[Terminat[ Scriitorul cu chip de luna

[love_anime]

Bine v-am regasit


Capitolul l

Sousuke statea vizavi de unchiul Myagi, sorbind dintr-un pahar cu vin excelent in timp ce-si facea curaj sa-si lanseze bomba. Cuvintele i se invarteau pe limba amenintand sa izbucneasca, dar tanarul se straduia sa le puna in ordine. De cateva ori incepuse sa vorbeasca, insa de fiecare data cuvintele iesisera aiurea si fusese nevoit sa le opreasca si sa astepte o ocazie pentru a le rosti din nou. Totul era asa de dificil. Desi practic nu era unchiul lui adevarat, Misami Myagi era o ruda indepartata din partea mamei sale. Acesta era cel care-l angajase, seful si prietenul lui in acelasi timp. A-i spune ca vroia sa-si paraseasca slujba, sa plece din Hiroshima in ciuda a ceea ce facuse pentru el, ii dadea lui Sousuke o senzatie de tradare si vinovatie, dar trebuia si inspirand adanc hotara sa incerce din nou.
-Unchiule...eu...
Misami Myagi ridica o mana grasuta si ingrijita, care opri efortul lui inainte de a incepe.
-Nu inainte de a termina de mancat, spuse el sever, dar luminitele din ochii lui ii negau asprimea.
-Unchiule, iti sunt recunoscator, ai fost absolut minunat si chiar simt cu adevarat ca am invatat multe de la tine, desi ma simt vinovat ca va trebui sa te parasesc.
-Nu pentru o luna, in orice caz, fu raspunsul unchiului sau. Va trebui sa instruim pe cineva sa te inlocuiasca si refuz categoric sa ma dispensez de tine pana cand nu rezolvam problema cu Misouri.
-S-o rezolvam? Nici macar nu-l poti gasi pe tip, spuse Sousuke... Eu stiu ce as face in locul tau cu acest intangibil domn Roy Misouri: l-as expedia unei alte agentii de publicitate.
-Ah, Sousuke, ce naiv esti uneori. Acest Roy Misouri a adus mai multi bani firmei noastre decat ceilalti scriitori ai nostri la un loc. Si va aduce din nou, dupa ce-si va reveni din ce l-a facut sa se ascunda.
-Vrei sa spui ca tu chiar crezi ca a vut o relatie cu un barbat?
-Tu crezi?
-Nu... nu stiu, declara tanarul cu sinceritate. Mie greu sa cred avand in vedere cat de atragator este si cate femei suspina dupa el. Adica sa fim seriosi, cine nu ar vrea un tip sexi cu parul de culoarea abanosului, cu ochii negri ca onixul, cu privire seducatoare si misterioasa care te innebuneste si te face sa tremuri, cu chipul perfect rotund ca luna plina infrumusetat de o gura senzuala cu buze pline. Dupa aceasta descriere Sousuke cazu pe ganduri amintindu-si momentele de la funerarile parintilor lui de unde a iesit cu o suferinta aproape isterica si ar fi suferit si mai mult fara interventia blanda a lui Misami. Acesta l-a luat pe tanar sub aripa sa protectoare, l-a crescut cu dexteritate profesionala si compasiune, l-a luat in casa lui, i-a oferit o slujba, il ajutase sa accepte pierderea si sa realizeze ca timpul vindeca orice rana. Tanarul devenise un barbat de douazeci si doi de ani, atragator, de o frumusete rapitoare, cu parul de culoarea soarelui imbinata cu cea a lunei in asfintit, cu ochii ca laguna albastra si o silueta fara cusur. Fata ii era draguta, cu un nas fin si drept, o gura senzuala, generoasa si obraji cu gropite.
O data inapoiat la biroul lui care aproape umple anticamera ce dadea spre sanctuarul enorm, plin de carti, al lui Misami Myagi, Sousuke descoperi ca-i era foarte greu sa se concentreze asupra muncii. Ce va face, de indata ce angajamentul cu unchiul Misami se va sfarsi? Unde se va duce? Poate... poate undeva aproape de coasta, unde temperatura subtropicala si briza marii faceau sa fie vara tot timpul. Era pierdut in speculatii cand suna telefonul.
-Biroul domnului Myagi... cu ce va pot ajuta? Vorbea in receptor fara sa se fi oprit din visare.
-Este acolo?
Vocea care se auzea la telefon avea o rezonanta neobisnuita, profunda si hotarata.
-Imi pare rau, spuse Sousuke, putin surprins de introducerea neobisnuita. Ce doriti?
-Am spus "este acolo?", raspunse vocea, dezvaluind o umbra de iritare.
-Va referiti la domnul Myagi?
-Bineinteles. Ati spus ca este biroul domnului Myagi, sau nu mai sunteti sigur acum?
-Bineinteles ca sunt sigur, riposta Sousuke. As putea sa-i spun cine il cauta, va rog?
-Sigur. Cuvantul avea o nota de dispret superior si fu urmat de o lunga tacere.
-Imi pare rau, dar am intrebat daca as putea sa-i spun cine il cauta.
-Si eu am spus "sigur", nu-i asa?
-Ceea ce nu-mi spune nimic, zise tanarul. Nu-i pot spune cine sunteti daca nu va recomandati.
-Nu m-ati intrebat cum ma cheama. Ati intrebat daca i-ati putea spune cine il cauta, ceea ce este un lucru total diferit. Vreti sa incercati din nou?
-Nu tin neaparat, se rasti Sousuke in telefon, dar presupun ca veti dori sa continuati aceasta conversatie prosteasca atata timp cat o voi face si eu. Pot sa stiu numele dumneavoastra, va rog?
-Spuneti-i ca este Dumnezeu.
-Sa fiti sigur ca nu-i voi spune!
-Foarte bine, spuneti-i orice doriti, dar faceti-mi legatura ca un baiat bun ce sunteti. Sunt intr-o cabina telefonica si toate manevrele dumneavoastra ma costa bani.
-Imi fac doar datoria... Sousuke fu intrerupt de glasul unchiului sau.
-Ce se intampla?
-E un tip la telefon care spune ca e Dumnezeu.
-Fa-mi legatura imediat! replica Myagi.
Tanarul surprins, duse telefonul la ureche la timp ca sa auda
-... faci pe closca acolo. Fa-mi legatura cu domnul Myagi.
-Da domnule, imediat domnule, acum domnule. Apasa pe butonul care face legatura: Dumnezeu la telefon, domnule Myagi.
-Roy Misouri... unde naiba esti si unde dracu e cartea care mi-ai promis-o?
Deci Dumnezeu era Roy Misouri. Exact aroganta care o intuise.
-Asculta omule, acum sunt in Kyoto, cartea este scrisa in capul meu, in doua saptamani ar fi gata cu o dactilografa.
-Ce-ai zice daca ti-as trimite o dactilografa?
-La naiba nu am timp de o femeie sa se fataie pe aici si sa am incurce. De ce nu-l trimiti pe cerberul dumneatale? El nu are simtul umorului, pun pariu ca e scund, chel, cu mustata si cu burta, dupa cum se aude la telefon. Ar trebui sa mearga cu trenul pana intr-un sat de langa Tokio, in trenul acela voi fi si eu avand in vedere ca peste doua zile plec si eu acolo. In acel sat sa-i trimiti bani de cheltuiala si un vehicol decent daca nu vrei sa doarma in camp.
Sousuke dupa ce a ascultat intraga conversatie, dadu buzna in biroul unchiului sau, spumegand ca vulcanul Etna, gasindu-l pe acesta inecandu-se de ras, cu lacrimi in ochi. Dupa un timp se pravali pe un scaun in fata lui, incepand sa rada si el cu pofta.
-Chel, scund, burtanos, cu mustata si toate cele zisera ei razand cu lacrimi.
-Unchiule, pur si simplu nu sunt persoana indicata pentru aceasta treaba.
-Nici nu vreau sa aud. Am incredere in tine, te vei descurca minunat.
Unchiul sau facu tot ce-i spuse Roy. Ii cumpara o camioneta Toyota nou-nouta, cu o gramada de pachete in spatele masinii.
-Dumnezeule! Toate astea pentru doua saptamani in maracinisuri si tufisuri.
-o sa trimit camioneta in acel satuc de langa Tokio, am cumparat si biletul de tren, pe Riy o sa-l gasesti usor avand in vedere ca stii cum arata.
Cele doua zile trecusera repede, cei doi isi luara la revedere printr-o imbratisare, dupa ce luase masa de adio la un restaurant din apropiere.
In aceea zi insorita de la sfarsitul lui august colinele se aratau privirilor in toata frumusetea lor. Tanarul isi sprijini capul melencolic si privi spectacolul naturii. Lasa vantul sa i se plimbe prin par si admira peisajul prietenos. Sousuke avu un adevarat soc cand un barbat s-a aplecat pe neasteptate si l-a luat in brate apasandu-si buzele pe gura lui. Buzele lui erau fierbinti si tari. Simti cum limba barbatului pune stapanire pe gura lui. Sousuke ameti si involuntar intrerupse sarutul la fel de brusc.
-Cum indrazniti? Senzatia de ameteala se accentua vazand ca barbatul care il sarutase era Roy Misouri.
-Imi pare rau, mi-ati amintit de cineva!

