24-07-2009, 03:59 PM
Capitolul 4 Plecarea
Dis-de-dimineata m-am trezit cu multe ganduri noi. Leon plecase atunci cand ma trezisem eu, cu atat mai bine, cred. Mi-am facut dusul de dimineata, m-am schimbat in haine obisnuite, un tricou negru si o pereche de blugi de aceeasi culoare. Mi-am scos valiza in care urma sa imi impachetez lucrurile pentru plecarea mea acolo. Acolo, unde toate amintirile imi vor revenii in minte, insa acolo in acel loc unde practic totul incepuse, acolo se va sfarsit. Hotarat mi-am impachetat toate lucrurile de care urma sa am nevoie si am iesit pe usa camerei, iar apoi am coborat scarile pana la parter unde m-am incaltat cu o pereche de tenisi albi cu sireturi, dupa parerea mea, prea lungi.. Apoi am iesit pe usa spre masina mea rosie. Am scos-o din garaj si am pornit pe strazile aglomerate spre Kaleido Starge. Cand am ajuns am parcat exact in fata intrari , nu ma mai interesa nimic, nici ca nu parcasem regulamentar. Am intrat ca o furtuna, cu privirea mea de demon marcata pe fata si cu inima inghetata. Daca Leon avea chef de joaca cu Blaze, atunci sa o faca ce vrea. Domne ce prost fusesem. Si eu mai eram si ingrijorat pentru el ca nu cumva Blaze sa ii fi facut ceva rau. Sa ii ia dracu pe toti. Si pe Kaleido Starge la fel. Ma trezisem prost, stiam asta. Si daca cumva cineva avea de gand sa ma calce pe coada mea de ......pe coada, va trebui sa imi suporte crizele. Am intrat in sala de antrenamente, acolo era adunarea. Kalos trebuia sa ne spuna exact ce aveam de facut deoarece el nu mergea o lasa pe scumpa mea de Layla sa fie sefa in locul lui. Cand am ajuns toti si-au indreptat privirile spre mine. Oare aratam ca un extraterestru. M-am uitat la oglinda din spatele meu si aratam...normal. Ei bine nu chiar normal, aratam mai altfel. De obicei niciodata nu mergeam la Kaledio Star imbracat in tricou si blugi. Veneam aici in costum si mai tot timpul eram imbracat in echipamentul meu. Am oftat adang si am continuat sa ma apropi de ei, inca se uitau la mine cu gurile deschise. M-am uitat in jos nevrand sa le mai vad fetele idioate, printre care si cea a lui Leon. Iar langa el l-am vazut si pe Blaze. Un ranjet mi-a aparut si m-a facut sa ma gandesc numai la prostii. Am tras aer adanc in piept apoi l-am eliminat, ma simteam mai bine acum. Mi-am ridicat privirea cu un zambet seducator si m-am apropiat de Layla, poate prea mult fiindca reactia ei m-a surprins. S-a rusinat. Off....asta imi mai lipsea acum. Kalos continua sa ne dea indicatii despre ce trebuie sa facem in Monaco, unde este hotelul, unde o sa ne antrenam si multe alte lucruri la care nu eram atent, deoarece cunosteam acel oras la perfectie insa nu multi din cei prezenti acolo stiau acest lucru. . Eram plictist de moarte asa ca mi-am permis sa il intrerup pe Kalos.
-Putem pleca odata ? Nu ai sa ma tii aici toata dimineata nu? Am spus eu iritat de atata palavrageala inutila.
Kalos a dat din cap explicand astfel ca nu o sa ma tina toata dimineata. Apoi a spus ceva ce nu prea am fost atent sa retin.
-Yuri stiu ca il cunosti pe Blaze de cand esti mic si din cate stiu eu relatiile dintre voi nu sunt de pace asa ca te rog ca pe aceasta perioada sa fie pace. Acum puteti pleca.
In sfarsit. Acum putem pleca. Uneori ma enerva palavrageala lui Kalos.
-Yuri-kun esti suparat. Vocea Sorei ma trezi din propiile mele conversatii .
- De ce crezi asta? O intreb eu raspunzandu-i la zambetul care mi-l oferi.
