Schimb de vieti

[TrieuTriTrinh]

I. Schimbare radicala

E vineri seara si sunt obosita! Ma duc plictisita in pat si adorm fara sa imi dau seama.
Deodata ma trezesc intr-o padure intunecata. Buimaca incerc sa imi dau seama in ce padure ma aflu. Nu am mai fost pe aici. Nu seamana cu o padure obisnuita iar din adancurile ei se aud sunete ciudate. Cred ca visez! Ma ciupesc de obraz ca sa imi revin dar peisajul nu se schimba. Incep sa ma sperii si ma simt ciudat. Ma uit mai atent la mine. Sunt blonda, inalta, am ochi albastri si sunt imbracata in pas cu moda din Paris! Gata incep sa ma sperii si cred ca cineva vrea sa imi faca o farsa! Simt o caldura stranie in mana si observ ca ceva imi straluceste in pumnul strans. Incet deschid pumnul si in palma intinsa vad o piatra roz, magnifica si cred ca e foarte importata.
Deodata in tufisurle din fata se aude un zgomot. Ma indrept intracolo crezand ca e cineva care ma poate ajuta sa aflu unde sunt.In timp ce mergeam incet intracolo intr-o fractiune de secunda un monstru oribil se inalta in fata mea si incearca sa ma atace. Fug speriata cat mai departe de acolo. Gata! m-am saturat! Daca e o farsa incepe sa nu mai fie amuzant ci infricosator de-a dreptul! Ma uit in spate si constat speriata ca monstrul e tot pe urmele mele ceea ce ma face sa vreau sa dispar de acolo. Inchid ochii si ma gandesc ca as vrea sa fiu acasa in fata televizorului si nu cu monstrul asta in spatele meu. Surpriza! Peisajul se schimba si eu nu mai fug ci ma aflu intinsa pe jos la poalele unui copac urias ce are o pata ciudata in mijloc de parca cineva ar fi stat prea mult acolo blocand razele soarelui. In spatele meu apere iar monstrul acela enervant. Incep sa ma satur de el! Nu stie sa renunte? Se avanta spre mine incercand sa ia bijuteria ceea ce imi confirma temerile: giuvaierul este in grija mea. Dar ce trebuie sa fac? Nu stiu cine sunt, cum sa ma lupt sau de cine trebuie sa apar bijuteria! Monstrul ma ataca si din pacate reuseste sa ma raneasca. Gata! Nu mai e o joaca de copii si acum sunt sigura ca nu e o farsa. Devine serios! El ataca inca o data nevrand sa renunte, iar eu ca prin minune iau foc, dar nu ma doare. Oau, am puterea focului ce descoperire! Ia sa le testez putin�! Fac in mana dreapta o minge de foc si o arunc spre hidosenia din fata mea. Spre uimirea, amuzamentul si fericirea mea il nimeresc drept in cap. Super! Incep sa atac in continuare pana cand monstrul se retrage acceptandu-si infrangerea. Dupa o victorie asa mare trebuie sa sarbatoresc, nu-i asa? In departari aud susurand un rau asa ca ma indrept intr-acolo.Fac o baie relaxanta si apoi ma asez pe mal pentru a ma gandi.La orizont soarele incepe sa rasara asa ca speranta infloreste in inima mea. Sunetul indepartat al unui clopot imi ajunge la urechi. Poate cineva de acolo stie cine sunt! Ma inderept intr-acolo debordand de entuziasm.
Am ajuns! Este un sat nu prea mare ce are casele construite in stil japonez. Poate sunt in Japonia ma gandesc. Am devenit somnambula si eu nu stiu? Trec pe langa un satean care se inclina in fata mea (eu cred ca din politete) asa ca ma inclin si eu la randul meu. Acesta se uita la mine de parca am innebunit si se duce sa le spuna si celorlalti sateni ceea ca am facut eu. Langa un foc mare de tabare vad o batranica singuratica si ma duc sa vorbesc cu ea:
-Scuzati-ma doamna,incep eu,stiu ca suna ciudat dar stiti cum ma cheama si unde ma aflu?
Batrana se intoarse si se uita la mine cantaridu-ma din ochi.Ea era mica de statura,avea parul grizonat si era imbracata cu un kimono alb. In liniste aceasta se duse intr-o cabanuta din centrul satului venind urmata de un barbat tanar inalt,cu parul lung si negru ca pana corbului, imbracat intr-un kimono rosu. Acesta ma lua in brate fericit si ma saruta pe obraz spunandu-mi Sabrina. Mira (batranica)imi spune ca el este sotul meu Adrian. Ca prostita ma uit de la unul la altul. Super, acum sunt si casatorita! Acum mai lipseste sa aflu si ca avem o droaie de copii impreuna si cred ca ca o sa fac o criza de nervi. Ce naiba sunt doar o adolescenta nu am decat 15 ani! Corectie acum aflu ca am 647 de ani, vreo 20 de copii majoritatea pe la casele lor,vreo tot cam p-atatia fosti soti,o multime de super-puteri, o sora si un frate vitregi amandoi vitregi intre ei, ca sunt cel mai destept om care a fost vreodata si va fi pe lume, ca am o multime de slujbe si lucruri care imi plac,ca Cleopatra a fost matusa mea, ca unii oameni imi spun zeita Afrodita sau Peye si ca trebuie sa invat toate astea cu ajutorul �sotului� meu. Ooo, nuuu!Eu nu o sa fac niciodata asa ceva! Nici intr-o mie de vieti , nici morta ,dar aflu apoi ca nu e nevoie sa ma obosesc sa mor caci voi invia la loc.Ce pacat�
Este uimitor tot ce am aflat caci aceasta este viata pe care mi-am dorit-o mereu, dar acum cand am primit ce am vrut mi se pare inspaimantator si ma cuprinde tumultul intrebarilor: daca parintii mei au incetat sa mai existe odata cu adolescenta care eram inainte? Daca nu o sa ma ridic la standardele de adult? Daca nu voi supravietui vietii asteia foarte ciudate?Incep sa ma sperii si sa plang strigand NU, NU POATE FI ADEVARAT! VISEZ! Sunt sigura ca visez!

