Lovey-Dovey Story

[Hana-chan]

Deci ....asta este fic-ul meu.Stiu ca am greseli cu galeata...si sper ca ma veti ajuta sa mi le indrept :D .As dori daca se poate o parere sincera si critici . Promit ca voi incerca sa evoluez pe parcurs si...Uitati si primul episod :D
P.S: Spun de pe acum ca fic-ul este la persoana I ...E pentru prima data cand scriu asa si sper ca veti citi

1. Prima zi,prima impresie

,,-Printesa! Am asteptat de mult timp sa te intalnesc! imi spuse un tanar imbracat intr-o armura argintie si un coif din acelasi materioal pe cap.
-Printul meu! raspund entuziasmata si rosie in obraji.
-Imi pare rau dar simt nevoia sa te sarut... si incepe sa-si apropie incet buzele de ale mele. Instantaneu am inchis ochii asteptand sa fiu sarutata de printul meu... "
TREZIREA! TREZIREA! se aude un sunet sacaitor si atat de cunoscut. Deschid incet ochii observand ca-mi tineam cainele in brate si ii dadeam un mic pupic pe botic.
-Kyaaa! sar ca arsa din pat. T-T-Tu cum ai ajuns in patul meu?! tip nervoasa insa si mirata. Totusi cand ii intalnesc privirea atat de nevinovata si ochisorii lui negri uit complet si incep sa ii mangai blanita alba asemenea unui fulg de nea. Numele lui era Hugy si facea parte din categoria cainilor mari cu multa blana.
Dupa cateva minute de rasfat si alinturi, ma ridic din pat indreptandu-ma incet spre bucatarie. Incaperea spatioasa, acoperita cu faianta alba si dulapuri verzi imi dadea o dispozitie buna si armonioasa. In mijloc se afla o masa din lemn rafinat pe care era pus un biletel scris cu cerneala neagra, semn ce arata ca autorul era mama mea. Il ridic incet si incep sa citesc:
,,Draga Nanami. Eu si cu tatal tau a trebuit sa plecat de urgenta in America. Urmeaza sa incheiem un contract foarte important pentru noi si speram ca ne vei intelege. Nu stim axact cand ne vom intoarce... S-ar putea sa treaca ceva timp... O luna poate chiar doua. Ne pare rau si te rog sa fi fata intelegatoare si cuminte ca de obicei. Te iubim! "
-Mdah.... "Cuminte si ascultatoare ca de obicei"... Bine ca macar au observat. spun sarcastica in timp ce mototoleam hartia si o aruncam la gunoi.
Urc incet scarile spre etajul unu. Ajunsa in respectivul loc merg pe un coridor mare si ma opresc in fata unei usi albe pe care scria ,, Toaleta" . Deschid usa si intru in camera maricica pentru o baie si incep sa ma dezbrac de pijamaua roz. Faianta era albastra cu tente de alb. Intru in dus rasfatandu-mi corpul cu o spuma frumos mirositoare. Dupa aceea ma spal pe dinti si ma uit in oglinda. Aveam parul mov, scurt pana la umeri pe spate iar in fata putin mai lung. Ochii se asemanau parului iar buzele erau normale insa cu o noanta mai rosiatica. Nu-mi placea sa ma machiez sau sa-mi pun gene false. Mi se parea ca am corpul si invatisarea mai dragute naturale decat ,,artificiale".
Dupa ce termin si cu pieptanatul parului plec spre camera mea doar cu un prosop pe mine. Ajunsa acolo zambesc fiind mandra de mine pentru infatisarea ce am reusit sa o dau camerei mele. Peretii erau vopsiti in mov iar covorasul pufos de pe jos ii dadea un aer copilaros. In fata intrarii era un pat mare cu lenjerie roz si perne de culoare rosie fiind inca deranjate pentru ca nu imi facusem timp sa-l fac.
