[Terminat] Lumina din intunericul vietii mele

[love_anime]

Salutare sunt noua si acesta este primul meu fan fic.Sper sa va placa.


Lumina din intunericul vietii mele

Capitolul l

Intr-o seara de iulie cerul isi plangea durerea, dar nu era singurul
Pe strada pustie un baiat de doar 17 ani mergea singur, doar el si durerea prea mare pentru a putea fi suportata de inima sa inocenta, de trupul sau firav."Doamne daca existi de ce nu-mi esti alaturi, de ce ma faci sa sufar?
De ce mi-ai daruit viata daca nu o pot umple cu amintiri frumoase, cu iubire, fericire, prietenie?De ce exist daca am parte doar de durere, oare Tu nu stii ca am o inima care tanjeste dupa iubire, care vrea sa bata din iubire pentru persoana a carei inima este perechea inimii mele?"
Aceste intrebari ii bantuiau mintea tanarului cu parul negru intunericul misterios al noptii, cu ochii albastri ca cerul senin in zilele de vara din care curgeau izvoare cristaline de lacrimi pure si incarcate de durere .
Lacrimile se uneau cu stropii de ploaie care isi gaseau refugiul pe fata deosebit de frumoasa a baiatului, formand un dans in care lacrimile marturiseau stropilor de ploaie durerea mistuitoare care i-a cuprins baiatului intreaga fiinta.
Baiatul cuprins de imbratisarea rece si nemiloasa a durerii se prabuseste incercand sa se sprijine de un copac.Simtea cum frigul il acapareaza indepartandu-l de realitatea ingrozitoare, dar un singur gand nu-i dadea pace:"Cum ma voi descurca daca si singurele fiinte pe care le aveam pe lume au plecat alaturi de ingeri?".
Acesta a fost ultimul sau gand inainte de s-si pierde cunostiinta.
Dupa doua ore de mers cu masina pentru a-si calma nervi Yuri s-a hotarat sa mearga spre casa.In drum spre destinatie aceste vede baiatul lesinat ce statea in voia sortii si a noptii.Opreste masina si se indreapta spre el.
Yuri se apleaca deasupra baiatului, fata lui era alba ca nisipul desertului, buzele ii erau vineti din cauza frigului vazandu-l in starea aceasta Yuri ia baiatul si se indreapta spre casa. Toata noaptea a stat si a vegheat somnul baiatului cuprins de ganduri, dar sirul gandurilor i-a fost intrerupt de baiatul care tocmai se trezise.
Aruncand o privire in spate spre baiat acesta a ramas uimit de frumusetea baiatului dar si de durerea ce i se citea in privire.
-Ehei!Credeam ca nu te mai trezesti. zise Yuri hotarandu-se sa sparga tacerea.
-Cum te numesti?Cum ai dormit?Ti-e foame?
- Kousuke raspunde baiatul intrerapandu-i lui Yuri hemoragia de intrebari.
-Kousuke deci... spuse apropiindu-se de brunetul care a incremenit vazandu-i ochii verzi ca jadul, ca o mare de smaralde, buzele senzuale, rosii si delicate ca o petala de trandafir, parul saten, rebel ii dadea un aer seducator, facandu-l pe Kousuke sa-si doreasca sa-l sarute.

[Yaku-chin]

Buna...Bun venit pe forum....sper ca te vei simtii bine. Felicitari pentru debunt, este foarte bine scris, eu nu am zarit nicio greseala si nici nu stau sa le analizez oricum nu cred ca exista, deci primu capitol este bun dar...oare de ce mereu exista "dar"..in fine si aici exista unul..cred ca acest capitiol este un pic cam scurt si actiunea un pic grabit, ar trebuii sa mai dezvolti oleaca frazele, si sentimentele celor doi mai ales a le lui Kousuke....oricum in rest e bine...
Astept nexu...
Succes si bafta!