[Hitman]

I. Schimbare radicala

E vineri seara si sunt obosita! Ma duc plictisita in pat si adorm fara sa imi dau seama.
Deodata ma trezesc intr-o padure intunecata. Buimaca incerc sa imi dau seama in ce padure ma aflu. Nu am mai fost pe aici. Nu seamana cu o padure obisnuita iar din adancurile ei se aud sunete ciudate. Cred ca visez! Ma ciupesc de obraz ca sa imi revin dar peisajul nu se schimba. Incep sa ma sperii si ma simt ciudat. Ma uit mai atent la mine. Sunt blonda, inalta, am ochi albastri si sunt imbracata in pas cu moda din Paris! Gata incep sa ma sperii si cred ca cineva vrea sa imi faca o farsa! Simt o caldura stranie in mana si observ ca ceva imi straluceste in pumnul strans. Incet deschid pumnul si in palma intinsa vad o piatra roz, magnifica si cred ca e foarte importata.
Deodata in tufisurle tufisurile din fata se aude un zgomot. Ma indrept intracolo intr-acolo crezand ca e cineva care ma poate ajuta sa aflu unde sunt.In timp ce mergeam incet intracolo intr-acolo intr-o fractiune de secunda un monstru oribil se inalta in fata mea si incearca sa ma atace. Fug speriata cat mai departe de acolo. Gata! m-am saturat! Daca e o farsa incepe sa nu mai fie amuzant ci infricosator de-a dreptul! Ma uit in spate si constat speriata ca monstrul e tot pe urmele mele ceea ce ma face sa vreau sa dispar de acolo. Inchid ochii si ma gandesc ca as vrea sa fiu acasa in fata televizorului si nu cu monstrul asta in spatele meu. Surpriza! Peisajul se schimba si eu nu mai fug ci ma aflu intinsa pe jos la poalele unui copac urias ce are o pata ciudata in mijloc de parca cineva ar fi stat prea mult acolo blocand razele soarelui. In spatele meu apere apare iar monstrul acela enervant. Incep sa ma satur de el! Nu stie sa renunte? Se avanta spre mine incercand sa ia bijuteria ceea ce imi confirma temerile: giuvaierul este in grija mea. Dar ce trebuie sa fac? Nu stiu cine sunt, cum sa ma lupt sau de cine trebuie sa apar bijuteria! Monstrul ma ataca si din pacate reuseste sa ma raneasca. Gata! Nu mai e o joaca de copii si acum sunt sigura ca nu e o farsa. Devine serios! El ataca inca o data nevrand sa renunte, iar eu ca prin minune iau foc, dar nu ma doare. Oau, am puterea focului ce descoperire! Ia sa le testez putin…! Fac in mana dreapta o minge de foc si o arunc spre hidosenia din fata mea. Spre uimirea, amuzamentul si fericirea mea il nimeresc drept in cap. Super! Incep sa atac in continuare pana cand monstrul se retrage acceptandu-si infrangerea. Dupa o victorie asa mare trebuie sa sarbatoresc, nu-i asa? In departari aud susurand un rau asa ca ma indrept intr-acolo.Fac o baie relaxanta si apoi ma asez pe mal pentru a ma gandi.La orizont soarele incepe sa rasara asa ca speranta infloreste in inima mea. Sunetul indepartat al unui clopot imi ajunge la urechi. Poate cineva de acolo stie cine sunt! Ma inderept intr-acolo debordand de entuziasm.
Am ajuns! Este un sat nu prea mare ce are casele construite in stil japonez. Poate sunt in Japonia ma gandesc. Am devenit somnambula si eu nu stiu? Trec pe langa un satean care se inclina in fata mea (eu cred ca din politete) asa ca ma inclin si eu la randul meu. Acesta se uita la mine de parca am innebunit inebunit si se duce sa le spuna si celorlalti sateni ceea ca ce am facut eu. Langa un foc mare de tabare vad o batranica singuratica si ma duc sa vorbesc cu ea:
-Scuzati-ma doamna,incep eu,stiu ca suna ciudat dar stiti cum ma cheama si unde ma aflu?
Batrana se intoarse si se uita la mine cantaridu-ma din ochi.Ea era mica de statura,avea parul grizonat si era imbracata cu un kimono alb. In liniste aceasta se duse intr-o cabanuta din centrul satului venind urmata de un barbat tanar inalt,cu parul lung si negru ca pana corbului, imbracat intr-un kimono rosu. Acesta ma lua in brate fericit si ma saruta pe obraz spunandu-mi Sabrina. Mira (batranica)imi spune ca el este sotul meu Adrian. Ca prostita ma uit de la unul la altul. Super, acum sunt si casatorita! Acum mai lipseste sa aflu si ca avem o droaie de copii impreuna si cred ca ca o sa fac o criza de nervi. Ce naiba sunt doar o adolescenta nu am decat 15 ani! Corectie acum aflu ca am 647 de ani, vreo 20 de copii majoritatea pe la casele lor,vreo tot cam p-atatia fosti soti,o multime de super-puteri, o sora si un frate vitregi amandoi vitregi intre ei, ca sunt cel mai destept om care a fost vreodata si va fi pe lume, ca am o multime de slujbe si lucruri care imi plac,ca Cleopatra a fost matusa mea, ca unii oameni imi spun zeita Afrodita sau Peye si ca trebuie sa invat toate astea cu ajutorul ”sotului” meu. Ooo, nuuu!Eu nu o sa fac niciodata asa ceva! Nici intr-o mie de vieti , nici morta moarta ,dar aflu apoi ca nu e nevoie sa ma obosesc sa mor caci voi invia la loc.Ce pacat…
Este uimitor tot ce am aflat caci aceasta este viata pe care mi-am dorit-o mereu, dar acum cand am primit ce am vrut mi se pare inspaimantator si ma cuprinde tumultul intrebarilor: daca parintii mei au incetat sa mai existe odata cu adolescenta care eram inainte? O.o nu prea inteleg ce ai vrut sa zici aici Daca nu o sa ma ridic la standardele de adult? Daca nu voi supravietui vietii asteia foarte ciudate?Incep sa ma sperii si sa plang strigand NU, NU POATE FI ADEVARAT! VISEZ! Sunt sigura ca visez!

