Hunters

[goddess]

27 : Ultimele clipe

Era o nebunie totala in jurul meu.Ma simteam ca si cum toata lumea se intoarse cu susul in jos...mai rau decat era , in orice caz.
Era o agitatie generala.Toti alergau pe holuri , vorbeau tare si faceau diferite pregatiri.Intreaga baza era bagata la propriu in priza.
Toti mergeau in directii diferite si tentativa mea de a merge drept pe holul lung si alb esuase lamentabil.Ma izbeam de toti.Mai bine zis...toti se izbeau de mine de parca eram invizibila.
Cumva am reusit sa-l urmaresc pe Kei pana intr-o incapere cu dulapuri de fier.Camera era goala.
‘Cand pleci?’ intreb eu inchizand usa in urma mea.Kei isi dadu jos geaca de piele neagra lasand puloverul negru fara maneci sa-i accentueze bratele atletice si cu pachetele de muschi usor vizibile pe ele. Ah..Midori..nu e momentul sa salivezi !
‘Cat de curand..’zise el si-si prinse de cureaua de la pantaloni teaca sabiei. Isi puse pe umeri si in jurul abdomenului ceva asemanator unei curele mai groase.
‘Aia pentru ce e? ‘ intreb eu mirata.
‘Pentru astea...’zise el si-mi arata niste mingiute mici negre.M-am uitat la ele confuza.
‘Vrei sa ne jucam de-a prinselea?’ intreb eu sarcastic.
‘Emit raze ultraviolete pe o distanta de 10 metri. Functioneaza pe toti oamenii infectati.Ia si tu cateva , o sa-ti trebuiasca ‘ zise el si-mi intinse un rucsac negru si imi arunca in el un pumn de mingiute.
‘Cum le deschid?’ intreb eu rotind mingea pe toate partile.
‘O invarti de la mijloc si se activeaza cronometrul , apoi invarti de cate ori vrei ca sa setezi timpul.’explica el fara sa se intoarca si-si baga in niste spatii libere din cureaua groasa cateva obiecte al carui rost nu il stiam.
‘Mai vreau si eu chichite d-astea care sa ma ajute sa-i termin repede..’ zic eu si imi bag nasul in dulap sa vad ce mai e pe acolo.
‘Doar n-ai de gand sa lupti..!?’ zise el uimit.
‘Iar ma iei drept domnita la ananghie? ‘ intreb eu scrasnind din dinti.
‘La ananghie..da...domnita..nu ‘ spuse el si incepu sa caute ceva intr-un alt dulap.
Ma enerva.Uram sa fiu privita de jos.Am dat dovada in numeroase situatii ca pot sa am grija singura de mine.
‘Ia asta’ adauga el si-mi arunca un fel de pistol dar mai mic si avand o tenta SF-ista ca aspect..
‘Asta ce face?’ intreb eu uitandu-ma la ceea ce semana foarte mult cu un pistol de jucarie.
‘Ii tine la distanta..si daca tintesti bine le zbori creierii fara sa te murdaresti..’ incheie el si isi inchise dulapul.
Avea sa plece.Eram sigura pentru ca isi puse geaca pe umar si pentru ca ma privea mult mai serios decat cu doua clipe in urma.
‘Cand ne revedem?’ intreb eu un pic cam grabita.Imi arunca un telefon mobil mic din geanta.
‘Daca ai nevoie de ceva...mititelul asta are raza lunga...’zise el si se indrepta spre usa.
‘O s-o iei la pas? ‘ intreb eu ironic.
‘Ar fi o idee...as castiga vreo 15 minute in fata minijet-ului , dar vreau sa-mi pastrez fortele pentru cand va fi necesar.’ Zise el si isi continua drumul.
Eram oare prea egoista ?Abia ca imi tineam gura sa nu strig dupa el ‘ nu ma lasa singura’ .De mult n-am mai fost asa infricosata sa raman singura.Nu stiam ce sa zic ca sa il opresc, sa-l fac sa mai ramana putin sa ma incurajeze.
‘Nu ai nevoie de...sange?N-ai mai baut din seara de dinainte de a ajunge aici.’ Ma trezesc eu spunand cu voce tare.El se opri in prag .Puteam sa simt ca il surprinse intrebarea dupa modul in care se opri , brusc.
‘Adica..in mod normal n-as intreba , insa, acum ai nevoie de el probabil mai mult ca oricand..nu?Daca o sa te lupti cu Kyuchi..si pun pariu ca da..pentru ca e clar ca lumina zilei ca deja ne asteapta...o sa ai nevoie de toata forta.’ Sugerez incercand sa para ca ce am zis a fost pur obiectiv.
‘Vrei asta?’ intreba el intorcand capul putin spre mine , indeajuns incat sa vad o parte din chipul lui care parea foarte incordat.
‘Nu cred ca e vorba de ce vrem si ce nu vrem..’ zic eu inghitind in sec.
Isi lasa geaca pe una din banci si se apropie de mine.Intr-o clipa ma lipise de dulap si ma privi rece in ochi, insa de data asta nu mi-am directionat privirea in alta parte.Deja era prea tarziu pentru regrete.Avea nevoie de sangele meu , iar eu aveam nevoie de el.Era o simpla relatie de necesitate , ca un negot: eu ii dau sange ,el ramane langa mine si incearca sa-mi salveze sora si sa protejeze lumea.Atat.
Imi dadu parul la o parte de pe umar si-si apropie buzele reci de gatul meu fierbinte.Deja nu mai imi era frica , ma obisnuisem cu durerea si pe langa asta , era singurul mod in care interactionam direct , singurul mod in care ma atingea gingas si bland.
Mi-a sarutat gatul usor , intr-un fel in care cineva saruta un bebelus pe frunte , cu grija sa nu-l raneasca, Am ramas uimita.
Era atat de bland cand imi bea sangele dar atat de rece si distant in rest.Asta ma durea si mai tare.Ma facea sa realizez ca tot ce vroia si de care avea nevoie de la mine era sangele , dar cand se apropia de mine nu ma puteam abtine ,dragostea mea crestea fara incetare.
Dupa ce a baut cat a avut nevoie din sangele meu imi pansa usor urmele lasate de coltii sai.Apoi se ridica si o lua spre usa din nou.
‘Ne vedem in curand...Ai grija sa nu intri in belele pana atunci..’spuse el si inchise usa in urma lui inainte sa pot sa zic ceva.

