Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Sadic_Soul]

Well, se pare ca Cesario a primit o noua "slujba" mult mai atragatoare si a hotarat sa plece, bine caci oricum era dat afara din casa de Kaien.Dupa toata acesta drama, Karina si Hime vor avea de suferit...insa prim cap imi vine o micuta idee:Cesario isi va continua de viata lui, ajungand un om cunioscut de afaceri, daca si hime si-ar urma tatal va avunge si el la fel, si poate soarta ii va unii mai tarziu...Chiar ma bucur ca ai mai schimbat firul narativ, pana acum era totul monoton.Acea femeie pare sigur genul lui Cesario, dci astept sa se intample lucruri interesante.
Sa pui repede nextu, si un capitol frumos a fost acesta, mai ales sfarsitul, insa Hime poate candva i-o va plati lui Cesario pentru cata suferinta ia adus.

[Just Sugar]

ce aiurea...deci Kaien chiar nu trebuia sa o loveasca pe Orihime-_-...ce dobitoc
Cesario insa ii si mai si decat Kaien...a plecat fara ca macar sa ii spuna un la revedere lui Orihime...mai ales ca ea i-a spus ca il iubeste
ma intreb despre ce slujba o fi vorba...cine ii tipa aia si unde se va duce Cesario

capitolul a fost dragutz...de abia astept sa vad ce se mai intampla
spor la scris^_^

[Lye]

