Memorii

[chrissta]

1. Doare

Idiotule...
Dupa cate am patimit, dupa cata suferinta am indurat, dupa cat m-am chinuit sa te iubesc ... AI PLECAT din inima mea?!
Am varsat atatea lacrimi in van, mi-am simtit inima cuprinsa de flacari , am jurat sa te iubesc si dincolo de moarte...
Am pierdut atatea secunde din viata, atata iubire a fost aruncata, ca niste hartii vechi, fara nicio importanta.

Privesc inainte si ma intreb ce rost mai are sa-mi mai continui drumul... De ce oare mai respir, cand tot ce mai aveam de pret in viata s-a risipit ca un vis in zorii zilei.
Poate ca a fost doar vina mea. Am incercat atat de tare sa te pastrez in suflet, sa fac ca floarea ce incepuse sa-mi infloreasca in suflet sa nu ofileasca niciodata. Mi-am pus atatea sperante in credinta ca de data aceasta totul urma sa fie altfel, ca am sa iubesc pe vecie.
M-am inselat ... Pentru a nu stiu cata oara, m-am inselat. Ca toti ceilalti, mi-ai facut inima sa sangereze. M-ai facut sa gust din veninul cu care e infasurata viata .
Ma intreb, pentru a cata oara am simtit gustul acela amar? Prima oara, a mia oara... Oare mai stie cineva cat am suferit de-a lungul timpului? Oare m-a vazut cineva dupa fiecare dezamagire?

Pacat. Simteam ca tu esti alesul... Puteam sa jur ca esti tu.
Credeam cu desavarsire ca tu esti cel care ma va schimba, cel care ma va face sa simt.
Dar n-a fost asa. M-am inselat... din nou.
M-am lasat purtata de aparente si am uitat sa descopar cine esti cu adevarat.

[chrissta]

2. Dansul ploii

Picaturile mici de ploaie se contopesc usor cu lacrimile mele fierbinti, ce-mi brazdeaza chipul.
Nu are rost sa mint, nu ma doare ca m-a ranit. Ma doare ca m-am inselat din nou, ca mi-am pus din nou inima la picioarele cuiva si mi-am lasat-o calcata fara niciun regret.
Nu mi-a calcat-o el, mi-am calcat-o eu singura... Mi-am zdrobit inima fara niciun pic de mila, incercand sa omor virusul ce mi-o acapara. Am zdrobit-o... pe ea si pe a lui. Si nici nu am stiut ca fac asta.
L-am iubit ? Oare eu chiar am simtit sentimentul feeric?
Nu , nu trebuie sa-l fi iubit. Nu l-am iubit pe el, la fel cum nu am iubit pe nimeni niciodata. Doar disperarea de a simti fiorii in stomac m-a indemnat in a-mi urma instinctele salbatice, de necontrolat. Asa a fost mereu si asa va ramane, iar ochii ce ma urmaresc nu ma for face sa-mi schimb parerea.

Tot ce imi mai doresc e sa ajung acasa, sa ma arunc in patul moale si sa adorm, sa evadez din nou printre pleoape, sa scap de toata durerea unei lumi pierdute de atata timp.
Nu-mi mai pasa de nimic acum. Nici de tipetele mamei , nici de moartea prezenta in fiecare atom.
Stiu ca mama va striga la mine in momentul in care voi ajunge acasa, uda pana la piele, dar, macar asa nu mi se vor mai putea observa lacrimile sarate , ce continua sa-mi alunece haotic pe chip.
Inca nu realizez de ce plang, dar nici nu mai pot sa gandesc lucid in clipa de fata. Parca intreg creierul mi-a amortit , lasandu-ma in voia sortii.
Abia acum realizez cat de calculata am fost toata viata. Toata neglijenta care ma caracteriza era doar de fatada ... Intodeauna mi-am calculat pana si ultima secunda, fiind constienta ca numai eu imi puteam controla viata. Niciodata n-am lasat nimic in voia sortii, niciodata nu m-am ghidat dupa alta busola, mereu am fost eu cea care controla, care stralucea deasupra tuturor, mereu... pana acum. Asta e primul meu moment de negandire, prima secunda in care nu-mi pasa daca ajung intreaga acasa sau ma omoara o masina.