[Teh]

Să vedem, am citit şi eu acest capitol şi m-am gândit să las şi un comentariu, dacă tot am citit, aşa mi se pare normal.
Pentru început aş vrea să te felicit pentru vocabular, sunt nişte cuvinte foarte interesante în decursul acestui capitol, îi dă un aspect frumos.
Îmi place ideea, dar ai grijă : grabeşti actiunea. Încearcă să iei putin mai lent, ultima parte ai grabit-o mult prea tare. Hmmm, repetitii nu am observat.
Well am gasit şi câteva greşeli, le mentionez pe cele care au fost uşor vizibile, you know, doar pe acestea le-am vazut.

ca a vut o relatie - ca a avut o relatie

Mie greu - Mi-e greu

sa am incurce - sa ma incurce

-o sa - O sa -- cu literă mare

Nici greşeli de tastare nu ai avut cine ştie ce. Se pare că te descurci de minune, îmi place asta. Povestea este foarte draguţă şi baietii sunt interesanti. Sper ca urmatorul capitol să fie chiar mai captivant decît acesta, poate încerci să nu mai grabeşti actiunea. Descriere şi dialog, well sunt prezente amândouă aşa că în această privinţă nu am ce comenta.
Că tot veni vorba de dialog, am adorat partea aceasta din el :

-Spuneti-i ca este Dumnezeu.
-Sa fiti sigur ca nu-i voi spune!

Apoi :

-Ce se intampla?
-E un tip la telefon care spune ca e Dumnezeu.