Amintiri

Cat era ceasul? Cate zile au trecut de cand el a plecat? Cate amintiri continuau sa o macine pe interior? Intrebari la care nu isi putea raspunde... sau poate ca nu voia sa faca asta. Statea pe marginea piscinei, jucandu-se cu picioarele in apa ce parea sa aibe o nuannta puternica de albastru, asemenea sangelui pe care nobilii pretindeau ca il au. Parul roz si matasos cadea in valuri pe umerii acoperiti de o camasa alba si usor transparenta. Doar atat o mai facea pe Orihime sa semene cu acea fata din pozele ce se odihneau mandre pe mobilierul din lemn de artar. Ochii ce odata pareau sa sfideze pe oricine... erau acum acoperiti de o perdea apoasa, ce aluneca usor pe obrazul rumen. Isi apleca usor capul spre stanga, continuand sa isi priveasca propria reflectie in apa ce se unduia sub atingerea delicata a vantului. S-a ridicat, dezechilibrandu-se usor. Spre deosebire de alte dati, a refuzat sa mai injure. S-a rezumat doar sa ofteze. De la balconul vilei, tatal ei o privea lung. Isi tinea mainile la spate, dezaproband din cap. Incepea sa se gandeasca daca a facut bine ca i-a interzis ficei lui sa aiba o relatie cu bodyguard-ul... al carui nume prefera sa nu il mai pronunte. Brusc, usa s-a deschis puternic, reusind sa il trezeasca pe barbat din contemplatia in care a cazut, lasandu-se prada propriilor lui ganduri. Kukuru a lasat capul in jos, stergand noptiera cu o laveta galbena.
-Crezi ca am eu vre-o vina? Se aude vocea imperioasa si hotarata.
-Domnule... nu am inteles. Replica menajera usor confuza.
-Trebuia sa o las sa aiba o relatie cu tipul ala? Dar nu am vrut sa isi distruga viata langa cineva fara viitor. Ea este o Asazuki!
Batrana femeie s-a rezumat doar sa ridice nestiutoare din umeri. A preferat sa para ca nu stie... decat sa spuna o vorba deplasata.
In living, Orihime statea pe canapea, tinandu-si picioarele stranse usor la piept. Privea capatul scarilor, asteptand parca ceva. Acel ceva.... ce parea sa fi disparut complet din viata ei. Langa ea, telefonul cu diferite cristale aplicate si suna. Pe afisaj aparea un nume: Karina. A privit lumina albastra, insa nu a raspuns. Nu se simtea in stare sa poarte vre-o discutie cu cineva si mai ales sa se prefaca.Cum putea sa pretinda ca este fericita... cand si-ar fi dorit sa urle si sa plang? pana ar fi ramas fara lacrimi si glas? Si-a pus palma stanga pe barbie, incercand sa isi controleze tremuratul ce parea ca o cuprinde... posedandu-i trupul. Suferea in tacere.... si atat.
Pe cealalta parte a globului, intr-o tara dominata de cladiri masive din punct de vedere arhitectural, lucrurile erau mai linistite decat in Japonia. Pe un pat cu baldachin, acoperit cu lenjerie albastra, de matase, Cesario statea cu mainile incrucisate sub barbie. Nu purta decat o pereche de blugi inchisi la culoare, expunandu-si partea de sus a corpului, ce era ireal de perfecta. Casa in care el locuia era una dintre cele mai mari din Rusia. Incaperile uriase erau puternic decorate, in care luxul era ca la el acasa. Candelabre de cristal, covoare orientale, zei greci din marmura alba tronau in living si vasele chinezesti frumos pictate isi aveau loc de cinste in holurile lungi. Mobilierul din lemn de santal stralucea de curatenie, in timp ce mocheta grena asezata pe treptele ce te purtau spre unul dintre etaje. Roscatul si-a luat camasa neagra de pe pat, acoperindu-si trupul. Se afla acolo de aproape doua saptamani... si inca nu aflase cine este adevarata stapana a casei. Nu o cunostea decat pe cea din masina, o femeie in varsta de treizeci de ani, cu parul de un blond auriu si niste ochi albastri... hipnotici. Era o doamna cocheta si deosebit de eleganta. Nu purta decat haine din blana naturala si alte obiecte vestimentare deosebit de scumpe. Tanarul a parasit camera, inaintand pe unul dintre holurile ce forma un fel de cerc deasupra primului eraj. Isi tinea mainile in buzunare, continuand sa priveasca uimit tot ceea ce era in jurul lui. Insa atentia i-a fost atrasa de o palarie neagra, ce avea o floare uriasa, de aceiasi culoare in partea stanga. A ridicat-o, privind-o dezgustat.
-Cine naiba ar purta asa ceva?
-Eu.
Acesta a intors capul, zarind-o pe cea care l-a insotit in drumul sau din Japonia.
-Ludmilla... chiar voiam sa iti spun ca este piesa de rezistenta a creatorilor. Replica acesta schitand un zambet.
-Ai face bine sa te obisnuiesti cu astfel de haine scumpe. In curand vei incepe sa te integrezi in inalta societate. Insa nu poti face asta in blugi. Se aude vocea imperioasa si rece a blondei.
-Tot acest mister incepe sa ma enerveze. Cand voi afla cine este in spatele acestei nebunii? Intreaba roscatul tinandu-si mainile in san.
-Rabdare tinere domn. Mai intai va trebui sa inveti cateva lucruri. Cum ar fi modul in care trebuie sa porti un dialog, cum sa te descurci la diferite intruniri si baluri de caritate, mersul companiilor si cum sa faci faci adversarilor. Aminteste-ti ca esti o persoana importanta. Gata cu umila slujba de bodyguard.
-Asta inseamna ca va trebui sa ma comport ca la scoala? Spune Cesario exprimandu-si nemultumirea intr-un mod mai mult decat evident.
-Asta depinde doar de capacitatile tale. Datoria mea este sa fac din tine un adevarat domn.
Blonda a plecat, continuand sa isi tina tigarea lunga cu filtru in mana dreapta. Mersul ei era usor leganat, dar deosebit de hotarat.
-Toata chestia asta pare povestea tipic? In care baiatul sarac devine peste noapte putred e bogat. Dar nu am de ce sa ma plang. Viata asta incepe sa imi placa al naibii de tare!
Cesario a ras, coborand mai apoi treptele spre living. Era absolut fascinat de viitorul ce i se pregatea si care se dovedea a fi deosebit de stralucitor. Ciudat era ca de cand a plecat din Japonia...nu se gandise nici-un moment la Orihime. Probabil ca nu il mai interesa. Defapt...nu l-a interesat niciodata. Cert este ca lucrurile incepeau sa se schimbe pentru el... radical.

