmai ei.
”Eu zic sa facem cum a zis ...chestia aia daca vrem sa mai iesim de aici.”
Era pentru prima data cand l-am auzit si ascultat pe Benjamin vorbind, era foarte hotarat. Ne-am asezat cu toti in cerc in sufrageria uriasa, unde chiar aveam loc , la inceput au fost cateva intrebari banale , cum ne cheama , cum ni-se spune . Nimic prea interesant. Pana cand a venit randul lui Darius Black sa puna o intrebare.
”Ce v-a marcat pe voi ca persoane in trecut?”
Ma uitam in gol, era logic , Darius vedea viitorul, de aceea era interesat de trecut. Trecutul si prezentul schimba viitorul, erau in stransa interactiune, si ca sa intelegi cu desavarsire una din ele , trebuie sa le intelegi pe toate.
”Pe mine m-a marcat singuratatea.” am raspuns eu pe un ton melancolic.” Faptul ca eram altfel, secretele ma inebuneau. Ma simteam ca o ciudata, cineva care nu o sa se potriveasca nicaieri , niciodata.”
Unii se uitau ciudat la mine, nu intelegeau exact ce era in mintea mea, le auzeam gandurile superficiale , ei se considerau mai presus de restul lumii, considerau chestia asta un dar , nu un blestem. Insa Alexandre parea sa ma inteleaga, dadu usor din cap si incepu sa povesteasca una din cele mai triste povestii pe care le-am auzit vreodata.
”Parinti mei m-au alungat, m-au aruncat ca pe un caine cand au aflat ce lucruri ingrozitoare pot face. Le era frica de mine , credeau ca o sa-i omor pe toti, dar eu pur si simplu nu ma puteam controla. Eram la inceput si ei m-au abandonat.”
”Saracutul de tine.” exclama Krystal cu o privire de catelus.
”Nu am nevoie de simpatia ta, am trecut peste.” raspunse el , scurt si rece .
I-am zambit, poate ca el era singura persoana care intelegea cu adevarat ce calvar era sa treci prin o astfel de experienta. Desigur ca erau multe povestii triste, de exemplu : Daren , i-a fost omorata familia si el a razbunat-o, dar de atunci e mereu pe fuga si numai are pe nimeni apropiat. Si desigur, Abby , care a fost abandonata de mica, a crescut intr-un orfelinat amarat din Germania si a fost mereu singura.
Dar in rest, toti pareau sa aiba vietii destul de fericite, traiau alaturi de oameni normali, purtau mastii. Avea dreptate persoana care ne-a adus aici. Traiam vietii false, fara scop, ascunsi sub masti.
***
Erau atat de multe camere in aceasta casa, dar din cate am observat noi numai un coridor era rezervat dormitoarelor, erau sase, asa ca ne-am hotarat sa stam doi cate doi in dormitor. Erau niste camere imense cu doua paturi mari si baie imensa. Erau niste conditi de lux, si totusi nu ma simteam deloc binevenita in aceasta casa.
Ne-am hotarat , ca totul sa fie corect, sa tragem la sorti cum sa dormim. Ca sa nu se auda prea multe comentarii, oricum nu ne cunosteam prea bine intre noi.
Dupa tragerea la sortii s-a hotarat:
Amee-Darius
Luis-Daisuke
Stephenie-Alexandre
Caleb-Noelene
Benjamin-Daren
Krystal-Abby

M-am distrat, privind expresia dezamagita de pe fata lui Krystal, era singura fata care a cazut in camera cu alta fata, saraca Abby , o sa trebuiasca sa-i suporte toate fitele. Am oftat usor, as fi preferat sa fiu in camera cu Steph, macar o cunosteam cat de cat si ne intelegeam destul de bine. Nici nu stiam exact cine era acest Darius, stiu doar ca putea sa vada in viitor si ca era blond.

Cand am intrat in camera cu bagajul meu dupa mine, baiatul era deja acolo. Mi-a zambit. Nu observasem chestia asta , dar era foarte dragut. Avea un par blond, aranjat in toate directiile , de parca nu-i pasa si niste ochii verzi foarte frumosi. Era inalt , destul de bine facut, parea foarte prietenos .
” Eu sunt Darius Black, cel care vede in viitor” zise el intinzand mana.
”Amee Darkmist” am raspuns sec si destul de rece, nu am vrut sa sune chiar asa de urat , mai ales cand el mi-se parea un baiat chiar foarte dragut si prietenos.
”Tu esti din America nu? Parca asa am retinut...living the American dream huh? Eu sunt de aici din UK , doar ca vin din Wales.” zise acesta cu un zambet pe fata.
”America nu e asa de glamuroasa cum pare, e chiar banala , daca locuiesti acolo. Nu te supara ca te intreb , dar cum e sa vezi fragmente din viitor?”
” Ca si America, nu e asa de cool cum pare. Devine foarte frustrant, mai ales ca daca cineva isi schimba idea sau parerea , tot viitorul se schimba, am facut cateva presupuneri gresite la viata mea.” raspunse el pe un ton usor intristat.
Am cascat, simteam cum mi-se inchid ochii, drumul cu avion chiar ma epuizase, si toate informatiile astea noi, trebuia sa ma obisnuiesc cu idea.
”Vad ca esti obosita, ar fi bine sa te culci.”
”Da, asta cred ca o sa fac. Noapte buna.”
”Somn usor.”

[Kita]

Chapter three: Riddle me this, Riddle me that

Cred ca au trecut cateva zile de cand ne-am blocat in casa asta imensa. Imi era deja dor de mama, m-am trezit de dimineata cu o pofta incontrolabila de clatite. Stateam asa in pat si ma gandeam, aveam vreo doua sau trei bucatarii in casa asta si aveam frigiderele pline, noroc ca stiam cat de cat sa gatesc. M-am sculat brusc din pat si am alergat spre camera lui Steph, nu trebuie sa mentionez ca am cazut atunci cand m-am ridicat din pat, mi-am zgariat tot piciorul. Am dat buzna peste Steph si Alexandre.
”Scuze Alex, am nevoie de Steph putin.”
Alex mi-a zambit abrobator, el statea in pat si citea o carte , in schimb Steph dormea . Am inceput sa zgaltai patu, sa o gadil. Dupa lungi chinuri s-a sculat cu o fata foarte adormita, buclele ei perfecte erau imprastiate in toate sensurile.
”Haide Steph sa facem clatite!” am zis eu cu un zambet imens.
”Clatite?” au intrebat si Steph si Alex in acelasi timp, se pare ca nu eram singura fana a clatitelor din aceasta casa.
”Yes! Vrei si tu , iti facem si tie Alex!”
”Mersi, sa ma chemi cand sunt gata.” a raspuns baiatul zambind scurt, am luat zambetul ca pe un compliment suprem, avand in vedere cat de rar zambea Alex.

Nu am mai fost niciodata intr-o bucatarie asa imensa, avea doua frigidere pline cu mancare , dulapuri tot asa pline cu mancare. Am luat ingredientele care imi trebuiau si un pliculet de frisca. Ce era mai bun in lume decat clatitele umplute cu finetti si cu frisca deasupra?
”Baby, ia frisca asta si prepar-o pana cand amestec eu aici ingredientele.”
”Eu nu stiu sa gatesc, cum arrr trrrebui sa fac frrisca?”
”Scrie pe spate.”
M-am intorsc cu spatele la ea si am inceput sa adaug ingredienetele, patru oua, trei sute ml de lapte , trei lingurite de zahar, etc.
Aproape adaugasem toate ingredientele, cand un baiat isi baga curios capul in bucatarie, in secunda aia am auzit mixerul cum zgaria castron si toata frisca a zburat in camera. Eram toti trei plini din cap pana in picioare de frisca.
Daren a inceput sa rada foarte zgomot, avea un ras foarte amuzant, incat am inceput si eu sa rad cu toata pofta. A venit usor spre mine si a luat cu degetul niste frisca din parul meu.
”Dar vai , ce dulce esti azi.” a zis el pe un ton glumet care m-a facut sa rosesc, l-am atins usor pe umar zambind.
”Cea mai clatita dintre clatite.”
”Vrei sa te ajut , ma descurc cat de cat in bucatarie?!”
”Chiarrr te rrroog , eu sunt un dezastrrru.” a raspuns razand Stephenie si a plecat din camera , probabil la baie sa isi curete frisca din par.
”Eu zic sa faci tu frisca , pana amestec eu aici toate ingredientele.”
”Desigur, sefa.”