[love_anime]

Capitolul ll

Vazandu-i tulburarea Yuri se decide sa-i aduca de mancare si sa-si continue interogatoriul mai tarziu.Intr-un final Yuri se intoarce cu o tava incarcata cu mancare.
Stateau ca doi straini si se priveau fermecati de ceea ce vedeau.
-Kousuke ai unde sa locuiesti?
Ochii albastri ai baiatului s-au intunecat si i=au lacrimat, fapt ce nu i-a scapat lui Yuri.
-Nu arati prea bine, spuse el in soapta si incet il intoarse cu fata spre el. Arati ca si cum ai avea nevoie de o imbratisare, dar el se smuci din bratele lui Yuri.
-Calmeaza-te micutule!spuse Yuri desi era cu doar doi ani mai mare.
-Cum poti sa-mi spui sa ma calmez?
- Ai o casa frumoasa, la cum arati sigur ai o iubita care te intelege si o mie de fete care roiesc in jurul tau, in schimb eu am ramas cu ruinele a ceea ce a fost candva adapostul meu, cu imaginile momentului cand mama mea a fost violata si ucisa in fata mea, apoi a urmat tatal meu care a avut aceeasi soarta si la sfarsit eu, doar ca nenorocitii aceia m-au lasat in viata, m-au lasat sa lupt cu amintirile astea dureroase.
Simtindu-i durerea Yuri il starnse puternic in brate.
Din el emanau efluvii de soliditate si de liniste, iar kousuke se simti in siguranta. Instinctiv, el stiu ca poate avea incredere in Yuri. El era ca un arbore cu radacinile adinc infipte in pamant.
De undeva din adincul fiintei lui un sambure de emotie si pasiune se desfacu si incepu sa creasca, apoi un foc inauntrul lui izbucni ca un rau involburat iesi din matca, il coplesi si distruse tot ce il mai tine de trecut.
Se strinse in bratele acestui strain care-i inspira liniste si-si dorise sa ramana mult timp in bratele acestuia.[posturi unite]
Yaku-chin multumesc pentru sfaturi si pentru felicitari.Iti urez lectura placuta la capitolul 2.Maine voi posta urmatoarele capitole, le-as posta acum dar nu sunt scrise.Pa pa ne citim maine.

[Yaku-chin]

BUna din nou...deci tot eu trec pe aici...imi face placere oricum, un capitol frumos....saracul kousuke app poze cu ei nu ai? sunt curioasa cum arata amadoi...este bine cum scrii numai k un pic actiunea e grabita din punctul meu de vedere:X oricum succes la scris in continuare astept nexu

[love_anime]

Capitolul lll

Kousuke era stanjenit si regreta vorbele pe care i le-a aruncat lui Yuri sub impulsul nervilor si nu stia cum sa-si ceara scuze. Din cauza timiditatii sau poate pentru ca pur si simplu nu-si gasea vorbele renunta la ideea de a-si cere scuza, aprinzand televizorul nimerind o scena dintr-un film asemanatoare cu cele intamplate lui.
"Nu credeam ca o sa spun asta, dar uneori viata bate filmul" reflecta brunetul adancit in ganduri nesimtind lacrimile care s-au ivit pe obrazii fini ai baiatului.Yuri l-a surprins si de aceea l-a cuprins nervii.
-Crezi ca esti singurul din lumea asta care sufera? Crezi ca nu mai sunt si altii oameni care sufera? Crezi ca viata si universul se invart doar in jurul tau si al trecutului tau? Stia ca-l raneste si o facea cu buna stiinta.
-Nu ai dreptul sa-mi vorbesti asa, de ce o faci?
-Vrei sa plec, puteai sa-mi spui direct fara sa ma ranesti...
-Nu e vorba ca vreau sa pleci il intrerupse Yuri.Vreau doar sa treci pestetragedia dinn trecutul tau, vreau sa fii puternic. Acestea au fost ultimele vorbe, Yuri disparand fara urma pentru doua saptamani.
-De ce ii duc lipsa atat de mult? De ce ma infior de fiecare data cand ma gandesc la imbratisarea lui? De ce tresar in noapte la orice zgomot sperand sa fie el si mai ales de ce fara el ma simt prizioner intr-un labirint de durere de dimensiuni astronomice? se intreba brunetul nestiind ce sa raspunda. A venit si ziua mult asteptat de Kousuke. Desi au trecut doua ore de cand Yuri s-a intors acesta nici macar nu l-a salutat pe Kousuke.
-Oare ce a patit Yuri de nu ma baga in seama, nici nu ma saluta. Oare mai e suparat pe mine de atunci si tot asa s-au mai scurs doua zile intr-o tacere elocventa si apasatoare, tacere care s-a sfarsit in momentul in care s-a auzit soneria.
Am ramas surprins cand am vazut muschii dezvoltati si sexi ai puternicului Yuri incordandu-se mai sa se sfarme.
-Tu?! Nemernicule uita ca exist, uita ca te-am iubit candva. Toata iubirea ce am simtit-o pentru tine a murit nascandu-se o ura profunda. Te dispretuiesc, uita adresa mea, zbiera Yuri.
"Uita ca te-am iubit, toata iubirea mea pentru tine" nu se poate, nu vreau ca Yuri sa-l iubeasca pe baiatul acela gandea devastat de durere Kousuke. Inima mea sufera, iar ecoul suferintei mele si al inimii mele sunt lacrimile care curg necontenit.
-De ce sufar asa mult? Poate fi sentimentul asta gelozie, gelozie pentru ca-l iubesc? Oare acesta este raspunsul intrebarilor care ma chinuiau cand a fost Yuri plecat?
Yuri ramasese si el de durere intepenit in usa nevazandu-l pe baiatul ce il privea indurerat cu lacrimi pe fata.
"Ma simt neputincios, inima ma doare si mai tare simtind inima lui Yuri plangand.Kousuke si-a facut curaj si se indrepta spre satenul inimii lui.

[love_anime]

Capitolul lV

-Yuri cine e baiatul acela?
-Fratele meu.
-Nu am auzit bine, cum adica fratele tau? Cum poti sa te comporti asa cu el?
-Taci! Nu stii nimic, cum am spus nu doar tu ai un trecut tragic.
-Stiai ca atunci cand mori ars ramai constient pana la sfarsit?
Kousuke dadu din cap si din umeri ca si cum ar fi vrut sa stearga imaginea care-i traversa imaginatia.
-Iti dai seama ce sufera persoana, inima bate, creierul functioneaza pana la sfarsit.
Vocea lui Yuri se stinse intr-o rasuflare.Privirea lui isi pierdu asprimea, dar era atat de stralucitoare, prea stralucitoare.
-Imi pare rau, m-am lasat dus de amintiri.Timpul...Aceasta pierdere de timp a cauzat moartea parintilor mei.Daca fratele meu nu s-ar fi luptat cu mine cand am incercat sa-l scot din casa cuprinsa de foc, acum parintii mei ar fi fost in viata. A mai trecut o zi depanand amintiri fapt ce i-a apropiat pe cei doi baieti, dar totodata le-a mai cicatrizat ranile. Din cauza oboselii acumulate ei au hotarat sa doarma impreuna la o distanta considerabila unul de celalalt.Kousuke simtea cum valuri de caldura il cuprind, cum trupul sau bine facut, dar totusi firav incepea sa tremure.
Cu o singura privire aruncata in directia lui Yuri si-a dat seama ca acesta nu este emotionat deloc, ba mai mult judecand dupa respiratia lui regulata parea sa doarma. Apoi oboseala isi spuse cuvantul, pleoapele grele ca de plumb i se inchisera si cazu intr-un somn profund.
Se trezi brusc, avand impresia ca se sufoca.Ceva greu i se puse pe piept.Pipaind prin intuneric, Kousuke descoperi mana lui Yuri pe pieptul sau, incerca sa dea mana la o parte dar acesta isi puse mana pe abdomenul brunetului.
-Yuri! spuse Kousuke scuturandu-l usor.
El nu-i raspunse dar mana lui aluneca de pe abdomen pe coapsa lui Kousuke.
-Yuri! tipa el de data asta.
-Ce...ce s-a intamplat?
-Scoala-te, ce naiba!
-Ce s-a intamplat? vocea lui Yuri ingrosata de somn era parca si mai tulburatoare.
-Nu esti in stare sa dormi corect, asta s-a intamplat!Daca nu poti sta linistit, culca-te pe mocheta.
-N-ai decat sa dormi tu acolo, bombani el. Doar e casa mea nu? Asa ca raman in pat.
Kousuke sculandu-se cu un aer hotarat, arunca pe jos o perna si una din paturi.
Noaptea a trecut repede. Kousuke s-a trezit primul si s-a gandit sa prepare micul dejun.Lua o carte de bucate pe care a gasit-o din intamplare si se grabi sa se apuce de treaba.
Gasi o tigaie si puse in ea jumatate de pachet de margarina la topit, cauta un mixer dar nu zari niciunul, asa ca incepu sa toace ceapa,morcovii si usturoiul. Tocmai calea telina cand simti un miros ciudat. Margarina! Alerga la tigaia de unde iesea un fum gros, apuca tigaia dar se fripse la degete si ii dadu drumul pe gresie. Dintr-odata, o explozie ca de pusca rasuna in incapere. Kousuke se arunca la podea si-si acoperi capul cu mainile.
-Sfinte Doamne!Ce se intampla aici? al treilea razboi mondial? striga Yuri in timp ce alerga inauntru.
-Trag in mine!Lasa-te in jos. Yuri incepu sa rada.
-Cine castiga batali, tu sau ouale?
Kousuke isi acoperi capul si privi in sus ca si cum tavanul s-ar fi prabusit peste el.
-Ouale! Am uitat de oua!
-Lasa nu-i nimic. Yuri ii privi mana si il ajuta sa se ridice. Kousuke se stramba cand el ii atinse degetele.
-Ce s-a intamplat?
-M-am ars.Nimic serios.
Yuri ii privi mana si lua o bucata dintr-o planta ce se afla pe terasa.
-Este aloe-vera,, ii spuse el in timp ce il ungea pe mana cu seva plantei.



Atat pentru astazi.Sper sa-mi lasati un comm pentru incurajare.Pa pa:-*

[Yaku-chin]

OO ai luat si tu in considerare ce iti ziceam pe mess, adica ca ai mai dezvoltat ideeile Ultimu capitol a fost bun, mult mai bun decat celelalte sa recunosc, ai avut mai multa descriere si asta mia placut, si sper sa te razgandesti la ce miai zis pe mess...adik sper sa faci si cap5 .....eu sper dar mai mult nu pot sa fac, succes si bafta!

[nolazy]

Iata ca am ajuns si eu aici. Um...sa zicem ca iti las comm-ul mai mult pentru incurajare cum zici tu.Nu sunt in dispozitie sa te critic, asa ca voi lasa asta pe alta data.
Ai un fic dragut..descrierea e bunicica, dar...intotdeauna va mai exista un "dar"..Sunt cateva lucruri care nu sunt tocmai in regula, dar ti le voi spune intr-un alt comm ca acum nu prea am timp.
Observ ca stai bine cu ortografia si scri destul de corect.De asemenea postezi destul de repede capitolele.Asta e bine

Cam atat..spor la scris si data viitoare cand voi trece pe aici o sa-ti spun si cam ce greseli ai ( sper ca nu te-am speriat )
bye bye :bye:

[love_anime]

Fetelor va multumesc pentru commuri asta m-a impulsionat sa continui acest fic.

nolazy multumesc pentru sinceritate stiu ca am multe greseli cea mai mare cred ca e lipsa de creativitate.Am citit cateva ficuri si sunt superbe, iar cand il recitesc pe al meu ma apuca plansul.

O sa-mi incerc norocul in continuare sper sa fiti si voi alaturi de mine

[love_anime]

Capitolul V

Trecusera doua ore de la incidentul cu micul dejun.Yuri ii propuse lui Kousuke sa mearga la cabana unchiului sau in weekend.
Pentru ca astazi este ultima zi in care puteau sa faca cumparaturile, baietii au iesit in oras.
Yuri s-a gandit sa cumpere un caine pentru unchiul sau si haine pentru Kousuke care de cand a fost gasit pe strada i-a purtat hainele lui Yuri.
Se inserase, iar ei epuizati dupa o zi de cumparaturi stateau amandoi pe canapea sfatuindu-se ce nume sa-i puna cainelui. Intunericul noptii cuprinse intreaga casa, numai Kousuke nu avea somn, acesta ducandu-se pe canapeaua pe care a stat impreuna cu Yuri cateva acum cateva ore in urma, apucandu-se sa scrie o poezie care se potrivea perfect cu starea lui de spirit:

E frig afara, dar nu ca in sufletul meu
Apa e inghetata, dar inima mea e un castel de gheata
Pe drum e pustiu, dar sufletul meu e centrul singuratatii
Privesc in jur, dar nu cunosc pe nimeni
Nu stiu unde am ajuns, cine sunt,
Oare sunt tot eu cu alte sentimente?
Sunt singur in pustietate,
Sunt uitat in intuneric,
Sunt abandonat in bratele singuratatii,
Sunt o cascada inghetata,
Ce cu iubire nu a fost dezghetata,
Sunt un rau intunecat si adanc
Ce multe taine si suferinte ascund.

Kousuke termina de scris poezia si lasa cateva lacrimi sa-i curga lin pe obraji."Lacrimile si durerea sunt singurele mele prietene, ele ma insotesc oriunde as merge", gandea Kousuke in timp ce s-a apucat de alta poezie:

Intr-o casa pustie
Intr-un suflet trist
Ma refugiez sa nu imi simt
Suferintele care nu pot sa le alin,
Ma ascund sa nu aud al inimii mele planset tacut
Ma afund in tristete,
Ma simt inconjurat de rau si
Sunt clipe in care imi doresc sa mor
Si tot eu trebuie sa-mi ofer ajutor,
Sunt clipe in care supravietuiesc
Si clipe cand normal vreau sa traiesc,
Sunt clipe care apasa pe sufletul meu
Trebuie sa fiu puternic mereu
Sunt clipe care trec prea greu
Si clipe cand sufar mereu.

De ce, acum, se simtea atat de...melancolic, de singur.Kousuke fusese intotdeauna o fire singuratica si se simtea bine asa.Poate ca incercarile vietii il zdruncinasera mult prea mult, poate ii era pur si simplu dor de casa, de lucrurile familiare, poate ca...ei, la naiba!Nu trebuie sa ma gandesc la Yuri. Dupa ce isi facu un ceai, Kousuke asculta atent spre usa terasei. De afara venea un sunet placut de chitara. Isi spuse ca poate are nevoie de aer curat, iesi pe terasa si privi mirat. Yuri canta zambind usor, iar cand il vazu pe Kousuke se opri. Yuri remarca modul rigid in care isi misca Kousuke corpul si aproape ca-i simtea tensiunea. Nimic nu i-ar fi placut mai mult decat sa-i maseze umerii.
Kousuke privea cum lumina palida a umplut parul lui Yuri cu mii de scantei, ceea ce-i amintea de taberele cu putinii sai prieteni din noptile lungi si intunecoase.Voia sa se incalzeasca la focul din parul lui, sa-si treaca degetele prin el, sa-si frece obrazul de al lui chiar daca s-ar fi ars facand asta.
Yuri isi simtea propria lui tristete atrasa de cea lui Kousuke.
-Canti foarte bine.
-Multumesc. Ai vreo dorinta anume?
Kousuke facu cativa pasi spre locul unde statea Yuri si se aseza langa picioarele lui care se odihneau pe balustrada.
-Ce ai cantat a fost foarte frumos, dar nu recunosc titlul. Care e titlul?
-Nu are inca un titlu. Nu e gata.
Kousuke il privi surprins.
-Tu il compui?
-Da.
-Deci esti compozitor?
-Cateodata.
Apoi tacerea se instala in timp ce el continua sa cante la chitara. Yuri il privi si probabil simti tristetea profunda ce emana de la Kousuke. Acest sentiment se transmise degetelor lui si chitara rasuna in linistea noptii. Ochii lui Kousuke se umezira brusc si ii vazu barbia tremurand.
-Vrei sa vorbim?intreba Yuri incet.
Brunetul clatina din cap
-Ai nevoie de alta imbratisare?
Privirile lor se intalnira.Yuri puse deoparte chitara si spuse:
-Vino aici. El isi desfacu bratele si Kousuke se arunca in ele ca si cum ar fi fost un refugiu. Il stranse mai aproape continuand sa-l tina in brate, gandindu-se ca s-ar simti extraordinar daca l-ar lasa sa-l tina asa toata noaptea.



Asta e tot pentru astazi. Daca ii place cuiva sa lase comm sa stiu daca sa continui ficul.