Ma uit pe ceas si observ ca era deja tarziu. Incep sa ma agit cautand ceva repede in dulapiorul meu. Dupa ce ma imbrac ma uit in oglinda. Purtam o fustita crem, scurta, o bluza alba care se mula perfect pe corpul meu iar in picioare avem o pereche de adidasi rozalii. Ma ,,agat" de ghiozdanul de culoare verde inchis si fug cat de repede pot spre scoala.
Nu mi-a luat mult timp pentru ca eram destul de buna la alergat. Am ajuns repede insa tot am intarziat. Intru incet in clasa si constat cu fericire ca profesorul nu ajunsese inca. Rasuflu usurata si ma indrept spre locul meu privindu-mi colegii. Pe unii ii cunosteam insa pe altii nu. Vroiam sa ma alatur unui grup de adolescenta insa tocmai atunci a deschis cineva usa.
-Grozav! spun sarcastica asezandu-ma in banca mea. Totusi surprizele nu sau incheiat aici. Profesorul era o ,,profesoara" in spatele careia mergea un adolescent de aceasi varsta cu mine. Acesta purta o sapca albastra ce impiedica sa-i vedem fata, un tricou negru, niste pantaloni de blugi largi, verzi cu multe buzunare iesite pe dinafata si o pereche de adidasi verzui.
-Deci in primul rand va spun bine ati revenit la scoala! Sper sa invatati bine si sa fiti constiinciosi. In al doilea rand voi fi noul vostru tutore. Numele meu este Hina si in al treilea rand el va fi noul vostru coleg. Haruki,da-ti jos sapca din cap! Nu ploua in clasa! spunea profesoara atentionandu-l pe noul venit. El isi ridica incet mana ducand-o spre cap. Cu niste miscari lente reuseste sa dea jos sapca de pe cap. Toate fetele raman socate. Recunosc ca si eu am avut un moment de neclintire. Avea parul rosu aprins cu suvite rebele ce-i cadeau pe ochii verzi de smarald. Expresia fetei era plictisita iar privirea ii era atintita pe peisajul de afata. Numele lui este Haruki Tsubasa Hirose. Poti sa te asezi intr-o banca acum. spuse profesoara punandu-si mainile in san.
-Cum ziceti dumneavoastra.... a scos si roscatul cateva cuvinte. Adevarul era ca arata foarte bine... Si uram sa recunosc asta.
Se parea ca erau trei banci libere. Una de la fereastra, una din spate si ultima in dreapta mea. Nu avea cum sa se aseze tocmai langa mine,nu? Ghinionul meu a fost ca tocmai acolo s-a asezat. Acum il aveam in dreapta mea. Nu stiam daca era noroc sau ghinion. Tot ce stiu este ca aproape toata ora l-am privit.
Cand in sfarsit pauza a venit profesoara a spus :,, Deci vam povestit orarul si orele la care veti veni la scoala. Sper ca v-ati notat. La revedere! ".
-O nu! Nu mi-am notat nimic! strig punandu-mi mainile in cap. Ce ma fac? las capul in jos incepand sa-mi trag singura pumni.
-De ce te miri?Poate daca nu te-ai fi holbat toata ora la mine ai fi inteles si tu ceva. imi spune roscatul privindu-ma cu coada ochiului.
-Taci din gura! E numai vina ta! strig ridicandu-ma din banca.
-A mea? Cine e cea care s-a uitat nonstop la mine?! Nemer... s-a opus insa i-a sunat telefonul. Am ramas surprinsa. Melodia era...
-"Zboara spre un nou tel" de Haruha Shigomi?? tip aratand cu degetul spre telefon.
-O cunosti?! striga si el uimit. Sunt fan al ei! imi raspunse zambind larg.
-Si eu! Nu se poate! Vreau si eu melodia! spun scotandu-mi telefonul.
-Oaw! Super! exclama zambind si mai fericit. Pana la urma... se parea ca nu este un baiat chiar atat de rau... Cel putin asta cred pana acum.

Poze: Haruki:

Si Nanami:

[...::YumI-CHaN::...]