[Just Sugar]

ne ficul asta ii superb
yoy frate midori s-a oferit singura la faza cu sangele...thoamne tipa chiar ii indragostita
ce dragutza a fost faza cu sarutul pe gat^_^
neh Lost de ce mi-ai luat-o inainte-__-
sys spor la scris...oricum scri superb^_^

[goddess]

28: Sa cunosti mai bine.....


Nici nu iesi bine Kei pe usa ca Sophie intra in locul lui.
‘Vad ca porumbelul sef a plecat.....asta inseamna ca giugiuleala a luat sfarsit?.’zice ea pe un ton relaxat.
M-am incruntat .Abia spuse trei fraze in preajma mea si deja nu-mi placea de ea.
‘Nu ne giugiuleam..eu ..doar am..’
‘...te-ai daruit..da..stiu’ incheie ea rotindu-si ochii plictisita.Am rosit.
‘Nu am facut asa ceva!’ma trezesc strigand la ea.’...i-am dat doar sange..nu te gandi la prostii’
‘..tu esti cea care se gandeste la prostii...’ranji ea amuzata de reactia mea infantila.Hei , in fond , fata de ei eram un copil , nimic mai mult.
‘A i te darui unui vampir e exact ce faci tu...a-i oferi sangele tau pe tava..’continua ea pe acelasi ton pasiv.
‘Ma rog..fie cum zici tu..’ raspund eu printre dinti cat pe ce sa-mi pierd controlul.Ma enerva la culme.Imi venea sa o iau la pumni dar probabil ca ma punea la pamant inainte sa apuc s-o ating.
‘Haide...am venit sa te iau..’zise ea si iesi din camera.
‘Sa ma iei?Unde?’ am intrebat-o in timp ce-mi puneam rucsacul pe umar si alergam s-o prind.
‘Nu intelege gresit...singurul motiv pentru care Alexander-sama a acceptat sa te tina sub supraveghere este pentru ca Kei-san l-a rugat frumos si pentru ca sunt prieteni destul de buni’ spuse ea in timp ce mergea pe holul lung.Facea pasi foarte mari si abia puteam sa tin pasul cu ea , mergea foarte calm dar mergea extrem de repede pentru mine , de parca fugea , insa picioarele ei nu depuneau niciun efort.
‘Aha...atunci ii sunt recunoscatoare lui Alexander pentru grija pe care mi-o poarta..’ raspund eu un pic sarcastic.Hopa...se pare ca am atins un punct sensibil pentru ca arunca o privire scurta si plina de manie spre mine.
‘Este Alexander-sama...MAI ALES...pentru tine...si cum ti-am zis...nu-ti poarta de grija din proprie initiativa ci pentru ca el si Kei-san sunt prieteni..’
‘Da..am inteles....nu trebuie sa fi geloasa’ am raspuns eu.Ohoho...clocotea de manie acum.
‘Nu sunt asa ceva..’marai ea cu dintii inclestati spre mine.’Doar ca nu te plac...’spuse ea clar si direct.
‘Ma bucur ca avem ceva in comun,dar pot sa stiu motivul tau?’ intreb eu un pic amuzata de situatie.
‘Un om normal nu are ce cauta aici , nu are de ce sa se amestece in asa ceva si NU MERITA atata atentie si grija!’ spuse ea rece . Hmm...avem un caz crunt de invidie..oare care era povestea ei? Pai....apreciez macar ca era sincera si nu incerca sa se prefaca ca ma place.