Ei bine imi place ideea e chiar super FELICITARI!
Greseli nu prea ai avut asa ca tine-o tot asa!
Astept nextul cat mai curand :love:
Ai cateva propoziti in care nu ai lasat spatiu dupa semnele de punctuatie.
Cam atat am avut de spus si sper ca nu te-a suparat comentariul meu, daca da iarta-ma!
:bye:

[~angelino~]

Deci , nu mai pot purica nimic , fiindca asta a facut-o Sys :* . Tot ce mai ramane de spus este : Dialogul este plecat la plimbare , descrierea e pe la jumatate :P (despre mine zic :)))....Mi se pare ciudat numele Afrodita...Sau numele e Sabrina ?Nu conteaza...:P
Good luck with the next ,Veronik ^:)^ ..
Astept continuarea sa vad cum evoluezi ! :victorie:
te rog pune nextu repede [-o< ? :D
Hai k ma duc la culcare ! (:|
Bye bye and gambate !
:bv:
:bye: te las ! :D

[TrieuTriTrinh]

II : Adevarul
Nu stiu cat am plans sau cand am adormit caci m-am trezit intr-o casa moderna, intr-o camera ce semana cu a mea, intr-o casa ce semana cu a mea. In mine a inflorit speranta ca m-am intors acasa ca printr-o minune si parca am inceput sa plutesc de fericire. Deodata am auzit pasi la parterul casei si am fugit, zambind si uitand sa ma uit in oglinda, sa merg sa imi inbratisez mama crezand ca e ea. Dar pe cand ma apropiam, am auzit niste voci in bucatarie. Ascultand cu atentie m-am apropiat ca sa o pot surprinde pe mama mea, dar in timp ce ajungeam mai aproape de usa si puteam distinge glasurile am aflat un lucru ce m-a coborat de pe linia mea de plutire la cruda realitate. Niciuna din vocile de dincolo de usa intredeschisa nu era a mamei mele. M-am oprit langa usa si am riscat o privire inauntrul camerei. Acolo era adolescenta pe care o vazusem inante iesind din cabana. Alaturi de ea mai erau si sotul meu (ce aiurea suna asta din gura mea avand in vedere ca in realitate am doar 15 ani!) , o femeie pe care nu o cunosteam dar puteam deduce ca este mama adolescentei (si eu ii zic ei adolescente!ha !doar in realitate ar fi fost mai mare ca mine !) si un batran cu o mustata lunga si alba la fel ca parul pe care il avea prins intr-o coada. Mi se pareau cunoscuti desi nu ii mai vazusem in viata mea. Poate corpul in care eram stia cine sunt si incerca sa imi spuna si mie. Acum ca ma apropiasem destul de mult puteam auzi ce spuneau:
-Deci, Adrian mai spune-mi o data povestea de la inceput fara sa omiti nimic! spuse mama fetei.
-Ok! Totul a inceput cand Sabrina a venit in sat si a intrebat-o pe batrana Mira daca stie cine e ea si unde se afla. Mira a venit la mine sa imi spuna ca Sabrina s-a intors in sat teafara si nevatamata. Am fugit la ea, fericit ca s-a intors, dar mi s-a parut ciudat cum m-a respins, m-a intrebat cine sunt si mi-a ordonat sa ii dau drumul. Am crezut ca doar glumeste cu mine, dar cand i-am vazut privirea aceea serioasa pe care o avea pe fata am stiut ca nu glumeste. Ea chiar nu ma recunoaste! Apoi mi-a pus niste intrebari, iar eu i-am spus tot ce vroia sa stie. Adica cine e,ce este piatra pe care o avea in mana,i-am spus despre familia ei, puterile ei, etc. Dupa ce a auzit totul a inceput sa clatine din cap, parca nevrand sa accepte aceste lucruri si sa planga si sa spuna ca nu e adevarat, ca viseaza ! A plans pana a adormit de oboseala.
-Poate i s-a intamplat ceva in drum spre voi. Poate s-a lovit la cap si si-a pierdut temporar memoria! isi dadu cu parerea batranul. Nu cred ca este ceva grav! Sper !mormai apoi in barba.
Cand am auzit toate acestea am inceput sa ma simt ciudat si parca o fantoma a pus stapanire pe mine. Am intrat in liniste in camera si am inceput sa vorbesc, dar cuvintele nu erau ale mele (era straniu !) :
- Nu m-am lovit la cap in timp ce mergeam spre sat ci am fost atacata de Morgana ce era impreuna cu toata armata ei de monstrii. Stiam ca am sa mor si am cautat cea mai rapida salvare : am luat sufletul unei fete de 15 ani care avea potential, curaj, inteligenta si invata repede, l-am transmutat in corpul meu si am teleportat-o cat mai departe de Morgana. Vreau ca voi sa o invatati tot ce trebuie sa stie pentru a putea ajunge la acelasi nivel la care eram eu si in special sa nu o lasati sa o atinga pe Morgana nici macar cu un deget, caci nimini nu stie ce s-ar putea intampla atunci deoarece si ea a fost o fata cu super-puteri pe care eu o pregateam fara sa isi dea seama pentru a ma putea inlocui atunci cand va fi timpul, asa ca acum puterea ei s-a combinat cu a mea creand un fel de bomba interioara. Speram ca voi trai indeajuns de mult ca ea sa ajunga la o varsta mai inaintata macar pentru a termina scoala, desi ea stie mult mai multe decat alti copii de varsta ei. Acum vreau sa imi promiteti ca o veti porteja de orice pericol si ca o sa o tratati ca si cum s-ar fi nascut in familia noastra, caci eu nu o sa ma mai pot intoarce vreodata, chiar si intr-o postura ca aceasta. PROMITETI-MI!!!
-Iti promitem!spusera toti in cor.
Apoi am devenit iarasi eu (daca pot spune asa) , m-a luat ameteala si am lesinat exact in mijlocul camerei cu toata lumea uitandu-se curioasa la mine.
In acea noapte, toti se gandeau la ce se intamplase in acea seara. Cea mai importanta intrebare pe care si-o punea toata lumea era : "Oare de ce a ales-o Sabrina chiar pe fata aceasta ca sa o inlocuiasca?" Dar nimani nu putea gasi un raspuns asa ca pana la urma au adormit sperand ca vor afla in curand motivul acestei alegeri.

[~angelino~]

II : Adevarul
Nu stiu cat am plans sau cand am adormit caci m-am trezit intr-o casa moderna, intr-o camera ce semana cu a mea, intr-o casa ce semana cu a mea. In mine a inflorit speranta ca m-am intors acasa ca printr-o minune si parca am inceput sa plutesc de fericire. Deodata am auzit pasi la parterul casei si am fugit, zambind si uitand sa ma uit in oglinda, sa merg sa imi inbratisez(imbratisez) mama crezand ca e ea. Dar pe cand ma apropiam, am auzit niste voci in bucatarie. Ascultand cu atentie m-am apropiat ca sa o pot surprinde pe mama mea, dar in timp ce ajungeam mai aproape de usa si puteam distinge glasurile am aflat un lucru ce m-a coborat de pe linia mea de plutire la cruda realitate. Niciuna din vocile de dincolo de usa intredeschisa nu era a mamei mele. M-am oprit langa usa si am riscat o privire inauntrul camerei. Acolo era adolescenta pe care o vazusem inante iesind din cabana. Alaturi de ea mai erau si sotul meu (ce aiurea suna asta din gura mea avand in vedere ca in realitate am doar 13 ani!) , o femeie pe care nu o cunosteam dar puteam deduce ca este mama adolescentei (si eu ii zic ei adolescente!ha !doar in realitate ar fi fost mai mare ca mine !) si un batran cu o mustata lunga si alba la fel ca parul pe care il avea prins intr-o coada. Mi se pareau cunoscuti desi nu ii mai vazusem in viata mea. Poate corpul in care eram stia cine sunt si incerca sa imi spuna si mie. Acum ca ma apropiasem destul de mult puteam auzi ce spuneau:
-Deci,Adrian mai spune-mi o data povestea de la inceput fara sa omiti nimic! spuse mama fetei.
-Ok!Totul a inceput cand Sabrina a venit in sat si a intrebat-o pe batrana Mira daca stie cine e ea si unde se afla. Mira a venit la mine sa imi spuna ca Sabrina s-a intors in sat teafara si nevatamata. Am fugit la ea, fericit ca s-a intors, dar mi s-a parut ciudat cum m-a respins, m-a intrebat cine sunt si mi-a ordonat sa ii dau drumul. Am crezut ca doar glumeste cu mine, dar cand i-am vazut privirea aceea serioasa pe care o avea pe fata am stiut ca nu glumeste. Ea chiar nu ma recunoaste! Apoi mi-a pus niste intrebari, iar eu i-am spus tot ce vroia sa stie. Adica cine e,ce este piatra pe care o avea in mana,i-am spus despre familia ei, puterile ei, etc. Dupa ce a auzit totul a inceput sa clatine din cap, parca nevrand sa accepte aceste lucruri si sa planga si sa spuna ca nu e adevarat, ca viseaza ! A plans pana a adormit de oboseala.
-Poate i s-a intamplat ceva in drum spre voi. Poate s-a lovit la cap si si-a pierdut temporar memoria! isi dadu cu parerea batranul. Nu cred ca este ceva grav! Sper !mormai apoi in barba.
Cand am auzit toate acestea am inceput sa ma simt ciudat si parca o fantoma a pus stapanire pe mine. Am intrat in liniste in camera si am inceput sa vorbesc, dar cuvintele nu erau ale mele (era straniu !) :
- Nu m-am lovit la cap in timp ce mergeam spre sat ci am fost atacata de Morgana ce era impreuna cu toata armata ei de monstrii. Stiam ca am sa mor si am cautat cea mai rapida salvare : am luat sufletul unei fete de 15 ani care avea potential, curaj, inteligenta si invata repede, l-am transmutat in corpul meu si am teleportat-o cat mai departe de Morgana. Vreau ca voi sa o invatati tot ce trebuie sa stie pentru a putea ajunge la acelasi nivel la care eram eu si in special sa nu o lasati sa o atinga pe Morgana nici macar cu un deget, caci nimini nu stie ce s-ar putea intampla atunci deoarece si ea a fost o fata cu super-puteri pe care eu o pregateam fara sa isi dea seama pentru a ma putea inlocui atunci cand va fi timpul, asa ca acum puterea ei s-a combinat cu a mea creand un fel de bomba interioara. Speram ca voi trai indeajuns de mult ca ea sa ajunga la o varsta mai inaintata macar pentru a termina scoala, desi ea stie mult mai multe decat alti copii de varsta ei. Acum vreau sa imi promiteti ca o veti (ve-ti)porteja(proteja) de orice pericol si ca o sa o tratati ca si cum s-ar fi nascut in familia noastra, caci eu nu o sa ma mai pot intoarce vreodata, chiar si intr-o postura ca aceasta. PROMITETI-MI!!!
-Iti promitem!spusera toti in cor.
Apoi am devenit iarasi eu (daca pot spune asa) , m-a luat ameteala si am lesinat exact in mijlocul camerei cu toata lumea uitandu-se curioasa la mine.
In acea noapte, toti se gandeau la ce se intamplase in acea seara. Cea mai importanta intrebare pe care si-o punea toata lumea era : "Oare de ce a ales-o Sabrina chiar pe fata aceasta ca sa o inlocuiasca?" Dar nimani(nimeni) nu putea gasi un raspuns asa ca pana la urma au adormit sperand ca vor afla in curand motivul acestei alegeri.

So...Ai avut renumitele greseli de tastare , dar numai cateva.
Imi place ideea pana acum ,dar astept perfectionarea ta .
Pune si al treilea capitol , pentru ca sunt foarte curioasa :P
Succes in continuare. Spor la lucru.
Ja ne :-H

[TrieuTriTrinh]

Capitolul 3 Un sot responsabil!

M-am trezit apoi in mijlocul noptii si nu aveam ce face asa ca am inceput sa scriu niste cantece. Spre dimineata am vrut sa vad cum suna creatiile mele asa ca am inceput sa cant (eram mai bine dispusa) in timp ce aranjam lucrurile prin camera. Fara sa imi dau seama usa s-a deschis si in prag a aparut Adrian. S-a sprijinit de tocul usii si a continuat sa ma asculte si sa se uite la mine, fara a-si face anuntata prezenta. In timp ce cantam si dansam m-am oprit in fata oglinzii si am inceput sa incerc diferite coafiuri (toane de adolescenta cum le spunea mama) . Atunci l-am vazut stand acolo si uitandu-se amuzat la mine. M-am infuriat dar nu pentru ca intrase in camera neanuntat ci pentru ca radea de mine.
-Ce ti se pare asa amuzant? am spus eu. Spune-mi ca sa rad si eu!am spus apoi.
-Pai eu nu cred ca iti dai seama dar semeni chiar prea mult cu adevarata Sabrina ca sa pot sti care si cand sunteti.
-Chiar crezi? am intrebat sfioasa fluturand din gene. Penibil! Acum ma dau la el!
-Da! Dar acum trebuie sa stii mai multe despre viata Sabrinei ! a spus acesta.
-Mai mult ca sigur! Incepe te rog!am spus eu destul de interesata.
-Pai, ceea ce ar trebui sa stii mai ales este ca Sabrina, adica tu, face parte dintr-o trupa de familie, daca ii pot spune asa. Vazand ca nu am inteles, se hotara sa imi explice. Aceasta trupa nu este ca oricare alta, ci este formata numai din membrii familiei. Tu esti solista desi mai canti uneori si la unele instrumente.
-Sunt sigura ca ma pot descurca! am spus eu fara sa ma gandesc.
-O, ce interesant! Dar vreau sa te vad cum te descurci cu copii. Ai mai avut vreodata grija de copii???
Vazand ca nu primeste nici un raspuns, el continua.
-E, oricum sunt si copii mai mari care te pot ajuta daca ai nevoie. Hai sa mergem!
Casa la care am mers era ca un templu imens si era a mea! Rectific! Era una din casele mele pentru ca mai aveam cate una in aproape fiecare capitala din lume. Deodata mi-a venit in minte o intrebare ciudata pe care fara sa imi dau seama am spus-o cu voce tare:
-Cam cati copii am ???
-Vreo 20. O sa vezi tu cand o sa ii cunosti pe toti.
-Si trebuie sa le stiu numele la toti??
-Nu e evident?Doar acum esti mama lor.
-O sa ma ajuti si tu, nu-i asa ? Inainte sa pot termina ce am de spus Adrian era déjà la jumatatea drumului spre poarta.
-Dar nu ma poti lasa aici! Nu ii cunosc! Trebuie sa ma ajuti! Adrian! am tipat disperata dupa el.
- O sa te descurci tu si fara mine! Eu am niste treaba asa ca ai grija ce faci si nu intoarce totul cu susul in jos! imi spuse el in timp ce mergea mai departe.

[~angelino~]

:X :X :X Din fericire nu ai nici o greseala:X :X :X
Mi-a placut tare mult capitolul.O intrebare numai:20 de copiiii??????!!! Omg! O.o . Daca as avea eu 20 de copii as murii de infarct =)) .Ce idee minunata.Dar o idee si mai minunata este ideea cu trupa :X :X :X A fost o idee geniala :P Pune repede continuarea ca vreau sa vad cum se descurca cu copii =)) . Cred ca va fii foarte funny :D .
Spor la scris si la imaginatie . Mult succes in continuare :*
Bye Bye :-H

[TrieuTriTrinh]

RE: Schimb de vieti
4
O mica-mare familie
Disperata, dezamagita si speriata de ce o sa gasesc inauntru m-am indreptat spre usa de parca ma duceam spre spanzuratoare. Am deschis usa incet si am inaintat pe un coridor ce ducea, cred, spre o camera incapatoare in care erau stransi o multime de oameni deoarece se auzeau o multime de voci. Cand am vazut ce aglomeratie e acolo m-am dat un pas inapoi si m-am impiedicat de un barbat inalt, cu ochii albastri si par blond, picand peste el. Am inceput sa ma scuz, dar el a inceput sa rada si mi-a zis ca sunt cam impiedicata astazi. Poate inca nu a aflat ce s-a intamplat! mi-am spus. Atunci va trebui sa le explic eu totul! Aoleu! Ce o sa ma fac?Si Adrian m-a lasat sa ma descurc singura! Of, cat il urasc eu pe el!
Barbatul cel inalt m-a impins razand direct in mijlocul oamenilor din camera care se uitau acum la mine de parca am picat din cer. Primul care a spart geata a fost barbatul cel inalt ce a inceput sa rada de situatia jenanta care se crease in camera. I-am aruncat o privire ucigatoare, dar cand am vazut ca rade in continuare m-am dat batuta si m-am asezat deznadajduita pe un scaun. Deodata langa mine a aparut o fata cu parul negru ca pana corbului si cu ochii rosii care imi face discret semn din cap spre o usa laterala. Am urmat-o si am ajuns intr-o canera decorata discret cu diferite noante de roz. Fata s-a uitat la mine cu intelegere si mi-a spus sa ii povestesc tot ce s-a intamplat. Am inceput sa ii spun toata povestea, iar cand am terminat de vorbit ea m-a luat in brate cu afectiune.
-Acum, a inceput ea, va trebui sa ii cunosti pe toti si nu ma astept sa ii inveti pe toti de prima data. Mai intai ,cred a l-ai cunoscut deja pe unchiul Cloud, este barbatul cel blond. El este fratele tau vitreg, iar de cand v-ati impacat a capatat un ciudat simt al umorului dupa cum cred ai observant. Mai sunt tripletii Alan, Maia si Clair, tripletele Lumier, Lili si Testarosa (Rosa sau Tessa dupa cum vrei sa ii spui) eu (Diana) poti sa-mi spui Dee si fratele meu geaman Daniel (zis Dan), Eliot si Westlie, gemenele Will si Hanna, Renne, Corinna, Luchia si nu in ultimul rand Charlotte-Michelle. Pai astia suntem cam toti. A! Mai este si matusa Lina (sora ta) si o gramada de nepoti.
- Ce? Deja sunt bunica?Dar am doar 15 ani!
-Aminteste-ti, acum ai 647 de ani !
-Ok , promit sa imi amintesc.Dar, scuza-ma ca iti spun nu sunteti cam multi?
-Pai, in 600 si ceva de ani ai avut o gramada de soti si o multime de timp ca sa ne faci. Eu si fratele meu suntem cei mai mari asa ca daca ai vreo nelamurire in privinta trecutului tau poti sa ne intrebi pe noi.
-O gramada de soti? Nu-mi spune ca trebuie sa ii cunosc si pe ei!
-Nu, nu trebuie, dar este unul de care trebuie sa te feresti asa ca eu o sa te insotesc peste tot la inceput pana te obisnuiesti ca sa nu ai probleme.
-Ok, dar acum vreau sa stiu tot despre mine, da?
-Bine! O sa iti spun tot ca stiu eu despre tine, desi nu este prea mult.





Va multumesc pentru commuri si imi pare rau de capotolele prea scurte! Promit ca urmatorul o sa fie muuult mai lung decat cele de pana acum!

[Elusive wolf]

RE: Schimb de vieti
4
O mica-mare familie
Disperata, dezamagita si speriata de ce o sa gasesc inauntru m-am indreptat spre usa de parca ma duceam spre spanzuratoare. Am deschis usa incet si am inaintat pe un coridor ce ducea, cred, spre o camera incapatoare in care erau stransi o multime de oameni deoarece se auzeau o multime de voci. Cand am vazut ce aglomeratie e acolo m-am dat un pas inapoi si m-am impiedicat de un barbat inalt, cu ochii albastri si par blond, picand peste el. Am inceput sa ma scuz, dar el a inceput sa rada si mi-a zis ca sunt cam impiedicata astazi. Poate inca nu a aflat ce s-a intamplat! mi-am spus. Atunci va trebui sa le explic eu totul! Aoleu! Ce o sa ma fac?Si Adrian m-a lasat sa ma descurc singura! Of, cat il urasc eu pe el!
Barbatul cel inalt m-a impins razand direct in mijlocul oamenilor din camera care se uitau acum la mine de parca am picat din cer. Primul care a spart geata (gheata) a fost barbatul cel inalt ce a inceput sa rada de situatia jenanta care se crease in camera. I-am aruncat o privire ucigatoare, dar cand am vazut ca rade in continuare m-am dat batuta si m-am asezat deznadajduita pe un scaun. Deodata langa mine a aparut o fata cu parul negru ca pana corbului si cu ochii rosii care imi face discret semn din cap spre o usa laterala. Am urmat-o si am ajuns intr-o canera decorata discret cu diferite noante(nuante) de roz. Fata s-a uitat la mine cu intelegere si mi-a spus sa ii povestesc tot ce s-a intamplat. Am inceput sa ii spun toata povestea, iar cand am terminat de vorbit ea m-a luat in brate cu afectiune.
-Acum, a inceput ea, va trebui sa ii cunosti pe toti si nu ma astept sa ii inveti pe toti de prima data. Mai intai ,cred a l-ai cunoscut deja pe unchiul Cloud, este barbatul cel blond. El este fratele tau vitreg, iar de cand v-ati impacat a capatat un ciudat simt al umorului dupa cum cred ai observant. Mai sunt tripletii Alan, Maia si Clair, tripletele Lumier, Lili si Testarosa (Rosa sau Tessa dupa cum vrei sa ii spui) eu (Diana) poti sa-mi spui Dee si fratele meu geaman Daniel (zis Dan), Eliot si Westlie, gemenele Will si Hanna, Renne, Corinna, Luchia si nu in ultimul rand Charlotte-Michelle. Pai astia suntem cam toti. A! Mai este si matusa Lina (sora ta) si o gramada de nepoti.
- Ce? Deja sunt bunica?Dar am doar 15 ani!
-Aminteste-ti, acum ai 647 de ani !
-Ok , promit sa imi amintesc.Dar, scuza-ma ca iti spun nu sunteti cam multi?
-Pai, in 600 si ceva de ani ai avut o gramada de soti si o multime de timp ca sa ne faci. Eu si fratele meu suntem cei mai mari asa ca daca ai vreo nelamurire in privinta trecutului tau poti sa ne intrebi pe noi.
-O gramada de soti? Nu-mi spune ca trebuie sa ii cunosc si pe ei!
-Nu, nu trebuie, dar este unul de care trebuie sa te feresti asa ca eu o sa te insotesc peste tot la inceput pana te obisnuiesti ca sa nu ai probleme.
-Ok, dar acum vreau sa stiu tot despre mine, da?
-Bine! O sa iti spun tot ca(ce) stiu eu despre tine, desi nu este prea mult.





Va multumesc pentru commuri si imi pare rau de capotolele prea scurte! Promit ca urmatorul o sa fie muuult mai lung decat cele de pana acum!

Wow... e suuper !!! Greseli putine ... care oricum nu conteza !Imi place deci .... Pune repede nextul...:x

[Flash]

E vineri seara si sunt obosita! Ma duc plictisita in pat si adorm fara sa imi dau seama.
Deodata ma trezesc intr-o padure intunecata. Buimaca incerc sa imi dau seama in ce padure ma aflu.

Ai un inceput cam banal, dar ai descris din plin ceea ce simteai tu pe moment. Insa, nu mi-a placut fraza subliniata. Parca nu a avut prea multa expresivitate.

Nu seamana cu o padure obisnuita iar din adancurile ei se aud sunete ciudate.

Ai repetat cuvantul padure

Sunt blonda, inalta, am ochi albastri si sunt imbracata in pas cu moda din Paris! Gata incep sa ma sperii si cred ca cineva vrea sa imi faca o farsa! Simt o caldura stranie in mana si observ ca ceva imi straluceste in pumnul strans. Incet deschid pumnul si in palma intinsa vad o piatra roz, magnifica si cred ca e foarte importata.

Prea sec, iti spun, nu are o valoare exacta, pur si simplu povestetsti si incerci sa povestesti din perspectiva personajului tau, dar nu iti reuseste. Plus ca este cam sec.

sfioasa fluturand din gene.

WTF! Fluturand din ce??? ^____^" oh men what is this? Nu merge de nici o culoare. Nu fluturi din gene ci parul flutura in vant, sau cu esarfa fluturi ceva, dar nu fluturi din gene

-Cam cati copii am ???
-Vreo 20. O sa vezi tu cand o sa ii cunosti pe toti.
-Si trebuie sa le stiu numele la toti??
-Nu e evident?Doar acum esti mama lor.

Cam sec >.<


well, frumoasa intamplare. Mi-a placut faptul ca a avut actiune din plin si pe decursul actiunii nu a fost banal. Insa, lucreaza la exprimare deoarece ai ideei, vrei sa le scrii si sa le forulezi, dar nu iti ies. Pur si simplu bag ceva rapid de la tine dar nu iese efectul dorit.
Lucreaza la Dialog pe alocuri este sec si uneori am impresia ca ascult un impresar media cu o asistenta, sau la un talkshow, decat o poveste / fik. Lucreaza la descriere si naratiune, am impresia ca tu cam treci peste ce este important.

Ce mi-au placut
Intyr-un fel a fost buna actiunea, este draguta si nu este seaca, adik pe alocuri ( in dialog este) dar in desfasuraREA actiunii nu. Chiar mi-a atras atentia si titlul care a fost foarte placut, expresiv ^^
Lungimea ficului este acceptabila, este buna nu am ce comenta.

Sper k nu te-a suparat, incerc sa te ajut sa evoluezi. NU te-am criticat pe tine, ci fikul tau

ja ne`