Acestea mi s-au parut pur şi simplu foarte amuzante, a fost interesantă partea aceasta de dialog. Chiar mi-ai atras atentia foarte mult cu aceasta. Mi-ai stârnit şi mai mult interesul. Nici nu se mai pune problema, am de gând să citesc ficul în continuare. Deci probabil voi aştepta capitolul urmator.
Succes la scris.

:bye:

[nolazy]

Bine te-ai reintors
Pare a fi un fic dragut.Mi-a placut acest capitol, a fost amuzant si destul de bun in ceea ce priveste descrierea si toate astea
Te sfatuiesc ca pe viitor, sa ai grija la viteza in care se desfasoara lucrurile.Deocamdata capitolul a fost bun din punctul asta de vedere, dar de acum incolo sa ai grija la acest aspect.Adica sa nu-i indragostesti si tu imediat...lasa-i sa se cunoasca sa bla bla bla...sa nu intelegi gresit..scenele de sex nu au nici o legatura cu dragostea..adica daca vrei poti sa folosesti astfel de scene, dar cred ca sti ca sentimentele apar mai greu.In fine, ai inteles ce am vrut sa zic.
Greseli..am vazut pe undeva "mie greu"..corect se scrie "mi-e(ste) greu" si parca a mai fost una dar in fine..nu e ceva de care sa-ti faci probleme.
Cam asta ar fi..astept urmatorul capitol :bye:

[edit] >> vad ca Ninno a postat exact in momentul cand iti scriam si eu commul si acum se pare ca m-am repetat ..dar intelegi tu ideea

[love_anime]

Fetelor multumesc pentru sfaturi si pentru comentarii. Sper sa va placa si capitolul acesta.



Capitolul ll


Dupa acel sarut cei doi barbati nu s-au mai intalnit si Sousuke nu a avut destul curaj ca sa-l caute pe seducatorul scriitor. Nu reusi sa-l surprinda pe Roy Misouri dupa ce cobora din tren si se duse la un restaurant din apropierea garii spreand sa-l gaseasca acolo, dar nimic. Oamenii care lucrau la restaurant nu auzisera niciodata de Roy Misouri sau de altcineva care s-ar fi potrivit cu descrierea lui asa ca tanarul fu lasat singur in oras. Dupa cateva minute de disperare, telefonul ii suna.
-Unchiule Myagi, fantasmagoricul scriitor e dat disparut. Dupa ce l-am zarit in tren pentru cateva minute, nu i-am mai dat de urma si ...
-Sunt foarte dezamagit, dar nu-ti face griji, el a ajuns acasa asa ca nu-ti ramane decat sa te duci singur, dar ai grija sa nu te incurci trebuie sa mai treci printr-un sat pana la destinatia corecta, Cumapara-ti o harta si ai grija de tine!
Dupa scurta conversatie Sousuke se duse sa-si primeasca camioneta si porni la drum. Trecu printr-o zona de campie care ii aminti de copilaria lui, pomii incarcati cu fructe ii aminteau de verile petrecute cu prietenii lui din copilarie.
Se opri la niste izvoare care straluceau intunecate cu apa datatoare de viata si rasunau de cantecele multor pasari. Drumul de la Tokio fusese lipsit de evenimente, citirea romanelor lui Roy Misouri nu ii prea inlaturase tulburarea lui Sousuke. In teama lui de a-l intalni pe acest om, se trezi descoperind in opera lui o senzualitate uimitoare si violenta ascunsa pe care nu le remarcase in lecturile anterioare. In noaptea de sambata, ghemuit in patul de companie din camioneta, cu toate usile incuiate, avu cosmaruri pentru prima data dupa un an. Si erau cosmaruri oribile, foarte vii, fantezii intunecate in care fata de luna plina a lui Roy Misouri ratacea ca un cuceritor razbunator peste ramasitele seninatatii tanarului- un bandit infiorator de proportii spectaculoase. Unul fu suficient ca sa-l faca sa intepeneasca in patul ingust, gemand in intuneric ca replica la tipetele si strigatele unui grup de haimanale ce-si faceau weekend-ul intr-un colt al locului pentru picnic. Sousuke se cutremura, multumit ca trecuse neobservat cu camioneta, inainte de sosirea lor. Fu mai mult decat recunoscator unei patrule care-i potoli pe petrecareti permitandu-i sa doarma, inainte ca un cor de ciripituri dinspre izvoare sa anunte aparitia altei zile.
Sousuke se trezi odata cu rasaritul soarelui, ochii fiindu-i obositi si pleoapele intepandu-l dupa noaptea in care se chinuise sa doarma din cauza gandurilor pline de teama. La ora sapte era deja plictisit asa ca se hotara sa savureze un mic dejun rapid, pregatit de altcineva in afara de el si dupa ce se uita prin locul de campare se indrepta catre motel unde se ospata cu friptura si oua, cateva felii de paine prajita si doua cesti de cafea tare si aburinda. Asta ii umplu timpul pana la opt, dar urmatoarele ore fura un continuu cosmar. Tanarul facu ordine in locul in care dormise, desfacu si reimpacheta fiecare articol de imbracaminte pe care-l adusese cu el, controla nivelul uleiului si presiunea cauciucurilor, apoi porni spre satul unde trebuia sa ajunga cu mintea framantata de ganduri, inchipuindu-si intalnirea.
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt Sousuke Naegino. M-a trimis domnul Myagi..."
" Buna dimineata, domnule Naegino, sunt incantat sa va cunosc. Imi pare rau pentru acel sarut, totusi nu sunteti cum mi-am imaginat eu, dar sunt sigur ca vom lucra bine impreuna"
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt..."
" Nu-mi pasa cine sunteti atata timp cat bateti repede la masina si nu-mi stati in cale."
"... Buna dimineata, domnule Misouri, eu sunt..."
" Sunteti persoana care se va intoarce in Hiroshima si odata ajuns acolo, spuneti-i lui Misami Myagi..."
Si tot asa in continuare de la ridicol la sublim, iar nodul din stomac i se accentua, dar intr-un fel facu sa treaca timpul mai repede. La ora unu, fara a constata aparitia lui Roy Misouri pe care trebuia sa-l intalneasca la intrarea in sat, nodul din stomac incepu sa-i faca probleme, transformandu-se in suparare care fu repede inlocuita cu o furie oarba ce crestea cu fiecare minut de asteptare. Daca nu e aici pana la ora doua la dracu cu el si calatorie placuta, gandi tanarul cand mai era zece minute pana la acea ora, iar cand sosi timpul in loc sa se urce in masina si sa plece, se duse la benzinarie sa-si ia o cafea. Isi terminase cafeaua pe jumatate cand o miscare brusca ii atrase atentia si sa uita sa vada cel mai hodorogit si decrepit vehicul care se oprise langa pompele de benzina. Langa acesta un barbat inalt, bine facut, muschiulos, solid, cu picioarele lungi muschiuloase asemeni unui cal din rasa Pur Sange, imbracat cu un maieu si o pereche de jeansi negri pe care-l recunoscu cand se intoarse cu fata. Sousuke aproape se ridica de pe bancuta, apoi se asezase la loc cu incapatanare. Diavol arogant! N-avea decat sa astepte pana cand el isi va termina cafeaua, Dupa aceea se va duce cu calm si se va intelege cu ilustrul domn Roy Misouri. Tanarul sorbi restul cafelei, dupa care se ridica sa plateasca si pasi usor si cu indiferenta spre scriitor.
-Deci tu esti! In vocea lui exista o insolenta, dar mai mult de atat o violenta insotita de o masculinitate neplacuta.
Sousuke se infiora, dar era un tremur care nu se vedea nici in ochii lui albastri si reci, nici in vocea calma cu care replica:
-Evident eu sunt cerberul, scund, gras si burtanos, iar acum vocea lui nu ii reflecta doar demnitatea ci si furia intensa.
-Mai sunt de asemenea si punctual, ceva de care dumneata nu ai putea fi acuzat. Ce este te-ai inselat asupra mustatii si burtii? Nu te ingrijora, pot sa transcriu opera dumitale nemuritoare intr-un manuscris.


