My life is a huge disaster [yaoi]

[Yaku-chin]

Pai am venit cu un nou fic yaoi care il scriu impruna cu my sis care se va inscrie si ea pe zup...si va posta continuare ....sper sa va placa:D

Capitolul I:Intuitia tradeaza adevarul
Partea I

"Originalul...oare undeva in lume exista ceva original?Ceva necopiat,ceva unic si pur?Oare exista?Nu...nu cred, nu are cum sa existe, nu in lumea asta.Totul aici e manjit de om, totul e distrus de mainile sale. Oricat de pretios este un lucru,oricat de scump si fin e, pana la urma este distrus. Asa oare se va intampla si cu mine, si cu talentul meu, dar nu voi lasa sa se intample una ca asta,nu acum cand am muncit atat de mult sa ajung aici. Oare de ce nu vor sa fie de acord cu mine, sa ma sprijine?De ce nu ma pot intelege?Arogantia lor este prea mare si prea greu de invins,de aceea fac eu totul pe ascuns,de aceea nu ii las sa ma cunoasca, de aceea nu stiu ei cine le este fiu...da este vorba de proprii mei parintii de ei, renumitii sotii Myabi,marii creatori de moda..iar eu sunt fiul lor, Ayoku Myabi.Ei, asa zisi mei parinti,nu pot intelege ca eu nu pot traii in lumea modei ci in cea a muzici,ei nu inteleg ca vocatia mea e pentru muzica nu pentru modeling sau ceva legat de acesta.Mie imi place sa fiu pe scena sa cant si sa dau ce e mai bun din mine,sa simt publicul extaziat de cantecele mele...sa simt ca le place ce fac si ca sunt bucurosi ca ma asculta,ca ma vad dansand si cantand, ca ma vad stralucind pe scena alturi de prieteni mei.Dar parintii nu accepta asa ceva si eu nu stiu de ce...dar acum nu mai conteaza mai sunt doar cateva lunii pana la majoratul meu si acea zii nimeni nu o poate impiedicat,am sa lupt cu propria moarte daca e nevoie dar ziua aceea imi aprtine! "
In una dintre cele mai frumoase vile din capitala Nipon,mai exact in casa renumitilor creatori de moda, sotii Myabi admosfera nu era tocmai una placuta.Din exteriorul case aveai impresia ca cine sta in acel palat superb nu are cum sa fie nefericit,asa era la prima vedere,dar intr-un asemenea �palat� nu se putea discuta de fericire....totul este exact pe dos.
-Intelege odata tu trebuie sa ne calci pe urme, nu sa stai ca priteni tai, huligani aceea,spuse domnul Myabi foarte revoltat de comportamentul fiului sau.
Domnul Myabi Aizawa in jur de 39 de ani, era unul dintre frumosi barbatii ai Japonie,un barbat calm,calculat si mereu la locul lui.Dar nu si atunci cand era vorba de propiul sau fiu.Cei doi mereu se certau din diferite motive. Myabi Ayoku era un baiat ce mostenise frumusetea tatalui dar si a mamei sale, are aprope 18 ani,el are concepti total diferite de ale parintilor sai si face totul de capul sau.Nu se intelegea cu parintii sai din mai multe motive ...si mai tot timpu se certa cu acestia.
Ayoku avea un mare talent pentru muzica si dorea sa exceleze in acest domeniu ,dar parintii sai erau total opusi aceste idei �infantile�dupa spusele lor,insa Ayoku nu era de aceeasi parere.
-Ai face bine sa intelegi ca eu fac ce vreau nu ce vreti voi doi,nu ma doare pe mine undeva ce vreti,ce doriti, sau ce sperati voi de la mine,dupa cum v-am mai zis eu fac ce vreau si nu aveti cum sa ma opriti,raspunse Ayoku tatalui sau care era plin de nervi.
-Asta crezi tu copile, eu sunt aici adultu nu tu, esti in casa mea nu a ta si faci ce vreau eu cat timp esti minor.
-Foarte bine,atunci daca tot sunt in casa ta voi pleca,si mai sunt doar cateva luni pana cand voi fi major dar te scutesc de pe acum de prezenta mea.
Domnul Myabi nu putea crede ce spuse Ayoku si nici ce ii zise el propriului fiu,practic i-a zis ca aceasta nu e casa sa,preactic l-a dat afara intr-un fel dar nu a vrut sa faca asta,nu a vrut sa zica asta.Tot ce a vrut a fost sa il face pe Ayoku sa inteleaga ca nu poate sa faca tot ce vrea,ca exista principi si moralitati ce trebuiesc resectate.
-Maine voi pleca de aici,tati,spuse Ayoku cu un glas batjocoritor.
-Nici sa nu indraznesti,nu esti major si nu ai dreptul sa faci ce vrei,spuse ferm domnu Myabi.
-A da...si o sa ma opresi tu?Serios?Tu si care armata?intreba amuzat Ayoku.
In clipa urmatoare domnul Aizawa exasperat de tupeu propiului sau fiu isi striga bodyguarzii care il luara cu forta pe Ayoku si il inchise in propia sa camera.Insa Ayoku presupunea ce va face in continuare.
-Chiar crede ca ma poate oprii cu asta?Poate sa ma pazeasca si mii de soldatii dar eu tot voi scapa,spuse Ay foarte convins de vorbele sale.
In clipa urmatoare puse mana pe telefon si formase un numar.
-Hei Nyseii salut,frate am o problema si am nevoie de ajutorul tau.
Vocea din telefon se auze destul de clar in camera baiatului.
-Sigur frumosule cu ce sa te ajut?intreaba Nyseii.
Nyseii era cel mai bun prieten a lui Ayoku poate unul prea bun ,mereu se ajutau unu pe celalalt si mereu se sprijineau.Tineau unul la celalalt foarte mult.Nyseii era un baiat inalt si dezvoltat de 19 ani,avea un par blond ce fermeca pe oricine si o privire ce insipra pasiune si care putea seduce pe oricine,iar corpul sau era de invidiat.El era unul din membrii trupei lui Ayoku,el era chitaristul.
-As vrea sa fug...stiu nu e genul meu sa fug de probleme,dar vreau sa ii arat tatalui meu ca mereu fac numai cum vreau eu si el niciodata nu o sa ma poata oprii,dar probleama este ca usa camerei mele e pazita si in casa nu cred ca poti intra pe ascuns ca sa ma ajuti sa ies din cauza garienilor...nu stiu cum sa ma ajuti sa scap de aici...ai vre-o idee?
-Pai....intai de toate calmeazate,nu te mai enerva degeaba sa nu faci ceva de care sa iti para rau apoi,gandeste-te ca daca dispari parintii tai se vor speria si se vor supara si mai tare pe tine si in plus daca vrei sa placi ce o sa faci dupa,nu e problema poti sta la mine,dar ce o sa faci o sa stai ascuns,parintii tai te vor gasii la scoala,de ea nu poti sa te lasi ca mai ai jumatate de an si ar fi pacat,gandeste-te.
-Stii ceva daca nu vrei sa ma ajuti spune-mi si inteleg, nu ma mai lua cu prosti deastea.
-Esti idiot,sincer Ay trebuie sa te mai maturizezi oleaca,poate ca tatal tau are dreptate si cred ca ti-ar prinde bine cateva zile in casa,spuse Nyseii revoltat de comportamentul pritenului sau.
-Multumesc mult,chiar mi-ai fost de ajutor si stai linistit nu esti singura persoana care m-ar putea ajuta,pa!si inchise telefonul.
"Nu se poate,nu se poate de ce ma comport asa,de ce se comporta el asa,parca eram priteni nu?Trebuia sa ma ajute,da ce mai pritenie,asta trebuie sa imi fie invatatura de mine,mi-a pierit si chefu de a pleca sa imi bag ceva in viata asta al naibii de perfecta.Hei...dar daca as.....da asa voi face."
-Chemati-l pe tatal meu ,spuse Ayoku pasnicilor ce ii pazeau usa,iar acestea se supuse imediat.
Domnul Myabi venise in camera tanarului de indata.
-Ooo fiul meu drag sa inteleg ca vrea sa mi se adreseze,intreba ironic tatal baiatului.
-Mda...lasa vrajeala...si asculta-ma.Uite ce e imi pare rau,dar tu niciodata nu ma asculti si nu te gandesti la ce vreau eu si asta pot spune ca ma deranjeaza cel mai tare.
-Fiule dar eu mereu vreau ce e mai bine pentru tine si incerc sa te feresc de tot ce este rau.
-Dar nu mai vreau sa ma feresti ce nu intelegi,vreau sa traiesc din greseli,sa imi fac viata asa cum vreau eu ce nu intelegi?spuse Ay ridicand din ce in ce mai mult tonul vocii sale.
-Asa ceva nu se poate fiule,tu esti un Myabi si trebuie sa faci ce a facut de aseamnea toata familia ta.Trebuie sa ne urmezi pas cu pas,sa ne copii pe noi,parintii tai sa te dedici lumii modelingului,sa faci parte din firma familiei si sa o duci mai dreptate.
"Sa va copii??Niciodata,Domne fereste,prefer sa nu fiu un Myabi prefer sa nu am banii si tot nu am sa copii pe nimeni,eu sunt eu si nimeni nu ma va schimba indiferent de ce s-ar intampla."
-Intelege ca eu nu voi face parte din firma familiei,nu voi face parte, mie nu imi place asa ceva,este ceva total plictisitor pentru mine,e ceva stupid asa ca vreau sa te fac sa intelegi ca ce iti place tie,ce va place voua nu imi place si mie si vreau sa ma lasati sa imi continui viata asa cum vreau eu.
Dar tanarul baiat degeaba se strofoca sa se faca inteles
-Tu nu stii ce inseamna cuvantul �nu�? Inseamna un raspuns negativ si acest raspuns ti-l dau eu tie,tu trebuie sa faci ce face si familia ta fie ca vrei sau nu,asta e ultimul cuvant din aceasta discutie.Si daca vrei sa mai iesi din aceasta camera,daca mai vrei sa primesti bani,sa iesi afara si sa iti mai vezi asa zisi tai priteni ai face bine sa fi de acord cu aceasta hotarare.
-Off...intelege ca eu nu am talent in modeling..mai mult te-as incurca tata,stii doar."Mai mult l-am enervat decat sa ma pun bine cu el ,fir-ar sa fie."Uite tata,daca asa mult tii tu am sa te ajut cu ce vrei dar doar cu o conditie.
-Si care ar fi aceea?
-Pai..deocamdata mai lasa-ma sa ma gandesc si lasa-ma in pace,uite atunci dupa ce voi implini 18 ani,mai exact peste 4 luni ma voi dedica complet lumei modei,deocamdata am sa incerc sa ma acomodez cu asta.Dar si tu trebuie sa depui efort in asta,trebuie sa ma lasi pe mine sa i-au propiile decizii.
-Numai sa ma consultii si pe mine in aceste decizii ale tale,uite eu maine trebuie sa merg sa aleg noul model pentru firma noastra,cel ce ne va reprezenta pe anul acesta si vreau ca si tu sa il cunosti si asa te acomodezi si tu in firma familiiei care peste ceva timp iti va fi incredintata.
-Bine, voi face cum spui tu...dar asta daca nu ma vrei mai tine inchis in casa,si ma vei lasa in pace pe mine si pe priteni mei,stiu ca nu ii simpatizezi dar sunt baieti de treaba.
-Bine fiule,dar tu ai spus-o vei face cum spun eu.
-Da tata,asa voi face.
"Asta in visele tale,nici sa nu crezi ca eu ma voi supune tie si ideilor tale stupide,sa spunem ca saptamana asta te voi face sa crezi ca acept dar dupa nu o sa ma mai vezi niciodatat,defapt da o sa ma vezi ca fiind cel mai bun cantaret din top si atunci o sa iti para rau ca nu ai avut incredere in mine si in vocatia mea.Mi se face greata sa te numesc tata,sa iti port numele,dar deocamdata ma voi resemna.Si maine da... voi venii la stupida ta firma sa il cunosc pe acest model al tau sa vad cu ce panarama ma mai intanlec si maine.Ce grea e viata!"
-Tata daca nu te superi acum as vrea sa ma culc este deja ora unsprezece si jumatate si maine vreau sa ma trezesc devreme sa merg cu tine la noua �munca�,spuse Ay cu un zambet fals pe buze.
-Vezi ca se poate fiule sa ne intelegem si bine,noapte buna si maine nu uita ca la ora zece trebuie sa fii Style Walker ,eu o sa merg mai dimineata sa vad ce este pe acolo,si nici nu vreau sa te trezesc devreme.
La cat vrea sa fiu acolo?La zece?E nebun,eu nu ma pot scula nici la doisprezece si el vrea la zece...offf Domne de ce eu?
-Sigur tata,voi fi acolo.
Noaptea era deja instalata de ceva timp pe capitala Japoniei.Luna isi revarsa razele luminuoase asupra orasului galagios.Mantia presarata de beculetele jucause care mai de care incercau sa ilumine cat mai puternic,iar in mijlocul lor ragina boltei ceresti,maiestroasa luna.