[Faiery97]

Frumos...foarte frumos....ba nu, fenomenal de frumos.
Imi place, ai descris frumos si povestea devine din ce in ce mai intortocheata.
Astept sa vad ce se intampla, adik o sa aiba un final fericit, nu? Nu m-ar mira nici daca Orihime s-ar trezi insarcinata. Bine, gata ca deja aberez, nu? :))
Daca nu ai priceput ce am spus in toata aberatia e ca imi place si ca vreau sa continui. :)

[Corina.]

Hmmm...dragut capitol...Dar am laude si critici pentru tine:

"Pe un pat cu baldachin, acoperit cu lenjerie albastra, de matase, Cesario statea cu mainile incrucisate sub barbie. Nu purta decat o pereche de blugi inchisi la culoare, expunandu-si partea de sus a corpului, ce era ireal de perfecta."

Ireal de perfecta??Cum o fi si asta...pe tine nu te zgarie pe urechi..pe mine da..

''-Asta inseamna ca va trebui sa ma comport ca la scoala? Spune Cesario exprimandu-si nemultumirea intr-un mod mai mult decat evident.''

Mai mult decat evident...poate sa fie mega evident,giga evident?..nu cred...mai reflecteaza asupra acestei exprimari:D

Descrierea arata foarte bine,si a fost foarte buna...din punct de vedere gramatical...ca din punct de vedere spiritual....de la un timp scrii foarte mecanic,inainte puneai suflet in ce scriai...acum scrii de dragul de a scrie si pentru ca urla lumea dupa capitole,valabil si in cazul ficului tau cu Naruto.Pot sa zic ca tu in general ai niste idei super geniale,dar nu le expui asa cum ar fi foare bine sa le expui.:D

Greseli de tastare nu am vazut,stai foarte bine la capitolul asta

Dialogul,este cel mai bun dintre toate lucrurile expuse de mine.:D

Cam atat am avut de spus,si noroc in continuare la tezele si testele care le mai ai.

[Yoko]

Incredibil! De azi dimineata, printre treburi, telefoane, hartoage si alte cele, cum apucam 2 minute libere ma intorceam aici sa citesc in continuare. Avand in vedere faptul ca-s nou venita, abia acum am inceput sa citesc ficuri si acesta a fost primul. Cred ca a fost cea mai buna alegere. E pur si simplu superb!
Astept cu nerabdare continuarea!

[Sadic_Soul]

Un capitol destul de interesant, excluzand asteptare.(te intelegem,examene peste examene etc).
Este insa cam scurt si actiunea este destul de monotona.Adica, fata plange dupa Fat-Frumos, tatal, care dintr-o data s-a imbunat, mai captivanta este partea cu Cesario si noile lui aventuri.
Bine, suspansul l-ai pastrat ca sa ne mai macini, insa pana la urma trebuie sa aflam despre toata povestea din Rusia.Eu, personal as vrea mai multa actiune, descrierea este frumoasa, dialogul la el, dar lipseste actiunea.

Ciudat era ca de cand a plecat din Japonia...nu se gandise nici-un moment la Orihime. Probabil ca nu il mai interesa. Defapt...nu l-a interesat niciodata

sincer, cu fraza asta ai stricat tot, stiu ca ai vrut sa fi rea, insa poate prea ....
Cam atat am avut de comentat, sper sa nu te superi, insa asta e parerea mea, astept capitolul urmator si spor la scris.(si repet mai multa actiune)

[Black_angel]

Am aterizat si eu pe aici...
Sinccer iti citesc ficul de foarte multa vreme, dar mi-a foat prea lene sa comentez...
Pot spune ca ador felul in care scri, ti-am citit creeatiile si toate mi-au placut .
Greseli de tastare si de exprimare nu prea am vazut, dar cum nimeni nu e perfect nu e de mirare sa mai ai si tu cateva abateri.
Oricum ai reusit sa scri ceva care chiar merita citit, stii cum sa ne tii in suspans si imi place felul in care te joci cu semtimentele personajelor.
Ce as mai putea spune?
Descrierea, dialogul si naratiunea se imbina perfect.
Nu imi prea convine ca trebuie sa asteptam asa mult pentru un capitol, dar inteleg ca ai de invatat si stiu ca dupa ce vei scapa de examene te vei revansa si o sa postezi mai des
Astept urmatorul capitol sa vad ce va mai face Hime.
Poate ca intr-un final sa vor intalni din nou si ea nu il va recunoaste Cesairo fiind un mare domn si vor fi din nou impreuna (stiu visez prea mult)
Oricum iti urez mult succes si TE ROG nu ne lasa sa asteptam prea mult...
bye bye

[Lye]

Liniste
Continua sa stea pe canapeaua alba, tinandu-si genunchii stransi la piept. Barbia ii tremura, in timp ce obrajii rumeni purtau urme de lacrimi uscate. Isi tinea mana in parul lung si ciufulit, rotind o suvita pana ce a simtit ca o smulge din radacini. Genele lungi si dese ii erau lipite, in timp ce buzele uscate se cojeau cu usurinta. Nu mai semana cu vechea Orihime.... printesa tirana. Defapt, nu mai semana cu nimic din ce a fost. Privea ecranul telefonului, ce continua sa se aprinda ori de cate ori era sunata. Cea care voia sa ii vorbeasca era Karina. A ridicat mobilul, strangandu-l in pumn. Credea ca daca se va descarca pe un obiect... nu se va mai simti atat de rau. Insa stia ca se minte... ca se amageste. S-a ridicat de pe canapea, dezechilibrandu-se din nou. Sub ochi incepeau sa apara linii vinetii, ce deveneau din ce in ce mai pronuntate. Pasea pe scarile din marmura, mult mai linistita decat ar fi facut-o in alte dati. A ajuns pe hol, privind usa dormitorului unde el a petrecut acele saptamani. Mergea, tinandu-si trupul in brate. A apasat pe clanta, care a scos un zgomot ce a reusit sa ii dea fiori pe sira spinarii. Nu voia sa intre acolo... insa ceva o chema. Se simtea ca un marinar ce era condus de cantecul unei sirene. Totul era la fel ca in urma cu doua saptamani. S-a asezat pe pat, luand perna in brate. O mirosea, amintindu-si de parfumul lui. Acel parfum pe care il simtea in fiecare camera, in fiecare colt. A intors capul, tresarind usor la vederea batranei menajere in dreptul uaii. Aceasta isi tinea mainile in san, privind-o pe rozalie. Simtea mila pentru copila ce parea ca se macina pe interior.
-Ar fi bine sa...
-Liniste. Este atat de liniste. Incat ma sperii. Sti... aseara mi s-a parut ca ii aud pasii pe scari. M-am ridicat din pat si am fugit pe hol. Dar nu era. Era liniste... si intuneric.
Kukuru a lasat capul in jos, parasind dormitorul. Nu avea nici-o putere.... nu putea face nimic. Acum, nu conta decat timpul. Doar el va vindeca rsnile.
In fata unei piscine uriase, in forma ovala, Cesario statea pe un sezlong. Isi tinea mainile sub cap, privind norii ce se plimbau deasupra lui, sub forme nedeslusite. Incerca sa isi dea seama ce formeaza fiecare, dar nu facea decat sa se incurce in propriile lui ganduri. Era atat de incantat de viata ce i s-a deschis in fata, asemenea unei carti, incat se temea sa nu fie un vis. Privea in jur, incercand sa parcurga intreaga gradina. Totul parea desprins din basme. De la poveste... pana la casa in care locuia. Geamurile mari si perfect curate lasau sa se vada interiorul. Acesta a putut sa o zareasca pe Ludmilla coborand multimea de trepte ce duceau spre mai mult holuri. Atentia i-a fost captata de rochia pe care acesta o purta. Era lunga despicata si neagra. La gat purta un guler din blana alba. Asta a fost elementul care a reusit sa il puna pe ganduri pe frumosul roscat. Era mult prea cald. Aceasta a parasit casa, indreptandu-se spre el. Picioarele lungi si subtiri ieseau din materialul greu. S-a apropiat de tanar, arcuindu-si spranceana deschisa la culoare.
-Ce faci aici? Intreaba aceasta pe un ton mult prea dur.
-Stau si ma gandesc. Raspunde Cesario privind-o in ochi pe blonda.
-Sper ca nu la fata de care ai avut grija cat ai fost....bodyguard.
-As putea spune ca esti dezgustata de fosta mea slujba... daca m-as lua dupa tonul vocii tale. Insa nu... nu ma gandeam la ea. Sti foarte bine ca nu m-a interesat niciodata. A fost doar o distractie de moment... o pasiune trecatoare. Replica acesta arcuindu-si buzele intr-un zambet usor rautacios.
Femeia a aprobat discret din cap, privind mai apoi in jur. Insa Cesario continua sa ii urmareasca fiecare miscare. S-a ridicat, infigandu-si mainile in buzunarele blugilor negri pe care ii purta. Mersul lui era usor dar provocator. Defapt...el era o combinatie dintre calmul padurii si agitatia oceanului pe timp de furtuna. Era atat de imprevizibil incat era greu sa iti dai seama ce va spune. Tocmai asta o atragea pe Ludmilla. Si aici nu era vorba despre o atractie trupeasca. El era piesa lipsa din puzzle-ul afacerilor pe care aceasta le detinea. Stia ca acesta era un lider innascut, din pricina caracterului pe care il detinea. Nu mai trebuia decat sa invte sa se comporte asemenea oamenilor din inalta societate.
In interiorul casei, Cesario se plimba pe holurile lungi, ce duceau spre alte locuri ale vilei. Te puteai pierde cu usurinta in acel palat al lumii moderne. Privea in jur, analizand cu grija fiecare obiect, fiecare candelabru si covor pe care calca. Alte persoane ar fi amutit de uimire. Dar nu si el. Natura ironica il impiedica sa se comporte atat de imatur. Brusc, pe langa el a trecut o menajera tanara. Parul blond cadea in valuri pe umerii acoperiti de uniforma neagra pe care o purta. Aceasta a facut o plecaciune in fata roscatului, aratandu-i supunere, lucru care l-a facut pe barbat sa se simta superior. Orgoliu masculin. S-a oprit, privindu-si reflectia intr-unul dintre geamuri.
-Este o casa atat de mare... si asa multa liniste. Chestia asta ma enerveaz?! Striga el ciufulindu-si parul ce stralucea asemenea chihlimbarului.
Insa a fost trezit din contemplatia in care a cazut de tocurile Ludmillei ce rasunau in intreaga casa atunci cand loveau podeaua din marmura. Si-a intors capul, privind-o cu coada ochiului.
-Esti gata? intreaba aceasta cu chipul invaluit in fumul tigarii de care nu se dezlipea niciodata.
-Gata pentru ce? Replica Cesario confuz.
-Trebuie sa mergem la cateva magazine sa iti schimbam garderoba. Nu iti pot permite sa apari la intruniri in blugi si tricouri. Reputatia noastra ar fi patata.
Tanarul roscat a ridicat usor din spranceana, insa in cele din urma a aprobat din cap. Si-a bagat degetele prin par, urcand mai apoi scarile ce duceau spre primul etaj al casei. Ranjea. Iar ranjetul lui spunea multe. Mandrie, orgoliu si indiferenta.

[Just Sugar]

deja simt ca innebunesc...biata Orihime, cat poate sa sufere din cauza idiotului de Cesario...lui nici macar nu ii pasa de suferinta ei, considera ca ea a fost doar o distractie pentru el
cat de arogant si mandru poate fi...chiar a inceput sa ma enerveze persoana lui

greseli de tastare nu am vazut...actiuna decurge lin...si ca intotdeauna curiozitatea cere mai mult,dar tu continui sa ne ti in suspans, ceea ce este foarte bine
ne spor la scris...kiss ya