Aici ma opresc, restul postez altadata. Pa si sper sa va placa.

[love_anime]

Asta este continuarea de la partea de mai sus dupa replicile pline de repros si ironice ale lui Sousuke.


-Ai terminat? intreba el zambind, dezvelindu-si dintii albi si puternici.
Sousuke se pregatea sa vorbeasca, dar abia deschisese gura, cand luand tacerea lui momentana drept raspuns, buzele lui Roy se miscara iar.
-Hai sa mergem acum.
Si o lua inainte atat de repede incat tanarul se alarma, dar scriitorul deja trecuse pe langa el miscandu-si umerii lati si soldurile inguste intr-un gest gratios.
Blondul ramase nemiscat si mut in timp ce Roy facu o pauza sa plateasca petrolul, dupa care se urca la volanul vehiculului vechi si hodorogit. Ce incredibil! Ce inspaimantator, se gandi tanarul, furia disparandu-i in fata indiferentei acestuia.
Conducea cu indemanare si ata de repede incat tanarului ii era greu sa-l urmeze. Camioneta lui Sousuke, mai putin destinata unor astfel de drumuri se zgaltaia ingrozitor incercand sa se tina dupa cel din fata lui, iar degetele lui se albisera din cauza concentrarii. In unul sau doua puncte drumul avea cateva fasii scurte de asfalt, apoi norul de praf pe care-l urmari deveni mai putin dens deoarece primul vehicul intrase pe un drum mai ingust si plin de noroi. Pe Sousuke il dureau bratele in efortul de a stapani volanul, iar cand facu o curba finala in poteca se trezi la marginea unui luminis larg unde era o casa.