:-w de ce nu mai anuntat ca l-ai postat si aici ?! :-w ... fie :-< cum ti-am mai spus il ador si e foarte reusit :X
greseli am vazut decat 2 :
a trebuit sa plecat-a trebuit sa plecam
axact -> exact
noh...toata lumea mai face greseli 8-|
Descriere si dialog cat cuprinde .. bravo >:D<
so... gambate cu urmatorul capitol *chuu*

[shadows]

Pe mine chiar nu ma intereseaza greselile de ortografie, gramatica, lexic, etc. ci doar continutul artistic al unei scrieri (cu toate ca ai avut si ceva greseli).
Te voi lua mai dur, dar o fac pentru progresul tau. In primul rand episodul cu visul si cu animalul care te trezeste este aproape un cliseu si nu mai produce efectul dorit. Iar faptul ca parintii au plecat in alta tara (de fapt continent) si au lasat ficei lor numai un bilet de adio nu mi se pare foarte plauzibil.
Cuprinsul a decurs destul de bine dar in final Haruki isi schimba prea subit personalitatea si devine tipul sociabil incat toata descrierea lui de introducere nu mai are nici un sens.
Mi-a placut faptul ca relatezi la persoana I. Astfel te poti identifica mai bine cu personajul principal, iar tranzitia de sentimente, idei si stari emotionale este mai accentuata.De aseamenea mi-au placut si unele sintagme folosite de tine, dar nu lasa ca tot caracterul artistic al scrierii sa se bazeze pe acele sintagme. Incearca sa mai largesti spectrul figurilor de stil.
Deocamdata atat am de zis si astept urmatorul capitol.

[Hana-chan]

Deci uitati un nou episod si va multumesc pentru raspunsuri si pentru ca mi-ati citit ficul.Acum trebuie sa spun ca se va schimba actiunea poate putin brusc insa se va schimba. Multumesc inca o data!