Aveam un zambet destul de tamp pe fata, ma intelegeam asa bine cu Daren , era ceva supranatural. Ne cunosteam de cateva zile si totusi spuneam glume , radeam impreuna de parca ne cunosteam de o vesnicie, e ciudat cum o situatie complicata poate aduce oameni impreuna.
Am incalzit tigaia si am pus compozitia cat pentru o clatita acolo, stateam plictisita langa aragaz asteptand sa se faca, deodata am simtit respiratia lui calda pe ceafa mea, era in spatele meu.
”Vrei sa te ajut sa le intorci?” a pus mana pe mana mea, am simtit fiori in tot corpul.
”Daaren ! Cutie , faci clatite? Vrei sa te ajut?”
Ne-am intors amandoi deodata, simteam ca imi vine sa vars , acolo era Krystal imbracata intr-o rochita de noapte din matase , decoltata si scurta, zambind pervers.
M-am uitat la mine, aveam niste pijamale comode si largi cu o pisicuta imprimata pe ea. Mie personal mi-se parea adorabila, dar sincer, de ce te-ai imbraca asa daca dormi? Incepeam sa o detest pe Krystal din ce in ce mai mult.
”Pai, defapt o ajut pe Amee..”
Fata blonda nu avea de gand sa se lase asa usor , se apropie de el cu o fata inocenta , il atingea cu mainile ei , incercand sa-i atraga atentia cu corpul ei acoperit doar de micuta rochie de noapte.
”Facem clatite doar pentru patru persoane, trebuia sa ma anunti din timp ca vrei!” am raspuns eu pe un ton copilaros.
” Ah pei si pentru cine ca eu va vad doar pe voi doi?!”
”Pey , eu , Steph, Alex si Daren.”
”Super, dar vreau sa stau doar asa cu voi , eu si asa nu mananc clatite , ingrasa!” se uita la mine cu sprancena dreapta ridicata, stiu ce insinua, dar eu doar am zambit. O sa ma razbun cand nu se asteapta.
***
Eram toti adunatii in sufrageria uriasa, Daisuke a gasit o colectie de DVD-uri cu filme destul de noi, asa ca ne-am hotarat sa ne adunam cu toti si sa ne uitam la un film , ecranul mare de plasma trebuia folosit nu ?
Dupa cateva certuri ne-am hotarat sa ne uitam la un film de groaza: House of wax (Casa de ceara). Il mai vazusem, erau un film destul de bun si era un prilej bun sa ne cunoastem mai bine.
Desigur Krystal statea in bratele lui Luis, vrand sa para speriata .
”Vaaai LUIIS, mie frica.”
”Krystal, vrei sa stii parerea mea personala? Mai taci!” se rasti Noelene enervata la ea, aproape toate fetele din casa si o parte din baietii erau deja satuli pana peste cap de Krystal. Numai Luis parea sa o mai suporte, chiar parea putin indragostit de ea.
Eu mancam niste nachos impreuna cu Steph si Daren si urmaream filmu cu gura cascata, asteptand sa vedem cine supravietuieste in timp ce Daisuke manca popcorn foarte zgomotos.
” Aoleo da omora-l odata!” zise el deodata aruncand cu popcorn in televizor.
Am inceput sa rad , Daisuke s-a uitat pentru o secunda la mine si amandoi radeam fara niciun sens , toti se uitau la noi destul de ciudat, cum doi oameni care se uitau la un film de groaza puteau sa rada?! Dar asta era specialitatea mea , adoram filmele de groaza pentru ca puteam sa rad din tot sufletul la ele.

Imediat dupa ce se termina filmu, toata camera incepuse sa se clatine cu totul, unele obiecte chiar explodau era un haos de nedescris, arata cam cum a fost prima data cand mi-am folosit puterile, dar nu eram eu de vina.
”Controleaza-te Darkmist!” tipa Krystal pe un ton arogant.
”Nu e vina mea..”
M-am ridicat in picioare si am inchis ochii, simteam energia cum trece prin mine, am ridicat usor mainile , facand niste gesturi simple si usor usor, totul a inceput sa se opreasca . Respiram usor, pierduta in ganduri , dupa vreo zece minute am reusit sa opresc totul , iar cand am redeschis ochii am vazut persoana care ne-a adus aici , statea in fata mea. Imi venea sa tip , dar m-am abtinut , inghitind in sec , frica care o simteam.
A inceput sa bata usor din palme, si am oftat usurata.
”Se pare ca te descurci destul de bine.”
Imi muscam buza inferioara si imi treceam mana prin par nervoasa, nu stia exact ce sa-i spun , puteam sa spun ceva fara sa par ca o copilita mica si prostuta? Am hotarat sa tac din gura , ma uitam un pic confuza.

”Fantezii, Vise , Amintiri
Ascund ale mele Mistere.
Istoria din pierdute priviri
Un raspuns nou va cere.
Inceputul din ÅŸoapte
Se gaseste in carte.”

Vocea se auzea puternic ca un ecou, dulce ca un cantec, ca o poezie melodioasa. Parca ne povestea ceva din trecut, ma uitam cum a disparut dinou fara urma , versurile imi rasunau in cap , dar nu prea puteam sa inteleg ce vroia sa spuna, insa mie imi parea ca seamana cu un fel de ghicitoare.
”Ce a vrut sa spuna prin asta?” intreba Caleb deodata rupand linistea inmormantala care ne inconjura.
Ma uitam la el , citeam toate gandurile , dar nimeni nu parea sa inteleaga ce vroia aceasta fiinta prin aceasta poezie. Eram confuza? Nimeni nu s-a gandit la o ghicitoare?
”Poate e un fel de ghicitoare?”
Nu mi-am dat seama , dar vocea mea tremura. Aceasta escapada, faptul ca am oprit acel cutremur m-a obosit fizic mai mult decat credeam.
Steph se juca cu o suvita din parul ei rosu, statea foarte concentrata, parea total pierduta in lumea ei proprie. Ma uitam la ea confuza , gandeam pe franceza si nu intelegeam decat bucatele din ce se intampla in capul ei. Asta era partea proasta in a citi gandurile oamenilor din alte tari , aveau limbi diferite pe care eu personal nu le stiam.
I-am urmarit fiecare miscare, poate intelegea ceva , fata ei a devenit deodata luminoasa, ochii verzi sclipeau cu multumire. Mi-a zambit, afisandu-si toti dintii albi si perfecti , era multumita de ea.
”Crrred ca stiu ce vrrrea sa zica!”
”Lumineaza-ne si pe noi...” a spus pe un ton entuziasmat Benjamin.
”Oui...

[Kita]

Chapter four: Bet you will!


”Oui...daca ati fi ascultat cu toti cu atentie aceasta mica poezie ati fi inteles, este vorrrba de biblioteca, prrobabil exista acolo o carrrte desprre istorria acestei case.” raspunse Steph cu un zambet uriasi, se vedea pe mimica ei cat de mandra era de ea.
Ma uitam uimita la ea, avea dreptate , era chiar foarte clar si totusi eu nu am putut sa realizez asta. Poate chiar nu am ascultat cu atentie. I-am zambit, eram mandra de ea.
”Hai sa mergem , ce mai asteptam?”zise deodata Noelene entuziasmata.
”Nu arre rrost sa merrrgem cu toti, o sa ne incurrcam mai mult. Avand in vederrre ca e idea mea , eu zic sa vina Amee si Darren cu mine!”
”Daren inteleg , ca are super inteligenta whatever, dar de ce Amee?”
Am ridicat usor spranceana dreapta, Krystal chiar simtea nevoia sa se bage in seama mereu si mereu? Steph era prietena mea, aveam tot dreptul sa merg , orice ar fi. Si oricum , eu stiam cum arata o biblioteca , nu ca ea.
”Eu sunt de acord .” aproba Daren zambindu-mi.
”Draga mea , Krystal, eu merg cu ei pentru ca spre deosebire de tine, am mai citit o carte din cand in cand.” am raspuns eu pe un ton sarcastic, eram multumita de acest raspuns.
Toti au inceput sa rada, Krystal era furioasa , a ridicat mana spre mine amenintator, am simtit ca vroia sa imi fure energia. Chiar glumea nu? Nu numai ca eram imuna la orice ar vrea sa faca dar toata puterea mea se baza pe energie. I-am zambit si am ridicat usor mana formand un camp de energie in jurul ei , numai putea deloc sa-si foloseasca puterile, am zambit ironic.
”Ce sa zic...” raspunse ea dupa ce am eliberat campul din jurul ei. S-a intors pe calcaie, cu parul blond in aer si a plecat furioasa din camera.

”Pe aici pe undeva trebuia sa fie biblioteca...”
M-ai fusesem odata in biblioteca, era o camera imensa , decorata in stil foarte vechi, cred ca erau milioane de carti. Toate genurile , stilurile, pana si cele mai noi carti erau acolo.
Am impins usa mare cu mainile, usa s-a deschis cu un scartait puternic. Daren a scos un sunet scurt de uimire, se pare ca el nu descoperise inca biblioteca. Cu inteligenta lui era probabil la fel sau poate mai pasionat decat mine de citit.
” E imensa!” exclama Steph foarte dezamagita.
”O sa fie destul de greu sa gasim tocmai cartea despre casa asta.”
”Ba chiar deloc , Darren , chiar deloc. Tu ai vederea foarte dezvoltata, cauta orice carte cu numele:Raynham Hall Mansion, iar apoi te rog sa ma lasi in capul tau sa vad unde ai vazut-o si eu o sa o aduc aici foarte usor!” am raspuns eu zambind.
”Esti geniaaaala!” tipa Steph fericita.
Daren a dat usor din cap , ochii lui au devenit deodata de o culoare ciudata, gri. Am inchis ochii si am intrat in gandurile lui, il vedeam cum cauta cartea prin biblioteca. Era fascinant sa privesti prin ochii lui, vedea toate detaliile cu exactitate.
Dupa vreo trei minute de cautare continua a gasit cartea, am zambit multumita si exact cand sa ies am vazut imaginea mea zambind, era ciudat, am iesit din capul lui si am intins mana, cartea a inceput sa pluteasca usor spre noi. Era o carte veche cu imbracaminte de piele neagra, parea importanta. Mi-a ajuns in sfarsit in mana, era grea si avea un puternic miros de vechi, m-am uitat la cei doi si am oftat.
”Hai sa ne asezam jos.”
Ne-am asezat la o masa lunga , unul langa altu si am deschis cartea. Ma uitam uimita la povestea care era scrisa in litere formale si negre.
Lord Silverkin, era un nobil foarte bogat acum vreo trei secole, s-a casatorit cu o femeie foarte frumoasa pe nume Anne , in cinstea ei a construit aceasta casa uriasa. Ea a devenit obsedata de aceasta casa , continua sa construiasca la ea , pana sotul ei a avut probleme financiare si s-a sinucis in aceea casa. De atunci casa ar fi fost blestemata, miturile spun ca se construieste singura si oricine intra numai iesea. A fost o perioada cand era deschisa turistilor dar pentru ca toti dispareau in mod misterios, casa nu a mai fost vizitata de peste cincizeci de ani. Legendele spun ca numai o singura persoana poate ridica blestemul.
Ne uitam unul la altu , eram destul de socati dar in acelasi timp ingrozititi. Daca aceste mituri despre casa sunt adevarate si niciunu din ei nu e cel care poate ridica blestemul ..atunci o sa moara aici? Nu era un viitor prea promitator, singurul lucru care puteam sa-l facem era sa fim cuminti si urmam instructiunile si sa speram ca pana la urma o sa iesim.
”Nu e chiar o veste buna.” zise Daren pe un ton ironic.
”Hmm, macar stim cat de cat in ce ne-am bagat...eu zic sa punem cartea la loc.”
Cu o singura miscare din mana cartea a zburat la locul ei.
***
”Veniti repede, am gasit ceva genial..” tipa Noelene cu un zambet mare si entuziasmat pe fata. Cobora cu repeziciune scarile. Noi stateam in sufragerie , eu si Steph discutam diferite chestii, cum ar fi carti , filme si alte schimburi de experienta in timp ce Krystal ii umplea capul lui Abby cu tot felu de tampenii, gen care baiat e mai dragut si ca toti o plac si tot felul de lucruri superficiale care ma faceau sa rad.
M-am uitat la Noelene cu o privire confuza. Ce putea sa fie asa genial? Ne-am adunat toate in jurul ei foarte curioase sa aflam.
” Luati-ma toate de mana, ca sa va teleportez pe toate pana acolo..”
” Chiar poti sa teleportezi inca patru oameni cu tine?” am intrebat usor speriata.
”Fara probleme, am teleportat eu si mai multi.” raspunse ea zambind.
Am luat-o usor de brat, nu prea am simtit nimic, era ca si cum erai intr-un tunel si apoi am aterizat la locul faptei. Imi simteam picioarele ca gelatina, era obositor sa te teleportezi. Mi-am ridicat privirea , am ramas cu gura cascata, era visul oricarei fete. Era o camera imensa, plina de haine , cosmetice , era ca un magazin imens special pentru noi, avea pana si cabina de proba. Orice ne tinea aici , chiar vroia sa ne simtim cat de bine se poate, poate doar poate avea un scop si nu vroia doar sa se joace cu mintile noastre.
”Am verificat , sunt diferite marimi, cred ca sunt toate marimile noastre, e absolut grozav.”
Toate eram foarte entuziasmate de aceasta noua descoperire, mai ales Krystal care ar fi vrut sa puna cu totul stapanire pe tot dulapul. Abby era singura care nu parea sa fie prea interesata de haine si chestii feminine. Statea retrasa si din cand in cand mai zambea atunci cand vedea ceva care ii placea.
”Fetelor, daca tot suntem adunate aici toate, vroiam sa va impartasesc ceva. Abby stie deja , desigur. Pun pariu cu oricine vrea din camera asta ca in maxim doua luni o sa fiu cu fiecare baiat din casa asta.”
Ma uitam la Krystal cu o expresie scarbita pe fata, chiar atat de disperata putea sa fie fata asta?! Nu avea standarde , nu avea limite. O credeam in stare sa faca asta , dar totul depindea de baieti , daca vroiau sa se distreze cu ea sau nu .
Noelene a dat din cap razand.
”Eu pun pariu cu tine ca nu poti , cine pierde trebuie sa fie servitoarea celeilalte pentru o saptamana.”
Parea foarte sigura pe ea, i-am zambit , se pare ca nu eram singura care o dispretuia din suflet pe Krystal.
”De acord, dar niciuna din voi nu are voie sa le zica baietilor nimic de pariul asta , altfel pica.”
Toate am dat din cap , chiar urma sa fie foarte distractiv.
”In seara asta o sa ma duc la Benjamin sa ma intalnesc cu el...” raspunse ea zambind.

Stateam in pat si ma gandeam la Krystal si Benjamin. O sa fie el atat de fraier incat sa-i cada in plasa blondei? Dar daca ma gandeam mai bine, nici nu-l cunosteam pe Benjamin, parea un baiat de treaba dar nu vorbisem niciodata cu el , numai cu el.
Vocea melodioasa a lui Steph m-a speriat.
”Oulala sunt un geniu!”
”Hmm?”
”Ma gandeam sa ne facem invizibile si sa o urrmarrium pe Krrrystal , sa vedem ce face cu Benji!” raspunse ea sarind in sus de entuziasm.
”Da dar cum o sa aflam cand si unde?”
”Très simple , o sa intrrri in capul ei si o sa afli ce arrre de gand.”
”Nu prea imi place sa fac asta oamenilor, dar avand in vedere ca Krystal nu e exact om , merge!”
Am inceput amandoua sa radem, am inchis ochii si am inceput sa caut creierul lui Krystal, in drumul meu m-am oprit in capul lui Darren , gandea pe germana cu toate ca era din SUA, de cand a aflat ca pot sa citesc ganduri, oare imi ascundea ceva?
Nu a fost asa greu sa o gasesc pe blondina, se gandea la Benjamin , am zambit.
”Se intalnesc in camera ei sa se uite la un film in zece minute, deja l-a invitat.”
”Perrrrfect , tine-ma de mana , orrrice ai face nu da drrrumul , trrrebuie sa ma concentrrrez destul de tarre.”
Degetele noastre s-au intersectat, o tineam stras, imi era putin frica, nu mai facusem niciodata ceva in genul asta. Era foarte amuzant sa fii invizibila, treceam pe langa toata lumea fara sa ne observe nimeni, noi ii vedeam perfect , ei habar nu aveau ca noi eram acolo.
Am ajuns exact la timp, Krystal ii deschidea usa lui Benjamin, ne-am strecurat usor pe langa el , norocul nostru ca eram slabute, am rasuflat usurata. Nu puteam sa scoatem prea multe sunete , cu toate ca nu ne puteau vedea asta nu insemna ca nu ne puteau auzi. Ne-am asezat foarte siletios pe covor si ne uitam acum la cei doi.
Blonda avea aceasi rochie neagra , scurta si decoltata de noapte care o vazusem si acum cateva zile. Avea parul blond prins intr-o codita lejera, era machiata in exces ca sa arate mai bine. Buzele ei erau conturate cu un rosu aprins care se potrivea bine cu parul lung si blond.
Arata destul de bine, din nefericire. Mi-am lasat capul in jos , uitadu-ma la mine, aveam niste blugi simpli , negri si stramti si o bluza alba pe un umar destul de larga. Ma simteam inferioara , nu puteam sa fiu sexy , seducatoare , frumoasa. Eu eram eu, baietoasa, amuzanta ,sarcastica, ciudata, urata. Cel putin asa ma simteam.
Steph m-a impins putin cand a vazut ca nu eram atenta, am zambit si mi-am intors dinou privirea catre cei doi porumbei. Krystal statea lipita de el si se uita la film , insa Benjamin era prea concentrat sa se uite in decolteu generos al fetei, care era desigur ajutat de un sutien cu mult push-up, ca sa mai observe ce se intampla in film.
”Oh Benji” zise aceasta agatandu-se cu mainile de gatul lui.
”Ce e?”
”Nu stiu cum sa-ti zic, ma simt asa penibil, dar eu...de cand te-am vazut m-am indragostit de tine?!” se agita , jucandu-se foarte inocent cu o suvita din parul ei blond, stia sa joace teatru , nu gluma.
”Cum ramane cu Luis?” intreba el mirat.
”Luis?? Suntem doar amici... nici nu se compara ..” raspunse ea foarte indignata, de parca era cea mai mare idiotenie pe care o auzise.
”Ah..” nici nu apuca sa zica ceva Benji, ca Krystal era deja deasupra lui sarutandu-l foarte pasional. Eu si Steph ne uitam cu gura cascata in timp ce atmosfera se infierbanta, ... foarte tare! Benjamin ii ridicase rochia , care oricum era minuscula, si o pipaia incontinuu, in timp ce ea tragea de tricoul lui. Era clar, populatia masculina gandea cu alt creier, nu ca m-as fi asteptat mai mult din partea barbatiilor dar am crezut ca ei fiind totusi mai speciali decat restul...poate puterile lor paranormale le dadeau un plus de neuroni, dar nu !
Usa se deschide deodata larg, imi sarise inima din piep. Respiram mai greu , am vrut sa ma ridic dar m-am impiedicat, noroc ca ma tinea Steph de mana. Acolo era Luis, cu ochii mari se uita furios la cuplul pe care il deranjase din sarutarii.

[LoveNight]

buna din nou...
eh..acum vezi de ce nu iti las critici dure?:)) ca te superi pe mine...
oricum ai cateva greseli pe care ti le zisasem si la inceput...
"pei"-"pai"
"pey"-"pai" din nou nu folosi limbaj de mess asta e la capitolul 3.
acum...urmatoarea fraza:"Daren inteleg , ca are super inteligenta whatever, dar de ce Amee?"...in primu rand Daren stiam ca e baiat si tu ai folosit "inteligenta" care e la feminin.
si "whatever"..mai bine in romana...nu combinam limbile la un fic...la franceza merge ca Steph vorbeste franceza...
sper ca nu te superi pe mine..le mai zisasem odata greselile astea parca...oricum,bafta cu urmatoarele capitole.
astept next-ul pe care oricum il stiu dar totusi il astept.
byebye kiss&hug

[Kita]

Chapter five: I'm bleeding and it hurts


Statea cu gura cascata si ma uitam la ochii albastri a lui Luis, erau plini de furie si dezamagire. Ma simteam prost, cu toate ca nu eram eu de vina pentru situatia asta , simteam ca l-am tradat pe Luis cu acest pariu stupid. Nimeni nu merita sa simta ce simtea el in momentul asta, suferinta care-i sfasia inima.
Nici el nu parea sa poata sa mai zica ceva, se uita la ei , dar parca privirea lui trecea prin ei. Benjamin avea o expresie inocenta in timp ce Krystal se folosea dinou de privirea ei de catelus, chiar credea ca o sa-i mearga sa joace toti baietii din casa fara sa afle?
”Luis? Ce faci aici?”vocea ii tremura usor.
”Noelene mi-a spus ca esti in camera ta, dar nu stiam ca esti ocupata!”
”Nu esti seful meu ! Fac ce vreau eu , parca zici ca suntem casatoriti.”
”Parca aveam ceva special, numai tii minte ce-mi ziceai, ah? Ca ai sentimente pentru mine dar nu te simti in stare de o relatie in situatia asta? Numai stii ce planuri aveam?”
”Chiar am sentimente pentru tine, dar te-ai gandit vreodata ca poate nu sunt sentimentele care le vrei tu? Nu vroiam sa te ranesc, adevarul e ca sunt indragostita de Benji”raspunse ea cu lacrimi false. Ma uitam indignata, as fi vrut sa tip adevarul, sa-i dezvalui planul. Nu puteam face asta, nu vroiam sa-l ranesc pe Luis mai mult decat era nevoie. Era mai bine sa creada minciunile, decat sa stie durerosul adevar.
”Bine, imi pare rau ca v-am intrerupt..”se intoarse cu spatele la ei si pleca din camera, pasi lui erau grei , apasati, nu stiam cum si de ce, dar mereu persoanele care nu meritau , sufereau. Am oftat usor.
”Benji, min älskling, e greu sa faca asta , dar trebuie! Nu putem fii impreuna, nu pot sa-l ranesc in halul asta pe Luis, nu vreau sa-i vad privirea aia de fiecare data cand ne vede impreuna.” lacrimile ii curgeau pe obraz iar Benjamin i-le stergea usor cu o batista, linistind-o cu vorbe frumoase si dulci.
Deja numai suportam , i-am facut semn lui Steph sa plecam, usa fiind larg deschisa am iesit fara probleme, dupa ce am mai mers putin in liniste , am revenit la starea noastra initiata, vizibila. Am oftat usor, mi-am intors privirea catre Steph care parea sa fie la fel de afectata de toata povestea asta. Trebuia sa recunosc ca Noelene era desteapta si vicleana ca o vulpita. Nu a incalcat pactul in niciun fel , pur si simplu l-a trimis pe Luis la locul faptei , insa Krystal a iesit basma curata si a taiat si doi baieti de pe lista ei, mai erau acum doar cinci.
Imi parea rau pentru baietii din casa asta, nu meritau sa fie jucati pe degete de doua fete, pentru un pariu.
”Nu pot sa crrred ca Noelene a facut asta , sarracul Luis.”
”Intr-un fel cred ca a avut intentii bune, mai bine sa afle acum decat mai incolo.”
”Oui, darr nu crred ca a facut-o pentrru binele lui Luis, a facut-o ca sa castige parriul.”
”Posibil” am raspuns eu scurt.

***

You were flirting with some girl
And inside I thought I would die
(Katherine McPhee-Love story)

Din cand in cand , iti mai vine cate o idee idioata pe care ar trebui sa o regreti din tot sufletul, dar hei care e cel mai rau lucru care se poate intampla? Umblam prin bucatarie, cautam disperata niste biscuiti sau ciocolata sau orice fel de lucru dulce, dar ghici ce am gasit? Am gasit doua tuburi de frisca, atunci cand faceam clatite nu am gasit , mi-se pare logic, dar acum cand nu am nevoie de ele , le-am gasit.
Poate ca nu a fost chiar asa rau, cred ca stiu exact ce pot sa fac cu ele!
”Steeeeeeph, idee geniala la bord!” am tipat eu aratandu-i tuburile pline de frisca.
”Hmm? Ce?” raspunse ea uitandu-se foarte ciudat la mine.
”Ce zici de putina bataie cu frisca? Intram peste Benjamin si Daren , o sa fie distractiv. Benji are nevoie de asta iar Daren nu o sa se supere! Ce zici?”
”Mais bien sûr!”

Aveam nevoie doar de niste melodii de spioni, gen Mission Impossible si eram perfecte. Ne strecuram usor prin casa , razand. Tineam tubul de frisca in mana de parca era o arma periculoasa. Ne-am intalnit cu Caleb, care a inceput sa rada de noi, i-am scos limba copilaros si ne-am indreptat catre victimele noastre. Am ajuns in fata usii din lemn, nu se auzea nimic decat zgomotul care il facea televizorul.
I-am facut semn cu mana lui Steph si am napustit amandoua in camera, usa s-a trantit de peretele alb cu un zgomot puternic, toata camera era plina de frisca si am inceput sa rad foarte tare. M-am intors sa ma uit la Steph, avea fata rosie , daca ar fi fost putin mai rosie nu as fi putut sa disting fata de par. M-am uitat ciudat la ea, nu stiam ce se intampla, parea uimita si dezamagita in acelasi timp. Am intors si eu privirea si am ramas cu gura cascata la maxim. Ramasesem fara cuvinte , nu stiam exact ce sa spun , parca inima se oprise , creierul numai percepea bine imaginile, dupa un minut am reusit sa-mi adun bucatelele pierdute din creier.
Acolo intinsi pe patul mare statea Daren cu Noelene in brate, aveau o privire destul de revoltata pe fata, cred ca imi puneam imagina exact peste ce am intrat, acum eu eram Luis, ma simteam penibil si ranita.
”Ah...scuze, era o gluma, nu stiam ca voi ...scuze, daca vreti o sa curat eu aici , imi pare rau ..”
Noele imi afisa un zambet frumos, nu parea prea deranjata de interventia mea , insa el ...da EL, avea o privire intristata ! Era probabil suparat ca i-am stricat combinatiile ?! Sau ce? Se uita la mine cu ochii aia albastri si mincinosi, simteam cum energia trecea prin mine nu puteam sa controlez, camera sa misca usor . Am oftat usor , am inchis ochii , trebuia sa ma controlez.
”Nu-i nimic Amee, nu aveai de unde sa stii...” raspunse Noelene zambind multumita.
”Scuze...” am plecat ca o furtuna din camera , aveam privirea impanzita de lacrimi micute, nu aveam de gand sa le las sa cada, nu stiam de ce plang...ce era cu sentimentul asta care ma acapara? Nu trebuia sa se intample asta, nu am stat atata inchisa in mine ca acest...tip, pe care nici nu-l cunosteam sa-mi faca asta. NU! REFUZ!
Steph m-a prins de mana.
”Amee....staai..”m-am zmucit nu vroiam sa vorbesc cu nimeni despre asta.
”Lasa-ma in pace.”
Ma simteam tradata , mergeam pe hol fara nicio tinta, priveam in gol dar nu vedeam nimic. Nu puteam sa respir , trageam aer in piep dar nu simteam nimic, numai functionam pe interior. Nu credeam ca o sa mai simt o suferinta asemanatoare , deaia am evitat sa ma indragostesc , nu aveam nevoie de asta. De ce el? Nici nu stiam ca tin asa de mult la el doar dupa cateva saptamani, stiam ca suntem prieteni dar de ce subconstientul meu a interpretat totul gresit? M-am indragostit fara sa-mi dau seama...de ce nu puteam sa sufar tot la fel?

~Flashback~
Cat de fericita poate sa fie o singura persoana? Dupa atata timp in care l-am placut, el in sfarsit a realizat ca si el are sentimente pentru mine! Altfel nu as intelege de ce se comporta asa de frumos cu mine. Simt ca e o legatura puternica intre mine si Andrew, plutesc pe un norisor roz si pufos. Numai zambetul lui ma face sa ma topesc, nu pot sa cred ca el...ma place e mine?!
Ieseam din baie fericita si am observat cum doi baieti stateau de vorba pe hol, am zambit era Andrew si prietenul lui cel mai bun. Mi-am prins parul lung si saten intr-o coada si m-am hotarat sa le ascult conversatia, eram curioasa.
”Deci care e faza cu tine si Amee?”
Am simtit cum imi creste inima, deci daca si prietenul lui zicea ca e ceva acolo, inseamna ca nu eram singura care observa-se asta.
”Ce faza?”
”Stii foarte bine ca te place, cred ca din clasa a cincea, sincer e o fraiera!”
”Da stiu foarte bine ca e o ratata, doar ca ma amuza sa o fraieresc, cred ca ea chiar crede ca o plac!”
Cei doi au inceput sa rada si eu am inceput sa plang, vroiam sa-l omor si aveam forta necesara sa faca asta, eram speciala. As fi putut sa fac asta, dar nu puteam, in schimb m-am ascuns in baie si am plans pana am simtit ca numai am lacrimi, trebuia sa ma asigur ca nu o sa mai plang niciodata.
~End Flashback~

Nici nu vedeam pe unde merg, parca eram intr-o transa, nici nu am observat ca la sfarsitul hololui venea scara care ducea catre parter, m-am impiedicat , simteam cum cad in gol, nu prea imi pasa ...era frumoasa senzatia.
Doua brate m-au prins, nu-mi pasa cine era , mi-am ascuns fata in pieptul lui, simteam parfumul puternic de barbat. Mi-am incolacit bratele in jurul taliei lui , vroiam pe cineva care sa ma stranga in brate si sa-mi spuna ca totul o sa fie bine, fara intrebari , fara detalii si spre fericirea mea chiar asta am primit.
”Orice ar fi , totul o sa fie bine..”am auzit vocea lui Caleb, imi mangaia usor parul ca sa ma linisteasca si reusea sa faca asta foarte bine, ma simteam in siguranta , ca in bratele tatalui pe care nu l-am avut niciodata.
”Ce zici de niste inghetata? Asta cred o sa te inveseleasca!”
Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la el, avea un zambet urias pe fata , isi dadu usor parul negru care ii acoperea ochii intr-o parte ca sa ma vada mai bine. Nu am putut sa ma abtin si i-am zambit.
”O idee geniala!”

Statea la masa cu Caleb si mancam o inghetata imensa impreuna , am pus absolut de toate acolo. Inghetata de ciocolata, de capsuni, de tiramisu , de lamaie , de cafea...aproape toate soiurile care existau in frigider si niste frisca desupra si sirop de ciocolata. Mancam si vorbeam, defapt el vorbea , incercand sa ma inveseleasca, spunea glume si intamplari amuzante. Nu puteam sa ma abtin , radeam din cinci minute ca o fraiera, dar ma simteam bine in compania lui, nu punea intrebari doar ma inveselea.
”Deschide gura!” zise el venind spre mine cu o lingura plina de inghetata delicioasa. Am inchis ochii si am asteptat inghetata sa vina spre mine, mi-a inghetata creierul pentru o secunda, am strambat nu era bine sa bagi prea multa inghetata in gura deodata.
Am deschis ochii, statea acolo in tocul usii, ochii lui albastri mi-au atras atentia. Am oftat, trebuia sa ma prefac , totul era bine, nu trebuia sa realizeze ce se intampla cu mine.
”Buna Daren , apropo scuze pentru mai devreme...nu mi-am dat seama ca aveai treaba” am raspuns eu chicotind, aveam un zambet imens si mecanic pe fata. Caleb se uita ciudat la mine dar eu am dat doar usor din umeri.
”Eu ma duc pana la baie...” raspunse brunetul ridicandu-se de la masa.
Vroiam sa-l rog sa mai stea, ramasesm doar eu cu Daren, linistea era apasatoare, inima imi batea din ce in ce mai tare, imi muscam nervoasa buza inferioara .
”Nu-i nimic ...Amee trebuie sa-ti spun ceva...eu...”
”Da?!”

[LoveNight]

deci..ai inteles total gresit.
am spus faza cu critica dura in gluma..da' vad ca nu sti de asa ceva..poti sa te superi sincer nu consider ca este vina mea.si nu ma jigni te rog ca eu nu am facut-o.poate am gresit eu...uite daca persoana mea te deranjeaza si nu vrei sa mai citesc sau sa mai comentez nu o voi mai face...sincer imi pare rau chiar imi placea fic-ul tau.n-a zis nimeni sa stai cu botu pe labe si sa nu te aperi dar nu cred ca am zis ceva rau..sau nu cred ca am fost asa de rea cu tine.ramane la decizia ta daca vrei sau nu sa mai comentez fic-ul tau.imi pare rau ca ai impresia asta despre mine...

[Kita]

A/N: In ce fel te-am jignit? Te-am facut proasta, idioata, etc etc? Asta inseamna jignire.
A fost o gluma proasta , la un moment foarte prost. Din punctul meu de vedere ai sugerat ca tu ai avea foarte multe de criticat dar ca nu o faci ca ma supar eu. Eu asta am inteles. Daca vrei sa citesti in continuare bine, daca nu , nu. Asta e.
Oricum nu stiu sigur daca il ma continui.

Chapter six: The clock is ticking

”Eu..vroiam sa-ti zic ca..”
”Daren! Poti sa vii putin ? Am nevoie de tine!”am auzit vocea stridenta a lui Noelene , era la cateva camere distanta, am zambit sarcastic.
”Ce vroiai sa zici?”
”Numai conteaza.” a raspuns el plecand rapid din camera. Se pare ca acuma, nimic nu era mai important decat Noelene, ma simteam dezamagita si in acelasi timp tradata. Chiar daca era cu ea, ce? Nu puteau nici macar sa fie amici? Era ceva gresit in asta?
Totul era asa complicat cand te implicai sentimental , deaia imi placea sa evit lucrurile astea. daca eram rece si de neatis era mai bine. Nu trebuie sa sufar pentru un lucru copilaros, nu era ca si cum o sa ma casatoresc prea curand!
***
Radeam zgomotos, noroc ca era inchisa usa de la bucatarie, altfel s-ar fi auzit in toata casa. Asa radeam eu , cateodata era enervant, pana si eu recunosc, mi-am auzit rasul cand m-a inregistrat un coleg. Era sa intru in pamant de rusine, dar asta nu o sa ma opreasca niciodata sa rad cat de tare vreau eu. O sa am multe riduri, da stiu.
Eu, Steph, Darius si Alex eram in bucatarie , faceam pizza. Bine, doar eu si Darius faceam , mai mult eu . Alex citea o carte si din cand in cand mai zicea cate ceva , iar Steph , pai Steph vorbea ca o moara stricata. Ii era frica sa se mai apropie de orice ustensile de bucatarie de la incidentul cu frisca. Am zambit, ar fi fost o zi memorabila, daca totul nu s-ar fi terminat asa ciudat intre mine si Daren. Am uitat sa mentionez ca ma evita , mereu, nici macar un simplu salut numai poate sa imparta cu mine.
”Vezi ca o sa se arrda pizza daca te mai gandesti mult la ..”
”STEPH! In primul rand nu ma gandeam la asta si stai calma ca nu se arde nimic.” imi simteam obraji rosi , cred ca asta era marele defect al lui Steph: Nu putea sa-si tina gura. Ii placea sa ma tachineze.
”Cine e misteriosul?”intreba Alex curios, daca si Alex si-a intrerup lectura ca sa ma intrebe asta , lumea se duce de rapa! De ce parea toata lumea asa interesata de viata mea amoroasa, care era oricum o epava in putrefactie?
Am deschis de cateva ori gura, incercand sa-i dau o replica baiatului dar pur si simplu cuvintele nu ieseau pe gura. Eram in pana de idei, noroc ca m-a salvat Darius.
Darius privea fix, parea pierdut total in lumea lui, isi puse usor mana pe umarul meu ca sa se sprijine, nu putea sa-si tina prea bine echilibrul, nu stiam ce se intampla dar aveam o banuiala. Darius avea o viziune, incercam sa-l sustin asa cum puteam eu mai bine , dar eram slaba din toate punctele de vedere, forta fizica imi lipsea cu desavarsire.
Toti ne uitam atent la el , asteptam sa se termine, eram foarte curiosi. Alex se ridica de pe scaun si ma ajuta sa-l tin mai bine pe Darius, care isi reveni in sfarsit dupa cateva minute.
”Vine! In cinci minute in sufragerie.” zise el scurt rasufland usurat.
”Steph du-te si anunta-i pe toti.” zise Alex aproape de nerasuflate , fata roscata dadu usor din cap si pleca din camera.
In mai putin de trei minute eram cu totii adunati in sufrageria imensa , asteptam foarte nelinistiti aceasta noua descoperire. Dupa cam doua saptamani , fiinta misterioasa isi facea din nou aparitia. Ma uitam in jurul meu , in fotoliul spatios statea Noelene iar la picioarele ei statea Daren, fata se juca cu parul lui , se pupau incontinuu, erau ca un cuplu de indragostiti. Am oftat usor, ma simteam prost pentru toate cuvintele rele care le-am gandit despre ei , pana la urma Noelene nu a facut asta impotriva mea, nu avea de unde sa stie ca eu eram indragostita de el, nici eu nu stiam.
Darius mi-a zambit, nu stiu de ce dar aveam impresia ca el stia totul despre mine si Daren. Doar vedea viitorul? Probabil o fi vazut intamplarea, am sa intru in capul lui mai tarziu sa-mi confirm suspiciunea.
Totul s-a schimbat in jurul nostru, persoana a aparut din nou, ne-a privit pe toti pe rand . Privirea ei insa s-a oprit asupra noului cuplu format. A inceput sa rada , era ciudat sa o auzi razand, era foarte melodios ca un cantec.
”Trebuie sa recunosc ca m-ai luat prin surprindere.” ii zise acesta lui Daren apoi isi intoarse privirea catre mine si Alex, era ciudat , era ca si cum te uitai la o masca fara viata , nu puteai sa-i vezi ochii si nici buzele nu se miscau, insa simteai ca te priveste si stiai ca vocea vine de acolo.
”Ma bucur pentru tine , Alex. Iar Amee, imi pare sincer rau , dar esti puternica o sa depasesti momentul.”
Ma uitam uimita la fiinta, ne stia gandurile , stia intamplarile ! Era omniprezent! In acelasi timp eram intrigata de prezenta ei , parea interesata de lucrurile marunte. Despre sentimentele si intamplarile de zi cu zi. Nu mai stiam ce sa cred, eram adusi aici ca sa indeplinim o sarcina sau doar ca sa fim studiati ca niste soarecei intr-un laborator?

”La ultima bataie din ziua ce a fost,
O noua lumina se naste din noapte.
Doisprezece ore se rotesc cu un rost,
Asculta-le vocea implorand de departe!”

O noua ghicitoare, un nou mister. Incercam sa ma concentrez asupra poeziei, dar atentia mea era captata de cuvintele care le-a spus fiinta lui Daren dar si lui Alex, eram curioasa, insa nu puteam citit gandurile la niciunul dintre cei doi. Daren gandea mereu pe germana iar Alex pe franceza. Bateam nervoasa din picior, incercand sa inteleg ce se intampla.
”Am inteles la ce se refera! Stiti cu toti ceasul ala vechi din sufrageria de la etajul unu? La doisprezece noaptea mereu canta o melodie..” zise Darius zambind , parea foarte multumit de descoperirea lui.
”Arrre sens, la ultima bataie din ziua ce a fost...”aproba Steph.
”Dar de unde stii? Eu dorm la ora aia ...numai aud nimic.” zise Noelene cu un zambet.
”Ah...eu nu pot sa dorm prea bine din cauza viziunilor.”
Am ramas uimita, Darius statea in camera cu mine dar niciodata nu am auzit nimic care sa ma trezeasca. Statea asa pur si simplu si nu dormea, putea sa ma trezeasca sa-i tin companie, nu era chiar asa mare chestie.
”Si ma gandeam ca poate melodia aia, pentru cineva cu un auz mai dezvoltat are o alta semnificatie...”
”Dragul meu , nu ai tu simturile mai dezvoltate?”il intreba Noelene pe Daren.
”Da, dar vederea e punctul meu forte ...”
”Putem sa incercam....cine vrea sa ramana cu mine si Daren pana la miezul noptii, restu puteti sa va culcati ..”adauga Darius zambind.

Darius, Daren , Alex, Abby, Steph si desigur eu, ne-am mutat in sufrageria de la etaj, care era defapt singura camera care arata adevarata varsta a acestei case. Covorul sofisticat si plin de praf, canapelele din piele maro , tablourile cu diferite persoane care pareau aduse din alt secol si ceasul mare si vechi ca un turn, toate erau semnele ca aceasta camera nu a fost modificata in nici un fel.
”Cum de v-ati despartit voi, porumbeilor?” intreba Darius pe un ton glumet.
”Noelene era obosita”
Ne-am hotarat sa ne asezam in cerc pe jos si sa asteptam. Steph si Alex stateau in stanga si respectiva dreapta mea. Era perfect cu o singura conditie, Daren era exact fata in fata cu mine, nu puteam sa ridic privirea, dadeam de ochii lui albastri si ma facea sa ma simt ciudat.
Eram agitata, nu puteam sa imi mentin calmul, imi muscam nervoasa buza inferioara. Simteam cum imi daduse sangele, insa nu ma puteam oprii. Respiram mai greu , nu puteam sa ma controlez. Simteam nevoia sa plec de acolo, doar ca sa-i evit privirea. Am simtit cum cineva ma ia de mana, am intors fata si era Alex care imi zambea cu coltul gurii.
”Uita-te la mine , respira.”
Ma uitam la el, avea tot ochii albastri dar erau diferiti, erau foarte inchisi , cu usoare tente spre lila. Reusea sa ma calmeze, ma intrebam daca stia exact ce se intampla cu mine. Imi tinea mainile , am observat cat de mici erau ale mele in comparatie cu ale lui, ma simteam mai bine, am zambit. Pentru o secunda am crezut ca suntem numai noi doi in camera.
”Mersi, nu stii cat inseamna asta pentru mine.” am raspuns eu zambind si l-am pupat prieteneste pe obraz, chiar aveam nevoie de cineva care sa ma calmeze, ma simteam foarte apropiata de Alex, aproape ca de un frate mai mare.
Cele doua brate ale ceasului au ajuns amandoua la ora doisprezece si imediat a inceput sa cante o melodie. Melodia aproape ca ma hipnotiza, era lenta si oarecum trista. Se auzeau viorile si pianul , cu toate astea eu nu auzeam nimic alceva decat o simpla melodie fara versuri. Mi-am facut curaj si m-am uitat la Daren, parea foarte atent la melodie , pentru o secunda am crezut ca s-a uitat la mine, am zambit scurt, trebuia sa termin odata cu frica asta sa ma uit la el , nu avea sens. Toata problema asta sentimentala era in capul meu si trebuia sa o elimin. Mi-am intors privirea catre Steph care parea destul de hipnotizata de melodie. A durat doar un minut dar a parut mult mai mult, ca si cum timpul s-ar fi dilatat.
”Ai auzit altceva inafarra de melodie?” intreba Steph curioasa.
”Spre surpinderea mea chiar am auzit.”

[posturi unite]

Put your dancing shoes on

”Vocea spunea sa cautam in al treilea sertar din dulapul stang si acolo sa scoatem toate hartiile din el, sa deschidem micuta usita din interiorul sertarului si acolo vom descoperi cea ce cautam.”zise Daren uitandu-se in gol.
Alex a fost primul care s-a dus catre destinatie fara sa ezite in nici un fel, m-am luat dupa el , eram curioasa care era lucrul pe care-l cautam. Eu personal ,cautam o cale de scapare, dar nu erau prea multe sanse sa se intample asta , cel putin nu acum.
Baiatul a deschis sertarul si a scos rapid toate hartiile de acolo , aruncandu-le neglijent pe covor. Se uita uimit in interiorul sertarului, nu era nici un fel de usita vizibila, cel putin noi nu o percepeam. Daren se apropie de noi si folosindu-si vederea foarte dezvoltata, a gasit imediat locul unde era ascuns indiciul. A ridicat pumnul si a lovit exact particica din sertar unde se afla, lemnul vechi s-a crapat sub presiunea lovituri lui, dar nici pumnul lui nu o ducea prea bine , avea zgarieturi care sangerau.
Alex a bagat mana in spartura formata de Daren si a scos de acolo o hartie rulata care semena foarte mult cu un pergament vechi, era ingalbenita si avea colturile zdrentuite de vreme, era plina de praf si mirosea puternic.
Baiatul a deschis hartia si toti am ramas surprinsi de ce am gasit , era o harta veche a casei dar era mai mult de atat, priveam cu toti uimiti cum o parte din harta se desena sub ochii nostrii! Deci era adevarat! Casa se construia singura! Era o harta complexa cu multe detalii, ar fi putut sa ne fie de ajutor cateodata aceasta harta, dar de ce era asa importanta incat fiinta sa ne aduca la ea?
Priveam cum sangele ii curgea pe mana lui Daren, avea un puternic miros de fier, mai bine zis de rugina. Asta uram la sange, avea un miros patrunzator si ciudat care ma facea sa ma simt rau. Ma uitam la el mirata, nu parea sa schiteze nici un sentiment, pur si simplu lasa sangele sa curga asa , nici macar nu incerca sa-l opreasca. Baiatul asta incepea sa mi-se para din ce in ce mai ciudat.
”Daren? Vrei sa iti pansez ranile? Parca am vazut un kit de prim-ajutor in baie..” am intrebat eu pe un ton timid, nu aveam nici un fel de gand cu el , pur si simplu vroiam sa ramanem prieteni, asa cum am fost mereu, inainte ca eu sa fi interpretat totul gresit.
Se uita acum la mine cu ochii lui albastri , care pareau foarte surprinsi de oferta mea.
”Da...sigur, ah mersi.” raspunse el balbaindu-se usor.
Am zambit.
”Cine o sa pastreze harta?” intreba Abby foarte incet de parca era cel mai mare secret din lume.
”Eu zic sa o pastrrreze Darrrius, pana la urrma toata chestia asta a fost idea lui.”
Darius ii zambi lui Steph si lua harta din mana lui Alex, parea multumit de toata aceasta misiune care a reusit sa o dezlege .
”Noi ne ducem sa-i badajez mana lui Daren..”
Privirea pe care mi-a aruncat-o Steph m-a speriat putin, ochii ei verzi se uitau suspiciosi la mine dar in acelasi timp incercau sa ma avertizeze sa nu fac ceva gresit! Ce avea toata lumea cu mine...ii bandajam mana , nu era ca si cum faceam sex nebun in baie!!

El s-a asezat pe marginea cazii, care era spatioasa si alba in timp ce eu am luat kitul si am inceput sa caut ceva destul de bun, am luat niste apa oxigenata si un bandaj. M-am apropiat usor de el, simteam ca respir mai greu. Am turnat pe vata , apa oxigenata si am inceput sa-i tamponez usor zgarieturile , curatand mana de sange.
Stateam aplecata si foarte concentrata, de parca faceam cine stie ce operatie complicata, doar incercam sa ma linistesc, reusisem cat de cat sa trec peste Daren si eram multumita de mine insami.
”Gata am terminat.” am raspuns eu zambind.
”Mersi mult.” s-a ridicat si a trecut pe langa mine indreptanduse spre usa, s-a intorsc brusc si mi-a zambit.
”Vii?” a intrebat el uitandu-se la mine . Am dat usor din cap si m-am indreptat spre el , dar desigur ca aici intervine faptul ca sunt cea mai impiedicata persoana din lumea, picioarele mele s-au impleticit intre ele si am simtit cum urma sa cad , insa doua brate m-au prins si m-au ridicat usor, fetele noastre erau foarte apropiate. Ii simteam respiratia usor sacadata, vedeam fiecare detaliu din fata lui, ii simteam parfumul barbatesc care imi incita simturile.
”Esti un dezastru pe picioare...” raspunse acesta razand. A facut un pas in spate, marind distanta dintre noi.
***
Abby chiar credea ca o sa poata sa ascunda ceva asa important intr-o casa plina cu tineri cu puteri paranormale? Si foarte curiosi? Nu pot sa cred ca nu ne-a anuntat asa ceva , atat de VITAL de..... suuuuupppper! Era ziua ei de nastere , implinea optsprezece ani si noua nu ne zicea nimic, ma simt asa de bine momentan. Poate ca citirea gandurilor nu e un lucru atat de ingrozitor, e chiar foarte folositor in cazurile de genul Abby. Sta retrasa in camera ei si nu vrea sa sarbatoreasca cu noi majoratul ei.
M-am hotarat sa chem toata gasca sa-i organizam o petrecere surpriza, nu o sa fie prea greu sa ne ascundem de ea, oricum cobora foarte rar in sufrageria de la parter . Toti pareau foarte incantati de idea unei petreceri, mai ales Krystal care mai avea putin si credea ca e ziua ei defapt.
”Intrebare e ...ce putem sa-i facem cadou, are tot ce isi doreste in casa asta imensa...?”
Toti se uitau unii la altii, se chinuiau sa se gandeasca la ceva destul de frumos si special, dar nimeni nu avea o idee cat de cat realizabila si in acelasi timp deosebita.
”Eu mi-as dori un parfum scump..” zise Krystal zambind. M-am uitat la ea putin revoltata, dar apoi am realizat ceva . Nu era o idee atat de rea.
”Krystal! E perfect!” am raspuns eu zambind. Toti erau socati , pana si Krystal parea foarte uimita, le-am zambit.
”In ce fel e perfect?” intreba Noelene ridicand spranceana dreapta.
”Am sa explic imediat. Benjamin, tu poti sa manipulezi cele cinci elemente, incluzand apa. Am dreptate?”
”Da”
”Poti sa adaugi apei un miros anume ?”
”Ah...sincer nu am mai incercat asta, dar cred ca e posibil.”
”Ideea mea e sa-i facem un parfum personal, unic.”
Priveam satisfacuta reactiile celorlalti , toti pareau multumiti de idee, acum totul depindea de abilitatea lui Benjamin. Am plecat din camera si m-am dus sa iau tot felul de materiale pentru parfum. Am umplut o cana mare cu apa , am luat o bucata mare de sticla si un obiect mic din plastic care nu parea prea important.
”Krrrystal , tu o cunosti mai bine, ce prreferra?”a intrebat Steph.
”Hmm, pai stiu ca-i place mult vanilia si parfumurile dulci..”
”Okey, deci Krystal eu zic sa te duci la Abby si sa o tii ocupata o perioada mai lunga de timp, du-o acolo in camera cu haine si ai grija sa fie imbracata frumos, noi o sa ne ocupam aici de restul petreceri.”
”Daca ii plac parfumurile dulci atunci eu propun sa punem vanilie, mango si mirosuri lemnoase . E o combinatie destul de reusita.” propuse Caleb.
Benjamin a dat din cap si a inceput sa manipuleze apa, mirosul puternic a inceput sa invadeze camera si simturile mele, era un parfum dulce si seducator. Mie personal nu-mi placeau parfumurile dulci , pentru ca erau lesinante, preferam aromele mai subtile, dar asta era cu adevarat special, eram incantata de miros.
Apoi baiatul a inceput cu ajutorul focului sa faca din bucata de sticla o forma foarte frumoasa de lacrima, era sticla perfecta pentru un parfum, iar din bucatica mica de plastic a reusit sa faca un capac frumos. Toti ne uitam cu gura cascata la cat de usor manipula elementele.

Totul a mers perfect, trebuia sa recunosc ca am lucrat ca o echipa, fiecare s-a ocupat de ceva. Am decorat sufrageria cu baloane colorate si un fel de pancarda mare pe care scria ”Happy B'day , Abby!” cu litere foarte frumoase , scrise de Steph, care avea un adevarat talent la scris caligrafic; eu si Darius ne-am ocupat de tortul imens de ciocolata si restul au aranjat camera, au lipit doua mese imense una langa alta si au asezat canapelele in jurul lor. Am adus muzica, fiecare a venit cu cate un cd, nu ma mai distrasem de mult asa de bine planificand o petrecere surpriza.
Dupa lungi razboaie cu mine insami, am hotarat cum sa ma imbrac. Mi-am pus o camasa alba cu maneci trei sferturi si o curea neagra la mijloc iar decoletul era discret; iar in partea de jos aveam niste blugi stramti negri si niste sandalutze albastre foarte inalte cu tocul gros. Am rugat-o pe Steph sa-mi faca si mie niste bucle iar eu in schimb i-am indreptate parul, aratam diferit . M-am machiat putin mai diferit decat deobicei si mai inchis, imi placea sa folosesc negru pentru machiaj. M-am uitat in oglinda si am zambit.
Toti erau imbracati mai frumos decat deobicei, mai ales Krystal care avea o rochie scurta, stramta , fara bretele , rosie si niste pantofi inalti si negri. Arata bine cu parul blond drept.
Cu toti asteptam sa intre Abby in camera, era intuneric bezna , nu puteai sa vezi nici la doi metri in fata , ma sprijineam de Alex ca sa nu ma impiedic de ceva. Eu plus tocuri foarte inalte rezulta o calamitate !
”Krys? De ce e asa intuneric aici? Nu inteleg de ce a trebuit sa ma imbrac asa doar pentru un film!?” au auzit vocea nedumerita a lui Abby si in momentul ala am aprins lumina.
”LA MULTI ANI , ABBY!” am tipat toti deodata razand .
Fata se uita la noi cu gura cascata, nu se astepta la asa ceva, parea foarte emotionata. Trebuia sa recunosc ca Krystal facuse o treaba buna cu ea, arata grozav. Avea parul drept si blond tapat si o rochita alba cu dantela neagra foarte draguta.
”Doamne...nu pot sa cred....multumesc, sunteti grozavi.” se balbai ea din cauza emotiilor.

Petrecerea era un succes ! Abby a adorat parfumul pe care i l-a creat Benji si totul a fost de vis, toti se distrau de minune, muzica se auzea tare si clar si toti dansau, eu am facut o pauza timp in care am baut un pahar de sampanie.

Ladies and gentlemen
It's my pleasure to introduce to you
He's a friend of mine

Am sarit usor in sus de entuziasm, tocmai incepuse una din melodiile mele preferate: Justin Timberlake-Senorita. Nici nu am apucat bine sa intru in ringul de dans pentru ca Alex s-a prezentat in fata mea cu mana intinsa, invitandu-ma sa dansez.Am acceptat cu un zambet , imediat am observat ca era un dansator grozav , ma conducea usor pe ringul de dans, ne miscam gratios. Norocul meu era ca am facut dans, aveam dansul in sange sau cel putin asa zicea mama.

Senorita, I feel for you
You deal with things, that you don't have to
He doesn't love ya, I can tell by his charm
But you could feel this real love
If you just lay in my...

Running fast in my mind
Girl don't you slow it down
If we carry on this way
This thing might leave the ground
How would you like to fly?
That's how my queen should ride
But you still deserve the crown
or hasn't it been found?
Mamma listen

Toata lumea s-a oprit din dans si ne priveau , simteam cum mi-se inrosesc obraji , aveam o frica teribila de scena, nu-mi placea sa ma priveasca lumea. Insa Alex ma ajuta foarte mult, nu stiu cum facea sau ce facea, dar cand ma uitam la el , toti din jurul meu pareau sa dispara. Melodia se terminase si eu l-am imbratisat pe Alex , toti au inceput sa aplaude, pana si Krystal. Am zambit multumita de mine si m-am dus sa imi termin paharul de sampanie.

Am ramas ultima, inca mai faceam curat. Toti s-au dus sa se culce, promitand ca o sa se ocupe maine de curatenie, dar eu inca mai aveam energie asa ca am hotarat sa mai adun niste chestii de pe acolo. Mi-am scos pantofii din picioare, ma dureau picioarele de la cat am dansasem, dar totul a fost extraordinar. Nu m-am mai distrat asa de mult si nici macar nu m-am impiedicat astazi.
Deodata lumina s-a stins, era foarte intuneric , era patru dimineata . Am incercat sa merg dar m-am impiedicat si am cazut in genunchi. Cineva m-a ridicat si mi-a pus mana la ochii, am inceput sa rad , cine mai putea sa fie treaz la ora asta?
”Darius ai chef de glume?”
Baiatul m-a intors spre el , am ametit usor, trebuia sa fie un baiat , cel putin asa parea dupa mainile destul de puternice. Am incercat sa-l fac sa-si ia mana de la ochii mei , dar nu aveam nicio sansa , era prea puternic in comparatie cu mine. Deja incepusem sa ma sperii, cine era acolo si ce vroia cu mine?! Am inceput sa ma agit , in momentul ala m-a tras spre el si am simtit cum buzele lui au atins buzele mele.

[kiss_me_deea]

buna
stiu ca ma bag unde nu ar trebui dar parerea mea este ca nu ar trebui sa va certati.

LoveNight daca ai o critica mai dura spune-o nu sugera ca ai avea-o dar nu vrei sa o spui pentru ca nu vrei ca autoarea sa se supere. si unele cuvinte suna mai bine in engleza intr-o propozitie decat in romana.

Kita nu ar trebui sa te superi din ori ce comentariu sau o gluma mai proasta. si cu siguranta nu are trebui sa te opresti din scris.

revenind la fic
imi place ideea, este originala. sunt foarte curioasa in legatura cu persoana care a sarutat-o pe Amee, sper ca ne vei spune cat mai curand cine este.
astept continuarea si nu te lasa de scris.
bye bye