Capitolul lll


Casa arata groaznic, cu un acoperis cazut si piloni scunzi sub care parea sa se intinda o veranda. Camionul scriitorului era tras spre stanga in iarba inalta, sub umbra unui arbore. Langa el pamantul se adancea brusc spre un rau. Sousuke isi opri camioneta in mijlocul luminisului, examinand rapid locul si-i arunca lui Roy o privire ce ar fi putut parjoli iarba de la picioarele lui si apoi iesi din camioneta.
-Ei bine, ia-ti catrafusele si sa-i dam drumul!
-Nu-mi vine sa cred, mormai tanarul in timp ce-l urmarea cu privirea pe brunet, apoi urmari cu exactitate pasii acestuia si se opri cu un oftat de placere si surpriza. Sub el se afla o plaja mica, perfecta, inconjurata de arbori si iarba. La capatul cel mai indepartat curgea un rau vesel rostogalindu-se pe pietre apoi varsandu-se intr-un bazin lat. Tanarul se trezi ca raspunde calmului naturii pana cand ajunse aproape de brunet.
-Bine, spuse el fara nici o introducere si incepu sa-i dicteze povestea. Acesta nu se oprea din munca lui ritmica. Era ceva aproape hipnotic, iar el nici macar nu se uita la tanar. Dictarea era rapida, aproape o suta de cuvinte pe minut si neintrerupta de vreo pauza de gandire, dar calitatea hipnotica a vocii il facu pe dactilograf sa nu simta nici o oboseala cand degetele lui se grabeau sa tina pasul.
-O ora si apoi se lasa intunericul. Ar fi bine sa pui de ceai si sa pregatesti masa.
Tanarul ramase cu gura cascata de mirare. Sa pun de ceai...desigur! Nu prea probabil si sa pregatesc masa, vrea cumva sa il si indop? Asta niciodata, Maria ta, zise tanarul scuturandu-si parul blond si intorcandu-se catre micutul sau frigider scoase o sticla de vin rece, care dupa douazeci de minute era goala, iar blondul cazuse cu capul pe bratele incrucisate, in timp ce efectele combinate ale vinului si ale soarelui incepeau sa-si faca efectul.
Mai tarziu auzi o bataie in camioneta, dar inainte de a se ridica il vazu pe Roy pasi inauntru uitandu-se dezamagit.
-Nici un ceai? intreba absent, dupa care ochii i se marira observand culoarea lui Sousuke.
Camera se invartea in jurul lui si tanarul ametit incerca sa se ridice in picioare cu stomacul care i se rascolise.
-Ahhh... ohhh sopti el constient de mainile de pe talia si de la ceafa , ajutandu-l sa stea in picioare in timp ce isi golea stomacul.
-Ohhh! se vaita el inainte de a cadea intr-un intuneric unde ceva puternic si bland ii lua trupul ca pe un fulg cand isi pierdu constiinta. Simtea niste maini, uneori furioase ranindu-l, prinzandu-i incheieturile ca niste catuse, dar si mangaietoare mangaindu-l, alintandu-l, apoi o voce monotona si totusi bogata in emotii si viata. Aceea voce fu cea care il trezise din somn, dar degetele lui ii atinsera usor pleoapele, inchizandu-le.
-... Dormi, totul este in siguranta acum. Doar dormi, odihneste-te... Si se facu dimineata, lumina zorilor ii mangaia fata tanarului. Acesta se forta sa se ridice, apoi aluneca sub patura cu un tipat de groaza. Era gol, se atinse si se sperie cand isi vazu bratele, apoi isi pipai fata si simti aceeasi asprime ca si pe brate si o crema care ii mai alina durerile.
-Dumnezeule, spuse el tresarind vazand ca nu era singur.
-Nu te nelinisti, o sa-ti aduc apa. Crezi ca poti manca?
Doar gandul la mancare il facu sa se strambe.
-Cred ca nu, rosti scriitorul. Odihneste-te, spuse el pasind spre usa unde se opri zambindu-i bland, apoi iesi lasandu-l singur cu o senzatie cumplita de greata.
Oare unde e baia? Trebuie sa existe o baie pe aici, gandi Sousuke ametit prin incapere pana zari o usa. Inauntru descoperi adevarul intr-o oglinda veche: fata ii era rosie pana la radacina parului si se intindea pana la piept, gatul ii era la fel de ars. Tanarul cerceta dusul, apoi se hoatara sa faca un dus, va fi mai bine decat starea in care era.
-Foloseste cata apa vrei, vine direct din rau, se auzi o voce care il sperie atat de tare pe tanarul din baie incat era sa cada. Cu sampon in ochi si parul pe fata, acesta nu putu decat sa intrebe alarmat:
-Ce faci?
-Ti-aduc ceva de imbracat, fu raspunsul calm. Ai nevoie de ajutor?
-Nu si te rog sa iesi de aici?
-Nu sunt acolo, sunt dupa geam, exista crema pentru arsuri, foloseste cata vrei, spuse Roy in timp ce Sousuke disperat incerca sa-si dea parul si samponul din ochi pentru a vedea unde este scriitorul si mai important ce ar putea vedea el.


Maine daca am timp sa postez o sa-i duc la oras.

[nolazy]

Foarte dragut :X .Mi-a placut mult capitolul, la fel si cel de dinainte.Nu am putut sa-ti las comm la celalalt pt ca am avut niste probleme cu calculatorul, si inca mai am, dar am zis sa fac totusi un efort
Imi place actiunea, imi place desrierea.
Sousuke este un personaj foarte interesant si amuzant . Chiar incepe sa-mi placa de el.Si abia astept sa vad cum mai decurg lucrurile.
In rest, te descurci bine :bv:
Spor la scris :bye:

[love_anime]

Fetelor ma bucur ca va placut si ca sunteti alaturi de mine pe durata acestui fic. Sper sa fiti si in continuare.. Sakuma ai ghicit, Roy l-a dezbracat pe Sousuke.


Capitolul lV


Sousuke iesind din dus auzi zdranganitul camionului antic, uitandu-se nervos in jur. Incredibil! Acolo langa fereastra se aflau pijamalele lui, un tub cu crema pentru arsuri, boxerii lui si... de necrezut... o ceasca aburinda cu ceai. Clatina din cap a mirare. Ce gest uluitor, gandi el, apoi se stramba la vagile amintiri din noaptea trecuta. Il dezbracase Roy Misouri, il carase in casa lui, in patul lui, spalase urmele de voma, ii aplicase crema contra arsurilor pe fata, pe gat, pe brate, dar fu brusc trezit din ganduri de acelasi zdranganit al camionului. Roy intrase inauntru cu bratele pline de pachete... nici un cuvant de salut, nici un zambet. In tacere el depuse pe capul blondului o palarie imensa cu boruri atat de mari incat ii depaseau umerii.
-Multumesc, zambi tanarul, apoi isi scoase palaria. Scriitorul nu-i intoarse zambetul.
-Nu iesi fara asta pe cap nici pana la camioneta ta. Incearca sa nu ma asculti si-ti invinetesc fundul. de nu te vei mai putea aseza pe el o luna. Mut de furie, tanarul nu putu decat sa scrasneasca din dinti, parasind casuta.
-Ma duc sa vad ce ai facut in camioneta mea, in afara de a-mi fi umblat cu labele prin garderoba mea. Fierband de furie, ajunsese la camioneta si nu gasi nimic din haosul la care se asteptase. Nu servi nimic decat sa-i mareasca furia cand vazu vasele spalate si asezate in ordine, Se intoarse in casuta strigat de barbatul care pregatea cina.
-Stai jos si asteapta zece minute pana iti voi da niste friptura si oua, spuse acesta.
-Hmmm! N-ai nimic altceva? replica Sousuke
-Ihi! exista ceva mancare pentru gaini si cateva coaste, daca vrei. Tanarul se uita prin bucatarie, remarcand pentru prima data un frigider imens la care se duse deschzandu-l.
-Dumnezeule! striga el dandu-se inapoi ingrozit. Frigiderul era umplut de sus pana jos cu cutii de bere. Nu era loc nici pentru un pachet de unt. Deschise congelatorul asteptandu-se sa gaseasca un bou intreg in el. Aproape avea dreptate, pachete bine ambalate ii aduse la cunostiinta ca era doar friptura, friptura si numai friptura. Era prea mult pentru stomacul lui sensibil si fugi spre baie, cu rasul lui Roy rasunandu-i in urechi, apoi se duse la camioneta lui cu palaria pe cap si gasi ca era ca intr-un cuptor. Dupa amiaza era groaznica, la fel si proasta lui dispozitie care crestea cu fiecare minut petrecut in preajma scriitorului. Se duse incet spre varful culmi, dar nu inainte de a-si pune acea palarie stupida pe cap, savurand lumina inserarii. Ce liniste era si ce pace, locul era perfect cu exceptia lui Roy Misouri. Ajunse in varf uitandu-se la scriitorul care era pe punctul de a se urca pe o stanca de la marginea bazinului. Nu se putu abtine sa nu priveasca miscarile suple si bronzate ale acestuia, ci ramase fascinat cand el ramase complet gol in timp ce se pregatea sa sara in apa racoroasa a bazinului. Silueta masculina, puternica, agresiva ca cea a unui zeu grec ramase cateva clipe in echilibru pe stanca ca o statuie superba, apoi dintr-o miscare se scufunda in apa. Sousuke merse spre casa, iar in mintea lui nu mai era imaginea pasnica plina de pace si liniste , ci aceea mai putin linistitoare a statuii musculoase de deasupra stancii. Dupa cateva momente isi facu aparitia si scriitorul rupt de foame.
-Ce-ai zice daca as pregati ceva de mancare?
-Poti sa mananci, mi se intoarce numai cand simt mirosul fripturii.
-Daca iti dau si altceva in afara de carne, o sa poti gati pe plita cu lemne?
-Bineinteles ca pot, riposta Sousuke ca mai apoi sa-l vada pe scriitor cu o gaina in mana.
-Ce parere ai despre asta?
-Eu as taia mai degraba unul din cocoseii care se invartesc pe aici.
-Atunci asa ramane. Du gaina inapoi si schimb-o cu un cocos si-ti poti pregati ceva decent in timp ce eu ma ocup de carte.
-Cu placere! spuse bucuros tanarul. Ii va arata el lui. Taiase gainile, aprinse focul, gasise cativa cartofi si niste mirodenii, apoi se opri putin ascultand, extaziindu-se de apogeul povestirii care iesea de pe buzele scriitorului. Apogeul era surprinzator, intens, senzual, iar tanarul simtea emotiile de parca el era eroina romanului, isi simtea trupul cuprins de caldura si cand eroul o figura mistica, fara chip il atinse simti cum trupul ii raspunde, buzele lui se miscara sa le intampine pe ale lui, ochii deschnzandu-i-se sa se uite in ochii lui negri, pasionati. Si dintr-o data ochii i se deschisera brusc cand reveni la realitate. Ochii pe care-i vazuse, fata capatasere dintr-o data o identitate si fu socat. Era ca si cum Roy Misouri intrase in fantezia lui fara macar sa se miste de la locul sau. Acum il privea pe scriitor cu ochii inspaimantati.
-Hei... revino! Vocea il aduse pe tanar brusc la realitate speriindu-l.
-N-am vrut sa te sperii, spuse cu o voce blanda, dar pareai foarte departe. Ce se intampla, te-a rascolit carte?
-Bineinteles ca nu, spuse tanarul.
-Minti, il contrazise el. Mai bine te-ar rascoli ca astfel dau de necaz. Carte trebuie sa fie foarte erotica. MI-e foame, schimba brusc subiectul si apoi pleca lasandu-l pe tanar sa-si faca treaba, dar se intoarse la timp scotand un oftat de apreciere cand vazu ca Sousuke puse pasarile pe cocosii pe masa si aseza in fata fiecaruia o farfurie plina cu cartofi, legume si in cele din urma un bol cu sos de friptura.
-Fantastic! Absolut fantastic, spuse acesta dupa ce mancase tot si acum eu voi spala vasele in timp ce tu vei face o lista de cumparaturi. Gata cu oula si friptura. Desi Sousuke trebuia sa faca lista de cumparaturi, scriitorul contribui si el. Era surprinzator sa descopere cat de apropiate erau gusturile lor in materie de mancare.
-Va fi o treaba grea dar abia astept sa o fac, spuse scriitorul.
Noaptea trecu repede, iar cei doi barbati erau pregatiti sa plece in oras.
-Mai intai vom merge la un restaurant, apoi la cumparaturi sugera Roy. Te-ai hotarat la ce restaurant sa mergem?
-Sunt doua japoneze , la fel de bune zise tanarul cu nasul in ziar uitandu-se dupa restaurante.
-Dar ai altceva in minte, riposta scriitorul. Hai sa auzim sau va trebui sa ghicesc?
-Ghiceste. Daca te inseli mergem acolo, iar daca ai dreptate poti alege.
Roy se concentra asupra coloanelor cu restaurante si intreba ridicand din spranceana:
-Unde e acel Savour?
Sousuke ii raspunse fara sa clipeasca:
-Drep in josul acelei strazi, dupa doua blocuri... Ai ghicit.
-Chiar nu-mi imaginez de ce crezi ca esti asa misterios. Vrei sa mergem cu masina sau pe jos?
-Dar tu nu vrei sa mananci mancare frantuzeasca?
-Am ales si vom merge pe jos, sa speram ca nu este departe.
Mancase scoici, creveti si alte fructe de mare dar Sousuke avea un sentiment straniu. Ceva la Roy nu se potrivea cu cel pe care-l stia el de doua zile.
-Stiu! striga el, prvindu-l patrunzator. Acum stiu!
-Minunat, replica Roy. Si anume ce stii?
-Ti-ai ras barba, declara tanarul intrebandu-se de ce ii luase asa mult sa observe. Era chiar ridicol sa nu observe ca s-a barbierit avand in vedere ca au mers impreuna in oras, apoi la restaurant.
-Nu prea ai simt de observatie, replica el sec. Trebuia sa o rad deoarece nu am mai ras-o de doua zile.
Sousuke isi aminti brusc de discutia pe care a avut-o cu unchiul Myagi despre relatia scriitorului cu un barbat.
-Poti sa intrebi?
Pe tanar il luase gura pe dinainte:
-Este adevarat ca ai avut o relatie cu un barbat?
Ochii lui Roy devenisera taciuni si Sousuke vazu cum i se contracta maxilarele ca si cum se straduia sa se controleze.
-Imi pare rau, adauga repede tanarul.
-Ar trebui sa-ti para. Asta e o zi dedicata cumparaturilor nu discutilor despre viata mea amoroasa si acum hai sa facem cumparaturile. Dupa patru ore extenuante de cumparaturi cei doi pornira spre casa fara sa banuiasca macar, ca vor fi nevoiti sa mearga la adevarata casa a lui Roy mai repede decat s-ar fi putut astepta.

[nolazy]

He he .Ce draguti sunt cei doi..desi ma uimeste reactia lui Roy cand l-a intrebat daca a mai avut o relatie cu vre-un barbat.Oare de ce s-o fi comportat asa? Abia astept sa aflu
Acum criticile .Cateodata am impresia ca actiunea nu este coerenta,alteori treci brusc de la un subiect la altul fara nici o introducere.Sa ai grija ca am observat de cateva ori greseala asta.Uite de exemplu :

Dupa amiaza era groaznica, (...). Se duse incet spre varful culmi, dar nu inainte de a-si pune acea palarie stupida pe cap, savurand lumina inserarii.

Pai parca era dupa-amiaza nu?Deci lumina inserarii nu avea ce sa caute in decor .

(...)Sousuke puse pasarile pe cocosii pe masa si aseza in fata fiecaruia o farfurie plina cu cartofi, legume si in cele din urma un bol cu sos de friptura

Scuze, dar aici chiar nu am inteles nimic.Pasarile pe cocosi si in fata lor farfurii cu cartofi? Nu stiu, dar nu are logica..
In fine, cam asta ar fi.In rest te descurci bine, actiunea nu e grabita, deci e bn
Spor la scris
:bye:

[love_anime]

Nolazy o sa afli in capitolele urmatoare de ce Roy a reactionat asa, iar cu pasarile si cocosi a fost o greseala de a mea. Prima data am vrut sa scriu pasarile si m-am razgandit scriind cocosi, dar am uitat sa sterg pasarile si a iesit pasarile pe cocosi.


Capitolul V


Dupa parcurgerea drumului cunoscut, cei doi au ajuns acasa cu camioneta plina de cumparaturi.
-Sunt prea obosit ca sa ma apuc sa le descarc, spuse scriitorul.
-Si eu sunt frant. Ummm... Roy! spuse Sousuke vesel de la prea mult vin.
-Spune.
-Sti cum tii un prost in suspans? il intreba pe Roy.
-Cum?
-Lasa ca iti spun mai tarziu, replica tanarul razand, apoi iesi din casuta inainte ca scriitorul sa-l pocneasca. Ziua aceasta a fost nemaipomenita. Roy are simtul umorului , poate fi bland si tandru, dar toate aceste trasaturi sunt bine ascunse undeva, gandea blondul inainte sa adoarma. Cand se trezi il intampina o caldura sufocanta ce facea aerul greu de respirat, soarele stralucea puternic, iar cerul avea culoarea vinetelor. Totul prevestea o furtuna si lucrurile deveneau din ce in ce mai clare dupa ce un vant puternic smulse acoperisul casei.
-Sousuke repede, urca in camioneta. Trebuie sa plecam!
-Dar unde vom merge?
-La mine acasa, spuse scriitorul in timp ce-l ajuta sa-si care bagajele si masina de batut din camioneta tanarului in cea a lui. Acelasi drum care inainte ii prafuia, acum devenea din ce in ce mai greu de parcurs. Cei doi barbati au avut probleme cu cativa copaci cazuti. Intr-un final au ajuns in Tokio obositi, murdari si uzi pana la piele. Roy il conduse la usa dubla de la intrare. Atmosfera era de un rafinament foarte fin, intimidandu-l si uimindu-l totodata, iar cand intra inauntru ramase stupefiat. Casa era splendida, cu obiecte decorative antice, totul era elegant si de bun gust.
-Bine ai venit la mine acasa, spuse scriitorul zambindu-i prietenos.
-Multumesc, raspunse gandindu-se la ce l-ar fi putut determina sa paraseasca aceasta splendoare de casa pentru una pe care nici acoperisul nu statea. Este... este minunat de frumos totul aici.
-Dupa aceasta calatorie doresti probabil sa te schimbi si il conduse printr-o usa ingusta din fata sufrageriei.
Sousuke ramase nemiscat. In fata avea o baie cu o oglinda mununat ornamentata, deasupra unei mese micute plina cu cosmetice, pe un perete o draperie lunga cu motive chinezesti superbe, in fata mesei de toaleta era un taburet gratios si o perna din acelasi material cu draperia. Se imbaie, iar cand era complet gata, o servitoare il astepta sa-l anunte ca e ora ceaiului.Il conduse intr-o camera mica, dupa marea sufragerie, aceasta camera i se parea intima si agreabila. Peretii erau acoperiti din podea pana in tavan cu dulapuri pline de carti invelite in piele. Camera parea imbracata intr-o rochie din piele si lemn, podeau era acoperita cu covoare orientale lungi si pastelate, fotoliile erau imbracate in catifea verde. La inceput a crezut ca era singur in camera, dar cand ochii i s-au obisnuit cu semiobscuritatea l-a vazut pe Roy, un domn batran si slab, o doamna eleganta si aranjata si doi tineri:o fata si un baiat asteptand in spatele masutei pe care era asezat serviciul de ceai de argint.
-Sunt bucuros sa te cunosc, spuse batranul. Cum te numesti tinere?
-Sousuke Naegino.
Cand pronunta numele de familie pe care Roy nu-l stia, se facu o liniste deplina. Domnul batran il privea tacut, doamna cea eleganta isi privea manichiurea, baiatul cel tanar se ineca, iar Roy il privea cum priveste pisica un soarece. Pe parcursul discutie Sousuke descoperi ca acel domn era tatal lui Roy, aceea doamna mama lui, tanara fata pe nume Mia era viitoarea logodnica a lui Roy, iar tanarul baiat era Daisuke, verisorul scriitorului. Dupa ce Mia si Daisuke se retrasera, Sousuke anunta si el ca ar dori sa se retraga. Mergand in camera lui a auzit discutia dintre cei doi tineri care plecasera inaintea lui:
-Nu te poti marita cu Ken, implora baiatul. Vei sfarsi si tu la fel ca primul lui sot. Un cadavru. Sousuke isi duse mana la gura nemaiputand face nici o miscare.
-Pot sa ma marit cu el si o voi face, raspunse femeia, nu ma intereseaza ca inaintea mea a avut un sot.
-Dar eu te iubesc, continua tanarul sarutand-o.
Esti asa sigura pe tine? Fii atenta! N-ai vazut cum il privea Roy pe acest baiat? Vei fi repede parasita!
Sousuke nemaiputand asculta fugi in camera lui. De ce este intuneric? N-a lasat lumina aprinsa? Cand a incercat sa caute langa usa un intrerupator, o mana puternica l-a oprit si o voce de barbat i-a soptit la ureche:
-Stiam ca vei veni! Tanarul a simtit cum doua brate puternice il trag spre pat. Il recunoscu pe Roy dupa parfumul acestuia. Scriitorul il saruta tandru pe gat, mainile lui ii mangaiara parul si incerca sa-i desfaca nasturii de la camasa. Sousuke reusi sa-i dea mainile la o parte si aprinse o lampa de pe masuta. Tremura tot. Vru sa-i spuna ceva, dar nu stia ce si nu se inselase, era Roy.
-Dumnezeule! Ce faci in camera mea? Scriitorul ii rase in fata.
-Tu esti in camera mea.
Auzind aceasta tanarul fugise in camera lui.

[aoixtenshi]

Ce capitol... si ce viata complicata are Roy... si ce casa frumoasa are si oare chiar il place pe Sousuke?
You made me curious...
Si apropo... fic-ul tau ma duce cu gandul atat de departe.... si culmea e ca nu ma gandesc la ceva yaoi ci ma gandesc la impletitura dintre telenovelele si anime-urile care le urmaream in copilarie... nu stiu de ce dar oricum e de bine.
Si nici nu vad greseli sau alte chestii de genul deci e la fel de bine si cred ca tu vei deveni mai bun scriitor decat Roy asta pentru ca acest fik depaseste orice am citit eu pana acum si zau daca nu imi vine "sa ma las de meserie" deoarece talent ca tine mai rar intalnim.
So, astept nextu and gambate!