M-a schimbat... Fara sa realizeze, a reusit sa ma schimbe, sa ma faca sa simt. Abia acum am inteles cat mi-au schimbat viata privirile-i pline de iubire .

Doamne, cat de dor imi e de vocea lui calda , ce ma calma mereu. Cat de mult mi-as dori sa-i mai vad macar o singura data chipul de copil, incadrat de parul lung si matasos. Imi amintesc ca prin vis de ochii calzi, plini de bunatate si buzele carnoase, care reuseau mereu sa ma faca sa nu mai vreau sa fiu eu.

"Oare te voi mai vedea vreodata, iubirea mea? Vor mai exista clipe in care aerul meu se va contopi cu al tau? Va mai exista ceva din tot ce am distrus prin prostia-mi pura?"

Nu, categoric nu. Inca nu realizez ce se intampla in mintea mea, in inima, dar nu e nimic cunoscut. Nu am dreptul sa iubesc, dar nu ma pot abtine sa nu-i simt dorul prin fiecare por. Nu l-am mai vazut de cateva minute, dar chipu-i dezamagit a reusit sa-mi strapunga zidul de gheata din jurul inimii.
Patetic. Mereu mi s-a parut ca oamenii care spun ca realizeaza ceea ce au abia atunci cand pierd sunt demni de mila. Niciodata n-am crezut in cuvintele spuse la durere, mereu am stiut doar sa ridiculizez. Si ,acum, am ajuns sa fiu si eu la fel, penibila . Abia cand l-am pierdut mi-am dat seama ca a insemnat mai mult pentru mine, mult mai mult decat am crezut vreodata.
Pacat... Pacat ca e prea tarziu. Pacat ca timpul nu s-a oprit si ca Dumnezeu m-a facut sa traiesc aceasta zi.
Pacat de iubirea noastra, care incepea sa creasca frumos.
Pacat de tine, suflet al meu.

[Alexi]

Bun
Nu am vazut ficul pana acum:D...il vad acuma:D
Cap 1
Imi place ideea imi place....primul capitol e un mic fragmentel....descrierea e minunata....chiar imi place:x

Cap 2

"ploape"= pleaoape

Greselile de tastare le-am mentionat:D....descrierea imi place.....iar monologul e superb:X....cine e baiatul care ti-a frant inima?...va aparea un nou baiat;;)
Pot sa spun ca astept nextu'
Chu si gambate:*

[Flash]

Well, pot sa spun ca nu m-a impresionat mai deloc.
Fiindca pur si simplu ai folosit milioane de clisee, pe deasupra ai facut o referire mai mult la genul emo.
Fac referire la ideea in sine. Acesta nu e fic, nici pe departe one-shot sau o lectura in care sa fii ferm convinsa ca este ceva bun de capul ei.
expresiile nu sunt cine stie ce, cred ca iti dai seama ca nu atrage cititorul prin frumusetea expresivitatii, a ideei si a continutului, mai ales fiindca, da titlul poate fi ceva simplu, banal, dar in fond noi citim ce este inauntrul cartii, ficului, etc.
Din titlu intelegem genul ficului / compunerii etc. dar pe noi ne intereseaza continutul.
Iti dau un sfat, care sper eu sa-l urmezi. Incearca sa descrii mai pe larg. Stiu ca poti mai mult, de acea te sfatuiesc cu mare drag sa-ti dezvolti stilul mai amplu
Este sfatul meu, depinde de tine daca vrei sa-l asculti sau nu.

ja ne.