2.Dragoste la orizont. Ajutor vs. favor


Pauza dintre sfarsitul primei ore si inceputul celei de-a doua inca nu se sfarsise. Fiecare elev era ori pe afara, ori in clasa citind sau vorbind ori pe acoperis. Eu faceam parte din categoria celor care stau in clasa si vorbesc, ceea ce nu este foarte firesc pentru mine care ieseam mereu pe afara avand grija sa intru intr-o belea si sa o acopar repede pentru ca parintii sa nu afle. Cine era persoana care intretinea un dialog echilibrat cu mine? Numele lui era Haruki si tocmai se mutase in cartier si astazi era prima lui zi la aceasta scoala.
Dupa ce mi-a trimis o melodie a cantaretei mele preferate, Haruha Shigomi, pe telefon, am hotarat sa-i pun diferite intrebari legate de mancare, ocupatii preferate, prieteni si multe altele. Parca eram la un interogatoriu pentru ca-mi raspundea scurt in doua, cu putin noroc trei cuvinte.
-Daca nu-ti convine sa vorbesti cu mine doar spune-mi si nu o sa te mai bat la cap! ridic vocea iritata intorcandu-ma si iesind suparata din clasa. Nu stiam de ce dar indiferanta lui ma agasa pur si simplu scotandu-ma din calmul meu obisnuit. De mica nu imi placea sa nu fiu bagata in seama cand vorbesc, acest obicei ramanand pana acum.
Ma plimbam lent pe coridorul lung al parterului privind cu coada ochiului din cand in cand cate un adolescent ce parea sa arate cat de cat bine. In neatentia mea de a cauta baieti dau peste cineva cazand pe asfaltul rece acoperit cu faianta. Injur persoana peste care am dat dupa care ridic privirea vrand sa vad cine este nemernicul care mi-a stat in cale.
Raman neclintita pret de cateva minute. Simteam cum sangele imi accelereaza prin vene, inima bate cu putere si fata incepe sa-mi arda cel mai probabil capatand o roseata in obraji. Parca aveam un nod in stomac inghitind in sec. Baiatul peste care dadusem...
-P-P-P-Printul meu! strig, ma ridic si-l imbratisez incontrolabil. La emotii puternice corpul si mintea inchid propria-mi influenta si actioneaza fara permisiunea mea. Dupa acest moment absolut stanjenitor imi revin capatand o nuanta vizibila de rosu in obraji. Ma desprind de el si fug strigand un: „Imi pare rau!” foarte clar. Unde ma indreptam? Spre cel mai linistit loc din tot liceul... Spre acoperis.
Ajunsa acolo cad in genunchi respirand sacadat. Ce se intamplase cu mine? Cum de am putut face asa ceva dupa care... am fugit? Pur si simplu? Reputatia mea era ca si dusa pe valuri ce se indeparteaza si nu mai revin.
Acum eram prea ocupata sa ma gandesc la imaginea baiatului pe care, cred, ca tocmai il socasem. Avea parul auriu, scurt, drept si tepos, ochii galbui inchisi la culoare cu tente de maroniu, pielea albicioasa si fina. Acest ultim amanunt il aflasem din 'incidentul' de mai devreme. Era imbracat cu niste blugi negri cu o curea de aceeasi culoare si lucioasa, un tricou gri, inchis, pe jumatate bagat in pantaloni intr-o parte si in picioare niste adidasi albi.
Ma hotarasem ca trebuie sa lupt pentru el. Vroiam sa-i atrag atentia...Insa cum? Nici gand sa ma duc direct si sa-i spun: „Hei! Sunt Nanami din primul an si m-am indragostit de tine. Vrei sa iesim impreuna?” . O situatie foarte complicata... Trebuie sa ma apropii de el insa nu trebuie sa-si dea seama ca incerc sa ma apropii...
Fara sa-mi dau seama usa de la acoperis s-a deschis si cineva a inceput sa se apropie cu pasi marunti din ce in ce mai mult de mine. Aud o bataie in podea cu piciorul, semn de atentionare pentru a ma trezii din acel vis in care tocmai intrasem. Intorc bruc capul vazandu-l pe...
-Ha-Haruki? Ce faci tu aici? incerc sa-mi rotunjesc vocea in asa fel incat sa fie una impunatoare, dura si dominanta.
-Hmmm... mormaie privindu-ma plictisit si sfidator. Acum ti-ai recapatat curajul, nu? Defapt... Sa sari la gatul unui baiat necunoscut dupa care sa fugi strigand doar un: ,,Imi pare rau" e destul de curajos insa si stupid... spunea relaxat privind formele norilor ce se formau pe cerul infinit,albastru ca o apa limpede si calma.
-Vrei sa-ti ti gura? nu-mi placea. Avea dreptate. Ce puteam face? Eram o fire mai dura si rebela dar aveam si o latura timida ce punea uneori stapanire pe mine.
-Te voi ajuta! spune coerent in asa fel incat si cel mai prost om de pe pamant sa inteleaga.
-Poftim? La ce te referi? intrebam nedumerita facand ochii din ce in ce mai mari.
-Tipul ala... Te-ai indragostit de el, nu? Pai deja am vorbit cu el si pot spune ca nu e foarte rau. Te pot ajuta sa te apropii... desigur, asta daca vrei. mandria din glas se putea distinge de la mare departare. Dar... a continuat afisand un zambet malefic ... sper ca nu te astepti sa te ajut pe gratis, nu? spuse punandu-se pe vine si privindu-ma intens.
-Si ce vrei de la mine? intreb suspicios continuind sa-i analizez verdele de smarald al ochilor.
-Vei face tot ce spun eu! Chiar daca iti poruncesc sa faci un lucru jenant, il vei face! ridica vocea marindu-i-se zambetul de pe fata.
Eram in dificultate. Nu-l cunosteam prea bine. Daca era doar un joc si vroia sa-mi intinda o cursa? Firar! Tipul asta... Nu-mi place deloc! Insa...
-Voi accepta! Dar asta numai si numai pentru ca vreu victoria impotriva dragostei! in glasul meu era numai hotarare. Se parea ca l-am lasat si pe roscovan uimit pentru ca nu mai scotea nici-un cuvant. A zambit scurt dupa care s-a ridicat si a plecat lasandu-ma singura.
Ma las pe spate intinzandu-ma si incepand sa privesc singurul loc unde se parea ca grijile nu-si au rostul. Visele sunt lasate libere sa zboare catre acesta cu aripi date de catre vointa. Insa... Oare acest taram nu are grijile lui? Catre mai exact? Grija de a primi visele si de a le trimite inapoi cu mult curaj si credinta in realizarea lui.
Acest mic moment de reculegere a fost intrerupt de soneria ascutita si totusi atat de enervanta a clopotelului ce anunta reinceperea orelor. Destul de incet ma ridic scuturandu-ma dupa care pornesc spre clasa. Se parea ca ritmul in care ma miscam era foarte lent pentru ca nimeni nu mai era pe holuri. Cel mai probabil am intarziat.
Incep sa alerg reusind sa scot un timp frumusel. Ma apropii de usa si aud un glas gros si masculin. Chiar intarziasem... Cu fiecare pas si miscare auzeam din ce in ce mai clar vocea care spunea:
-Acum vi-l prezint pe noul elev venit din Anglia. Numele lui este... deschid incet usa pasind pragul si ramanand socata ... Chris Hanabi.