- Nu stiu...exact.Dar esti altfel. Esti...ca la inceput. Vocea fiindu-i trista si joasa, temandu-se ca am sa ma supar. Insa era adevarat , era aceeasi atitudine ca la incepu, poate nu chiar la fel, insa ....aproximativa.
- Stai linistita o sa imi treaca . Vi cu mine in masina? Am intrebat-o . Raspunse vesele ca „da†. In spatele meu se afla Leon si Blaze. M-am indreptat spre masina mea parcata neregulamentar si am bagat cheia in contac. Sora veni repede si isi puse bagajul in portbagaj. Observam privirile ce erau atintite asupra mea insa nu voiam sa le dau atentie. I-am deschis usa din fata , iar Sora se asezase confortabil pe scunul masiini, dupa ce am inchis-o mi-am permis sa le arat bunilor mei prieteni un zambet. Leon si Blaze erau langa masina mea uitandu-se la mine si Sora. Le-am zambit si am luat-o prin spatele masinii spre locul soferului. Leon ma prinse puternic de mana, m-am straduit sa nu ma enervez si m-am intors cu zambetul inca pastrat pe buze . M-am uitat la bratul lui ce il stragea pe al meu si in acest timp imi dadu drumul.
- S-a intamplat ceva, Leon ? Vocea imi trada raceala din suflet pe care o falsificam cu cea mai mare naturalete. I-am zambit intr-un fel scarbit si observase acest lucru si imi bagase si el o privire ucigatoare.
- Nu...inca. Voiam sa iti spun ca ..... -isi intrerupse propozitia, am sesizat ca nu mai voia sa spuna acelasi lucru si incerca sa gaseasca altceva de spus- nu vreau sa afle nimeni despre intamplarile petrecute. Eu cu Blaze mi-am rezolvat conturile, tu...tu nu trebuie sa te bagi in asta.
Ok...M-a durut, si inca rau de tot. Dar nu aveam de gand sa imi las garda jos si sa vada ca sufar din cauza vorbelor sale. Pana la urma era viata lui Leon Oswald si nu a mea. Deci nu trebuia sa ma intereseze, cand ceva iti este interzis pai interzis este si asa va ramane. Mi-am ridicat privirea fiindca era indreptata in jos spre asfalt. Am zambit si i-am raspuns.
-Imi pare rau sa iti spun....dar mi-a pierit interesul fata de tine, fata de...prietenia ta si de persoana ta. Asa ca scuteste-ma. Fa ce doresti din viata ta, poti sa o distrugi ca eu nu te voi mai ajuta. Acum permite-mi sa plec.
M-am intors cu spatele la el si m-am indreptat spre locul soferului. Sora ma astepta zambind. Am vorbit cateva lucruri cu ea pana cand am ajuns la aeroport. Din cate am aflat ea era mai bine informata decat mine cu antrenamentele. A fost surpinsa cand a vazut ca habar nu aveam despre ce era vorba. Dar isi amintise ca atunci cand vorbise toate echipa de la Kaleido despre noul spectacol eu si Leon nu eram prezenti. Da...eu si el. Gandurile imi zburau la copilaria mea cu Leon si cu sora sa. Nu eram atent cand Sora vorbea prindeam putine fraze. Intelesesem ca urma sa interpretam povestea „In ghearele infernului†. Nu auzisem aceasta poveste, dar nu mai conta. Eram printre primii in aeroport. Avionul personal de la Kaleido Starge urma sa ne duca in Monaco. Cand am coborat din masina am observat-o pe Layla ce era si ea acolo. Am stat sprijinit de masina asteptand sa plecam. Sora inca era langa mine.
-Yuri-kun tot cred ca ai patit ceva. Esti foarte retras si rece. Esti suparat pe mine.
-Sora incerca sa nu te mai bagi in vietile altora fiindca unii s-ar putea simtii invadati, intelegi nu? I-am spus cu o voce ca de gheata. Observam ca avea ochii in lacrimi . Insa era prea insistenta si isi dadea seama de ceea ce eu nu voiam sa afle nimeni. Asa ca era mai bine sa o indepartez de mine. Layla observase cum Sora fugise de langa mine. In cateva minute era langa mine.