Sper sa va placa si sry pt greseli:D

[Teh]

Hmm îmi place această nouă idee a acestui fic. Este foarte interesantă şi tipul ăsta Ay pare foarte tare. Probabil se va îndragosti de acest nou model, sau ceva de genul . Că prea ai pus accent pe el. Ah de abia aştept să citesc continuarea.
Hmm cât despre greşeli..chiar au existat. Well pentru început încearcă să pui spatiu după fiecare virgulă şi punct. am observat că nu faci acest lucru şi îi dă o atmosferă încarcată, de aglomeratie.
Apoi greşelile de tastare pe care le-am observat :

Arogantia - aroganta.

parintii - parinti.

impiedicat - impiedica.

aprtine - apartinea.

case -- casei.

priteni - preiteni.

huligani aceea - Huliganii aceia deşi mai bine mergea : acei huligani.

Japonie -- Japoniei.

aceste -- acestei .

auze -- auzea.

insipra -- inspira.

garienilor -- gardienilor.

pritenie-- prietenie.

mine -- minte.

acestea - acestia.

acept-- accept.

niciodat - niciodată.

intanlec -- intalnesc.

Au mai fost şi nişte greşeli de exprimare dar pe acelea le trec cu vederea.
Hmmm, ce pot spune, ideea în principal este foarte bună. Tipul vrea să îşi urmeze visul şi bine face, dar este încă foarte imatur. Mai trebuie să crească. De abia aştept să vad cum va decurge totul, şi ce se va mai întâmpla în continuare. Cine va fi acel model, şi cum va " arata ". Că tot veni vorba despre asta nu ni l-ai prea descris pe Ay, ar trebui să faci asta să ştim şi noi cam cum arată, nu? Aştept şi asta, ca şi mai multă descriere, asta în urmatorul capitol.
Deci ce pot spune? Ideea chiar îmi place. Succes la scris, şi adu-ne cît mai curând urmatorul capitol.
Ganbatte kudasai!!

Ja :bye:

[Acsi]

pai..sa ma prezint in primul rand, eu snt cea care colaboreaza cu Yaku-chin...:">
E primul meu fic, asa ca sper sa va placa si sa nu aveti mila la comentarii...
Eu descriu Din persepctiva lui Tay...asa ca toate posturile mele, o sa il aiba pe el ca personaj principal. O sa va lamuriti cine este Tay, daca aveti rabdare sa cititi...:">..POvestea e originala..doar ca am mai postat si pe alte forumuri....:]


Sunt doar o imagine....lumea ma priveste si ramane impresionata de prestatia mea...pentru ei nu conteaza ce se ascunde dincolo de privirea plina de aroganta pe care o afisez.Pentru modele ,hainele sunt lumea lor,stilul si accentul englezesc sunt elementele ce ii definesc, insa nu si ale mele.A trebuit sa imi dau singur seama ca sunt singurul diferit,singurul care nu a stiut ca trebuie sa ai o masca dupa care sa'ti ascunzi emotiile...Doream doar sa simt ca traiesc viata, sa nu treaca pe langa mine degeaba.Este visul meu, mi-am urmat drumul desi nu a trebuit sa depun efort pentru a ajunge pe coperta revisetolor de top si unul dintre cele mai renumite modele din tara.Eram la fel de rece, arogant si lipsit de modestie ca si restul prietenilor falsi cu care vorbeam despre cum isi rateaza altii cariera si cedeaza cand ajung pe culmile gloriei, iar noi reusim sa ramanem primii.