Deci sper ca va va placea....va multumesc foarte mult pentru commuri si critici :D Voi incerca sa ma indrept :D

[Kinder]

Yey >:D< un nou capitol :X ...ca sa sti ca ti-ai facut o mare fana:X
Asa deci iti ador ficul la nebunie:X ...chiar imi place de Nanami e o scumpa si Haruki sa numai zic e asa frumos 8-> :X ...sa pui poza cu noul coleg :)) ca cine stie ce frumusete e si eu nu o vad :)) ...dar la faza aia Haruki a fost cam nesimtit:)) nu crede ca a cerut cam prea mult adica sa fac tot ce vrea el tza tza nui de bine [-( :)) ...bun sper sa pui repede urmatorul capitol ca stau aici ca pe jar :*

Ganbatte kudasai :bye: :*

[~angelino~]

Wow ! ...Imi place ficul tau la nebunie . Imi place cum descrii si Nanami ar face orice sa ii castige dragostea printului ei (Care nici macar nu stiu cum il cheama ca nu ai pus numele ).Eu never and never nu m-as increde in vorbele unui baiat pe care tocmai l-am cunoscut ;)) . Si Haruki , baiatul acela , nu ti se pare ca e cam insolent? Pe mine ,una. ma enerveaza la culme :mad: . Dar...eu cred ca Haruki o place pe Nanami si vor fii impreuna in cele din urma nu?Sau poate cu noul coleg... Chris Hanabi.. =P~ Numai numele lui ma face sa tresar .. :love: Love is in the air :)) .
Gambate in continuare :* :* :* :*
Astept nextu' cu nerabadare .... Si la multi ani de ziua femeii !!! chuuuuuu..... :chuu:

[Hana-chan]

3.Noul venit.