-Ce s-a intamplat? Mi se adresa ea mie, privirea ei sfidatoare si de stapana ma irita. Trebuia ea sa afle tot. Desi mereu se zvonea ca sub masca mea rece se afla un suflet bland, poate nu era asa si poate chiar era adevarat ca eram demonul cu chip de inger si inima de gheata. Layla imi era asa simpatica, de draga, incat nu stiu de ce acum gandesc asa urat despre ea si de ce prezenta ei ma indispune.
- Nu e treaba ta. Eu nu ma amestec in viata ta asa ca te rog sa nu te amesteci nici tu in a mea. E problema mea ce fac.
-Da asa e...insa tu si Sora sunteti prietenii mei si nu vreau sa va certati sau sa fiti suparati. Ce ipocrita....de ce acum ii pasa. Inainte ea se certa cu toata lumea, iar acum vrea ca toti sa ne intelegem bine. Mai suntem si prieteni ei. A uitat cand o considera pe Sora rivala ei? Si acum o considera inca o amenintare? Of...nu o sa se schimbe niciodata.
-Prietenii tai......ai avut vreodata prieteni, Layla? Adresandu-i aceasta intrebare era un idiot, un badaran. Insa nu putut tace din gura. Imi pare rau, de ce am spus. M-am trezit rau. Iarta-ma.
Ii zambisem sincer. Chiar imi parea rau. Stiam cum cuvintele mele au lovit-o, asa cum si pe mine ma lovise multe cuvine. Imi raspunse la zambet, imbratisandu-ma. Poate imi placea mai mult Layla de dinainte, mai sigura pe ea. Cea de acum depindea de cei din jur si mie cel putin nu prea imi convenea. Mi-am incruntat sprancenele, ce puteam sa ii mai fac. Devenise slaba...prea slaba si la propriu si la figurat. Oare fata asta manca ceva?
-Hei Layla dar tu mananci ceva vreodata? Se uita la minte cu o expresie intrabatoare. Nu ti se pare ca te-ai cam ingrasat? Am inceput eu sa rad . Doar glumeam de ea fiindca era prea slaba.
-Ha, ha, ha. Spuse ea sarcastica. Trebuie sa mergem au sosit deja Blaze si Leon. M-am uitat la ea urat si si-a dat seama. Off...Yuri stiu ca Blaze iti face viata amara, dar parca nu l-ai sti chiar daca e mai mare ca noi la ani , la minte tot un pusti ramane.Apropo Kalos mi-a dat biletele pentru avion si cu colegi cu care o sa stam. Se pare ca ai cazut cu Leon.
M-a traznit fulgerul. Deci asta era. Aveam cosmaruri. Nu era adevarat. Nu se putea asa ceva. Am prins-o pe Layla de mana.
-Dar Layla...eu nu...eu vreau sa stau cu tine, te rog. Am spus eu cu o fata de catelus. Insa din spatele meu aparuse Leon.
-Dar de ce Yuri crezi ca o sa te musc prea tare in avion? Spuse el glumet. De as avea un ciocan invizibit ce i-as da una in fata aia a lui. Am tras aer in piep si apoi l-am eliminat calamandu-ma.
-Prezenta Laylai ma binedispune. Suntem prieteni foarte buni, poate mai mult decat prieteni si de aceea imi place sa stau langa ea.
Bunadispunere a lui s-a dus odata cu adierea vantului ce tocmai incepuse. Daca m-ar putea otravi cu propiai privire sigur eram acum pe jos suferind de durere. Insa ii multumeam lui Dumnezeu ca asa ceva nu se poate . I-am zambit si am luat-o pe Layla care era rosie in obraji din cauza vorbelor mele si am mers spre avion. Pana la urma tot cu ea am stat. Exact cum am vrut. Acum urma sa zburam spre Monaco. Orasul in care jurasem sa nu mai calc. Insa destinul se intoarce mereu in potriva mea. E ca un bumerang il arunci cu o forta mare sperand sa se duca cat mai departe, iar el se intoarce cu aceeasi forta spre tine. Of.....sa inteleg ca viata mea cea linistita s-a sfarsit si odata cu venirea lui Blaze a reinceput calvarul ce sperasem ca se terminase demult.....
Nu ma voi mai amagi cu vise, nu o sa mai traiesc din sperante , iluziile au disparult din viata mea si si-a facut loc adevarata realitate.
Dis-de-dimineata m-am trezit cu multe ganduri noi. Leon plecase atunci cand ma trezisem eu, cu atat mai bine, cred. Mi-am facut dusul de dimineata, m-am schimbat in haine obisnuite, un tricou negru si o pereche de blugi de aceeasi culoare. Mi-am scos valiza in care urma sa imi impachetez lucrurile pentru plecarea mea acolo. Acolo, unde toate amintirile imi vor revenii in minte, insa acolo in acel loc unde practic totul incepuse, acolo se va sfarsit. Hotarat mi-am impachetat toate lucrurile de care urma sa am nevoie si am iesit pe usa camerei, iar apoi am coborat scarile pana la parter unde m-am incaltat cu o pereche de tenisi albi cu sireturi, dupa parerea mea, prea lungi.. Apoi am iesit pe usa spre masina mea rosie. Am scos-o din garaj si am pornit pe strazile aglomerate spre Kaleido Starge. Cand am ajuns am parcat exact in fata intrari , nu ma mai interesa nimic, nici ca nu parcasem regulamentar. Am intrat ca o furtuna, cu privirea mea de demon marcata pe fata si cu inima inghetata. Daca Leon avea chef de joaca cu Blaze, atunci sa o faca ce vrea. Domne ce prost fusesem. Si eu mai eram si ingrijorat pentru el ca nu cumva Blaze sa ii fi facut ceva rau. Sa ii ia dracu pe toti. Si pe Kaleido Starge la fel. Ma trezisem prost, stiam asta. Si daca cumva cineva avea de gand sa ma calce pe coada mea de ......pe coada, va trebui sa imi suporte crizele. Am intrat in sala de antrenamente, acolo era adunarea. Kalos trebuia sa ne spuna exact ce aveam de facut deoarece el nu mergea o lasa pe scumpa mea de Layla sa fie sefa in locul lui. Cand am ajuns toti si-au indreptat privirile spre mine. Oare aratam ca un extraterestru. M-am uitat la oglinda din spatele meu si aratam...normal. Ei bine nu chiar normal, aratam mai altfel. De obicei niciodata nu mergeam la Kaledio Star imbracat in tricou si blugi. Veneam aici in costum si mai tot timpul eram imbracat in echipamentul meu. Am oftat adang si am continuat sa ma apropi de ei, inca se uitau la mine cu gurile deschise. M-am uitat in jos nevrand sa le mai vad fetele idioate, printre care si cea a lui Leon. Iar langa el l-am vazut si pe Blaze. Un ranjet mi-a aparut si m-a facut sa ma gandesc numai la prostii. Am tras aer adanc in piept apoi l-am eliminat, ma simteam mai bine acum. Mi-am ridicat privirea cu un zambet seducator si m-am apropiat de Layla, poate prea mult fiindca reactia ei m-a surprins. S-a rusinat. Off....asta imi mai lipsea acum. Kalos continua sa ne dea indicatii despre ce trebuie sa facem in Monaco, unde este hotelul, unde o sa ne antrenam si multe alte lucruri la care nu eram atent, deoarece cunosteam acel oras la perfectie insa nu multi din cei prezenti acolo stiau acest lucru. . Eram plictist de moarte asa ca mi-am permis sa il intrerup pe Kalos.
-Putem pleca odata ? Nu ai sa ma tii aici toata dimineata nu? Am spus eu iritat de atata palavrageala inutila.
Kalos a dat din cap explicand astfel ca nu o sa ma tina toata dimineata. Apoi a spus ceva ce nu prea am fost atent sa retin.
-Yuri stiu ca il cunosti pe Blaze de cand esti mic si din cate stiu eu relatiile dintre voi nu sunt de pace asa ca te rog ca pe aceasta perioada sa fie pace. Acum puteti pleca.
In sfarsit. Acum putem pleca. Uneori ma enerva palavrageala lui Kalos.
-Yuri-kun esti suparat. Vocea Sorei ma trezi din propiile mele conversatii .
- De ce crezi asta? O intreb eu raspunzandu-i la zambetul care mi-l oferi.
- Nu stiu...exact.Dar esti altfel. Esti...ca la inceput. Vocea fiindu-i trista si joasa, temandu-se ca am sa ma supar. Insa era adevarat , era aceeasi atitudine ca la incepu, poate nu chiar la fel, insa ....aproximativa.
- Stai linistita o sa imi treaca . Vi cu mine in masina? Am intrebat-o . Raspunse vesele ca „da†. In spatele meu se afla Leon si Blaze. M-am indreptat spre masina mea parcata neregulamentar si am bagat cheia in contac. Sora veni repede si isi puse bagajul in portbagaj. Observam privirile ce erau atintite asupra mea insa nu voiam sa le dau atentie. I-am deschis usa din fata , iar Sora se asezase confortabil pe scunul masiini, dupa ce am inchis-o mi-am permis sa le arat bunilor mei prieteni un zambet. Leon si Blaze erau langa masina mea uitandu-se la mine si Sora. Le-am zambit si am luat-o prin spatele masinii spre locul soferului. Leon ma prinse puternic de mana, m-am straduit sa nu ma enervez si m-am intors cu zambetul inca pastrat pe buze . M-am uitat la bratul lui ce il stragea pe al meu si in acest timp imi dadu drumul.
- S-a intamplat ceva, Leon ? Vocea imi trada raceala din suflet pe care o falsificam cu cea mai mare naturalete. I-am zambit intr-un fel scarbit si observase acest lucru si imi bagase si el o privire ucigatoare.
- Nu...inca. Voiam sa iti spun ca ..... -isi intrerupse propozitia, am sesizat ca nu mai voia sa spuna acelasi lucru si incerca sa gaseasca altceva de spus- nu vreau sa afle nimeni despre intamplarile petrecute. Eu cu Blaze mi-am rezolvat conturile, tu...tu nu trebuie sa te bagi in asta.
Ok...M-a durut, si inca rau de tot. Dar nu aveam de gand sa imi las garda jos si sa vada ca sufar din cauza vorbelor sale. Pana la urma era viata lui Leon Oswald si nu a mea. Deci nu trebuia sa ma intereseze, cand ceva iti este interzis pai interzis este si asa va ramane. Mi-am ridicat privirea fiindca era indreptata in jos spre asfalt. Am zambit si i-am raspuns.
-Imi pare rau sa iti spun....dar mi-a pierit interesul fata de tine, fata de...prietenia ta si de persoana ta. Asa ca scuteste-ma. Fa ce doresti din viata ta, poti sa o distrugi ca eu nu te voi mai ajuta. Acum permite-mi sa plec.
M-am intors cu spatele la el si m-am indreptat spre locul soferului. Sora ma astepta zambind. Am vorbit cateva lucruri cu ea pana cand am ajuns la aeroport. Din cate am aflat ea era mai bine informata decat mine cu antrenamentele. A fost surpinsa cand a vazut ca habar nu aveam despre ce era vorba. Dar isi amintise ca atunci cand vorbise toate echipa de la Kaleido despre noul spectacol eu si Leon nu eram prezenti. Da...eu si el. Gandurile imi zburau la copilaria mea cu Leon si cu sora sa. Nu eram atent cand Sora vorbea prindeam putine fraze. Intelesesem ca urma sa interpretam povestea „In ghearele infernului†. Nu auzisem aceasta poveste, dar nu mai conta. Eram printre primii in aeroport. Avionul personal de la Kaleido Starge urma sa ne duca in Monaco. Cand am coborat din masina am observat-o pe Layla ce era si ea acolo. Am stat sprijinit de masina asteptand sa plecam. Sora inca era langa mine.
-Yuri-kun tot cred ca ai patit ceva. Esti foarte retras si rece. Esti suparat pe mine.
-Sora incerca sa nu te mai bagi in vietile altora fiindca unii s-ar putea simtii invadati, intelegi nu? I-am spus cu o voce ca de gheata. Observam ca avea ochii in lacrimi . Insa era prea insistenta si isi dadea seama de ceea ce eu nu voiam sa afle nimeni. Asa ca era mai bine sa o indepartez de mine. Layla observase cum Sora fugise de langa mine. In cateva minute era langa mine.
-Ce s-a intamplat? Mi se adresa ea mie, privirea ei sfidatoare si de stapana ma irita. Trebuia ea sa afle tot. Desi mereu se zvonea ca sub masca mea rece se afla un suflet bland, poate nu era asa si poate chiar era adevarat ca eram demonul cu chip de inger si inima de gheata. Layla imi era asa simpatica, de draga, incat nu stiu de ce acum gandesc asa urat despre ea si de ce prezenta ei ma indispune.
- Nu e treaba ta. Eu nu ma amestec in viata ta asa ca te rog sa nu te amesteci nici tu in a mea. E problema mea ce fac.
-Da asa e...insa tu si Sora sunteti prietenii mei si nu vreau sa va certati sau sa fiti suparati. Ce ipocrita....de ce acum ii pasa. Inainte ea se certa cu toata lumea, iar acum vrea ca toti sa ne intelegem bine. Mai suntem si prieteni ei. A uitat cand o considera pe Sora rivala ei? Si acum o considera inca o amenintare? Of...nu o sa se schimbe niciodata.
-Prietenii tai......ai avut vreodata prieteni, Layla? Adresandu-i aceasta intrebare era un idiot, un badaran. Insa nu putut tace din gura. Imi pare rau, de ce am spus. M-am trezit rau. Iarta-ma.
Ii zambisem sincer. Chiar imi parea rau. Stiam cum cuvintele mele au lovit-o, asa cum si pe mine ma lovise multe cuvine. Imi raspunse la zambet, imbratisandu-ma. Poate imi placea mai mult Layla de dinainte, mai sigura pe ea. Cea de acum depindea de cei din jur si mie cel putin nu prea imi convenea. Mi-am incruntat sprancenele, ce puteam sa ii mai fac. Devenise slaba...prea slaba si la propriu si la figurat. Oare fata asta manca ceva?
-Hei Layla dar tu mananci ceva vreodata? Se uita la minte cu o expresie intrabatoare. Nu ti se pare ca te-ai cam ingrasat? Am inceput eu sa rad . Doar glumeam de ea fiindca era prea slaba.
-Ha, ha, ha. Spuse ea sarcastica. Trebuie sa mergem au sosit deja Blaze si Leon. M-am uitat la ea urat si si-a dat seama. Off...Yuri stiu ca Blaze iti face viata amara, dar parca nu l-ai sti chiar daca e mai mare ca noi la ani , la minte tot un pusti ramane.Apropo Kalos mi-a dat biletele pentru avion si cu colegi cu care o sa stam. Se pare ca ai cazut cu Leon.
M-a traznit fulgerul. Deci asta era. Aveam cosmaruri. Nu era adevarat. Nu se putea asa ceva. Am prins-o pe Layla de mana.
-Dar Layla...eu nu...eu vreau sa stau cu tine, te rog. Am spus eu cu o fata de catelus. Insa din spatele meu aparuse Leon.
-Dar de ce Yuri crezi ca o sa te musc prea tare in avion? Spuse el glumet. De as avea un ciocan invizibit ce i-as da una in fata aia a lui. Am tras aer in piep si apoi l-am eliminat calamandu-ma.
-Prezenta Laylai ma binedispune. Suntem prieteni foarte buni, poate mai mult decat prieteni si de aceea imi place sa stau langa ea.
Bunadispunere a lui s-a dus odata cu adierea vantului ce tocmai incepuse. Daca m-ar putea otravi cu propiai privire sigur eram acum pe jos suferind de durere. Insa ii multumeam lui Dumnezeu ca asa ceva nu se poate . I-am zambit si am luat-o pe Layla care era rosie in obraji din cauza vorbelor mele si am mers spre avion. Pana la urma tot cu ea am stat. Exact cum am vrut. Acum urma sa zburam spre Monaco. Orasul in care jurasem sa nu mai calc. Insa destinul se intoarce mereu in potriva mea. E ca un bumerang il arunci cu o forta mare sperand sa se duca cat mai departe, iar el se intoarce cu aceeasi forta spre tine. Of.....sa inteleg ca viata mea cea linistita s-a sfarsit si odata cu venirea lui Blaze a reinceput calvarul ce sperasem ca se terminase demult.....
Nu ma voi mai amagi cu vise, nu o sa mai traiesc din sperante , iluziile au disparult din viata mea si si-a facut loc adevarata realitate.
![[Imagine: innocentlovesig.png]](http://img98.imageshack.us/img98/6447/innocentlovesig.png)
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria
![[Imagine: chibi_1900.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1900.gif)