Totul gravita in jurul unei lumi pustiite de ganduri marete, pana la urma cui ii pasa de ce simte un model?Am realizat dupa ani intregi ca sunt singur,concluzia asta m'a lovit la fel de tare ca un zid de marmura rece.Ma simteam parasit,aveam nevoie de cineava care sa-mi fie alaturi,doream o persoana speciala, insa esecurile mi-au demostrat ca pentru majoritatea nu conteaza decat de banii si aspectul exterior, nu traiam prin miciuni asa ca am renuntat la orice sentiment de iubire.

Cu toate astea nu am renuntat la visul meu, a continuat sa ma defineasca aceeasi privire aroganta, aceleasi haine chic, aceeleasi fane care se arunca la picioarele mele.Le priveam cu dezgust cum tipau din sala la fiecare prezentare, cum puteau iubi o iluzie?

Aceleasi ganduri ce imi strabat in fiecare dimineata mintea, aceeasi cafea fierbinte pe care o beau admirand rasaritul de dupa draperia vaporoasa.In viata mea totul a devenit monoton, pana si gandurile sunt la fel.Desi nu eram fericit totusi, zambeam....zambeam poate rasaritului, poate niminui.Imi savuram gloria din plin, imi stiam calitatile si profitam de ele.....

Afundat in ganduri, timpul s-a scurs usor si nu mi-am dat seama cat intarziasem la interviul de care depindea viitorul carierei mele.M-am indreptat spre dressing si mi-am ales o pereche de jeansi si o bluza neagra care, nu pot minti, imi venea perfect.Am aruncat cateva priviri fugare in oglinda si mi-am ciufulit parul negru .
-Papa pufoas-o! am soptit psicutei si i-am mangait semn de ramas bun iar ea a tros fericita….apoi m-am indreptat spre masina parcata ca de obicei neregulamentar in fata casei. Din nou doua bilete pe parbriz, unul cu amenda data de politie iar pe celalalt un numar de telefon...nu aveam nevoie de numar , ele chiar aveau impresia ca le voi suna?Cat de mult se puteau insela...Le-am aruncat pe amandoua apoi am pornit masina si am urmat vesnicul slalom cu muzica data la maxim printre soferii ce abia se miscau.

Nu mi-au trebuit decat 10 minute sa ajung desi, studioul era la o distanta considerabila de casa mea.
Am coborat din masina , ma rugam incontinuu sa numai dau peste alte fane disperate.Am alergat pe scarile ce duceau la etajul 2 unde eram asteptat. Eram obisnuit cu interviurile, si in toate cazurile eu eram favoritul.Am trecut prin backstage si am lasat geanta apoi am alergat spre sala...
-Buna dimineata! le-am spus politicos membrilor juriului acestia invitandu-masa iau loc, iar dupa un lung sir de intrebari si zambete false a trebuit sa imi arat talentul pe podium.Floare la ureche ,eram nascut pt asa ceva.
Am uracat pe scena lipsit de emotii si am inceput sa merg usor,acompaniat de o melodie destul de ritmata.Aruncam priviri seducatoare peste tot in jurul meu si am vazut cum una din fetele ce se ocupau de decor s-a asezat repede pe scunul din apropiere."...nu din nou...nu-mi spune ca o sa lesine?"..mi-am urmat din nou pasii...apoi o pirueta mi'a incunuat prestatia....eram multumit,dadusem tot ce puteam si nu-mi ramanea decat sa sper.
-Buna treaba,Tay! Tu o sa fi noua noastra imagine, imi spuse domnul Myabi in timp ce coboram de pe scena.Mi-as dori sa fie si fiul meu la fel de responsabil ca tine.
Fiul lui?Nu stiam ca sotii Myabi aveau copii.Acesta fusese cu siguranta un secret bine pastrat,insa nu asta era important acum,interviul fusese un succes si simteam cum radiez de fericire.

Am mers in backstage sa imi iau geanta si lucrurile lasate in graba apoi am coborat scarile indreptandu-ma spre holul ce ducea spre iesire.Era 10 jumatate, deci mai aveam destul timp sa dorm.
Mergeam ganditor de-a lungul culoarului,absent din lumea reala fiind prizonierul propriei minti si al planurilor de viitor ce le nascoceam.
Prea brusc am fost trezit la realitate de zgomotul puternic al usilor. Un baiat inalt cu parul ciufulit si privirea plina de furie , a intrat grabit.
-Taataaaaaa!!! Unde naibi esti?
Din ochii lui negrii parca sareau scantei iar chipul angelic aducea cu trasaturile lui Aizawa.I-am zambit dar, nu ma observase si din aceelasi motiv probabil,m-a lovit.
-Ai jeleu in loc de creier?Da-te la o parte!
-Mda,buna si tie! L-am privit suspicios, ma amuzat comportamentul lui copilaresc.M-a privit pentru o clipa apoi si-a continuat drumul ca o tornada tipand la fiecare om ce-i iesea in cale.
Am coborat zambind scarile de marmura neagra indreptandu-ma spre masina, foarte multumit de rezultatele interviului.
Vantul ce adia usor mi se juca in par si deja simteam cum orele intregi de meditatie si autoanaliza dadeau rezultate, priveam lucrurile difrit, ma bucuram de soarele diminetii,amanunt banal pentru mine,inainte.

[myuu]

M-am gandit ca daca tot am citit ficul ar fi bine sa comentez si eu. Ideea ficului e interesanta si pot sa spun ca m-a uimit oarecum comportamentul lui Ayoku fata de tatal sau si mai ales felul in care s-a impacat cu el printr-o falsa promisiune...dar nu pot sa-l condamn...probabil as fi facut la fel:D. Am vazut cateva greseli de tastare, iar in capitolul 1 am vazut ca in mare au fost corectate cu exceptia uneia pe care nu vreau sa o trec cu vederea tocmai pentru ca mi se pare ca suna foarte prost: "copii" se spune "copiez/copiezi etc." , verbul este "a copia" dar nu se conjuga "eu copii" sau cum era (scuze de remarca facuta insa cred ca trebuia sa-ti spun). In capitolul 2 nu am vazut greseli de gramatica din cate imi amintesc ci doar cateva de tastare. As mai avea o mica nemultumire: am inteles ca ficul va fi scris in doi, dar mi se parea normal sa cadeti de acord la persoana la care sa faceti povestirea pentru ca trecerea de la persoana III la persoana I si invers este destul de brusca si cred ca la un timp o sa devina cam incurcat ficul asa ca sper sa va decideti asupra unei singure persoane. In rest nu am ce sa reprosez, in mare ficul e dragut, idile sunt interesante si astept sa vad ce se va intampla in continuare. Felicitari pentru fic amandurora si mult succes in continuare.
gambate kudasai si ja ne :bye:

[nolazy]

In primul rand bun venit pe forum :)
Dar sa revin la fic... imi place ideea, destul de draguta. Capitolul a fost bine scris, nu am vazut greseli de exprimare, iar de tastare prea putine. Insa a fost o greseala care trebuie corectata de acum incolo, si anume folosirea apostrofului in loc de cratima.Am observat ca ai folosit si cratima si cred ca apostroful l-ai pus din obijnuinta. Si eu folosesc ' in loc de - , insa la un fic trebuie sa te chinui sa scri cum trebuie :D
Iar acum despre actiune...=))) a fost foarte tare partea de sfarsit :)).Ayoku este atat de amuzant :)).Si pare sa fie singurul de pana acum care nu observa frumusetea lui Tay. Deja devine interesant :D
Sa va grabiti cu noul capitol. ja ne :bye:

[Teh]

Hmm, mi-a placut foarte tare acest capitol ca și ideea voastră, de a scrie un fic împreună. Trebuie să menționez faptul că vă potriviți la gânduri și sunteți compatibile la gânduri, deci cred că vă va ieși această idee a voastră, chiar foarte bine. Vă urez succes la acest fapt.
Revenind, am observat niște greșeli de scriere pe care aș vrea să le menționez, deși este posibil să mai fi fost și altele, eu doar pe acestea le-am observat :

invitandu-masa - invitându-ma să .

uracat - urcat.

difrit - diferit.

pt - pentru, într-un fic nu se folosesc cuvintele prescurtate sau limbajul de mess. Probabil ți-a scapat, se
mai întâmplă.