-Acum vi-l prezint pe noul elev venit din Anglia. Numele lui este... deschid incet usa pasind pragul si ramanand socata ... Chris Hanabi.
Raman neclintita in pragul usii, privindu-i galbuiul ochilor. Noul venit era chiar ,,Printul meu" . Intalnindu-i privirea nedumerita, confuza si iritata ma simteam ca intr-o carapace din care nu mai vroiam sa ies. Imi rotesc ochii catre colegi. Toti aveau niste ochi infioratori. Parca si auzeam barfele ce urmau sa fie raspandite prin tot liceul: ,, Hei! Ai auzit de Nanami? A imbratisat dintr-o data un baiat dupa care a fugit ca o lasa. Ce stupida!" .
Las capul in jos, corpul incepand sa-mi tremure incet iar temperatura mainilor sa scada. Un zgomot puternic sparge linistea mortuala ce tocmai se asternuse. Toate privirile sunt atintite catre Haruki care-si ridica un manual de pe jos. S-a frecat copilareste pe cap, si-a cerut scuze dupa care mi-a zambit facandu-mi in acelasi timp cu ochiul. Un zambet incurajator mi-a aparut pe fata spunandu-i surazand, profesorului:
-Imi pare rau pentru ca am intarziat. Promit ca nu se va repeta! dupa care vreau sa plec in banca mea dar...
-Domnisoara Nanami! Tin sa cred ca sunteti o fata responsabila si de incredere insa... ma opreste profesorul punand accentul pe ,,insa" ... ati intarziat si nu pot trece cu vederea. Trebuie sa fiti pedepsita exact cum spun regulile si prin urmare... vocea dura si aspra a profesorului a fost intrerupta de cea a noului venit.
-Este vina mea ca a intarziat. Va rog sa ma scuzati. vocea lui calma si atat de clara te facea sa stai ore in sir sa-l asculti. Nu era doar dragut. Parea si educat si in acelasi timp impunator. Eram atat de mandra ca prima mea dragoste este un baiat atat de perfect.
Tinand cont de circumstantele in care se afla, profesorul mi-a permis sa ma duc la locul meu dar inainte de a intra in banca spuse:
-Daca tot te intelegi atat de bine cu domnisoara Nanami, ce-ai zice sa-ti fie insotitor? Esti de acord domnisorule Hanabi?
-Nu! raspunse Chris pastrandu-si calmul. Acesta era clar un semn ca ma uraste. Ma asez incet in banca lasand capul in jos.
Roscatul imi observa depresia asa ca se ofera el sa-i fie insotitor. Spre surprinderea multura, accepta. Il privesc cu coada ochiului, zambetul miselesc parandu-mi-se neobisnuit. Oare era un plan pentru a ma face sa ma apropii de ,,print" sau doar o metoda pentru a ma enerva? Nu, nu avea cum... Am facut o intelegere, nu?
La inceperea orei, profesorul decide sa faca niste schimbari in asezarea noastra. Pe colegul din stanga mea l-a mutat intr-o banca de la fereastra si in locul lui l-a pus pe Chris. Acesta nu parea sa aiba nici-o reactie. Doar executa cele ,,ordonate" si ora a inceput inntr-un final. Nu a durat prea mult si pauza a venit foarte repede.
Chris isi scotea manualele pentru ora urmatoare, Haruki facea acelasi lucru iar eu asteptam o reactie, un impuls sau pur si simplu o minune. Vazand ca nimeni nu face nimic m-am decis prosteste, ca de obicei mai nou, sa sparg atmosfera.
-Ce vreme frumoasa, nu? spun privind pe geam. Cea mai inteligenta intrebare pe care am putut-o spune. Grozav! Acum cu siuranta ma considera si tacanita.
Cei doi baieti incep sa rada zgomotos. Ma las incet in jos vrand sa intru in banca. Haruki spuse printre hohotele de ras:
-Cu ce intrebare penibila... insa rasul il cuprinse din nou.
-...ai inceput un dialog, prostuto! a continuat Chris potolindu-se si privindu-ma mai apoi in ochi. Sti... n-am nici-o idee de ce mi-ai numit ,,printul tau" , de ce m-ai imbratisat sau de ce esti atat de rosie dar esti foarte amuzanta. Chris! si-mi intinse mana pentru a face din nou cunostinta.
-Na-Nanami! ii strang usor mana privindu-i zambetul angelic de pe chip. Chiar simteam ceva pentru tipul asta... Un sentiment ce nu poate fi descris, decat simtit.
-Bine, bine porumbeilor! Acum haide-ti pe afara... E asa o ,,vreme frumoasa"! Nu, Nanami? incepu roscatul sa ma tachineze. Incep sa tip la el pentru a inceta si asi retrage cuvintele, mai ales ,,porumbeilor" .
Pe atunci nu stiam cate priviri invidioase au fost atintite asupra mea. Multe fete si-ar fi dorit sa fie in compania lor. Cum de tocmai una ca mine avea acest noroc?
Am inceput sa disutam despre diferite lucruri, sa ne tachinam unii pe altii, eu si Haruki sa ne luam si la cearta, Chris a trebuit sa ne desparta si cel mai nesabuit lucru din partea roscatului a fost atunci cand m-a impins cazand direct peste Chris. Timp de cateva minute m-am uitat la el stand ca o statuie pana cand Haruki m-a ridicat de pe bietul baiat.
Dupa un moment de tensiune intre mine si Chris, am auzit toti trei un strigat de pe culoarul scolii. Am iesit rapid vazand o fata mai scunda de inaltime, imbracata intr-o uniforma neagra compusa dintr-o fustita mini si un sacou, pe dedesupt avand o camasa alba. Parul asemenea noptii, scurt, era ravasit pe fata ei greu de vazut. Aceasta se afla pe jos cu o zgarietura destul de inestetica la genunchi. Niste fete se luasera de ea, una dintre ele a apucat-o de par tragand-o in sus. Bruneta nu zicea nimic. Tacea si indura tot ce patea.
Incheietura mainii fetei ce o apucase de par pe bruneta a fost stransa cu putere de mana lui Haruki.
-Daca aveti chef sa va legati de cineva, nu va legati de persoane mai slabe decat voi! privirea acestuia era infricosatoare, facandu-le pe fete sa plece in graba. Eram uimita de cat de dragut se purta cu bruneta. O apucase de mana tragand-o incet in sus dupa care ii dadu parul dupa urechi si exclama: Wow... Tu chiar esti draguta! si zambii inocent si bland. Ochii ei aveau culoarea asemenea parului si un ten palid insa foarte frumos. Ai grija de tine data viitoare! o sfatui dupa care imi facu semn sa-l iau pe Chris si sa mergem pe afara. Inainte de a pleca a fost oprit de mana fetei. Ea il intreba:
-Cum te numesti? Si... multumesc! se apleca incet pentru a ascunde roseata destul de evidenta a obrajilor.
-Haruki! raspunse afisand un zambet larg si foarte placut. Roseata obrajilor s-a intensificat.
Noi am plecat lasand-o pe fata privindu-l lung pe roscat murmurand incet: ,,M-am indragostit de tine...Haruki. "