[chrissta]

Lexy, ms mult pentru aprecieri. Descrierea e punctul meu forte, deci ....
blue.dream , pot sa te anunt ac nu are nimic de-aface cu o telenovela si nu e deloc emo . Sa fim sinceri, tie nu ti s-a intamplat niciodata sa te doara ? Totusi, o despartire e un nou drum, fara cel pe care-l iubesti . Si chiar daca nu iubesti , exista si rutina... Inteleg care e sfatul tau, dar nu are nici cel mai mic sens ceea ce mi-ai zis pt k nu ai de unde sa stii tu ce mi se potriveste mie . Eu ma cunosc mult mai bine, iar traumele interioare mi se potrivesc... de asta pot sa te asigur



3. Alb

Tavanul de un alb imaculat al camerei mele n-a parut niciodata atat de lipsit de viata. Nici nu stiu cand am ajuns acasa. Oricat as incerca sa-mi rascolesc prin amintiri nu vad decat alb..., un alb ce-mi oboseste ochii, imi face toate gandurile sa se piarda in puritatea lui.
Puritate... Totul e pur acum, dupa ce ploaia m-a curatat. Doar apa lina si cristalina a reusit sa ma spele de toata minciuna, care ma pangarea trup si suflet... dar pentru cand?
Cat de pura as putea sa fiu eu, cand am distrus doua inimi, m-am jucat cu un suflet plin de iubire si mi-am sacrificat singurele sentimente frumoase pe care le-am sadit vreodata , care mi-au fost sadite in mod involutar. M-am sacrificat... M-am sacrificat pe mine si l-am sacrificat si pe el, l-am ranit pana ce a renuntat la mine, pana ce n-a mai putut sa lupte si a predat stafeta.
Asta a fost greseala lui... A renuntat chiar inainte de a-si desavarsi opera, a renuntat chiar inainte de a ma vedea fericita in bratele sale pline de cadura. Greseala mea a fost ca n-am realizat cat il iubesc la timp, ca n-am avut curajul sa-i spun cat de mult inseamna pentru mine. Am ales sa-l las sa plece cu durerea-n suflet si lacrimile inauntrul ochilor. As fi putut sa-l strang in brate, sa-l sarut, sa-i soptesc, sa-i strig cuvintele magice, pe care le-a asteptat atata timp.
"Iubitul meu, iarta-ma! "

- Lucy ! Lucy , trezeste-te! Ce ai patit ?
Vocea mamei mele, mai enervanta ca niciodata, ma trezeste din visare. Am fost atat de absorbita de toata drama mea, incat nici nu am auzit usa camerei deschizandu-se si nici ochii mamei ce ma priveau ingrijorati. Uitasem sa-mi mai sterg lacrimile ce lunecau pe obrajii mei imbujorati, uitasem chiar sa imi streg durerea de pe chip.

-Mama, nu am nimic, vreau sa fiu singura.
I-am raspuns aparent calm, incercand sa stopez tremurul din voce provocat de la prea multe picaturi sarate.

M-a privit cu mila, dar n-a ripostat. Stia ca aveam nevoie de singuratate pentru a-mi pune gandurile in ordine . Stia ca numai eu ma puteam determina sa zambesc din nou, dar nu mai era asa. Acum aveam nevoie de un suras cald, de la care sa ma molipsesc, de doi ochi caprui, calzi, care sa imi arate bunatatea unei lumi, de vocea-i suptire, de copil, care sa imi spuna ca totul este doar un cosmar, din care ma voi trezi in curand . Sa cred ca viata e roz si roz e lumea toata. "Dragostea mea, vino sa ma ridici ! "

Cat de egoista sunt... Numai durerea mea conteaza, numai nevoia mea disperata de a-l simti mai exista. La el nu m-am gandit niciodata. Nici la el, nici la ceea ce simtea. Abia acum realizez cat am gresit cand am crezut ca dragostea lui va ramane mereu oarba, ca nu ma va parasi niciodata. Dar m-a parasit, si ma bucur pentru el. Sunt sigura ca fara mine va fi fericit, ca va reusi sa stearga toate acele amintiri dureroase, pline de sentimente. Ma va uita curand, daca nu a facut-o deja, va uita bataile accentuate ale inimii si imbratisarile pline de caldura. Se va separa de mine si nu va afla niciodata cat de tare il iubesc.

