Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Cum ar fi daca...

#1
Cap 1

“Cei doi se privira in ochi pret de cateva clipe, apoi buzele lor se intalnira intr-un sarut pasional, iar limbile lor intr-un dans erotic…”.
- E atat de romantic, suspina o tanara de 18 ani oprindu-se din citit si strangand cartea la piept. Nu crezi? Fata isi atinti privirile asupra prietenei sale asteptand ca aceasta sa o aprobe. Dar nu primi din partea ei raspunsul pe care il dorea.
- Romantic? Glumesti, nu? Sandra, mie mi se pare o scena dintr-un film pentru adulti, si nu romantic. Eu nu inteleg cum poti citi carti de astea, si arunca o privire dispretuitoare spre cartea din bratele prietenei ei romantice.
Sandra stranse cartea la piept mai tare, incercand sa o protejeze parca de dispretul din ochii de culoarea turcoazului, si dupa ce spuse ceva pentru ea, continua sa citeasca de data aceasta cu voce scazuta.
Sandra era o fata obisnuita. Era linistita, prea linistita spunea Aiko, romantica, cam aeriana si uneori prea nepasatoare fata de lumea din jur, ceea ce o scotea din sarite pe prietena ei. Sandra era blonda, cu ochii verzi si scanteietori, cu buze pline si trasaturi frumoase. Era inalta si slaba, iar vocea ei era placuta si dulce ca mierea, linistind pana si cele mai cumplite furtuni. Probabil ca asta o atrasese pe Aiko, care in contrast, ea isca furtunile. Sandra, intr-un cuvant spus, era frumoasa. Baietii roiau in jurul ei, dar blonda rareori baga pe cineva in seama. Intrebata de ce nu le acorda atentie, ea a raspuns simplu: “ Inca astept barbatul perfect”. Aiko s-a inecat cu sucul, Yuri a cazut de pe scaun si Hana a ridicat o spranceana. Aiko a ridicat apoi ochii spre cer si a intrebat ironic: “ Asa e la voi in Anglia?”, dupa care s-a ridicat de pe scaun si a plecat fara sa se intoarca sau sa zica ceva. Sandra nu a inteles pe moment de ce prietena ei s-a suparat asa de tare, dar mai tarziu a aflat de la Hana ca Aiko are idei rigide in ce priveste “barbatul perfect”. Sandra isi propuse sa vorbeasca cu ea intr-o zi si sa o intrebe de ce e atat rece. O singura privire din partea prietenei ei a fost de ajuns insa sa o faca sa se razgandeasca si sa amane discutia. “Alta data” isi spunea Sandra.
Sandra e in Tokyo de la 16 ani. La inceput i-a fost greu sa se acomodoze, ca orice fata care isi schimba scoala, prietenii, orasul. Fetele o invidiau sau unele o considerau “cu aere”. Aiko a fost prima care s-a luat de ea si prima care i-a devenit prietena. Nici ea nu stia cum s-a intamplat sa devina prietene asa bune, stia doar ca s-a intamplat. Un zambet discret i-a aparut pe buzele rosii , iar privirea de smarald s-a ridicat din cartea de dragoste pe care ea o adora, pentru a isi privi prietena ce statea aplecata deasupra birolului incercand sa deseneze ceva.
- Aiko, ce faci? Mai esti suparata?
Aiko doar a dat din cap in semn ca nu, dar fata ei intunecata spunea altceva.
- Aiko, promit sa nu iti mai citesc pasaje de acestea. Nu mi-am dat seama ca le detesti asa de mult.
- E in regula, ma enerveaza doar ca nu imi iasa desenul. Aiko isi arata unul din rarele ei zambete, lucru ce o facu pe Sandra sa se intrebe de ce Aiko nu vrea sa rada mai des.
- Ce desenezi? Blonda puse cartea de o parte pentru a se ridica si a-si baga mainile in parul negru ca pana de corb. Ii placea sa se joace cu el.
- Aiko ai un par foarte frumos, replica tanara nelasandu-si prietena sa raspunda la prima intrebare.
- Parul meu? Fata se stramba si isi roti o suvisa neagra pe deget dupa care ii dadu drumul. Nu cred, se incrunta in continuare. Parul tau este frumos, parul meu este doar un par obisnuit. Sunt multe fete cu un par ca al meu.
- Si ai si niste ochi frumosi... nu am mai vazut japonezi cu astfel de ochi, continua fata fara sa ia in seama replicile prietenei ei.
- Ce vrei de fapt Sandra? Aiko se supara si ii dadu mana la o parte. Nu ii placea ca cineva sa spuna lucruri despre felul in care arata ea. Nu ii placeau complimentele la adresa ei pur si simplu pentru ca nu se credea frumoasa. Sandra era frumoasa. Ea nu.
Ca si cum nu ar fi auzit-o, blonda intreba din nou:
- Stii ce semnifica numele tau, Aiko?
- …N..u, ezita bruneta
- Iubire, Aiko, iubire, sopti Sandra infiorata. As vrea sa am si eu un nume ca al tau.
- Nu incepe! Tanara se ridica de pe scaun rasturnand si spargand ce cadea in mana ei. Ti-am zis de mai multe ori sa incetezi. Sau…
- Sau…Sandra astepta o continuare care nu veni. De ce tie frica sa iubesti?cuvintele erau spuse pe un ton calm care pe moment avu darul de a o linisti pe fata din fata ei. Dar sensul cuvintelor o infuriara din noi pe tanara si iesi din camera trantind usa…
“ Aiko…”

**

Era adevarat, Sandra era prietena ei buna, poate cea mai buna, in orice caz mai buna chiar si decat Hana. Dar asta nu ii dadea dreptul sa se bage in viata ei. Bruneta mergea cu pasi repezi, incercand sa evite multimea. Cu blugii largi si hanorac, parul negru prins la spate, Aiko nu prea iesea in evidenta. Nici nu dorea de astfel, sa iasa in evidenta. “ La dracu…” isi dadu seama, ca in graba, uitase sa isi ia sapca. “ Sapca cea de toate zilele” gandi fata si trecu mai departe strada. Incetini pasul si isi indrepta privirea spre parcul din dreapta ei. Erau multe amintiri acolo pe care ar fi vrut sa le mai traiasca o data. Erau amintiri frumoase. Acolo era copilaria ei. Intoarse capul. Nu mai vroia sa isi aminteasca. Dupa amintirile frumoase urmau cele rele. Trecu mai departe.
- Aikoooooooo! Stai!
- La dracu’ ce mai e?intoarse capul la timp sa vada o tanara de aceeasi varsta cu ea, 18 ani, ce se indrepta grabita spre ea, avand 4 sacose in maini. Cu fustita scurta, bluza mulata si multe accesorii, Hana era sigur o fata atragatoare. Parul ii atrasese in mod special atentia brunetei. Parul de culoarea roz, mov, albastru, galben…verde.
- Ce dracu ti-ai facut la par?intreba Aiko stupefiata. Ce naiba, esti curcubeu?
- Iti place? Hana ii zambi cu gura pana la urechi, deloc descurajata de felul in care a intampinat-o prietena ei. Uite mi-am luat farduri noi, si inchise ochii pentru ai arata nuantele de albastru.
- Ma abtin sa zic cum arati, ofta bruneta si porni mai departe cu Hana dupa ea. Ai fost la mall? O intreba pe tanara cu sacosele dupa ea.
- Da! Au fost reduceri, a fost grozav, cred ca am vazut si pentru tine ceva. Poate mergem curand impreuna. Hana se uita cu ochi critici la hainele prea largi ale prietenei ei.
- Poate nu. Ma simt bine asa.
Hana stia ca daca insista, bruneta putea sa izbucneasca in mijlocul strazii si sa faca o scena, asa ca se abtinu.
- M-a sunat Sandra.
Aiko putu sa isi imagineze cu usurinta convorbirea celor doua. Blonda, cu vocea ei placuta si calma, dar cu o nuanta de ingrijorare, ii spune lui Hana ca prietena lor iar a avut o iesire, sa nu faca ceva, ca nu intelege de ce isi neaga sentimentele si alte bazaconii. Cartile astea de dragoste. Fir-ar.
Hana ii spune ca se afla la mall si ca probabil o va gasi pe strada mergand repede ca de fiecare data cand se enerveaza. Aiko isi dadu ochii peste cap. Fetele astea.
- Ne intalnim peste doua ore in fata la mall. Vine si Yuri. Ai inteles?intreba tanara asteptandu-se ca Aiko sa nu fi fost atenta. Se mira sa auda un DA repezit si o vazu cum trece pe cealalta parte.


**

Aiko adora singuratatea. Nu ca ii placea sa stea izolata, dar linistea din camera ei o facea sa rasufle usurata de multe ori. Arunca o privire spre oglina. Ochii de culoarea turcoazului ii straluceau , dar ea paru sa nu observe. Avea un ten curat, alb, dar ei nu ii placea. Vroia ca pielea ei sa fie mai inchisa. Prietenele ei mergeau la solar, ei i se parea ca e o pierdere de vreme. Parul de un negru intens era prins strans la spate, doar doua suvite se deprinsera si erau date dupa ureche. I se parea ca este urata. Nicioadata nu vedea finetea trasaturilor, ochii incredibil de frumosi, pielea ei alba, obrajii trandafirii, buzele de culoarea macului rosu. Ea stia doar ca trebuia sa scoata naibii oglinda aia din camera, sa o arunce si sa dea muzica aia blestemata tare ca sa nu isi mai auda gandurile. Deschise dulapul si se stramba. Ura soarele. Acum nu putea sa isi ia haine largi pentru ca se incalzise. O pereche de pantaloni trei sferturi si un tricou, sapca si gata. Inchise dulapul si se tranti pe pat. Auzi glasul mamei ei ca prin vis:
“- Mama, ce ai patit?fetita isi sterse cu maneca de la rochita lacrimile sarate.
- Doare…
- Ce doare, mama?
Femeia statea intinsa pe patul nu foarte curat, intr-un spital in care mirosea urat.
- Aici, sopti femeia si arata degetul spre piept.
- Te doare inima, mama?
Femeia incuviinta, iar doua lacrimi ii udara obrajii palizi.
- De ce te doare inima, mama?fetita sopti, pregatita pentru orice raspuns, oricat de rau ar fi el.
- Dragostea…
- Dragostea doare?fetita isi privi mama cu uimire. Ea stia, chiar la 6 ani, ca dragostea nu doare, ea vindeca. Asa ii spunea bunica ei. Si povestile pe care i le citea seara erau cu printi si printese care se iubeau si care traiau la nesfarsit. Mama ei se insela cu siguranta”.
Doua zile mai tarziu un doctor cu mustata si ochelari i-a spus bunicii ca mama ei murise. Fata a plans si cand a intrebat de ce murise, bunica a zis ca a murit de dragoste. I-a explicat ca tatal ei o parasise si o lasase pentru alta femeie. La varsta de 6 ani, fetita a inteles ca dragostea adevarata exista doar in basme.
“Dragostea…”
-Ce ticalos! Aiko se infuria din nou. Nu se va indragosti niciodata. Niciodata! Iar daca il va intalni vreodata pe tatal ei adevarat primul lacru pe care il va face va fi sa ii dea doi pumni. Adormi cu gandul la mama ei. Avea doua ore la dispozitie sa se odihneasca.



E primul fic...nu ma deranjeaza criticile, de fapt doresc sa primesc cateva care sa ma ajute sa ma corectez daca e nevoie. Am sa incerc sa ma tin de fic si sa nu il abandonez. Asta daca il citeste cineva binenteles. Idei si pareri...orice. Sunt deschisa la propuneriSmile
Referitor la titlu....nu stiam cum sa numesc ficul.Sper ca e in regula.Smile




Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)