Pentru marea mea placere nu am vazut greșeli de exprimare, ar putea să-mi fi scapat mie însă chiar nu am zarit. Deci acesta este un lucru foarte bun. Pentru primul fic mi se pare foarte bun. God încă un lucru pe care l-am observat și la tine, pe care aș dori să îl menționez : nu prea pui spațiu după virgulă și punct. Asta nu a fost peste tot, deci consider că ai avut anumite scapari. Este OK dar cred că ar trebui să lucrezi la acest fapt. Hmm și uneori nu ai pus virgula unde trebuia.
Oricum asta se întâmplă dar pentru primul fic este foarte bine după parerea mea.

Frumos capitol, și îmi place ideea asta cum am mai spus, e ca și ideea mea actuală pentru că și eu lucrez la un fic cu o fată din aceași perspectivă ca și a voastră.

Să comentez despre acest tip.. Hmm mi se pare foarte interesant și captivant, este un tip tare ce va ajunge departe, probabil va fi fascinat de Ay datorită comportamentului sau activ, și probabil copilaros iar Ay de el datorită frumuseții sale, cred că mai mult cea interioară. God, de abia aștept să vad ce se va întâmpla. Foarte fain.

Și că uitasem, bine ai venit pe aici.

Succces la scris !!

:bye:

[Yaku-chin]

Am venit cu urmatoarea parte din capitol...va multumesc la fiecare pt capitol din pacate nu am timp asa mult incat sa va iau la rand si sa spun cate de mult ma bucur ca ati trecu pe aici si vatzi facut timp sa citititi....imi cer scuze, sa-mi fie rusine,dar chiar ma bucur ca ati trecut si ati citit si ati si comentat, ms molt k mi-ati evidentiat greselile....:x..sper sa va placa si urmatoarea parte:
Partea a III a

Chiar nu pot sa inteleg. De ce vor sa ma oblige sa fac ceva ce nu imi place, ce nu vreau? De ce nu vor sa accepte ca eu nu am aceleasi preferinte ca si ei? Oare e asa greu de acceptat? Sunt asa obsedati de moda si tot ce are legatura de ea. De ce vor ca eu sa fiu model? Atatea intrebari carora nu le gasesc un raspuns si o explicatie logica....
Nu spun ca arta modei este ceva urat fiindca nu este. Cred ca este placut sa sti ca esti admirat pentru frumusetea exterioara. Esti platit pentru frumusete ta, esti platit fiindca esti tu, tu fiind o imagine, o iluzie, un tablou ce le place tuturor, esti tu doar la exterior si doar asta conteaza. Dar oare cum e aceasta imagine si in interior? Ce crede ? Ce gandeste? Ce ascunde ?
Eu nu vreau sa fiu o iluzie, nu vreau sa fiu placut doar pentru ce sunt la exterior ci vreau sa fiu placut, iubit si admirat pentru ce cred, pentru ce gandesc si pentru cum sunt eu.
Oare am puterea si intelepciunea sa ii fac si pe ei sa inteleaga cum sunt, ce cred si cum gandesc?
Desi ei ma cred un capricios, un copil ce nu stie nimic din ce e bine si ce trebuie sa fac, eu nu sunt asa.
Lasand la o partetoate preocuparile si gandurile, unde poate fi? Sunt in firma asta de o gramada de timp. Il caut de peste 30 de minute si deja incep sa ma satur. Off si chiar de-as vrea sa plec nu mai stiu unde e iesirea.
Saracii angajati oare cum pot sa il suporte pe tatal meu ca sef? EL e o fire atat de dificila, enervanta si stresanta, dar cine stie poate ca la servici se comporta altfel decat il stiu eu. Defapt daca m agandesc mai bine nu stiu nimic despre el, cum nu stie nici el despre mine. Oare o fi si vina mea aici? Dar daca cu ei nu ma pot intelege si nici ei nu vor sa ma inteleaga...off...
Deja nervii ma omoara, unde poate fii? Nu s-a gandit ca eu nu stiu unde sa il caut in ditamai firma , de 7 etaje?Normal ca nu,daca s-ar fi gandit nu m-as mai plimba eu de colo colo prin firma lui . Daca se mai uita asa la mine ii i-au la bataie, ma enerveaza la culme dar aici e si vina mea, cred ca ma considera un denment la cum zbier. Trebuie sa ma calmez si sa intreb pe cineva unde poate fi vestitul batran Aizawa.
Deci am urcat cu liftul la al patrulea etaj, la comportamentul pe care l-am adoptat nu m-as fi mirat sa fiu dat afara, insa nimeni nu are de gand sa faca aceasta fapta. Oare stiu ca sunt fiul sefulor lor? Stiu bine ca parintii mei nu au spus nimanui ca au un fiu ca sa ma protejeze pe mine de mafie si de persoane care ar incerca sa imi faca rau. Presupun ca banuiesc ca sunt fiul lui pentru ca nu oricine si-ar permite sa urle asa ca mine in cautarea unei persoane strigand-o si "tata",cred ca e evident ca sunt fiul lui,dar atunci de ce nimeni nu vrea sa ma ajute sa il gasesc? Ma amuza ideea ca i-as fi speriat asa tare incat nu ar avea curajul de a vorbi cu mine, se tem oare pentru serviciul lor? Se tem ca nu cumva sa ma enerveze si eu sa-i spun tatei sa-i concedieze? Ce prostie, nu as fi in stare de asa ceva si in plus tata nici nu ma asculta pe mine.
Deja m-am plimbat prea mult la etaju asta, pe cine sa intreb. Cred ca imi incer norocul cu o domnisoara . M-am mai calmat si m-am adresat cat de politicos am putut:
-Ma scuzat, stiti unde il pot gasi pe domnul Myabi?Din pacate nu prea vin des pe aici, defapt e prima data cand vin si nu stiu unde il pot gasi.
-Biroul dansului este la etajul sapte, sunteti fiul lui? Semanati foarte bine si de aceea va intreb,spuse tanara din fata mea
Era ciudat ca cineva sa imi spuna ca seman cu tatal meu , dar pana la urma eram fiul lui nu? Deci trebuia sa seman cu el.
-Da asa este si pot spune ca nu stiu firma foarte bine si nu ma pot descurca, ati dori sa ma indrumati spre biroul lui?
-Bineinteles, urmati-ma, va rog. Eu sunt Vanda,l ucrez ca fotograf de cinci ani,incantata!
-De asemeanea,eu ma numesc Ayoku.
Am discutat mult cu Vanda, desi parea sa aiba nu mai mult de 20 de ani, ea avea 31. Am aflat de la ea ca sedinta la care trebuia sa fiu prezent s-a terminat acum o ora. Din cate am inteles de la ea nu multi stiu ca sefii lor au un fiu. Defapt eram constient ca multe persoane nu stiu ca parintii mei au un fiu , asta a fost dorinta lor de a ma proteja pe mine de orice pericol, si nici eu nu am spus cunostintelor mele, doar catorva prieteni mai apropiati deoarece nu voiam sa par un fitot sau chestii de genul acesta.
Cand am sosit la etajul sapte Vanda mi-a aratat unde este biroul tatei si si-a luat la revedere de la mine, imi era foarte simpatica dar stiam ca nu trebuie sa ma i-au dupa aparente asa ca am decis sa nu imi fac inca o parere stabila despre ea .
Am ciocanit la usa biroului deoarece secretarea nu era la postul ei. Am auzit o voce mult prea cunoscuta care mi-a permis sa intru.
Mai mult din datorie decat din resperct am salutat intr-un mod destul de politicos dupa parerea mea.
-Buna dimineata!
Pentru mine era dimineata, deoarece m-a trezisem la ora 10 iar de obicei eu ma trezesc la 12 si chiar si atunci mi se pare dimineata, dar tatal meu nu era de aceesi parere ca si mine, nu era ceva nou in asta.
-Dimineata?Este deja ora pranzului, imi spuse el cu o voce destul de rece si suparata, am vrut sa ii spun ceva insa nu am apucat fiindca mi-a luat-o inainte
-Stiam ca nu pot sa am incredere in tine, esti un iresponsabil, un lenes bun de nimic! Trebuia sa fi aici la ora 10, iar tu esti aici deabea la 12.
Desi credeam ca nu o sa ma doara cuvintele sale, m-au durut si inca mult. Am incercat sa ii explic ca eram aici la 10 jumatate dar nu m-a lasat.
-Dar am fost aici la..
-Nici un dar, nu ai nici o scuza. Nu vrei sa iei viata in serios, atunci nu vreau sa stiu ca am un fiu vagabont, un fiu bun de nimic. Prefer sa nu il am.
Acele cuvinte au venit ca niste cutite ce imi taiau sufletul in parti minuscule. Nu imi venea sa cred ce auzeam. Nu puteam, nu voiam ...
Desi ma durea nespus de tare acele cuvinte nu voiam sa stie asta si am incercat sa fiu indiferen.
-Am intarziat o ora ce mare scofala?
Ii spusesem o minciuna, nu intarziasem asa mult, doar ca nu cunosteam cladirea asa ca m-am pierdut.
-O ora in care putea depinde viitorul tau, tu puteai fi renumit nu baiatul pe care l-am ales ca fiind modelul firmei mele, puteai fi cunoscut, admirat, iubit de multe persoane dar ai aruncat la gunoi acest provilegiu.
-Eu nu vreau nimic din toate astea ....
Am spus ce gandeam si ce credeam dar el...
-Nu conteaza ce vrei, tu nu stii nimic. Esti prea orb si prea prost sa cezi ce iti pot oferi eu si mama ta, cat ne straduim sa te facem sa intelegi ca viitorul tau depinde de firma asta, dar degeaba tu parca nu auzi, nu vezi, nu faci nimic din ce trebuie, faci totul pe dos. De ce nu ne asculti ? De noi depinzi, intelege odata copile si trezeste-te la realitate!
-Intelege ca nu vreau! Am spus acele cuvinte tipand, incercand sa il fac sa inteleaga, insa eu vorbeam cu peretii. Cel putin ei ma ascultau dar nu si tatal meu. Nu stiam cum sa il mai fac sa inteleaga, nu reuseam sa inteleg ce vrea intruna de la mine, defapt stiam ce vrea dar nu puteam sa ii ofer ce dorea...dar el parca nu vedea nimic in jurul lui, nu vedea dorintele mele, nu vedea visurile mele..ci doar ce voia el.
Am incercat inca o data dar degeaba, stiam ca nu o sa inteleaga dar nu voiam sa ma dau batut, nu inca.Voiam sa mai sper ca pot sa il fac sa vada adevarul, insa mai bine nu o facea. Ce a urmat practic m-a distrus pe mine, dar avea sa ii distruga si pe ei ...si inca foarte mult.
-Tata visurile mele sunt diferite de ale tale, viitorul cel vreau pentru mine nu seamana deloc cu ce vrei tu, eu am alte planuri pentru viitor , alte dorinte, alte sperante pe care vreau sa le fac posibil, si am sa le fac fie ca vreti sau nu. M-am saturat sa incerc sa te fac sa intelegi si pe tine si pe mama .Am plecat, aici nu e locul meu.
-Daca ai sa pleci de aici ai sa o faci si din viata mea , eu cu mama ta nu meritam un fiu ca tine, tu pentru noi o sa fi mort daca pleci, sa uiti ca ai parinti, pentru ca noi te vom renega, asa ca ai face bine sa ramai .
"Pentru noi tu o sa fi mort...mort...o sa fii...mort..."cuvinte ce mi se repetau in gand mereu, nu voiam sa cred ca le-am auzit, nu puteam sa cred, nu era adevarat totul era o miciuna, voiam sa fiu mitit sa cred ca acele cuvinde au fost doar minciuni, dar nu era asa...Era adevarat, tot ce mi se intampla era crudul si nemilosul adevar. Nu voia sa ii fiu copil fiindca nu faceam ce vrea, era stupid.
Era o gluma mult prea proasta, dar voiam sa fie o gluma, puteam accepta daca era o gluma dar erau vorbe adevarate, vorbe spuse de tatal meu, adresate tocmai mie, propiului sau fiu. Voiam sa stiu ca viata mea e o minciuna, ca tot ce mi se intamplase fuse o miciune, dar nu, nu era asa. Nu stiam ce sa fac, asa ca am fugit de acolo, din acel birou, am plecat din acea firma, nici nu stiam unde era iesirea dar am nimerit-o din prima .Simteam ca ochii mi se umezesc si nu intelegeam ce e cu durerea din piept, nu intelegeam de ce parca sufleteul meu era acoperit de o panza de paianjan care ma strange din ce ince mai tare si care vrea sa ma secatuiasca de orice putere, ma simteam neputincios. Picioarele ma purtau spre un drum inca neclar, chiar daca voiam sa ma opresc nu puteam, ma duceau intr-un loc, dar oare unde? O intrebare imi suna in cap, si numai aceea, nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la acea intrebare, incercand sa ii gasesc un raspuns insa nu reuseam,nu eram capabil de a raspune, nu stiam care ar fi raspunsul potrivir.
"Cum a putut sa imi zica una ca asta? Cum?" Chiar daca nu ma intelegeam cu el, chiar daca ma certam cu el, chiar daca ma pedepsea, chiar daca imi interzicea multe lucruri era tatal meu, si ...si il iubeam , indiferent de ce s-ar fi intamplat il iubeam pentru ca si el ma iubea....sau asa cred ca ma iubea...
Imi doream sa mor...Ce rost mai avea sa traiesc?Oricum nimeni nu ar simti lipsa mea.Nu mai puteam judeca logic.Nu stiam unde ma indrept dar ceva imi spune ca daca voi ajunge acolo...imi va fi mai bine, cineva ma asteapta acolo.Dar cine?Nu avea cine sa ma astepte.
Stresul acumulat in ultimul timp imi dadea dureri ingrozitoare de cap, simteam ca in curand imi va exploda capul..desi asa ceva era imposibil...senzatia era foarte ingrozitoare.M-am oprit din mers si eram...eram in fata unei usi era parca cunoscuta ...nu stiam exact...am vrut sa bat la usa dar nu eram sigur daca am reusit fiindca imaginea din fata ochilor si tot ce mai vedeam era culoarea neagra care punea stapanire pe ochii mei...nu stiam exact ce se intampla asa ca am vrut sa ma sustin de ceva insa cand am dat sa ma sprijin am lesinat de indata.
Eram pe ceva moale, parca pluteam.Ma simteam asa bine, nu voiam sa ma mai trezesc, nu mai voiam sa deschid ochii pentru ca mi-era firca de ceea ce o sa se intample in continuare. Nu era frica, ci un sentiment ciudat....simteam ca sunt iubit si protejat dar nu stiam pentru cat timp ? Cine era acea persoana? Unde ma aflam?


Sisu e randu tau....sper sa fie bun acest capitol si sa va placa am fugit la somn...parintii astea nu te lasa mai mult:D

[Teh]

Să vedem, acum sunt prima la comentarii.
Mă bucur! Mi-a placut acest capitol deși am vazut destule greșeli, nu am de gând să le menționez de această dată, deci ai scapat azi de critica mea. Presupun că ești happy for that. Eh, just kidding. Oricum a fost interesant. Dă-mi voie să îți spun că Ay este încă imatur, un copilaș iresponsabil. Dar asta este interesant la el, pentru că acum este capabil să lupte pentru ceea ce își dorește, orice vrea poate să aibă doar dacă va lupta.
Această idee este interesantă, hmm și acum să vedem, cine oare poate fi acel tip? decît frumușelul și bunocul model? Cred că el va fi, cine altcineva?
Asta vom vedea în urmatorul capitol, sper să fie ceva captivant. Hmm, și ce a fost până acum a fost foarte interesant. Ayoku are o gramadă de întrebari pentru el, pentru cei din jurul sau cât și pentru parinții sai.
Tatal sau este un tip matur, materialist, ce merge după ideea ” așa tată, așa fiu ” , dacă nu, mai bine fară fiu. Eh, îl înțeleg pe o parte pentru că nu vrea ca întregul imperiu pe care de-a lungul atîtor generații l-au cladit, nu vrea să fie ruptă legatura. Dar trebuie să înțeleagă : Ayoku nu s-a nascut pentru asta. Așa că trebuie să lase de la el.
Hmm, să vad cum va decurg lucrurile între cei doi.... Aștept cu nerabdare urmatorul capitol..Ce repede postați :)). E bine.
Succes la scris.

:bye:

[myuu]

Am reusit sa citesc capitolul asta si doar dupa 3 zile...minune:)). Adevarul e ca pc-ul imi face numai probleme:(...dar nu o sa ma mai plang acum pt k trebuie sa vorbesc despre ficul tau, nup?:D In primul rand am observat ca nu mai ai greseli de tastare sau poate nu mai vad eu bine:)) sau ai foarte putine si eu nu le-am observat. Totusi cred ca e a doua varianta asa ca te felicit pentru ca ai evoluat in bine. Acum, legat de actiune, pot sa spun ca ma asteptam ca Ayoku sa place de acasa. Pana la urma trebuia s-o faca cu niste parinti asa imposibili ca ai lui asa ca abia asteptam sa aflu cand se va intampla asta si ce va fi mai departe. Inca ma mai intreb cine ar putea fi persoana cu care s-a intalinit, dar cred ca daca as ghici nu a-si nimeri-o...sau poate da. Oricum te las sa ma surprinzi cu acest aspect:)). Gambate kudasai pt capitolele ca vor urma si ja ne :*>:D<

[Yaku-chin]

Buna ...de data asta sa spunem ca postez eu ..adik postez.si sisu va trebui sa posteze doua paritii...oks multumesc mult pentru comenturi :* sper sa va placa si aceasta parte si sincer nu prea am stat sa o corectez:D am avut o zi naspa si sa psunem k am corectat cu ochii inchisi:)) sry ...
Partea a IV a
Ma durea asa tare, nu voiam sa simt durerea. Chiar daca dormeam, eram constient, acum stiam unde ma aflam. I-am simtit mirosul, dar nu credeam ca vreodata am sa vin tocmai la el in momente ce mi se vor parea imposibile. Simt cum totul s-a risipit, parca acum as face ceva nebunesc, as intentiona sa ma razbun, dar sunt sigur ca a spus acele cuvinte doar ca sa ma trezeasca la realitate. Cred ca asa ar trebui sa fie, cum vor ei. Insa ma doare sa accept ca nu voi putea face ce vreau eu . Dorinta mea din copilarie, visul ce speram ca va fi realizat, acum mi se parera imposibil. Nu voiam ca parintii mei sa aiba o asemenea parere despre mine, ma durea foarte tare. Pe cine nu l-ar durea cand un parinte ti-ar spune niste cuvinte atat de dureroase...si totusi pare atat de stupid. Asta fiindca niciodata nu m-am gandit la parintii mei, niciodata nu am stiu prea multe despre ei fiindca nu-mi pasa. De ce ar fi trebuit sa-mi pese? Ei erau acolo langa mine mereu, si eram convins ca asta nu se va schimba niciodata. Stiam ca mereu o sa am nevoie de ei si ei o sa ma ajute, dar lucrurile se schimba. Nu mereu totul iese asa cum dorim.
Eu am vrut sa-mi aleg un drum in viata, acel drum care ma conducea spre calea muzici , imi doream asa mult sa fiu un mare cantaret, unul care sa domine topurile. Sa ajung singur pe acel drum si sa fie numai meritul meu. Dar acum acest vis este mai bine sa-l las in urma si sa-mi ascult parintii, desi nu eram genul de tip care sa-si asculte parintii de data asta constiinta imi zicea ca fac un lucru necugetat daca nu ii ascult. Dar nu ma simteam in stare sa intru eu in lumea lor...si in plus acum ce ar trebuii sa fac. Sa ma duc inapoi la tata si sa ii zic ca imi pare rau, ar fii prea paranoic....si totusi...
Eram asa cufundat in ganduri incat nu stiam ce se petrece cu mine, am deschis ochii si ma aflam intr-o camera spatioasa. Cu peretii vopsiti intr-un albastru-cenusiu, era o culoare tipica lui, mereu ii place sa fie mai...mai diferit si asta admiram la el. Camera era decorata cu bun gust, toate lucrurile erau de calitate si frumos aranjate, spre deosebire de camera mea, aceasta era ordonata. In mijlocul ei se afla un pat mare cu lenjeria de o culoare alb spre bleu , iar pe partea din stanga a patului se afla un sifoner imens , cu o oglinda aplicat pe el , acesta avea culoarea alba. Pe partea dreapta a patului se afla la o distanta destul de maricica un birou cu un leptop pe el, iar langa birou o biblioteca mare. Camera avea doua geamuri, mai incolo de birou. Unul dintre geamuri era deschis, iar prin incapere plutea un miros imbatator de flori . Inspirand acel parfum al florilor ma imaginam undeva departe intr-o imagine de basm, insa m-am trezit din visare cand cineava a intrat in camera.
-Iti este foame?
-Nu merci...si imi cer scuze pentru ..
-Shh...nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze.
Ce zambet bland avea. Trasaturile lui ma fermecau asa cum se intampla si cu multii altii, fata lui neteda si atat de gingasa, ochii lui fermecatori ce se uitau asa intens la mine. Buzele lui parca ma innebuneau , nu stiam ce e cu mine in acel moment, dar imi venea sa-i sarut buzele atat de apetisante si rosiatice. Nu ma puteam stapanii mai ales in felul in care se uita la mine , stiam ca el mai are apucaturi ciudate si chiar asta mai face cu mine, dar niciodata nu am simtit asa ceva pentru el...desi de multe ori face faze cam ciudate . Cand ne-am intanlit nu mi-a picat prea bine, mi se parea un dement.
Eram la majoratul unui prieten, insotit de o fosta iubita. Printer invitati l-am remarcat si pe el,care se plictisea de moarte.Fiind prea cald in incapere,am iesit pe balconul de la etajul casei, foarte spatios si eram singurul ce se afla acolo, sau cel putin asa credeam. Insa si el era .
S-a apropiat de mine pe la spate, insa eu nu l-am vazut si mi-a spus :
"Frumosule daca ulmbli singurel cine stie ce ti se poate intampla. " apoi un zambet i-a aparut in colutul gurii. Eu m-am intors sa vad cine era acea persoana ce mi se adresase atat de ciudat, dar nu am avut timp sa reactionez fiindca el imi capturase buzele intr-un sarut, am incercat sa il imping, dar era mai puternic decat mine. Vazand ca nu am scapare m-am linisitit si am asteptat sa se termine tot, insa el a luat aceasta "cedare" a mea drept o propunere sau un accept fiindca a inceput sa-si plimbe mainiile pe tot corpul meu pipaindu-ma. M-am panicat . In acel moment si-a baga usor mana pe sub camasa ce o purtam dandu-mi fiori reci pe sira spinarii. Apoi si-a last mana din ce in ce mai jos pana cand i-am simtit mana intre picioare, am simtit cum fata imi arde...observand ca a slabit stransoarea l-am impins. Eram asa speriat incat nu stiam ce sa fac, insa el era foarte calm, m-a ajutat sa ma ridic, fiindca ma aflam pe jos, insa eu nu observasem si mi-a spus cu un zambet ciudat pe buze:"Incantat de cunostinta eu sunt Nyseii, sper ca ne vom intelege bine de acum incolo." si a plecat .
Pe parcursul majoratului am incercat sa stau pe langa iubita mea mai mult ca sa il evit, insa nu am avut prea mari sanse, se afla mereu acolo unde ma aflam si eu. Fiindca aveam amandoi multi prieteni comuni ne vedeam aproape tot timpu si incepusem sa ne intelegem mai bine. Normal dupa acel majorat, cand m-am intanlit cu el si-a cerut scuze spunand ca era sub efectul acololui, ceea ce nu era adevarata, insa era un tip de treaba si inca este.
Imi amintesc perfect acea zii, si mereu ma amuz pentru ca a fost ciudat cum m-am intanlit cu cel mai bun prieten si in ce circumstante.
-Hei frumosule la ce te gandesti?Pari foarte concentrat....iar probleme cu parintii?
Intuise corect ca aveam probleme cu parintii insa adevarul era ca nu ma gandeam la ei ci la el...Ma obijnuisem cu apelativul "frumosule" mai tot timpu imi zicea asa, defapt numai mie imi zicea asa , nici unei fete sau baiat nu se adresa astfel.
M-am ridicat dupa suprafata moale pe care ma aflam si am mers spere el, neobservand ca sunt pe jumatate gol, defapt aveam numai blugii mei cei negrii , insa tricol meu cel cafeniu disparuse...deafapt acum nu mai conta.
-Ai patit ceva ?ma intreaba nedumerit Nyseii.
-Mmm din cate imi amintesc nimic interesant, apropo Ny tu esti implicat intr-o relatie?
Ma apropiam din ce in ce mai mult de el, o faceam cu pasi mici dar siguri.El se afla in pragul usi si se uita nedumerit la mine, in fine pusem intrebarea aceea numai... asa .... ca si cum ar fi fost o introducere a ce urma sa fac...nu ca m-ar fi interesat raspunsul...sau poate chiar ma interesa.
-Si cei cu intrebarea asta? Din cate stiu eu pe tine nu prea te intereseaza viata mea personala...
Ma privea asa confuz, dar imi place cum ma privea, dar oare cum avea sa reactioneze, nu-mi pasa atata timp cat il puteam atinge macar pentru o secunda.
-Am intrebat din pura curiozitate, acum ma aflam direct in fata lui, apropo stii cumva unde imi este triocul?
Obrajii lui au prins o culoare mai vie cand l-am intrebat despre tricou, imi dadea o satisfactie foarte mare.
-Dar nu conteaza, nu am nevoie de el....am spus eu cu un zambet malefic pe buze..dar saracul Nyseii nu intelegea deci trebuia sa fiu mai direct...ehh nu conta era placerea mea.
-Deci Nyseii de ce stai aici in prag, vino...si l-am tras de mana pana cand am ajuns la pat unde s-a asezat in sezut si asa am facut si eu.Ma privea foarte ciudat, dupa privirea lui se vdea ca nu intelege ce se intampla cu mine.
-Off Nyseii tu chiar nu iti dai seama ce vreau?Atunci sclipirea din ochii s-a stins si culoare ochilor parca s-a transformat intruna stearsa...asa se intampla cand se enerva un pic...sau mai mult..
-Imaturule..cum dracii mei vrei sa imi dau eu seama ce vrei tu, ma trezesc cu tine in fata usii, lesind in bratele mele , te aduc in casa, dormi trei ore, dupa, te trezeste si te uiti la mine intr-un fel atat de ciudat, mai pui si niste intrebari idioate si tot tu o faci pe afectatu ca eu nu inteleg ce vrei tu...Zii ce vrei...ai face bi..
Nu l-am lasat sa continuie pentru ca i-am prins buzele catifelate intr-un sarut pasionat, nu era primul meu sarut, dar ma simteam ca si cum ar fi fost, deja ma inrosisem la fata tot, nu stiam ce ma apucat , nu ma gandisem ca faptele mele ar putea distruge o prietenie, nu mai ma interesau gandurile acestea, ma interesa acel sarut, in care am observat ca si lui Nyseii ii era pe plac. Ma aflam peste el insa nu m-a lasat multa vreme si am schimbat pozitiile, simteam cum limba lui isi facea loc in gura mea, vrand parca sa ma devoreze, imi placea jocul pe care limbiile noastre in jucau in acel moment, era un moment foarte incitant…la un moment dat sarutul incetase din cauza lipsei de oxigen.Nyseii se trantii pe spate, in pat langa mine...nu mai spunea nimic..iar eu nu aveam curajul de al privii....
-Deci asta voiai?a intrebat el...avea ochii inchisi..si nu puteam sa imi dau seama daca este nervos, suparat, calm, nu steam in ce stare de spirit se afla.Totusi speram sa fie una buna.
-Ahh...adica intr-un fel ...uite Nyseii scuze nu stiu ce m-a apucat insa cred ca nu sunt in apele mele...scuze.
Cred ca nu spusesem totusi ce trebuia, dar si asa aveam de gand sa continui, nu ma interesa daca se supara eu il voiam , voiam sa ii simt din nou buzele, din nou pielea, sa ii simt trupul lipit de al meu, il voiam practic in totalitate.
-Ma duc sa fac un dus, spuse Nyseii.Credeam ca e suparat dar din contra mi-a zambit si mi-a soptit la ureche niste cuvinte care m-au provocat, dar si enervat.
Mi-a spus:
-Sunt la dus daca ai nevoie de ceva, usa e deschisa, insa daca intrii s-ar putea sa nu mai iesi intreg.Nu stii ce poate sa faca un adult...si m-a sarutat pe obraz si a plecat sper baie.
Adult! Da de unde....era adevarat ca eu aveam apoape 18 si el avea aproximativ 20 de ani , si ca era mult mai responsabil decat mine, insa oare asta il facea adult?Si la ce se referea ca s-ar putea sa nu ies intreg....urasc sa ma provoace cineva insa el o face, intr-un mod as putea spune erotic.
Am auzit usa de la baie inchizanduse...si apa cum a inceput sa curga, insa nu stiam ce ar trebuii sa fac, mi-era practic frica, adica nu eram virgin dar niciodata nu ma culcasem cu un baiat, nu stiam ce trebuie sa fac cum sa reactionez, mai bine am zis sa stau in banca mea si sa nu intru. Cine stie ce as fi putut patii?..ehhh fir-ar am ratat sansa insa...aveam o noapte la dispozitie si nu stiam ce sa fac in continuare, il voiam. Dar mi-era frica. Nu stiam multe, iar el parea totusi mai experimentat.

Eram pe canapeau din living ingandurat si preocupat de decizii si hotararii pe care ar fi trebuit sa le fac..insa eu ce faceam?Mai exact nimic.
-Ingandurat pustiule?
Nici nu auzisem cand iesise de la baie, in fine nici nu mai conta. S-a asezat langa mine pe canapea, era imbracat doar intr-o pereche de pantalonii scurtii si restul corpului era gol. Corpul sau era de invidiat, nu imi puteam lua privirea de la el...parca il sorbeam din privirii si el imi raspunea, insa nu voiam sa fac vreun pas pentru ca imi era frica de consecinte, nu voiam sa ma fac de rusine, pentru ca nu stiam ce ar trebuii sa fac daca as actiuna, aveam nedumeriri. Am inchis ochii incercand sa ma gandesc la altceva. Nici nu m-am sinchisit sa ii raspun la intrebare am murmurat un fel de nu sau da, nu prea stiu ce a iesit , incercam sa ma gandesc la altceva numai la el nu. Desi inainte imi era cald , acum incepuse atmosfera camerei sa se raceasca.
-Hei Ny....imi dai si mie un tricou? Eram sigur ca o sa imi deie insa el..
-Pentru? Parca ziceai ca nu ai nevoie...Nu stiam cum sa reactionez cum sa ii spun ca acum am nevoie de tricou pentru ca imi este frig...si cum sa justific acel comentariu al meu..
- In fine...atunci am zis asta, nu acum...Si imi trebuie pentru ca imi este firg multumit?
-Iti este frig, atunci hai sa mergem in dormitor e mai cald...
-Sa mergeam...
Amandoi? Mi se facea frica...ce prostie si numai eu sunt de vina , off tata acum imi vine sa iti dau cu ceva in cap , dar nu vreau sa ma gandesc la tine. Trebuie sa ma calmez, mergem in dormitor sa imi deie ceva cu care sa ma imbrac nu se va intampla absolut nimic, nimic...Cel putin asta speram.
-Vii odata?
-Aa...da scuze, eu Ny cred ca ar trebuii totusi sa ma duc acasa, am avut destul probleme cu parintii si nu mai am chef de alta cearta cu ei si in plus nu vreau sa te mai deranjez fiindca deja te-am deranjat prea mult.
-Frumosule cine spune ca m-ai deranjat?
Ne aflam in dormitor, incercam o scuza ca sa plec totusi nu voiam sa plec...dar nu puteam sa raman...
-Nu mai zici nimic? Apropo tricoul tau...pai stii....adica ti l-am dat jos nu-mai ca sa nu iti fie cald in camera, cand te-am adus erai deja transpirat si deasta, si nu-mi permiteam sa te dezbrac si de pantaloni desi nu ar fi fost o idee asa rea daca ma gandesc mai bina...
In acel moment chiar nu mai puteam zice nimic, cred ca inrosisem fiindca dupa o clipa Nysei a afisat un zambet mm..nu pervers ci unul foarte pervers.
-Stii Ny acum nu mai conteaza, da-mi un tricou de al tau si ti-l aduc eu maine, este deja ora sase si...
Sa apropiat repede de mine si ma cuprins in bratele sale, punandu-mi un deget pe buze, apoi mangaindu-le.
-Shh...acum cuvintele nu cred ca isi mai au rostul bine? Nu ma astept la un raspunsa insa tot ce trebuie sa faci este sa te lasi purtat de val sau de pasiune...depinde cum vrei sa alegi, uita Ai...eu pe tine sti ca te plac, plac multa lume dar pe tine intr-un mod diferit si asta cred ca si tu ti-ai dat seama, dar niciodata nu imi permiteam multe lucruri cu tine, ehh cand mai aveam ocazia sa te ating din "greseala" asta era cu totul atceva...insa azi, dupa sarutul ce mi l-ai dat simteam ca vreau sa te fac al meu, atunci pe moment insa m-am abtinut, asa cum m-am abtinut aproape doi ani de cand te-am cunoscut,dar nu vreau sa mai fac asta , nu mai pot...sincer te vreau trup si suflet.
Nu mai puteam zice nimic, si eu il voiam , il placeam, dar mi-era frica de ce se va intampla, aveam totusi cateva retineri si imi era rusine sa ii zic...dar am incercat totusi insa era in zadar..
-Ny...da-mi drumul, m-am asezat pe pat in sezut si ma uitam la el, uite eu nu pot, intelege-ma nu pot...si in plus sunetem si baieti ce Dumnezeu, nu puteam.
-Serios? Si cine zice asta? Uite Ai nu trebuie sa iti fie frica da, cred ca ai unele retineri findca ar fi prima data cu un baiat, dar calmeaza-te bine, si eu am trecut prin asta si credema la mine nu a fost tocmai o experienta placuta, insa sper ca la tine sa fie, ai incredere in mine, bine?
Am afirmat dand din cap, dar totusi inca imi era frica...dar simtind saruturile lu Ny pe gatul meu mi-am facut curaj si mi-am zis ca nu are cum sa fie asa rau...si in plus speram ca Ny sa fie bland. Nevrand sa il las sa domine jocul l-am rasucit astfel incat el sa stea pe pat si eu deasupra lui, aveam cateva rentineri insa am vrut sa le las la o parte si am incepu sa il sarut. Am pornit de la buzele ce ii erau asa catifelate si imi dadeau o senzatie superba, voiam parca sa le sarunt neincetat, sa nu il mai las sa respire, il voiam , il voiam numai pentru mine si il aveam ce imi putea dori mai mult.Am inceput sa ii sarut gatul trasand linii umede cu limba, il mai muscam incet de gat pana cand ii auzeam scancetele . Eram totusi bun la sex, pot spune ca am avut multe iubite si foarte multe partenere numai de o noapte, dar in acel moment era altceva, ma simteam bine, imi era cald si in acelasi timp si frig. Am continuat sa il sarut pana am ajuns pe abdoment si am inceput sa incep sa "desenez"diferite model pe abdomenul sau, apoi am coborat din ce in ce mai jos, ajungand la pantalonii ce ii purta, i-am dat jos cu miscari fine dar rapide, lasandu-l numai in boxeri...m-am indreptat iar inspre gatul sau si am inceput din nou sa il sarut pana cand l-am muscat de lobul urechi si a tresarit , pe buze aparndu-mi un zambet foarte satisfacator...
-Stii pentru prima data cu un baiat te pricepii chiar bine, insa o sa aveam mult timp de exersat , asa ca acum lasama pe mine...sa iti arat ce face un adevarat adult.
-Serios?Atunci ce face un adevarat adult?
Voiam sa mai spun ceva insa, nici nu ma lasat ca imediat sa ridicat, si am schimbat pozitiile,si-a indreptat privirea asupra blugilor mei si mi-a spus cu un zambet foarte strengar pe buze.
-Sincer cred ca iti sta mai bine fara ei...
Si cu miscari sigure mi-a dat pantalonii jos, apoi a continuat cu boxerii mei.Intr-un final amandoi eram goi.Il doream, il voiam, imi placea sa ii simt trupul lipit de al meu, imi oferea o satisfactie greu de definit.A inceput sa ma sarute pe abdoment, coborand din ce in ce jos, pana gand a ajuns intr-o anumita zona facanduma sa fiu pe culmile extazului, multe gemete pline de blacere isi faceau loc pe buzele mele.
-Ny...cred..ca..e..hmm..mai bine..sa ne oprim..am reusit sa zic acele cuvinte cu mari pauze intre ele.
-Acum?In nici un caz, relaxaza-te si bucurate frumosule, asa cum ma bucur si eu!
A inceput sa imi deseneze cercuri cu limba pe abdomen urcand mai sus , ma musca mereu cand avea ocazia, intr-un final mi-a sarutat buzele infierbantate. In timp ce limbile noastre se aflau intr-un joc greu de oprit, mana lui dreapta imi masa acea zona intima, oferindu-mi senzatii tari.
Atmosferea parea sa se incinga din ce in ce mai mult. In camera lui Ny se auzeau numai gemetele noastre de placere.
Printe atatea senzatii de nedescris am simtit o durere sfasietoare, insa Ny mi-a capturat buzele intr-un sraut astfel incat sa uit de durere, din cauza pasiunii ce sa asternuse asupra noastra aproape ca uitasem de durere si ma bucuram de fiecare moment in parte...La un moment dat Nyseii a marit viteza, patrunzandu-ma din ce in ce mai repede si mai adang, apoi mi-a prins buzele intr-un sarut pasional.
Intr-un final oboseala a pus stapanire pe amandoi si am adormit unul imn bratele celuilalt.


Sry...pt greseli...oks descrierea nu e asa reusita