Soneria stridenta a telefonului sparge intr-un mod violent linistea de mormant din camera mea. Il ridic cu inima cat un purice, sperand ca el e cel care ma suna. Poate ca s-a razgandit si mi-a dat o sansa noua... inca una, de care chiar vreau sa profit.
Numele ce stalucea pe ecranul telefonului m-a umplut de deznadeste. Candva telefoanele lui ma bucurau, dar acum aveam nevoie ca cel care suna sa nu fie el, sa fie iubitul meu.

- Da , Mihai ! Spune-mi, de ce m-ai sunat?
Vocea mea rece indurerata, atat de necaracteristica l-a uimit pe baiat. Mereu il luam altfel cand ma suna, deoarece ma bucurau ocaziile atat de rare petrecute in compania lui. Acum nu ma interesa nimic, doream doar sa plang, sa plang pana ce lacrimile-mi secau.

- Lucy, ce s-a intamplat? Te-ai trezit din nou cu fata la cearsaf ?
Uneori atat de amuzant ... acum cuvintele lui treceau pe langa mine, fara sa ma atinga.

-N-am chef de glume... Spune repede, ca nu vreau sa-mi pierd timpul.

-Lucy, Lucy ... Ce-ai patit ? De ce esti trista?
- Nu sunt trista, sunt doar obosita. incerc eu sa-l mint, fara folos, insa, caci Mihai ma cunostea ca o manusa. Cum se zice , ce se aseamana se aduna.
- Nu te cred. Spune-mi ce ai !
- M-am despartit de Alex.
I-am raspuns intr-un sfarsit, incercand sa par rece, dar n-am reusit. Lacrimile au inceput din nou sa izvorasca din ochii-mi caprui, prelingandu-se pe pielea alba ca ceara, spre buzele rosii.
- Asta e tot? Pentru a cata oara in ultima luna ?
-Acum nu mai e la fel. Mi-a zis ca nu va mai crede niciodata in mine, mi-a promis ca nu ma va mai lasa sa-l ranesc.
Lacrimile imi captiveaza fata, lasandu-ma ,pentru o clipa, fara aer.

Flashback

- Lucy, niciodata nu m-ai iubit, niciodata nu ti-a pasat de cat de mult te-am iubit. Eu nu am insemnat nimic pentru tine, am fost doar prostul cu care-ti omorai timpul. Ma doare prea tare, nu mai putem continua asa. Ne certam din ce in ce mai des, ai ramas la fel de nepasatoare , de rece. Am vrut doar sa te fac sa ma iubesti. Am cerut prea mult ? Am vrut doar ca si tu sa simti cu aceiasi intensitate ca si mine. Te-am iubit, Lucy, te-am iubit si te voi iubi mereu, dar nu mai putem continua asa. Vreau sa fiu si eu iubit, sa simt cum este cand esti fericit.
- Daca tu asta crezi, atunci n-ai decat sa pleci. i-am raspuns rece, desi inima imi plangea de durere.
- Adio, iubirea mea ! Sper sa fi fericita, sa iubesti si tu pe cineva , chiar daca nu voi fi eu acela...

End of flashback

-Inteleg... Si , de ce esti trista ? Niciodata nu ti-a pasat de cineva, cu atat mai putin de el, pe care l-ai facut sa sufere cel mai mult.
Da, era adevarat... si ma durea mai mult ca orice pe lumea asta. Singura persoana pe care am iubit-o vreodata suferea din cauza mea, a suferit mereu, fara sa gaseasca alinarea meritata in mine.

-Nu mai conteaza nimic, Mihai.
-Vrei sa vorbim ?
Vocea serioasa oare chiar ii apartinea lui ? Vroia sa vorbim, sa ma consoleze el pe mine? Oare tipul acela matur chiar era Mihai, circarul care ma facea mereu sa rad?
-Da, te rog ! Ne intalnim in parcul cental, in 20 de minute.
-Ok.
-Si, Mihai, multumesc !
L-am simtit tresarind la celalalt capat al firului, uimit pentru a doua oara. Stia si el , mai bine ca oricine, ca eu nu aveam obiceiul de a multumi cuiva, iar cand o faceam, vocea mea era acompaniata de un sarcasm iesit din comun. Acum vocea mean era calda, indurerata .