‘Intr-adevar..sunt de acord cu tine..dar din momentul in care sora mea , care nu este un om normal din cate am inteles , a intrat in discutie...atunci a devenit problema mea 100%. ‘ spun eu la fel de sincer.Culmea , nu ne placeam , dar asta ne facea sa fim sincere, ceea ce era intr-un fel relaxant.
Niciuna din noi nu a mai zis nimic pana cand am intrat intr-un hangar urias unde un avion ne astepta.Alexander statea langa scari si parea destul de calm si relaxat....si cam afemeiat , asa cum era el de obicei.Tocmai se dadea la o tanara cu par blond buclat intr-un halat alb.
Sophie pufni scurt si mari pasul.Ahaaa....acum totul are sens.
Alexander se opri din flirt cand ne observa.
‘Ah...Midori-chan..Sophie..’zise el de parca ne saluta de bun-venit dupa ani in care nu ne-am mai vazut. Am observat fara sa vreau ca Sophie arunca o privire scurta si taioasa spre tanara in halat iar aceasta ingheta si o lua la fuga.
‘He-hei!’ striga Alexander dupa ea.’Fir’ar Sophie..iar ai alungat prada..’ bombani el.Sophie isi indrepta spatele , ridica capul ca o doamna din inalta societate si zise:
‘Nu e momentul pentru asa ceva...in plus...nu credeti ca va aglomerati programul domnule?’ intreba ea pe un ton taios.
‘...programul..?’ repeta confuz Alexander.
‘O aveti pe secretara doamnei Wong de dimineata...pe asistenta de la departamentul de arme care se ocupa cu negocierile , 2 asistente de la centrul medical , o psihiatra si pe fetele acelea nou-venite.....’ enumera ea toate persoanele dintr-o suflare.Atat eu cat si Alexander am ramas cu gura cascata.Se pare ca Sophie isi face bine temele.
‘Sunteti unul din cei mai puternici varcolaci pe care ii stiu...care probabil este si singurul motiv pentru care inca va mai tineti pe picioare dupa atatea partide , unele din ele consecutive sau in paralel’
Dumnezeule...Sophie era asa directa..si sincera..si serioasa.Abia ma abtineam sa nu rad cu lacrimi.Intr-un fel ,imi placea personalitatea ei , desi Alexander nu cred ca era de aceeasi parere...parea jignit.
‘Sa mergem.’zise Sophie si incepu sa urce scarile .
‘Of..fir’ar Sophie..stii ca urasc cand faci asta..’zise Alexander urmand-o indeaproape pe scari.
‘Ce anume...ca spun adevarul si va fac cunoscute aventurile..?’ intreaba ea un pic iritata.
‘Nu!....ca ma subestimezi in halul asta...ai uitat de avocata noastra , de bucatareasa cea noua , de noua tipa de la departamentul de control si investigare si de fata care se ocupa cu sedintele de fitness’
Era absolut hilar cum se ciondaneau.Nu mai puteam sa rezist mult fara sa rad.
‘Haideti domnule..chiar exagerati acum!Ma mir cum mai puteti s-o tineti...’ zise Sophie enervata la culme.
‘Oh..o tin foarte bine..’ glumi el.’Oh..asa e...am fost nepoliticos Sophie...iarta-ma’ spuse el plin de remuscare.Sophie paru sa se mai inmoaie.
‘...vrei sa ne insotesti?’ continua el.Ma miram eu sa se termine asa.Cand am terminat de urcat scarile am auzit cum i-a tras o palma peste fata....asa-i trebuie...ce playboy.

[cookie]

super capitol,mi-a placut dialogul da la sfarsit thoamne cat am mai ras ,chiar ai talent la scris
greseli nu am vazut , dialogul e ok
spor la scris si pune continuarea cat mai repede

[goddess]

29 : Cosmarul


Cand am urcat in avion nu mai erau cu noi decat pilotul si copilotul.
‘Credeam ca ati mobilizat toate fortele...cum de suntem doar noi..si cum de nu sunt si alte avioane in hangarul asta?’ intreb eu mirata uitandu-ma pe geam.
‘Am mobilizat toate fortele..deja majoritatea din ei au ajuns sau sunt pe drum...dar bransa din Tokyo nu e atat de mare ca si celelalte...deci nu dispunem de prea multe forte ..’explica Alexander .inca era vizibila urma lasata de palma lui Sophie pe obrazul sau stang.
‘Din toti de aici Kei-san are cele mai mari sanse sa-l invinga...’adauga Sophie iesind dintr-o cabina mai mica cu niste haine in mana.
‘Kei..are cele mai mari sanse?’repet eu si simt cum grija ma cuprinde usor.Vrea sa zica ca nici victoria lui Kei nu e sigura?
‘Kyuchi este un vampir foarte batran...deci e mai puternic decat Kei-san.Dar nu cred ca are cineva mai mari sanse ca el sa-l invinga’ spuse Sophie in continuare.’Poftim...sa-ti pui astea pe tine..’ zise ea si-mi arunca hainele.M-am uitat la ele confuza.O pereche de pantaloni negri mulati , un tricou si o jacheta.
‘De ce?’ o intreb eu mirata.Sophie ridica dintr-o spranceana.
‘Ai de gand sa mergi la lupta imbracata asa..?’ zise ea si ma privi din cap pana-n picioare.Asa e. Inca purtam echipamentul de volei pe care il purtasem cand am plecat din tabara.
‘Ok..mersi’ zic eu si-i zambesc .
‘Haide...sa mergem in cabina mea ‘ zise Sophie si ma trase repede dupa ea.
‘Huh..de ce nu pot sa ma schimb acolo ?’ intreb eu aratand spre cabina mica din care venise Sohpie.
‘Pentru ca nu incapem amandoua acolo..’bombane ea.
‘Ce treaba avem amandoua acolo..?’ intreb eu mirata.
‘Glumesti...credeam ca ai inteles pana acum...sa te schimbi mai aproape de 10 metri de Alexander-sama e echivalentul cu a intra in gura lupului...ca s-o spun intr-un mod frumos.’ Zise ea si incuie usa dupa ea.
Am chicotit si am inceput sa ma schimb.
‘Ii esti foarte loiala in ciuda faptului ca e asa un pervers..’zic eu mai in gluma , insa se pare ca ea a luat-o mai in serios.
‘Nu il voi judeca dupa dorintele , necesitatile si placerile lui....il voi judeca dupa faptele sale....’zise ea serioasa insa ii puteam vedea sinceritatea in ochi.
‘Nu e..cam acelasi lucru..?’ intreb eu amuzata.
‘Nu...nu e ’ Spuse ea taios.’ Intr-o lupta...intr-un moment de cumpana..sau cand lumea are nevoie de el..e mereu acolo sa-i ajute...e o persoana care merita respect pentru ceea ce face..’
Fiecare vorba era rostita cu mare admiratie.Se pare ca e mult mai mult decat ce lasa Alexander sa vada.
‘Datorita lui ...eu traiesc acum...deci oricine il vorbeste de rau nu va fi iertat ‘ zise ea hotarata.
Hehe...oricine il vorbeste de rau....inafara de tine..o sa aiba de suferit...nu vroiai defapt sa zici asta?
Avionul decola la scurt timp dupa aceea.Aveam vreo 8 ore de zburat .Mi-am lipit capul de fereastra mica si priveam cum norii albi trec pe langa aripa si cum pamantul in jos devenea ca un petic de material in numeroase culori .
Deja trecuse mult timp de cand Kyoko a fost rapita.Nu vroiam sa ma gandesc la ce e mai rau dar nerabdarea de a ajunge acolo si de a o salva crestea si era din ce in ce mai greu de stavilit.
Nu stiam ce va urma , dar singurul lucru in mintea mea era acum Kyoko.Trebuia s-o salvez cumva.Oare Kei unde era acum?Oare ajunsese?Oare deja se lupta cu fratele lui?Oare ce s-o intampla acum ?
Am atipit privind pe geam.
Ma vedeam alergand intr-un spatiu intunecat. Nu stiam ce caut sau ce fac dar eram speriata.Doar o culoare se zarea pe fundalul negru....culoarea rosie...si apoi am zarit-o pe Kyoko si pe inca cineva care infipse sabia in ea.Am inceput sa tremur si m-am trezit transpirata si speriata.vreau sa ajung mai repede la Kyoko.

[goddess]

30: In mijlocul liniei inamice.

‘Nu e bine...’ aud vocea lui Sophie spunand pe un ton jos si grav.
‘Ai primit informatii de la Wong-san?’ intreba Alexander pe acelasi ton serios.
‘Barierele au fost ridicate ...insa zona este prea populata, numerosi oameni au fost deja prinsi in interiorul barierei .Politia locala a incercuit perimetrul si incearca sa tina publicul la distanta dar e greu..mai ales ca sunt foarte suspiciosi...ei stiu doar ca e o problema de securitate nationala..nimic mai mult.’ explica Sophie.
‘Vreo veste de la Kei..?’ intreba Alexander si la auzul numelui m-am ridicat brusc de pe scaun si m-am apropiat.Niciunul nu a fost surprinsa sa ma vada in picioare , probabil deja credeau ca eram treaza de mult.
‘Nicio veste....se pare ca nici marionetele lui Kyuchi nu au actionat..nu stiu ce asteapta..’zise Sophie putin iritata.
Tot drumul am fost tacuti.Era o tacere sumbra , rece si infricosatoare.Oare asa se simteau soldatii inainte sa plece la razboi?Oare Kei era bine ?Oare...Kyoko era...
‘Domnule in 10 minute aterizam..puneti-va centurile!’ zise copilotul lui Alexander si imediat mi-am cuplat centurile si m-am infipt bine in scaun.Timpul trecuse mult mai greu decat as fi crezut insa acum ajunsesem.Chiar ajunsesem.
Castelul era inconjurat de o mare verde de padure salbatica.Era la fel de superb cum il stiam din poze , ba chiar mai superb.Ce ironic ca prima mea excursie in Franta este intr-un moment ca asta.
Am observat in timp ce coboram un voal subtire auriu ce inconjura intreg perimetrul castelului inclusiv hectarele de padure.Probabil era bariera de care vorbeau Sophie si ceilalti.Puteam zari siluete miscandu-se insa eram prea departe ca sa vad ceva concret.
Imediat ce am patruns prin bariera lucrurile au devenit mai clare .
Am aterizat intr-o poiana unde erau mai multe mini-jet-uri.
‘Care e situatia?’ intreaba Alexander imediat ce coboram si ne intalnim cu un barbat destul de tanar in jurul a 20 si ceva de ani cu parul blond inchis si ochii caprui.
‘Domnule..momentan le facem fata...insa nu e bine.Cel mai mare val a inconjurat palatul si nu avem cum sa intram , de asemenea cei care au fost prinsi in bataia focului au fost majoritatea transformati si numarul lor a crescut enorm.’ Explica el vorbind destul de repede incat la un moment dat aveam senzatia ca nu intelegeam ce zice.
‘Nu e bine...vor veni si mai multi daca apuca sa-i bea sangele lui Kyoko..’zise Sophie grav. Inima imi batea din ce in ce mai tare in timp ce ii urmaream indeaproape si le auzeam conversatia.
‘Ati incercat sa va parasutati pe acoperis?’ intreba Alexander.
‘Sunt multi domnule..avem nevoie de mai multe intariri care sa mentina bariera in timp ce cei puternici patrund.’
‘Unde e Kei ? ‘ intreb eu brusc.
‘Incearca sa se infiltreze....daca e cineva care ar putea patrunde..el este acela..’explica tanarul.’Dar ma tem ca nu poate sa-i faca fata singur....’
‘Si ceilalti vampiri puri..?’ intreba Sophie.
‘Asteptam sa ajunga..’spuse el parand sa-si piarda incet incet speranta.
‘Ati ajuns’ zise Mei Wong cand ne zari.Purta o uniforma neagra si parul ii era prins in coada.Statea la o masa alaturi de alti cativa oameni si priveau o harta a interiorului castelului.
‘Kei deja a intrat..dar n-am mai putut intra in contact cu el...’ explica ea serioasa. Inima imi statu pentru o clipa in loc si am simtit o gheara uriasa in stomac.
‘Probabil a trebuit sa scape de unele din lucrurile mai putin utile..’adauga ea incercand sa ma linisteasca.
‘Cum adica inutile..?Cum o sa comunice cu noi ?’intreb eu ingrijorata.’
‘Deja si-a primit ordinele...’ explica femeia .
Mie una nu-mi convenea deloc.Oricat de bine pus la punct era un plan , puteau aparea erori .
‘L-ati lasat sa intre singur?’ intreb eu iritata.’Daca ceva nu merge bine ?’
Mei se incrunta.Parea deranjata de intrebarea mea .
‘Nu mai avea pe cine sa ia cu el..momentan doar el poate intra..asteptam intariri..’ spuse ea si se intoarse spre harta.
Situatia asta nu-mi placea deloc.M-am uitat urat la ea pentru o clipa si m-am indepartat de masa si de ceilalti.Adica pana Kei avea sa primeasca ajutoare el era singur impotriva lor..pana si el are limitele lui.
‘A trebuit sa-l trimita...daca asteptau pana ce veneau intariri sansele noastre de a-l prinde inainte sa-i faca ceva surorii tale scadeau si mai mult..’ am auzit vocea lui Alexander in spatele meu.
‘Este gresit..nu puteti lasa totul pe umerii lui !’ ridic eu tonul la el fara sa realizez si apoi imi acopar gura rusinata.’Ma scuzi..’bomban. El zambi bland.
‘Iti inteleg sentimentele...dar Kei este fratele lui..are cele mai mari sanse sa-l invinga...nu-ti face griji..va fi in regula.’ Spuse el si-si puse o mana pe umarul meu.
Desi vorbele lui Alexander m-au mai calmat tot nu ma ajutau prea mult.
Apoi am realizat...telefonul.Oare..aruncase si pe cel pe care mi-l daduse si mie?Poate erau doua metode de comunicare diferite.Trebuia sa incerc.M-am indepartat de ceilalti si m-am bagat un pic mai adanc in padure.
Am scos micul telefon pe care mi-l aruncase inainte sa plece .Nu avea numere pe el , doar semnul de apelare si oprire apel.Ce ciudat.Am apasat pe butonul verde si bataile inimii mi se accentuara.
Te rog raspunde.Suna incontinuu dar nu raspundea.Am inchis si am incercat din nou.Cu cat suna mai mult si nu raspundea cu atat frica mea sporea.A zis ca daca am nevoie de ceva sa-l sun...aveam nevoie sa-i aud vocea.
‘Ti-ai gasit cam prost momentul..’ ii aud vocea deodata in receptor.Parea iritat .
‘Esti bine?’ intreb eu ignorandu-i comentariul.
‘Cum ziceam...ti-ai gasit prost momentul..’ zis el mai tare si pe fundal ii auzeam clinchetul sabiei izbindu-se violent de ceva impreuna cu niste mormaituri puternice .Era in mijlocul luptei probabil.
‘Ai intrat..?Unde esti?’ il intreb eu repede.
‘Midori-boke..nu am timp de tine acum! Trebuie sa ajung la nenorocitul ala repede..’ striga el in receptor si apoi cu un clic se inchise.
Badaran..handicapat...idiot...cretin...iresponsabil...si asa mai departe.Era cu siguranta acaparat de situatie.Nu mai aveam rabdare.
Ceva..trebuia sa fac ceva.
‘Alexander!’ strig eu in timp ce alerg spre el gafaind.

[cookie]

cred ca acesta e unul dintre cele mai interesante ficuri pe care le am citit
greseli nu an vazut
spor la scris si pune continuarea cat mai repede

[Isis-Zeita iubirii]

Imi place foarte mult....deabea astept sa citesc ce se va intampla in continuare.
Ultimul capitol a fost minunat, la fel ca celelalte. Sper ca Kei sa-l invinga pe stupidu de frasu'
Astept cu multa curiozitate nextu, si sper sa fie cat mai repede.
Sper sa nu-i faca ceva rau lui Kyoko.
Soo...
Kambate and Kissu!!!:x:x

[fake_fate]

Uaaaa meriti un 10 mare cat tine...nu mai mare cat tine.
Nu am vazut pana acum pe cineva care sa se poata exprima atat de bine ca tine si atat de repede! Povestea te tine pe jar nu alta, nu dai detalii inutile( ...cam ca mine) dar nu grabesti deloc mersul lucrurilor.
Fan nr 1! cine indrazneste sa se numeasc nr 1 are deaface cu me!
Gambate!!!!!

[goddess]

31: Sentimente

‘Ai innebunit!’ zise Alexander nervos.
‘Te rog...nu il putem lasa singur..’ spun eu pe un ton rugator.In plus de asta..vroiam sa ajung la Kyoko cat mai repede.
‘Daca mergem mai multi sunt mai multe sanse sa ajungem la Kyuchi mai repede..daca ceilalti se ocupa de zombi Kei are drum liber..’ explic eu.
‘Dar noi nu ii putem omora...adica..nu toti...nu ii putem decat incetini.Daca ne acapareaza..suntem morti’ zise el la fel de nervos.’in plus..TU in niciun caz nu poti sa le faci fata..’zise el taios.
‘Nu ma subestima!’strig eu la el furioasa.’O sa ajung la sora mea..cu..sau fara ajutorul vostru..’ spun eu si dau sa plec.El ma apuca de mana si ma opreste in loc.
‘Nu te las sa faci vreo prostie..i-am promis lui Kei ca o sa am grija de tine..’zice el incruntat.
‘Nu-mi pasa ce ti-a zis despre mine...ma pot descurca bine si singura..’ zic eu revoltata.Cine stie ce i-o fi spus lui Alexander legat de incompetenta mea.Avea tendinta sa exagereze asa de mult .
‘Ar trebui sa-ti pese..lui ii pasa...’spuse el scrasnind din dinti.Parea mai furios ca inainte si ochii sai aurii erau salbatici si plin de intentie criminala.Isi schimbase complet aspectul.
‘....poate ca tu nu pui mare pret pe ce spune el..insa el a fost martor la multe...si..’
‘Da da..stiu...si vrea sa ma protejeze ca sa nu faca aceeasi greseala care a facut-o cu Elizabeth..’zic eu taios.’Stai linistit....nu sunt oricum o pierdere asa uriasa cum a fost ea , sunt..’
‘Esti o toanta.’incheie el.Am inchis gura uimita.Furia din chipul si din vocea lui disparuse.Acum chipul ii revenise la normal.Era calm .
‘.....Tocmai fiindca NU ESTI dispensabila...tocmai de aceea se comporta asa’
‘Stiu ca nu sunt dispensabila..are nevoie de mine ca sa-i ofer putere...’spun eu mirata.
‘..Intr-adevar..are nevoie de tine sa-i oferi putere...insa nu cum crezi tu..’spuse el si se indeparta.Cuvintele lui m-au facut sa raman nemiscata si ganditoare.Vroia sa spuna cumva ca totusi nu sunt doar sursa de hrana pentru el ? Vroiam mult sa cred asta , insa modul in care se comporta in majoritatea timpului ma facea sa cred contrariul.Oricare era situatia...chiar daca eram prieteni..nu cred ca avea cum sa ma iubeasca.Sunt o nimeni.
Gata Midori! Nu e momentul sa-ti plangi de mila! Am lucruri mai importante de facut .Bun..deci Alexander nu avea sa ma ajute.Atunci nu-mi ramanea decat o singura cale: sa ma duc singura.
In primul rand aveam nevoie de mai multe arme .In nebunia si agitatia ce ii acaparase pe toti nimeni nu a bagat de seama ca o pustoaica isi baga nasul prin tabara asezata de catre soldati , cautand arme.Mi-a fost de asemenea foarte simplu sa aflu unde era tinut armamentul : le spuneam la toti ca sunt agent special , inca trebuia sa ma hotarasc daca eram vampir sau varcolac , le aratam cardul securizat pe care mi-l oferise Mei ca sa pot sa ma plimb prin organizatie fara probleme si am avut drum liber.Probabil ca toti ma credeau atat de inocenta si de lipsita de forta si vointa incat nu se asteptau nici in ruptul capului sa incerc sa ma infiltrez de una singura....ia te uita..inocenta are avantajele ei.
Am intrat intr-unul din corturile cu armament si am luat tot ce-mi parea mai usor de tinut si de folosit.Le-am aruncat repede in rucsac si deja ma gandeam cum sa trec de perimetrul lor de supraveghere si sa intru in castel.
‘Esti tare grabita..’ aud o voce familiara in spate.La dracu...era Sophie.Am incercat sa par calma, sa fac o fata inocenta gen nu-am-nici-cel-mai-mic-gand-sa-ma-infiltrez-in-baza-inamica-intr-o-incercare-sinucigasa-de-a-imi-ajuta-partenerul-si-salva-sora.
‘...poti sa renunti la teatru..deja stiu ce vrei sa faci..si raspunsul este...nici sa nu te gandesti ‘ spuse ea taios.
Uf..deci nu mai imi permiteam sa mai pierd timpul.Am spus primul lucru care mi-a venit in cap.
‘Sophie...am o intrebare pentru tine...ce ai face daca familia ta si barbatul pe care il iubesti ar fi singuri si in pericol..?Nu ai vrea sa te duci la ei...oricat de ridicol si sinucigas ar parea?’ o intreb eu sincer si o privesc in ochi.Erau sanse de -99% sa o conving prin aceasta metoda, dar altceva mai bun nu gasisem.
‘Daca ordinele mele ar fi...’ incepe ea dar o opresc ridicand o mana.
‘Nu te intreb din punct de vedere al unui soldat...ci ca femeie...’ spun eu .Sophie paru neimpresionata de vorbele mele.Gata...toate sansele mele de a reusi sa ma infiltrez au esuat.Hmm.....ma intreb daca incerc s-o lovesc cu un bat in cap....m-ar lasa sa plec?
‘Probabil as face ce faci tu...’ a zis deodata intrerupandu-mi planul care mi se formase in cap de a face ceva si a o lasa inconstienta .
‘Cum?’ repet eu mirata de raspunsul ei.
‘Zic ca as gandi la fel ca tine !’ ridica ea tonul iritata.’Nu ma face sa ma repet’ bombani ea.Am zambit.Sophie...
‘Deci ma lasi sa merg?’ intreb eu recunoscatoare.
‘Nici gand..’ Atunci de ce a mai zis asta!?Ce idioata.
‘O sa vin cu tine....daca te las singura Alexander o sa ma manance de vie...’spuse ea hotarata.
‘Si ar fi chiar asa rau..? ‘ o intreb eu ranjind.Sunt absolut sigura ca pentru o clipa a rosit.Pun pariu!
‘Nu stiu ce vrei sa spui’ zice ea repede.Oh haideti...faza cu nu-stiu-ce-vrei-sa-spui era asa demodata.
‘Se vede pe fata ta prietena mea mancatoare de carne cruda!’ zic eu si fata mi se transforma intr-un zambet diavolesc.
Ea paru sa se intristeze dupa vorbele acelea.Hei..nu vroiam s-o supar.Ce ciudat , niciodata nu parea deranjata de nimic din ce ii ziceam.
‘Scuze..’ zic eu rusinata.’Nu vroiam sa te supar..’ ii spun sincer.Ea ridica capul si zambi usor.
‘Nu e vina ta...defapt ai dreptate...’se balbai ea nesigura.
‘De ce nu ii spui..probabil e foarte usor avand in vedere ca sunteti din aceeasi rasa..’o intreb eu mirata.Paru surprinsa de vorbele mele si se incrunta.
‘Niciodata.’ Zise ea hotarata’..si daca ii spui ceva..te rup in mii de bucatele’ spuse ea amenintator.Am inghitit in sec.
‘De ce nu?..ti-e teama c-o sa te refuze?’ intreb eu amuzata.’Sa fim serioase...Alexander n-ar refuza nicio femeie.’
Cand am zis asta Sophie se albi la fata.M-am speriat cand am vazut schimbarea....abia dupa aceea realizasem ce am spus.
‘Tocmai asta e….nu refuza NICIO femeie…daca i-as spune ce simt…probabil nu ar face decat sa se dea la mine,sa flirteze si sa ma duca in patul lui.Am realizat ca sa patesc asa ceva e mai rau decat daca tac si ma prefac neinteresata ‘ spuse ea pe un ton jos.Era prima data cand o vedeam atat de vulnerabila.Abia dupa aceea am inteles care era implicatia.Il iubea atat de mult incat prefera sa nu spuna nimic decat sa aiba o relatie bazata doar pe sex sau ceva de genul cu el.Ma simteam super prost.Am jignit-o fara sa vreau.
‘Nu stiu cum faci fata..’zic eu deodata. ‘ Eu abia mi-am descoperit sentimentele acum cateva zile...dar tu ..cine stie de cate sute de ani iti tii sentimentele ascunse....esti foarte puternica’ spun eu pe un ton mai jos.
‘Haide...sa mergem pana nu afla Alexander ‘ schimba ea subiectul.
Cred ca acum m-am apropiat si mai mult de Sophie.Eram mult mai asemanatoare decat credeam.