Nu e reusit...stiu...SCuze pentru greseli..si sper ca nu veti inceta sa-mi cititi fic-ul pentru acest capitol de'adreptul idiot....X.X.Gome si multumesc foarte mult pentru ca mi-ati citit fic-ul :X:X Multumesc frumos!

[Alysu]

Hana te bat. :)) cum adica nu e reusit? Mie imi place, si desigur, ai avut 4 greseli. >.< Nu sunt asa de multe, dar noh, eu le-am observat. Imi place faza de la inceput cum i-a luat partea si mai ales cum si-a inceput dialogul =)) tare faza... iar cea de la sfarsit, 8-> se indragostesc prea repede, de m-as indragosti si eu asa :)) glumesc... oricum, gambate la scris si sa il pui cat mai repede. *chuu* >:D<

[~angelino~]

Bvo!Si acest capitol e reusit!Felicitari . :* . Dar , mi-e nu imi place de tipul acela , Chris ...:)) Poate roscatul , este indragostit de Nanami o//o Deja imi imaginez =P~ ...
Astept nextu cu multa nerabdare , iar in rest , nu mai am nimic de comentat .Este prea perfect ficul ;) .
Succes in continuare si vreau mult chimie :perv: da? Raspunsul tau : ''?
Ja ne ! Gambate again :P
:bv:
Acum chiar ca e : :bye:



:pfiu: ...doh !

[Kinder]

Yey \:d/ un nou capitol :x ...cat lam asteptat :X
bun am vazut cateva gresli pe la inceput eee dar cine nu le face :3: ...uiii ce mi-ar place ca Chris sa fie impreuna cu Nanami :x chiar sar potrivi si te rog frumos ;;) pune poza cu el te roggg ;;) ...ooo ce gentleman e Haruki ce o fi cu el :)) ...si poate cine stie se indragosteste si el :X:)) ...bun deci iti mai spun doar sa pui urmatorul capitol si spor la scris in continuare :*

Bye Bye :bye: