Contract cu iubirea

[Lithium-Angel]

avand in vedere ca ficul cu vampiri a fost un pik cam mult pentru majoritatea...am decis sa adopt un subiect mai pamantean... e un short story...are doar 12 capitole teoretic... nu e nimik exagerat sau out of this world.... sper sa va placa primul capitol..si ca intotdeauna...astept commentariile voastre
titlu mi-a fost sugerat si mi-a placut. :D

Capitolul 1: Cautam model


Vantul batea cu putere in acea dimineata. La mijlocul lunii octombrie, ploile deja isi facusera aparitia si, aproape in fiecare zi, asfaltul era acoperit de apa. In apropierea mall-ului, alergand dintr-o parte in alta, zeci de oameni ignorau barbatul acoperit cu un palton gri, cu o palarie neagra pe cap, cu o servieta neagra in mana dreapta si o umbrela in mana stanga.
Misiunea lui nu era una deloc usoara.

[nolazy]

Vaiiii =)))) . Cat de prostut poate fi Iseya :))). Dar intr-un fel pare atat de adorabil 8->
Ma bucur ca ai mai scris inca un fic desi si celelalte imi plac.Oricum actiunea este si aici interesanta si au fost si unele faze amuzante.
Nu am ce sa critic, imi place mult de tot si mor de nerabdare sa pui un nou capitol.Abia astept sa vad cum vor evolua lucrurile intre ei si ce se va mai intampla.
Te felicit pentru ideile foarte frumoase.Abia astept nextu'
bye bye :bye:

[Alysu]

omg dar e tare fic-ul =))) si acum mai rad la boacanele celor doi =))) Si cum a zis si Nolazy, ce prostut poate fi Iseya :)) .Imi place atitudinea celor doi, si mai ales cum descrii absolut tot, fara sa ma plictiseasca :X abia astept reactia lui Renji in capitolul viitor :)) sa vad ce prostii mai fac :))
Ma bucur ca ai mai facut un fic, si asta chiar e interesant, are o tema superba :X Pai, astept continuarea, si gambate la scris :* *chuu*

[Lithium-Angel]

m-am transformat intr-o nesimtita care posteaza din an in paste...park imi placea mai mult de mine care posta zilnic, dar recent mi-e imposibil.
in starea mea de raceala si ameteala..am hotarat sa scriu un capitol nou. mi-am zis: bai,fato..mai scrie si tu ceva...si am scris.
acum sper sa va placa:D am sa gasesc o poza mai buna ptr Iseya


Renji Iseya
2.

Iseya statea in genunchi si continua sa se uite la barbatul din tocul usii ce se holba foarte mirat la el. Il amuza putin sa il vada pe saten atat de ingrozit de ce se intamplase, dar se simtea si caraghios pentru situatia in care se afla.
Renji a inspirat adanc si s-a indreptat spre ei cu pasi mari si hotarati. L-a apucat de gluga de la geaca si l-a ridicat in picioare dupa care l-a tarait pana la usa. S-a oprit cand mana barbatului necunoscut l-a prins cu putere de brat, dar era mult prea suparat pentru a fi politicos asa ca l-a lovit pe om peste mana si a ramas in pozitie, gata sa il loveasca din nou.
- Ce vrei? a tipat enervat, hotarat sa il ia la pumni pe acel tip.
- Nu poate pleca asa! L-am platit deci trebuie sa isi faca treaba pana la capat!
- O face pe naiba! Cat a cerut?
- I-am dat 70.000, a raspuns mai calm barbatul cand a vazut ca satenul e interesat de afacerea pe care cei doi au facut-o. De ce intrebi? Te bagi si tu? Mai mult de 200.000 nu am la mine si...
S-a oprit cand Renji l-a apucat de gulerul de la camasa si l-a trantit cu spatele in usa de la unul din wc-uri. L-a lovit cu pumnul in burta si l-a trantit in genunchi la pamant.
- Poftim! Considera-te satisfacut si dispari! a mormait satenul dupa ce a aruncat la pamant mai multe bacnote, toate insumand 150.000 de yeni. L-a apucat, pe baiatul ce se uita surprins la el, din nou de guler si l-a scos afara din toaleta barbatilor dupa care l-a dus tocmai pana la receptie de unde a ridicat sacosele cu hainele comandate.
L-a fortat sa se urce in taxi si nu a mai spus nimic tot drumul pana inapoi la apartamentul sau. Brunetul a inghitit in sec de mai multe ori, se gandea ca Renji-san trebuie sa fie foarte suparat si dezgustat de persoana sa si nu era nici foarte departe de adevar. Un lucru era clar. Satenul nu era deloc sarac lipit pamantului. Isi permitea un apartament atat de grandios, putea cheltuii mii de yeni, chiar dolari, numai pe haine si putea renunta la bani cu multa usurinta. Cu siguranta, daca cauta in garajul complexului de apartamente, avea sa gaseasca si o masina destul de luxoasa cu numele lui Renji pe ea. De ce o persoana ca el lucra pe un astfel de post la o revista? Era revoltator.
Renji a deschis usa de la apartament si a trantit sacosele pe canapeaua din holul mare. Era inca suparat si hotarat sa nu vorbeasca deloc cu brunetul, dar era nevoit.
- Gaseste niste haine pe care sa le imbraci maine si pune-le undeva pentru a le calca. Apoi...fa ce vrei, dar nu in preajma mea..., a mormait satenul gata sa intre in camera lui.
- Renji-san! Esti suparat pe mine, nu? a intrebat brusc brunetul. L-a prins pe barbat de maneca sacoului si l-a oprit chiar in fata usii.
Chipul satenului nu arata nici o emotie, dar asta era si intentia. Brunetul i-a dat drumul si a privit pentru o clipa podeaua.
- Nu ma intelege gresit, a inceput sa vorbeasca barbatul. Stiu ca nu e treaba mea cu cine te culci si etc, dar...nu imi place mie sa vad lucrurile astea asa ca ti-as fi recunoscator daca in preajma mea te-ai abtine de la asta. Vreau sa zic, te-am dus sa iti alegi haine nu sa te culci cu un tip in baie. Nu stiu daca pricepi, dar...
- Am inteles! Promit sa nu mai fac asta in preajma ta, Renji-san! a zambit pentru prima oara Iseya, afisand cel mai dulce zambet posibil. Il facea pe barbat sa regrete atitudinea sa si sa se gandeasca, inca o data, ca are de a face cu un copil nu cu un adult.
- Bine, lasa asta! Ti-e foame? Ce ...
- Nu...nu am bani sa platesc mancarea! a rostit foarte rapid brunetul, oprindu-l pe Renji in mijlocul propozitiei.
Arata exact ca un copil amarat ce nu avea ce sa manance si trebuia sa cerseasca. Satenul l-a fixat cu privirea cateva momente dupa care a inceput sa realizeze un lucru important si necesar in colaborarea lor. A zambit calm si l-a batut usor pe spate, i-a facut semn sa il urmeze in bucatarie si l-a rugat sa ia loc pe unul din scaunele de la bufet.
- Cred ca ai inteles gresit. Nu te pun sa platesti nici ceea ce mananci nici cazarea. Am spus asta mai mult ca sa te fac sa te simti responsabil pentru locul in care locuiesti si sa ai grija de el. Nu consider necesar sa platesti putina mancare pe care o mananci aici. In cele din urma, dupa ce primesti contractul, vei avea propria ta locuinta si iti vei cumpara de mancare, singur. Poate o sa sune prea indraznet asta, dar...de ce faci lucrurile astea? Pentru bani?
Pe parcursul discursului sau, Renji s-a tot invartit in bucatarie fie pentru a scoate ceva din frigider fie pentru a taia sau mai stiu eu ce. Iseya tacea din gura si il urmarea cu privirea pe saten, pe cel ce se comporta ca un tata si cauta sa il ajute.
I se parea ciudat ca un strain dorea sa il ajute, dar in cazul asta nu ar fi fost deloc iesit din comun. Un barbat frumos ca Renji-san cu siguranta avea destule iubite si isi permitea sa faca ce vrea. Bani avea cu siguranta, pana si felul in care ii privea pe cei din jur denota clasa, ar fi putu avea orice persoana de pe strada....si totusi...
Pe Iseya nu l-a luat de pe strada pentru a il transforma intr-o jucarie sexuala si nici pentru a il obliga sa faca lucruri impotriva vointei sale. Nu ii facea avansuri sexuale, ba mai mult, incerca sa il readuca pe calea potrivita si se comporta ca un parinte. Nu ii putea da raspunsul pe care il astepta asa ca a tacut din gura. Satenul a observat asta si a schimbat subiectul.
I-a facut de mancare si apoi s-a trantit in fotoliul din living. A cautat telecomanda de la televizorul cu plasma si de indata ce a gasit-o, l-a deschis si a dat muzica la maxim. Nu se putea gandi la ceea ce isi dorea si mintea sa o lua mereu pe carari interzise sau spre lucruri lipsite de sens. Simtea cum, incet incetisor, ochii sai se inchid si totul devine negru, dar pentru a mia oara poate, odihna nu aducea cu sine decat amintiri neplacute si sentimente pe care ar fi dorit sa le lase in urma.
Isi amintea de imensa receptie organizata de Zepp, de rochiile de seara incantatoare si de muzica suava pe care dansau perechile, de acei reporteri nesuferiti si de lumina orbitoare a candelabrului. Apoi isi amintea de mirosul ploii de pe asfalt, de senzatia urata a pamantului umed pe hainele sale, de zgomotul infricosator a rotilor taxiului si de flacara imensa ce ardea tot... . Simtea si mana firava a persoanei iubitei ce il cauta si il ruga sa fie si el acolo, dar el abandonase aceea persoana si o lasase sa plece de una singura acasa fara a anticipa viitorul. Acea mana fragila, sangeranda si aproape violeta, ii mangaia usor chipul si ii faceau sentimentele reprimate sa se revarse cu ajutorul lacrimilor sale.
Acum ii era straina, nu a mai simtit atingerea ei de multa vreme si totusi, rascolea adanc in sufletul sau si il facea sa se zguduie emotional. Avea acea finete a unei pieli parca de bebelus, dar cutreiera un drum mult prea indecent. Putea simti cum acea mana se joaca din nou cu parul lui, cum ii mangaie obrazul si mai apoi coboara pe gatul sau, ii amintea de fiecare clipa minunata petrecuta alaturi de persoana iubita, ii amintea de clipele in care faceau dragoste, dar... .
Mana asta era mult prea reala. Putea simti cum degetele se invarteau parca pe pielea sa, cum ii strabat fiecare linie a gatului si apoi se juca cu bluza sa. Dorea atingerea aia ingrozitor de mult, dar stia ca nu o poate transforma din vis in realitate.
Ochii i se deschideau incet si faceau imaginea si senzatiile sale din ce in ce mai reale. Nu isi imagina asta. O mana puternica, dar fina ii mangaia chipul si din cand in cand isi strecea degetele peste buzele sale. Cu bratele sprijinite de umarul fotoliului, stand pe vine, cu mana dreapta intinsa spre chipul satenului, se afla Iseya .
O usoara roseata a aparut pe chipul lui Renji, dar nu se datora atingerilor nevinovate ale brunetului. Cumva, simplul gand ca poate iubirea sa s-a reintors la el i-a facut inima sa tresare, dar realitatea l-a facut sa se rusineze pentru naivitatea de care a dat dovada.
De indata ce Iseya a realizat ca a reusit sa il trezeasca pe barbat, s-a ridicat in picioare si si-a aplecat trupul peste al satenului. A facut in asa fel incat buzele sale sa le atinga pe cele a semiadormitului si nu s-a lasat pana cand nu le-a simtit gustul. Renji a facut ochii mari cat cepele si a dorit sa se ridice, dar trupul brunetului se lasa din ce in ce mai mult peste al lui. Iseya s-a asezat in poala satenului, l-a inconjurat cu picioarele si a proptit ambele maini de o parte si de alta a chipului barbatului, apoi a continuat sa caute buzele lui Renji.
Baiatul si-a oprit noua victima cand aceasta a incercat sa il indeparteze si i-a apucat incheieturile mainilor cu mare putere, reusind sa o imobilizeze. Buzele rosiatice continuau sa le mangaie pe cele aproape albastrui, apoi, fara a anunta, limba lui Iseya a reusit sa se strecoare in interiorului cavitatii bucale a satenului si sa o cerceteze in liniste. Renji se opunea cat de mult putea, dar trebuia sa recunoasca ca nu a mai simtit de mult o atingere atat de pasionala. Nu de cand Hikaru a murit.
Brunetul si-a ridicat usor trupul, frecandu-si barbatia de bazinul satenului, apoi l-a lipit complet de corpul barbatului sperand ca astfel nu il mai putea inlatura. Atingerile deveneau din ce in ce mai intime, mainile brunetului le-a eliberat pe cele ale lui Renji si apoi s-au coborat pana la mijloc unde au inceput sa ii deschida cureaua de la pantaloni. Devenea mult prea intens si trebuia sa opreasca asta.
Brusc, Renji s-a ridicat in picioare si l-a aruncat la pamant pe baiat. Desi chipul sau era rosu si aproape gafaia, in privirea lui se putea observa suparare si nemultumire.
Atingerile lui Iseya au reusit sa il excite, sa il faca sa se simta bine si sa doreasca sa ofere, la randul lui, iubire, dar era evident ca nu i le putea oferi baiatului.
- Credeam ca ai...ha....credeam ca ai inteles! a inspirat adanc pe la mijlocul frazei pentru a isi mai putea reveni din agitatie. Inima ii batea cu putere, nu din cauza emotiei ci a surprinderii fata de propriile sale actiuni. Ar fi trebuit sa opreasca asta inca de la inceput, nu sa astepte ca un baiat prostut sa isi dea seama ca ceea ce face e gresit.
- Nu m-ai oprit! a replicat la fel de agitat si baiatul.
Cand l-a vazut pe Renji-san dormind, a crezut ca il poate atinge usor si gata, dar cu cat il atingea mai mult cu atat dorea mai tare sa ii simtea pielea peste a sa si sa ii auda respiratia. Nu s-a putut abtine cand l-a vazut atat de pierdut in visuri, cum suspina si chipul sau trece de la zambet la agonie. Il vedea ca pe un copil mic ce ruga pe cei din jurul sau sa il iubeasca iar el nu putea refuza o cerere atat de adorabila. Cand satenul s-a trezit si buzele sale s-au intredeschis, o forta nevazuta l-a impins sa incerce a il saruta. Restul, sarutul pasional cu limba, frecarea de bazinul barbatului pentru a ii putea simti barbatia, atingerea gatului si taparea buzelor lui Renji, toate acestea au aparut pe moment si nu s-a putut opri.
- Nu credeam ca e nevoie sa umblu cu un ecuson pe care sa scrie: Nu initia atingeri indecente!
Renji si-a ravasit parul apoi a cascat profund. Era o ora prea tarzie pentru a se certa cu Iseya.
- Renji-san, eu...
- Va trebui sa ma gandesc la ceva pentru a rezolva situatia asta. Nu poti incepe sa ma pipai cand ti se nazare. Ce naiba, nu vorbesc la pereti! Oare ce pot face pentru a opri asta? hm....
A inceput sa vorbeasca in timp ce se uita cu furie la brunet, apoi a continuat sa se plimbe prin camera pana cand a iesit din incapere si s-a inchis in dormitor. Iseya a chicotit usor, oarecum surprins de simplitatea satenului si cat de usor putea sa treaca peste suparare. Cu siguranta, a doua zi avea sa se comporte absolut normal si sa lase toata intamplarea departe.

� Renji-san...oare tu nu doresti nici macar putin sa ma folosesti intocmai ca toti ceilalti? De ce esti singurul care doreste sa imi vindece inima si nu sa imi foloseasca corpul? � s-a intrebat brunetul in timp ce s-a trantit in patul mare din noua sa camera. Se simtea ca un copil rasfatat ce nu este lasat sa se raneasca sau sa cunoasca greutatile lumii. Se simtea protejat si intr-un fel ii placea asta, dar i-ar fi placut mai mult daca Renji l-ar fi sarutat cu pasiune si i-ar fi oferit jumatate din patul si viata lui.
Dis de dimineata, satenul s-a gandit ca cea mai buna modalitate de a il duce pe Iseya la timp la revista, e sa tranteasca toate usile, sa il taraie jos din pat si sa il duca la baie pentru a il trezi cu apa rece.
Exact asta a si facut, brunetul a fost luat pe nepregatite si speriat de toata zarva din preajma lui. Inainte de a se putea dumeri, s-a trezit asezat pe marginea patului, cu o camasa albastra deschisa pe el, l-a vazut pe Renji in genunchi, incercand sa il imbrace cu o pereche de pantaloni cumparati. Oricare alta persoana ar fi profitat de ocazie, dar satenul era mult prea pasional legat de munca sa si hotarat sa faca lucrurile asa cum trebuie. Imediat apoi, i-a aranjat o vesta scurta alba si i-a gasit si niste pantofi destul de eleganti, dar nu prea femeiesti, pentru a se putea imbraca.
Renji purta un costum negru, camasa alba, fara cravata, nasturii de la guler erau deschisi si pantofii sai erau evident de firma. Parea un adevarat om de afaceri, un expert in munca sa, atmosfera din jurul sau era impunatoare si nimeni nu ar fi indraznit sa il critice.
Exact cum se astepta Iseya, din garaj, satenul a scos o masina sport ultimul model pe culoarea rosie si a oprit-o in fata complexului de apartamente in care locuia. Parul i se misca usor in bataia vantului si perechea de ochelari negri de pe ochi il faceau sa para mult mai atractiv decat poate isi dorea.
Brunetul se uita la barbat fara a realiza ca este din ce in ce mai fascinat de persoana satenului. Dupa ce a urcat in masina, a continuat sa se uite in directia lui Renji fara a asculta ceea ce i se spunea.
- Iseya, ma asculti? a intrebat de mai multe ori satenul de indata ce a realizat ca brunetul se uita la el, dar nu il si asculta. A oprit brusc masina si s-a intors catre baiat. Mana lui i-a atins numai putin chipul pasagerului, dar l-a facut sa tresara. Era prima oara cand Renji il mangaia si arata acea privire blanda , mult prea prietenoasa.
- Ah...scuze..am...
- Dupa cum iti ziceam...azi te duc acolo sa vorbesti cu redactorul sef. Daca e de acord, facem precontractul si in cateva zile ar trebui sa ai prima sedinta foto. Apoi mai vedem, a repetat din nou tot ceea ce ii spusese si mai inainte, de data asta continuand sa se uite la brunet, fara a se intoarce cu fata spre volan. Bine?
- Da...in regula, Renji-san.
- Ok. Totul e perfect pana aici. Apoi, daca te intreaba unde locuiesti...nu ii spui ca locuiesti cu mine. Zici doar un apartament in centru si atat. Altfel am putea avea probleme amandoi. Restul lasi in seama mea, ok?
Renji a continuat sa vorbeasca pe acelasi ton calm si sa il priveasca direct in ochi pe brunet. Ochii albastri ii atrageau atentia, dar nu se putea lasat captivat de ei. Ar fi fost stupid sa ajunga sa se indragosteasca de un baiat pe care l-a gasit pe strazi si care se culca cu oricine e dispus sa il plateasca, mai mult de atata, acel baiat era un necunoscut, nu avea nimic in comun cu el si cu siguranta avea sa ii cauzeze probleme la munca daca continua sa se comporte ca atare.
Iseya asculta cu atentie ce ii spunea barbatul si aproba dand din cap. Nu intelegea ce probleme ar fi putut sa ii faca daca spunea ca locuiesc impreuna, dar a hotarat sa urmeze intocmai sfaturile satenului pentru ca i se simtea oarecum indatorat.
De indata ce au ajuns la sediul revistei, zecile de lucratoare si lucratori au inceput sa ii ureze � buna ziua� lui Renji si � bun venit� lui Iseya. Parea ca tot personalul il cunoaste si il respecta pe saten iar asta il deranja putin pe brunet.
Mai mult decat faptul ca ii era indatorat si ca trebuia sa il rasplateasca pentru ajutorul ce i-l oferea
, Iseya incepea sa simta ca Renji ii apartinea si ca numai el avea dreptul sa imparta un apartament, o
masina sau o privire impreuna. Pe ascuns, sentimentul de gelozie se infiripa din ce in ce mai mult in inima
baiatului cu par brunet si ochi albastri.
- Acum, il saluti si ii zambesti. Sa nu te uiti ciudat la el. Bine? a inspirat adanc satenul in timp ce se indrepta spre una dintre usile inchise din zona birourilor private.
- Cine e? s-a auzit o voce batrana si ragusita de partea cealalta a usii.
Cand aceasta s-a deschis, Iseya a putut vedea un barbat de aproximativ cincizeci de ani, cu un trabuc in gura, imbracat ca orice alt om cu un costum negru si bluza alba, putin cam prea plinut pentru varsta sa, dar nici ingrozitor de gras. Prima impresie nu a fost tocmai una buna, brunetul l-a considerat pe batran mult prea urat si prea dezgustator pentru a fi amabil cu el. De ce Renji-san, cineva atat de atragator si elegant, ar avea nevoie de aprobarea unei mumii pentru a angaja pe cineva?
- Tagado-san, am adus pe cineva. Modelul pe care il cautam toti pentru coperta.
- Hitachi-san, ma bucur sa te vad entuziasmat, dar nu ai de unde sa anticipezi asta. Unde e? a vorbit barbatul pe tonul sau ragusit, continuand sa traga din trabuc si sa se uite urat la saten.
Renji a deschis usa mai in larg si l-a rugat pe Iseya sa intre, apoi a intrat si el si a inchis usa.
Batranul s-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de baiat si a inceput sa il examineze din cap pana in picioare.
- Hm...corp frumos, chip dragut, mai interesant la el sunt ochii. Imi plac. O coafura mai moderna si niste haine mai interesante...poate ar fi ceva de capul lui. Are album?
- Ah...nu...! Nu ai mai lucrat ca model, nu? a intrebat mai incet aruncand o privire ascunsa brunetului. Baiatul a negat si a incercat sa se apropie mai mult de saten, dar Renji s-a indepartat si mai mult de el. Batranul a urmarit pe ascuns scena si a ridicat o sprinceana.
S-a uitat inspre saten si nu putea sa inteleaga. Nu ii statea in fire sa aduca un necunoscut despre care nu stia nimic. De obicei i-ar fi investigat trecutul oricarei persoane aduse la sediu, nu ar fi asteptat sa ajunga in fata redactorului sef pentru a afla daca modelul sau are album sau nu. Albumul era bineinteles important. Orice model tine un fel de carte cu toate pozele pe care le-a facut si evenimentele de moda la care a participat. Hitachi nici nu s-ar apropia de un necunoscut atat de mult incat sa ii permita sa se agate de el si sa il tina de brat, dar cei doi pareau ca nici macar nu isi stiu numele complet. Era o stare ciudata in care se aflau cei doi, dar putea fi destul de interesanta.
- Deci cum te cheama, baiete? a intrebat in cele din urma batranul.
- Iseya.
- Iseya si mai cum? a continuat redactorul-sef pe acelasi ton, uitandu-se mai intrigat la baiat.
- Conteaza, Renji-san? Parca modelele nu isi folosesc adevaratul nume, a completat brunetul in timp ce se uita insistent la saten. Barbatul nu stia ce sa zica, daca statea sa se gandeasca, nici macar lui nu i-a spus care ii este numele de familie.
- Pai, vrea sa stie pe numele cui se face precontractul. Altfel nu ar fi legal. Intelegi?
- Da...Iseya Oonuki...., a murmurat brunetul usor deranjat de faptul ca trebuie sa isi dezvaluie numele de familie. Nu se gandise ca de indata ce intra in afacerea asta, avea sa trebuiasca sa spune mult mia multe lucruri despre el, lucruri pe care in mod normal i le-ar spune numai lui Haito sau poate chiar si lui Renji-san.
- In regula. Sa vedem ce fotografii poate face. Ne mai vedem, Hitachi.
- Multumesc pentru ajutor, Tagado-san.
Satenul a iesit din birou inganand o melodie, fericit ca a reusit sa gaseasca pe cineva potrivit pentru revista la care lucra. I-ar fi placut sa faca asta pentru Zepp, dar din moment ce nu mai pastrase legatura cu cei de acolo, trebuia sa fie devotat noului sau loc de munca. Iseya il privea curios pe barbat si nu intelegea de ce e atat de fericit cand tot ceea ce a facut a fost sa spuna numele sau si sa stea in fata unui batran urat.
- Renji-san, de ce esti fericit?
- De ce nu as fi? Mi-am indeplinit una din sarcinile pe care le implica munca mea si anume aceea de a gasi un model. Te-am gasit pe tine intr-o zi ploioasa, si acum Tagado-san tocmai si-a dat acceptul pentru ca tu sa devii modelul noii imagini a revistei. Asta ma incanta foarte tare. Atat de tare incat ma tenteaza idea de a iti face cinste cu o cina in oras. Ce zici?
- Renji-san...chiar atat de fericit esti ca m-ai intalnit? Puteai gasi pe altcineva sa devina model, nu? a intrebat pe o voce mai stinsa si lipsita de obisnuita veselie ce parea sa il inconjoare mereu pe brunet.
- Poate, a raspuns usor evaziv satenul. Dar nu am gasit pe altcineva, nu? a continuat ceva mai vesel. In ploaia aia, te-am gasit pe tine si sunt fericit ca am facut-o. Nu regret nici ca te-am luat la mine acasa, chiar daca uneori ma iei prin surprindere si ma cam superi.
Iseya a inceput sa chicoteasca usor. De cat timp nu a mai ras atat de sincer? Nici Haito nu reusea sa il faca sa rada si el era cel mai bun prieten al sau.
- Renji-san, tu chiar iubesti revista asta...
- Nu revista...ci munca pe care o fac aici. Am mai lucrat pentru o revista inainte. Era ca si familia mea, dar a trebuit sa plec de acolo din diferite motive si acum lucrez aici. Uite, vezi? Omul din portretul asta a decis sa profite de ajutorul meu si m-a angajat, a continuat sa vorbeasca satenul in timp ce ii arata brunetului un tablou de pe perete.
Ochii brunetului s-au facut mari si trupul sau parca a inghetat. In tabloul agatat sus pe perete, se afla portretul unui barbat cu doar 10 ani mai in varsta decat Renji, cu parul castaniu si ochii negri ce zambea frumos. Iseya a inspirat profund si a incercat sa zambeasca, dar nu a reusit.
- El...el cine e? a intrebat cu jumatate de voce fara a dori sa para deranjat.
- El detine Usukushi. E presedintele consiliului si detinatorul revistei. Mozuki Akira.
- Da..., a balbait brunetul indreptandu-si privirea spre podea.
Revista era ultimul loc in care se astepta sa il reintalneasca pe acel barbat. De ce trebuia sa o faca? Trecusera cativa ani de atunci si reusise sa treaca peste ceea ce a considerat o intamplare nefericita. De ce Renji-san trebuia sa il aduca aproape de omul ala? Nu...nu era vine lui Renji-san, el nu avea de unde sa stie de legatura lui cu Mozuki, nu era vina lui.
- Renji-san, aproape a soptit brunetul, uitandu-se direct in ochii satenului, cu o usoara roseata pe obraji, cu ochii tristi si buzele uscate. Renji-san, a mai rostit o data, indreptandu-si privirea spre podea

[Yaku-chin]

waw super tare si ce frumos, este un capitol minunat si faorte interesant imi place foarte mult:)) mai ales de iseya e dragutz tare....si pozele sunt frumoase.....deabea astept s aflu mai multe despre trecutul fiecaruia si despre vita de model a lui iseya!
Succes si bafta!!:X

[nolazy]

Waaa? De ce m-ai lasat in suspansul asta?? Acum o sa ma urmareasca senzatia asta ciudata pana vei posta noul capitol.Si nu stiu de ce, dar presimt ca voi avea ceva de asteptat. Oricum poate sa ma insel, si sper sa te faci bine ca altfel vin la tine si-ti fac injectii pana te insanatosesti :))
Ha ha... ce tupeu are ala micu' (Iseya) :))).Cat imi place de el :X . Se comporta ca un copil mic si asta il face sa fie ata de kawaiii :X:X
Ma intreb ce o fi vrut sa spuna la sfarsit...si ce legatura are cu barbatul ala din tablou? Offf...cate intrebari am..Abia astept sa aflu raspunsul la fiecare dintre ele...
Nu stiu de ce, insa consider ca nu mai e cazul sa-ti spun cat de mult imi place cum si ce scri.E de la sine inteles. La un moment dat crezusem ca nu mai vrei sa mai continui acest fic si bine ca m-am inselat ( nici sa nu te gandesti la asa ceva ).
Poza cu renji este mai mult decat =P~
Cam asta ar fi...o sa ma chinui sa astept cuminte..desi va fi greu, ma voi stradui :D
ja ne :bye:

[Lithium-Angel]

Iseya incerca din rasputeri sa nu se uita la Renji pentru ca altfel ar fi dezvaluit sentimentele sale, dar satenul era prea fericit ca sa observe lupta interioara a brunetului.
- Renji-san, imi pare rau! s-a scuzat baiatul, apucandu-l de haina pe saten.
- Pentru ce? barbatul chiar nu intelegea de ce trebuia sa isi ceara scuze Iseya, dar si-a dat seama ca e cumva trist si se simtea vinovat de ceva anume.
- Renji-san, pana la urma s-ar putea sa nu devin noul model al revistei, a rostit incet, evitand privirea barbatului.
- De ce nu? Care e problema?
De abia atunci, satenul si-a dat seama ca schimbarea brusca de atitudine e cauzata de barbatul din tabloul ce i l-a aratat brunetului. Pana cand nu i l-a aratat pe Mozuki Akira, totul a mersi bine si amandoi erau fericiti, dar prezenta sefului parea a il distruge emotional pe Iseya, dar si prietenia lui cu Renji.
- Renji-san, eu..
- Are vreo legatura cu Mozuki? a intrebat fara pic de ezitare. Ochii caprui ai satenulului il patrundeau pe brunet pana la oase. Era ca si cum ii citea sufletulul si nu putea ascunde nimic de el.
Nu putea nega pentru ca l-ar fi mintit pe saten si in acelasi timp ar fi facut atitudinea lui sa fie mult prea suspicioasa. A aprobat din cap si l-a lasat pe Renji sa isi imagineze orice posibila legatura intre el si Mozuki.
- Bine, atunci va trebui sa...
- Renji-san, daca Mozuki afla ca eu sunt noul model pentru revista sa, nu va fi niciodata de acord sa apar pe coperta si...
- Hm...atunci sa il pacalim!!
- Poftim?
Iseya a ramas incremenit cand a auzit propunerea satenului.
- Te ascundem de el pana apari pe coperta, apoi odata ce se tipareste, nu va mai putea face nimic. Asa te razbuni si tu un pic, a continuat imediat satenul, facandu-i lui Iseya din ochi.
Brunetul era putin confuz, era un plan destul de periculos si Renji ar fi putut ramane fara slujba daca isi supara seful, dar baiatul era dispus sa faca orice pentru ca sa ii multumeasca satenului pentru tot ceea ce a facut pentru el.
Renji, chiar daca a oferit acel plan ca un fel de acoperire pentru noul model, se simtea la fel de derutat si mai ales inselat. De ce trebuia sa il cunoasca pe sef? De ce Iseya trebuia sa fie suparat si trist din cauza unei persoane pe care a cunoscut-o candva in trecut?
Ar fi putut brunetul sa il abandoneze numai pentru ca un barbat a reaparut in viata sa?
Renji a inceput sa se simta trist, chiar daca teoretic nu ar fi avut motive. Spera ca Iseya avea sa depinda numai de el, ca va ramane aproape de el chiar si numai pentru a ajunge cineva, nu ca de indata ce va aparea un cunoscut din trecut, va fi parasit si inlocuit.
Satenul a repetat propunerea de a iesi in oras si de a lua cine iar brunetul a acceptat. Au sarbatorit viitorul contract al lui Iseya chiar daca niciunul dintre ei nu era foarte vesel. Baiatul incerca sa uite ca a aflat de Mozuki, Renji incerca sa nu se arate prea curios si sa il faca sa se simta prost. In cele din urma, si el avea un trecut de care nu ii placea sa vorbeasca. In fata lui fusese o persoana foarte importanta pentru el care l-a lasat in urma, stia ce inseamna suferinta si nu ar fi putut sa il faca pe brunet sa o simte din nou.
A doua zi, Iseya s-a trezit de dimineata, inaintea lui Renji si a asteptat ca satenul sa se trezeasca pentru a pleca impreuna la revista.
Satenul nu s-a trezit rapid, a facut tot posibilul sa se trezeasca cat mai tarziu, totul pentru a il face pe brunet sa se simta din ce in ce mai agitat si mai dornic sa munceasca. Odata ajunsi la revista, barbatul l-a trimis direct in atelierul de lucru pentru a vedea ce haine trebuie sa imbrace.
- Renji-san, nu pot sa inchid asta! s-a auzit vocea brunetul de partea cealalata a cortinei de la cabina de imbracat.
- Ai nevoie de ajutor?
- Mhm.. a mormait brunetul facand semn cu mana pe deasupra materialului.
Satenul a intrat in cabina de schimb, dar a ramas putin socat. Pantalonii negri de pe brunet erau cam prea stramti, bluza neagra urca pana l-a gat unde se aflau doi nasturi frumos decorati, trebuia sa isi puna si o vesta ce avea sireturi la spate si se mula pe corp. Iseya nu reusea sa stranga sireturile pentru ca mainile nu ii ajungeau pana la ele, avea nevoie de ajutorul cuiva sa reuseasca asta.
Renji a inghitit in sec si a inceput sa traga de siret, dar indiferent ce facea, mana sa ajungea sa il atinga pe spate, pe mijloc sau pe gat, si nu era bine. Nu putea sa il atinga asa pe baiat. Brunetul il putea vedea in oglinda pe saten , dar a decis sa taca din gura si doar sa il observe. I se parea amuzant sa il vada pe barbat cum se framanta in incercarea sa de a nu il atinge intr-un mod prea indiscret. Era amuzant si in acelasi timp il facea sa se simta privilegiat ca are pe cineva atat de sincer alaturi de el.
- Gata! Ti-ai pus accesoriile? a oftat, in cele din urma, Renji. Incerca sa nu arate ca e tulburat de frumusetea brunetului si de ceea ce tocmai facuse pentru el.
- Multumesc! a zambit baiatul foarte fericit si amuzat. A iesit primul din cabina si l-a lasat pe saten sa se mai calmeze putin inainte de a iesi si el.
Renji a oftat usor si s-a apropiat de fotograf pentru a il putea vedea pe Iseya prin intermediul camerei. Arata absolut minunat.
Toate pozitiile il avantajau pe brunet chiar si fara a fi coafat. Doamna de la machiaj l-a intampinat pe brunet cu veselie si i-a promis ca va arata si mai minunat dupa ce termina cu el. Era o femeie nici prea batrana, dar nici prea tanara, cu parul brunet si ochii caprui, frumos machiata si aranjata. Iseya a urmat-o fara a comenta si s-a lasat pe mainile ei.
- Renji-san chiar e grijuliu cu tine, a chicotit femeia in timp ce incerca sa ii carlionteze parul.
- Da, probabil se simte responsabil pentru mine, a raspuns la fel de vesel brunetul, incercand sa nu para prea deranjat de ceea ce spunea femeia aia necunoscuta. In fond, nu era problema ei cum se purta Renji-san cu el sau nu.
- Probabil, desi de obicei nu e atat de grijuliu cu nici unul dintre modelele revistei. Ar fi prima oara cand arata un interes pentru un model oarecare.
- Ce vrei sa spui?
Vorbele femeii sunau mai mult ca o jignire. Ce dorea sa spuna prin interes si model oarecare? Suna ca si cum intre el si Renji avea loc ceva interzis si scarbos, ca singurul motiv pentru care el se afla acolo era pentru ca s-a dat bine pe langa saten si ca altfel nu merita nici macar sa paseasca in interiorul sediului.
- Hm...poate mi se pare mie! Uita de asta!! a rostit femeia foarte rapid, dorind sa isi ceara scuze pentru orice insinuare facuta prin intermediul vorbelor sale.
Brunetul a ramas putin intrigat de spusele femii, dar nu indraznea sa il intrebe pe Renji despre ce era vorba. In atelier, l-a vazut pe saten vorbind cu un alt tip, ceva mai inalt decat el, cu parul blond si ochi caprui, dar nu putea auzi despre ce era vorba. Apoi, Renji a plecat si l-a lasat pe Iseya cu fotografii si asistentii de acolo.
- Bun, Iseya. Am nevoie sa te uiti la mine. Am fost rugat sa te ajut cum pot eu mai bine asa ca nu te ingrijora, a zambit fotograful in timp ce aranja aparatul pentru a face prima poza.
- Renji-san te-a rugat? a intrebat brunetul cu un zambet enorm pe buze.
- Ti-ai dat seama? M-ai vazut vorbind cu el! a ras zgomotos barbatul fara a baga in seama restul persoanelor din jurul sau.
- Da.
- E a doua oara cand Renji mi-a spus:� nu te dai la model, lasi gluma, oferi orice ajutor poti si iti faci treaba. A...si nici nu legi prietenii cu modelul.Clar?� Mai avea putin si ma ameninta! a rostit barbatul continuand sa rada.
- Chiar a zis asta?
Brunetul a inceput sa il priveasca uimit pe barbatul ce parea sa rada de el sau sa faca anumite aluzii.
- Il cunosc pe Renji inca de la Zepp. Dupa Hikaru, ne-am angajat amandoi aici. Prima oara cand mi-a spus s anu ma dau la un model, era vorba de Hikaru, dar nu cred ca e aceeasi situatie. Cei doi se iubeau mult. Pacat, a rostit ceva mai trist fotograful, gata sa ii faca primele poze modelului.
Chiar daca zambea pentru aparatul de fotografiat, in sinea sa nu putea sa nu se intrebe cine era Hikaru si cand a fost impreuna cu Renji? Numele nu spunea mai nimic, nu isi putea da seama daca era vorba de o femeie sau un barbat, insa oricine ar fi fost, Renji a iubit aceea persoana. Daca se gandea mai bine, cand Renji adormise pe fotoliu, chipul sau exprima fericire si apoi tristete, cand mana brunetului a inceput sa ii atinga fata, expresia afisata era plina de dorinta si de iubire.
Mai mult ca sigur, atingerile lui Iseya reusisera sa ii aminteasca satenului de Hikaru. Fara sa vrea, brunetul si-a dus mana aproape de buze si apoi o lacrima i-a cazut pe obraz.
Fotograful i-a facut o poza exact la timp si l-a felicitate pentru usurinta cu care a putut exprima o astfel de emotie. Adevarul era ca brunetul nu a auzit indicatiile fotografului, nu stia ca trebuia sa planga, dar a facut-o si era numai vina lui Hikaru.
Dupa sedinta foto, Iseya l-a putut revedea pe Renji si l-a imbratisat cu putere. Nu putea intreba cine e aceea persoana, cum era si cand au fost impreuna, era nevoit sa taca si sa astepte ca , la un moment dat, satenul sa isi deschida inima si sa ii spuna despre asta.
- S-a intamplat ceva, Iseya? a intrebat nervos satenul fara a intelege de ce brunetul il strange atat de puternic in brate.
- Hm....doream sa stiu cum a decurs sedinta! Ai vazut pozele? Chiar daca nu asta era ceea ce il preocupa pe baiat, stia ca daca spune de Hikaru avea sa fie bruscat sau ignorat, barbatul avea sa ii zambeasca trist si sa il bata pe umar apoi sa isi vada de treburile lui. Tot ceea ce ii ramanea era sa vorbeasca despre lucruri mai apropiate de ei doi. De fapt...de ce simtea nevoia sa afle cine era Hikaru si cat de puternica a fost legatura persoanei respective cu Renji?
- Da..., s-a auzit raspunsul fals al satenului. Renji era preocupat ca fotograful ar fi putut incerca sa se dea la Iseya, nu oricine putea arata niste expresii atat de minunate cu usurinta. Se temea ca blondul sa nu ii fi spus ceva urat sau nepotrivit brunetului, dar nu parea sa fie cazul.
Trecuse destul de mult timp de cand s-a comportat ultima oara asa. Hikaru era o persoana gentila si amabila, le zambea tuturor si asculta mereu de sfaturi, putea fi oricine pentru aparatul de fotografiat, dar niciodata altceva decat era in fata satenului. Amintiri despre cum ameninta fotografii sa nu se dea la persoana lui speciala il faceau sa rada, dar, de data asta, nu gasea nimic amuzant cand exista posibilitatea ca asta sa i se intample lui Iseya. Era parca ceva interzis.
Destul de multe lucruri au avut loc de cand l-a cunoscut pe Iseya. Trecuse doar o saptamana si deja, ciudat sau nu, ceva incepea sa se contureze intre cei doi, ceva mai mult decat o simpla prietenie, dar parca nici o relatie de iubire.
Prin mintea lui Renji nici macar nu exista posibilitatea unei aventuri cu Iseya. O relatie serioasa iesea din discutie. Cum ar fi putut sa se culce sau sa intretina o relatie sentimentala cu o persoana pe care de abia o cunostea ? Si mai era si situatia cu Mozuki Akira, pe care inca nu nu reusise sa o descurce si sa afle cum sta treaba.
Iseya parea sa fi trecut deja peste vestea ingrozitoare ca detinatorul revistei Usukushi era un barbat pe care il cunostea din trecutul sau. Nu putea fi sigur ca sta chiar asa se intampla, dar de atunci, brunetul nu a mai pomenit nimic de blondul tanar si frumos, puternic ce aparea in tabloul din holul principal al revistei.
Dupa ce ziua de munca s-a terminat, satenul l-a condus pe brunet acasa si apoi i-a facut de mancat. Se comporta ca un parinte ingrijorat, dar nu prea il deranja pe Iseya.
Ceea ce il deranja cu adevarat pe baiat, erau momentele in care Renji-san pleca de acasa fara a anunta si se intorcea tarziu. Daca locuiau impreuna, satenul era dator sa anunte cand pleaca de acasa si cand se intoarce, dar adevarl era ca nu locuiau impreuna, Iseya era doar un fel de chirias, o pacoste pe capul unui barbat adevarat.
Brunetul se trezea de multe ori gandindu-se la saten. Se intindea pe patul mare, isi punea mainile sub cap si incerca sa viseze o lume perfecta, insa tot ceea ce reusea sa faca era sa se gandeasca la ce relatii poate a avut Renji in trecut, cine a fost cea mai importanta persoana pentru el, de ce Hikaru nu mai e cu Renji, de ce satenul munceste pentru o revista cand ar putea fi tot ceea ce isi doreste, la ce anume se referise fotograful cand zicea Zepp pentru ca singurul Zepp pe care il stia brunetul era revista Zepp Tokyo, una dintre cele mai cunoscute reviste de pe tot teritorul tarii, dar si in afara ei.
De unul singur, numai cu aceste ganduri ce il framanteau, Iseya incepea sa se plictiseasca din ce in ce mai mult fara prezenta satenului. In mod normal, asta nu s-ar fi intamplat. Ar fi iesit afara, ar fi gasit un tip cu care sa se culce, dar asta nu se mai intampla acum. Nu facea asta nu din cauza ca i-a promis satenului ci pentru ca de cand a inceput sa locuiasca cu Renji, nu mai simtea nevoia sa faca lucruri de genul asta. Era o stare ciudata, nu avea nimic, nu il avea nici macar pe Renji, nu s-a culcat cu el si nici macar nu a putut sa ii faca un �serviciu� si totusi....prezenta lui parea sa fie mai mult decat suficienta pentru el.
Singurul caruia ii putea impartasi aceste senzatii si sentimente era Haito. Cat timp satenul era plecat de acasa, Iseya avea libertatea sa iasa in oras si putea sa se vada cu Haito.
Daca il cunostea bine, si il cunostea destul de bine, se afla la una dintre cafenelele din centrul comercial, citea probabil o noua carte. Asa si era. Haito era un baiat cam de varsta lui, cu par blond vopsit si ochi caprui, putin mai scund decat brunetul, dar la fel de slab, mereu bine imbracat, avea si o pereche de ochelari pentru citit ce il faceau sa arate si putin misterios. Haito era un mare iubitor de carti.
Renji se intorcea de la o intalnire de afaceri cand a hotarat sa intre in complex pentru a ii cumpara ceva noului sau model, ca o recompensa pentru o prima zi de lucru minunata si un viitor stralucit in meserie. S-a uitat cat s-a uitat pana cand a ramas teapan cu gura cascata.
Prin geamul de la una din cafenele, l-a vazut pe brunet zambind alaturi de un alt baiat. Era prima oara cand il vedea pe baiat zambind atat de sincer. Cei doi stateau unul langa altul, vorbeau despre ceva si zambeau, apoi mana blondului a inceput sa mangaie obrazul brunetului pana cand, in cele din urma, mana sa s-a razbunat pe parul lui Iseya si i l-a ravasit complet. Putea fi cineva apropiat brunetului, dar putea fi si cineva ce incerca sa se comporte frumos cu baiatul pentru a se putea culca cu el. De indata ce a gandit asta, un beculet s-a aprins in mintea lui Renji, s-a enervat ingrozitor de tare, a alergat pana in cafenea si l-a prins de brat pe blond.
- Renji-san! a exclamat, inca fericit ,brunetul.
- Ce naiba faci? Parca am stabilit ceva! s-a auzit vocea inalta a satenului in intreaga cafenea. Oamenii ce stateau la mesele alaturate au inceput sa ii priveasca pe cei trei cam ciudat, unii incepeau sa chicoteasca zicand: �cearta de iubiti�, altii incercand sa isi savureze cafeaua in liniste. Haito a inceput sa rada usor si sa se inroseasca incet la fata. Era o situatie un pic jenanta, mai mult pentru brunetul ce s-a facut ca un rac la fata.
Blondul a zambit usor si l-a luat de mana pe saten. L-a salutatt si sa prezentat ca fiind Haito Yukari, un prieten de al lui Iseya.
- Huh...prieten? satenul parca s-a trezit la viata si si-a dat seama ca a tipat si a cauzat o intreaga harmalaie.
- Renji-san, e un prieten din copilarie.
- Ah, la naiba! Imi cer scuze! Numele meu e Renji. Renji Hitachi! Imi cer scuze pentru asta! a vorbit rapid incercand sa incheie repede scena ciudata pe care o vedeau restul clientilor.
- E in regula! Serios, chiar e! a asigurat blondul zambind pentru a il face pe saten sa se simta putin mai bine, dar in acelasi timp pentru a nu izbucni in ras. I se parea amuzanta situatia mai ales pentru ca tocmai i se povestea despre persoana ce a intrat ca o furtuna si a facut un adevarat scandal.
- Iseya, ce cauti aici? si-a amintit apoi barbatul. A fost atat de concentrat pe prezenta blondului incat a uitat ca initial a dorit sa il intrebe pe brunet ce cauta acolo.
- Am vrut sa il vad si sa vorbesc cu Haito. Tu?
- Am vrut sa cumpar ceva pentru tine ca rasplata pentru munca depusa. Acum, probabil iti poti cumpara singur, a zambit foarte calm satenul.
- Da? Pai...daca sunt aici...pot sa ma duc acum?
Satenul a aprobat din cap si i-a facut brunetului cu mana. A ramas singur cu Haito, dar nu stia ce sa ii zica. A inceput sa vorbeasca pentru a isi cere scuze, dar blondul l-a intrerupt.
- Deci, Renji-san! Iseya locuieste cu tine. Presupun ca ai mare grija de el, nu? a intrebat baiatul la fel de amuzat ca inainte.
- Da! a raspuns automat satenul. Trupul sau era cam greoi, dar il uimea faptul ca cei doi prieteni nu semanau deloc la caracter. Mai ciudat, era ca satenul se comporta ca un iubit ce intalneste pentru prima oara parintii partenerului sau.
- E adevarat? Am auzit ca s-a dat la tine si tu l-ai refuzat. Tonul baiatului s-a schimbat putin, dar nu a devenit nici mai trist nici furios, doar si-a pierdut din veselie si a devenit mai normal. Parea sincer ingrijorat pentru prietenul sau, insa nu atat de ingrijorat incat sa il ia sa locuiasca cu el sau sa ii puna zeci de mii ce intrebari satenului.
- Cateodata ma ia prin surprindere si face lucruri care nu imi plac, dar cred ca e un baiat de treaba. Are doar o mica problema, a zambit jenat barbatul luand loc langa blond.
Haito a dorit sa mai spuna ceva, dar vocea unei doamne a rasunat in tot complexul.

� Renji-san e chemat la magazinul de bijuterii. Repet, Renji-san e chemat la magazinul de bijuterii.�
Blondul a inceput sa rada, deja nu se mai putea abtinea, satenul s-a inrosit putin la fata, si-a cerut scuze de la baiat si a promis ca se va intoarce de indata ce afla despre ce e vorba. Haito a aprobat din cap si a continuat sa isi citeasca cartea, in timp ce barbatul alerga spre magazinul de bijuterii sa vada ce tampenie a mai facut brunetul acum.
In magazin, Iseya gasise un medalion dragut, din argint ce i se potrivea foarte bine. Renji a oftat resemnat si a acceptat sa il cumpere, nu era nici prea scump si nici exagerat. Baiatul il merita pentru eforturile sale de a munci normal pentru prima oara in viata lui.
Cafeneaua se mai golise intre timp, doar masa la care statea Haito mai era acoperita cu cateva pahare de suc si o farfurie cu orez fiert, blondul chiar il astepta pe saten sa se intoarca si nu a fost dezamagit.
Iseya zambea foarte fericit si incerca sa il imbratiseze pe Renji, dar acesta statea cat de departe putea de el. Barbatul parea mai preocupat sa ajunga sa vorbeasca cu blondul decat sa asculte de avansurile brunetului. Iseya s-a oprit putin, a zambit viclean si s-a uitat urat la prietenul sau, apoi l-a prins pe Renji de mana si l-a tras de barbie pana aproape de chipul sau dupa care l-a sarutat de fata cu Haito.
Blondul s-a ridicat in picioare, era luat prin surprindere, satenul a facut ochii mari cat cepele si l-a prins imediat pe Iseya de brate pentru a il opri, dar brunetul isi lingea buza de jos, multumit ca a reusit sa ii fure un alt sarut satenului. O idee nastrusnica i-a nazarit baiatului cu ochi albastri, l-a pupat pe obraz pe barbat si i-a facut cu mana prietenului sau apoi a iesit repede din cafenea si a inceput sa alerge. Parea ca se indreapta spre apartamentul satenului, dar nu ar fi fost ciudat daca se ducea in alta parte.
Renji si-a cerut din nou, pentru a treia oare scuze pentru ceea ce blondul a vazut, apoi s-a asezat din nou pe scaun.
- Cum ziceam....face el unele lucruri care ma ia prin surprindere, a repetat satenul incercand sa zambeasca.
- Da, insa mi-e greu sa cred ca exista o persoana care nu ar profita de el. Chiar e o noutate, a oftat Haito i timp ce aduna lucrurile sale. Era pregatit sa plece, dar nu stia daca ar trebui sa il lase pe saten singur.
- Recunosc ca e greu sa ii rezisti, dar nu imposibil, a rosit barbatul. Pentru a isi ascunde jena si roseata din obraji, satenul a inceput sa il ajute pe blond sa isi adune lucrurile.
Atitudinea barbatului il suprindea pe blond. Chiar daca ceea ce spunea Renji era adevarat, atunci el ar fi fost singurul om din lume care nu s-ar atinge de brunet mai mult decat trebuie. Pentru a ii rezista baiatului cu ochi albastri si minte perversa, era nevoie de o rezistenta mintala incredibila.
Privindu-l pe barbatul cu par saten si ochi caprui, vazandu-l cum e atat de amabil si prietenos, atat de sincer si de dornic sa il ajute pe brunet, o usoara roseata a aparut si pe chipul blondului.
In mod normal, nu ar fi de acord cu viata lui Iseya, nu si-ar fi dorit niciodata sa duca o viata ca el, dar pentru prima oara era usor gelos pe prietenul sau.
Renji chiar era special, cel putin Haito il vedea asa.

[Alysu]

Deea, :)) nu mai pricep nimic din ce e aici :)) m-ai incurcat total, sau poate e vina forumului :)) in fine... acum sa revin la fic.

Tare capitolul, si scuze ca nu am postat la celalalt, dar e super tare. =)) Iseya e foarte haios, chiar imi place e felul lui de a fi, si uite ca a actionat, sarutandu-l pe Renji. Iar blondul cred ca se indragosteste de Renji, sau poate nuh, dar ar fi ceva :)). Iar faza cu magazinul de bijuterii, iar e tare :)) E amuzant cum Iseya chiar nu mai face prostiile pe care le facea inainte, adica sa se culce cu oricine il plateste ;)) Bine ca s-a lasat de treaba aia. :D

Greseli am vazut cateva, dar putine, si sper sa postezi cat mai repede, si sa nu ma lasi sa mor de inima, mai bine zis de curiozitate :)) Gambate and *chuu* :*

[nolazy]

L-ai scris mai repede de data asta. Bravo :* :D
A fost f frumos. Imi place actiunea.Este interesanta si nu te lasa sa te plictisesti.Si mai ales din cauza lui Iseya care tot timpul mai face cate ceva auzant si pervers :)).
Imi place ca nu grabesti actiunea.Adica lucrurile se desfarsoara intr-un ritm normal, fara a fi ceva fortat sau tras de par.Si cu toate astea, abia astept sa citesc despre prima lor noapte 8-> :)).

Sa postezi urmatorul capitol la fel de repede ca si pe acesta ;;)
bye bye :bye: