Atentie la scari!

[MaDyY]

Intr-un fel sau altul ficul este inspirat din fapte reale... cazatura mea si ciocnirea cu profu de geografie ^^'....
Stau foarte prost la capitolul nume asa ca voi folosi nume rele, dar personaje fictive.

I
Bine te-am regasit

Ce ti-ai mai putea dori intr-o asemenea zi? Soarele stralucea vesel pe cer facand cu ochiul crampeielor de baltoace lasate in urma de furtuna de aseara. Pasarelele isi purtau cantul acompaniate de alarma ceasului meu. Era ora opt, dintr-o dimineata de marti. Mireasma primaverii isi facu simtita prezenta prin ferestrele abia deschise de mama. Nici nu stiu cand m-am ridicat din pat si am iesit din camera. Chiar si cu matinalul de Sergiu, eu am intrat prima la dus. Inca il aud tipand si certandu-se cu Dana la telefon. Il ignor si imi fac dusul.
Peste treizeci de minute toata familia era in bucatarie luand micul dejun.
Nu au avut loc evenimente majore. Dupa masa, mama a plecat la cumparaturi cu o vecina, iar tata s-a dus la un prieten. Ceasul de pe peretele din spatele meu arata ora noua si un sfert. Mai aveam trei ore sa-l enervez pe Sergiu, trei ore in care deveneam cosmarul fratelui meu sau el cosmarul meu. Depinde de circumstante si de starea lui de spirit. In dimineata aceea nu parea sa-mi acorde importanta. Asta era un semn rau. Cand nu ma certam cu el o incurcam la scoala.
Spre dezamagirea mea, am ramas singura acasa. Deja incep sa nu-o mai plac pe Dana.
In fata manualului de geografie secundele erau minute, iar minutele ore.
Intr-un sfarsit se apropie si ora de plecare la scoala. Drumul este destul de mare...
In cele din urma realizam ca deciziile marunte ne afecteaza viata intr-o mai mare masura decat cele majore. Intr-un moment de proasta inspiratie m-am urcat in troleu si am pornit spre scoala.
De aici incepe cosmarul. Cand sa urc in m-am impiedecat pe scara si era sa cad. Am avut norocul sa intalnesc un fost coleg de generala, care m-a prins exact la timp (am cazut in fata, dar m-a prins de mana si nu am ingenuncheat ).
Foarte tare... prima mea dragoste... din clasa I. Eram o boraca* pe atunci, nu cred ca aveam mai mult de un metru si eram incapatanata, dar nu ca acum.
El parea sa nu se fi schimbat foarte mult. Doar crescuse foarte mult. Cred ca avea 1,70-1,75 metri. Avea aceasi ochi albastri ca de gheata, parul negru ii crescuse pana la umari si il tinea prins intr-o codita la spate. Dar ceva era schimbat la el. Nu mai avea acel zambet cald si dulce. Buzele sale pareau fara viata.
Cipi al meu se schimbase enorm din clasa I, de cand se mutase. De atunci ne-am intalnit ocazional, dar nu am avut ocazia sa vorbim. Niciodata nu i-am spus ce am simtit pentru el. Credeam ca e doar un capriciu copilaresc, dar acum, cand suntem fata in fata inima incepe sa-mi goneasca de parca ar vrea sa-mi paraseasca trupul si sa intre intr-al sau. Nu puteam rezista tentatiei de a-l strange in brate si de a-l saruta. Visele imi fura spulberate de obiectul aflat in miscare, al carui sofer incerca sa-l opreasca in statia din fata liceului. Ma consideram norocoasa sa cobor chiar acolo.
Am coborat amandoi, dar fara sa ne spunem ceva. Mergem cu privirea in pamant pana am ajuns in dreptul porti din fier forjat. Ne credeau nebuni de ne inchideau asa? Nu mai conta. Gardianul m-a oprit pentru a-i arata carnetul de elev. De doua saptamani faceam asta si mi-l cerea in fiecare zi.
Am intrat in scoala fara sa-l bag in seama pe Sergiu care isi facea veacul cu colegii sai in curtea liceului, care era de fapt colegiu. Inca ma gandeam la Ciprian si la acea privire trista.

*

Dupa doua ore aveam sa aflu ca Ciprian se mutase in aceasi clasa cu mine. Ar fi trebuit sa fiu fericita, dar nu eram. De ce? Nu am idee. La ora a treia, geografie, dirigintele a venit in clasa cu un baiat inalt, cu ochi albastri, piele alba si sprancene subtiri. Prin bluza neagra, aproape mulata, muschii incepeau sa i se contureze.
In scurt timp aparu si profesorul. Un tip simpatic, de vreo treizeci de ani, cu care ne intelegeam foarte bine. Ciprian se aseza in banca din spatele meu, singurul loc liber. Cum nu aveam nota, am fost cap de afisi la ascultare. Aveam gatul uscat, iar cuvintele pareau prizoniere in spatele dintilor albi ca doua siraguri de perle.
Trecusera cinci minute de la prima intrebare a profesorului, dar eu nu schitasem nici un gest. Stateam in fata clasei cu mainile pe langa mine si cu privirea in pamant. L-am simtit pe profesor apropiindu-se de mine. De fiecare data cand facea asta inima incepea sa-mi bata cu putere, dar nu si acum.
Momentul decisiv. Ori vorbeam, ori luam patru. Stiam raspunsurile, insa nu puteam sa le spun. Dar, cum spuneam, profu era de treaba si mi-a dat termen pana data viitoare, adica ziua urmatoare ca sa invat lectia. Si asta doar pentru ca raspunsesem la ore.
Urmatorul scos la raspuns era chiar Ciprian. Cuvintele curgeau lin din gura lui. Abia venit in liceu si facuse o impresie foarte buna. Eram geloasa pe el. Reusise sa-l impresioneze pe profesor. Nimeni, cu exceptia mea nu mai facuse asta.

*

Pauza veni cu pasi repezi. In loc sa iese afara, ca de obicei, colegii mei s-au strans in spatele clasei, iar in mijlocul lor statea Ciprian. Mii de intrebari il asaltau, dar eu nu paream sa le aud, chiar daca se spuneau in spatele meu. Dar,un raspuns de-al sau m-a marcat total...
- Cunosc o singura persoana de aici, dar acea persoana m-a uitat total.

Cuvintele lui pluteau in aer. Toti se intrebau cine ar putea fi persoana respectiva, dar nu dadeau semne ca ar si vrea sa stie.
Sergiu isi facu aparitia in clasa, spunandu-ne ca sarim peste ora de matematica si ca putem sa plecam acasa peste doua ore. Ma apropii usor de el si il soptesc ceva la ureche, apoi Cosmin, un coleg de-al sau, se duce la banca mea si imi ia geanta.
I-am spus lui Sergiu ca vreau sa plec pentru ca nu ma simt prea bine.
In astfel de momente ma bucur ca am un frate mai mre. A lua absenta la ora de filozofie era sinucidere, dar lui nu i-a pasat si m-a dus acasa.

Ajunsa in camera mea, m-am pus in pat si am adormit. Nu banuiam nimic din ce avea sa se intample a doua zi...

~*~

*copil cu varsta cuprinsa intre 5-10 ani
Nota: Personajul principal va aparea in capitolul urmator.
Sper sa va placa si astept critici, sfaturi, orice.

See Ya ^_^

[Flash]

Prima data cand am vazut ficul tau la sectiune, m-a impresionat titlul, dar nu l-am citit. Insa, cand am vazut ca pare interesant l-am citit. Si surpriza! Mie mi-a placut. Chiar m-ai impresionat. Asa, deci titlul este expresiv si neobisnuit in acelasi timp. iti da o senzatie foarte placuta.
Mi-a placut cum ai inceput. Ma bucur ca ai gasit o fraza mult mia interesanta decat "era o zi minunata de vara"
Nu a fost cliseic ( cam toate inceputurile sunt cliseice ) mie mi-a placut.
Cu descrierea stai bine, naratiunea la fel si dialogul la fel. Ai combinat destul de armonios si ti-a iesit ceva super bine.
Am vazut cateva greselute de tastare, dar se rezolva. ^^
imi place, vreau o continuare.

[MaDyY]

Pachirisu, ma bucur ca ai citit ficul, sper sa-ti place si capitolul doi, si promit ca voi fi mai atenta la greseli.
Now, chap 2

I am... Who I am?

Cand m-am trezit, camera era cufundata in intuneric. M-am ridicat in capul oaselor si am aruncat o privire in jurul meu. Aducandu-mi aminte ce se intamplase in ziua aceea, mi-am acoperit chipul cu palmele, incepand sa plang. O lumina palida se raspandi in camera. Putin mai departe de patul meu, asezat pe un scaun, Sergiu ma tintuia cu privirea. Era atat de patrunzatoare, incat parea ca-mi descatuseaza lacatele sufletului. Se ridica si se apropie cu pasi siguri de pat. Se aseaza pe margine si ma priveste. Avea aceeasi privire patrunzatoare, dar blanda. Lacrimile din ochi mi-au secat, dar simteam cum ma trec sudorile. Imi plimbam privirea pe cel din fata mea. Incercam sa mi-l amintesc pe vechiul Sergiu, cel pe care l-am cunoscut cu saisprezece ani in urma, dar tot ce mai ramasese din el erau cei doi ochi negri ca taciunele si o privire trecatoare, aceeasi pe care o vedeam cand fugeam speriata, de vreo furtuna, in camera lui. Nu mai era acelasi copil ce nu depasea un metru si ceva, acum avea pe putin 1,80, brate puternice si abdomen tare ca piatra. Nu se schimbase doar fizic. In ultimii ani tot ce faceam era sa ne certam din diferite motive, chiar stupide. Nu mai eram atat de apropiati ca atunci.
Brusc, bratele lui se incolacira in jurul meu. Ma starngea atat de tare incat abia puteam sa respir. Inima incepuse sa-mi bata pieptul cu putere, atat de tare incat simteam cum inimile noastre bat la unison. Nu imi mai puteam controla corpul. L-am imbratisat si eu si mi-am adancit chipul in camasa lui. Un iz de levantica si trandafir se simtea pe gatul lui, parfumul Danei.
Nu stiu de ce, dar am simtit o ura puternica pentru ea in momentul acela. Am inceput sa strang in maini materialul subtire ce-i acoperea bratele. Voiam sa urlu, sa fug, sa sparg tot ce intalnesc in cale, dar in acelasi timp vroiam sa stau langa el.
Atmosfera devenise un fel de preludiu, iar dupa filmul de aseara, in mintea mea incepusera sa se formeze ganduri nu tocmai crestine. Lucrul acesta a inceput sa devina ridicol. La urma urmei era fratele meu. Am coborat cu picioarele pe pamant si l-am indepartat de mine. Nu ma simteam tocmai in largul meu, iar el si-a dat seama de asta si a iesit din camera.
M-am lasat pe pat si, cu mana stanga pe frunte am privit ceasul de pe noptiera. Era trecut de zece. Am inchis ochii si am incercat sa adorm...

*

Dupa seara trecuta capul mi se invartea in toate coltisoarele camerei, recuperand fiecare amintire. Nu imi mai recunosteam fratele, nici macar pe mine insami. Imaginea din oglinda imi era total necunoscuta. Nu dormisem toata noaptea, gandindu-ma la acel sentiment ce-mi incoltise in suflet si care imi izbea fara mila acum mintea.
Telefonul ma rupse din acea visare, aducandu-ma fata in fata cu o problema noua.
Cristina, colega mea, mi-a dat vestea temei la engleza. Aceeasi tema pe care o faceam in fiecare an, din clasa a-III-a. Aceasta "tema" consta in vesnica compunere, un fel de CV, de doua pagini, in care trebuia sa ma descriu, din punctul meu de vedere, dar si din punctul de vedere al prietenilor. Mi se parea o prostie mai mare decat Marele Canion, dar, spun profesorii, ne vor folosi pe viitor.
Am oftat adanc si am iesit din baie asezandu-ma confortabil pe scaunul imbracat in plus, de la birou. Am scos un caiet, cel de engleza, si aruncand o privire peste notite am inceput tema.
Ca de obicei, inceputul se rezuma la numele meu, unul destul de ciudat. Cuprinsul este oglinda, in scris, a mea si a locului in care locuiesc, iar incheierea cuprindea lucrurile care-mi plac si cele pe care le detest, incepand cu lectiile inutile.
Am facut in minte planul pe care trebuia sa-l urmez si m-am apucat de treaba.

Inainte sa ma prezint vreau sa mentionez ca numele meu este mai neobisnuit prin partile noastre. Daca as locui la capatul Pamantului nu ar fi asa o problema, dar cum nu locuiesc, evit sa-mi spun intreg numele, dar in cazuri extreme fac o mica exceptie.
Ma numesc Alexandra Hamasaki. Nu am nici o legatura cu Japonia si sunt sigura ca nici unul dintre stramosii mei mai apropiati nu sunt japonezi. Nu prea stiu nici ce semnifica Hamasaki, dar nici nu sunt curioasa.

Locuiesc intr-o tara frumoasa, nici mare, dar nici mica. Situata in centrul Europei, Romania se bucura de un climat temperat continental. Poate din aceasta cauza iubesc primavara si toamna, cand nu este nici prea cald, nici prea frig, doar un soare zambitor si ploi ce spala covorul de frunze ce incepe sa se formeze toamna pe aleile parcurilor.
Oraselul meu, ma rog, al primarului, este calm, nu foarte poluat, iar oamenii care locuiesc in el sunt mereu zambitori.
Ce il face deosebit fata de celelalte orase, este parcul, care gazduieste operele lui Brancus. O infinitate ce pare ca mangaie norii, pazeste Poarta ce-i intemniteaza pe cavalerii tacuti ai Mesei..Toate aceste lucruri au avut si vor avea un rol important in viata mea

Deja ma saturasem de engleza, asa ca am lasat pixul jos si m-am dus in bucatarie. Casa parea parasita. Parintii plecasera la lucru, iar Rex se juca la picioarele canapelei din sufragerie, fara sa ma bage in seama. Ajunsa in bucatarie, constat ca ma inselaselasem mai devreme.
Cu o mana sprijinita pe blatul chiuvetei, iar cealalta sustinand cutia de lapte, care se oprea pe buzele lui; lichidul alb ii inunda gura, apoi urma traiectoria data de gat, ajungand in cele din urma in stomac. M-am uitat la ceasul de pe perete; prezenta lui Sergiu acasa, nu era normala. La 10:30 era ocupat cu buzele Danei, nu cu laptele.
Am trecut pe langa el fara sa-i spun ceva si am luat un pahar cu apa. Raceala apei adunata cu bataile inimii mele, este egal cu o balta pe podea si mii de ciobulete ce reflectau lumina soarelui intr-un mod mirific.
Rex, curios, a inceput sa adulmece motivul zgomotului produs de pahar cand a intalnit gresia cu modele maron.
Aveam mana dreapta in aceasi pozitie pe care a avut-o cand am scapat paharul, nu ma miscasem nici un milimetru. Am simtit respiratia cainelui pe picior, infiorandu-ma.

Nu l-am lasat pe Sergiu sa se apropie si am fugit direct in camera mea cand l-am vazut intorcand-se. Am inchis usa si m-am trantit pe pat, luandu-l pe Rila in brate, iepurele de plus primit cand aveam noua ani, si am inceput sa plang. De ce plangeam? Nici eu nu stiam, dar nu mai conta.
Batai in usa imi rasunau in cap, dar nu le-am dat atentie si am inchis ochii sperand ca ma voi trezi din acest cosmar... Am simtit greutatea genelor ce imi inchideau pleoapele... m-am lasat purtata de val pana in lumea viselor.

~*~

[Flash]

me first. Za next in sfarsit. uf ^^
yeah am asteptat nextul asta mult si bine, dar km chiar ca l-am primit.
Off Mady imi place cum scrii si cum nu te complici in amanunte nefolositoare, asta ma bucura tare. Pot spun ca esti singura persoana la care am citit un fic, in care sa aiba ceva interesant. Aici chiar am ce citit, pot spun ca esti singura persoana care nu se comlica in diferite chestii.
Mie imi place asta, imi place modul in care scrii si frumusestea descrierii.
Any way my dear, vreau sa citesc si capitolul urmator. :X
ja ne& gambatte kudasai

[MaDyY]

I am... who I am?

Partea aII-a

Nightmare-The world se auzea de pe noptiera de langa patul meu. Am auzit melodia prin vis. Am intins mana si am luat telefonul, ducandu-l la ureche. O voce ingrijorata mi-a inundat urechile. Din toate lucrurile pe care le-a spus, am inteles doar numele meu. Am aprobat, fara sa-mi dau seama ce si am pus obiectul la locu lui. Dupa cateva minute am sarit din pat, aruncand patura pe jos. Nu imi amintesc sa ma fi acoperit, asta insemna ca Sergiu a intrat in camera mea, dar am incetat sa ma ingrijorez pentru asta cand am vazut ceasul. Era trecut de ora trei, iar eu stateam acasa in loc sa fiu la scoala. M-am dus in baie cautandu-mi hainele. M-am impiedecat de patura si am cazut jos tragand dupa mine si lucrurile de pe birou. In urma zgomotului usa de la camera s-a deschis lasand un cap si jumatate dintr-un corp sa se vada. Nu am vazut decat o pereche de picioare care se indreptau spre mine. Doua brate m-au cules de pe jos. Am reusit sa ma stabilizez si am imceput din nou goana prin camera, imbracandu-ma si facandu-mi ghiozdanul in acelasi timp.
Aratam ridicol. Parul ravasit, pantalonii pe uniforma pe jumatate trasi pe mine pe jumatate lasati pe talie, tricoul care l-am avut si de dimineata avea tentatia sa zboare de la locul lui, iar in maini aveam cateva carti si ghiozdanul. I-am auzit rasetul si l-am fulgerat cu pirvirea. S-a aplecat spre mine lundu-mi lucrurile din maini si spunandu-mi:
- Ma ocup eu de ele, tu du-te si schimba-te.
M-am uitat la el ca la felu' 14, dar l-am ascultat. In mai putin de cinci minute am pornit spre scoala. Credeam ca ma va insoti, ca nu plecase nici el pentru ca fusese ingrijorat in privinta mea, dar adevaratul motiv era ca nu avea chef sa se duca la scoala. M-am infuriat si am iesit din casa trantind usa atat de tare, incat Rex a inceput sa latre.

*

Intr-un sfert de ora am ajuns la scoala. Am avut probleme cu gardianul care nu m-a lasat sa intru pe motiv ca orele au inceput de mult si ca trebuie sa astept pana se suna ca sa intru. M-am enervat, dar mi-am amintit ca asta era ultima mea problema. Am ocolit cladirea si am intrat prin spatele facultatii. I-am aruncat un zambet sarcastic gardianului si m-am dus in clasa. Aveam istorie, iar profesorul m-a primit. M-am asezat in banca mea, penultima de pe randul din mijloc.
Simteam toate privirile colegilor atintite asupra mea, dar cea mai grea mi s-a parut a lui. Daca ochii erau oglinda sufletului, atunci era destul de rau. Imi simteam umerii lasandu-se sub povara ochilor sai albastrii. Stiam ca ma priveste, dar nu am avut curajul sa intorc capul sa-l privesc si eu.
Intr-un final ora s-a sfarsit, iar profesorul a iesit din clasa. Am oftat adanc si m-am lasat pe spate, acoperindu-mi ochii cu palmele. Am simtit o atingere pe umar. Cand mi-a eliberat privirea din inchisoarea mainilor umede, i-am zarit chipul ingrijorat si ochii verzi, stralucitori. Khristina, o tanara nemtoaica, cea mai buna prietena a mea si colega de banca, ma privea. I-am zambit in semn ca nu trebuia sa-si faca griji.
Am facut acest gest mai mult ca sa-mi dovedesc mie insumi ca totul va fi bine, dar stiam ca nu era asa. In ziua aceea avea doua ore de geografie, iar eu lipsisem la una dintre ele, si avea si data. Chiar daca era intelegator si foarte placut ca infatisare si caracter, proful de geografie nu suporta sa lipsesti de la ore, mai ales daca nu aveai nota. Am constata ca nu ma mai gandeam intr-un mod obsesiv la fratele meu. Dupa scena de dimineata nu credeam ca voi mai fi in stare sa stau langa el la o distanta mai mica de zece kilometri. Nu mi-am terminat gandurile ca la-am zarit intrand in clasa. Era insotit de Cozmin si de Marius, doi colegi de clasa. Inainte sa apuc sa-i spun ceva, s-a pus in fata catredei si l-a strigat pe Ciprian.
- Ciprian, directorul vrea sa te duci in biroul sau.
-Parca spuneai ca nu ai chef de scoala, am spus eu inaintand spre el.
In aceasi timp, Ciprian venea si el. Atunci am observat cat de mult semanau, dar si cat de diferiti erau. Sergiu era ceva mai inalt si ma bine cladit decat Ciprian, iar acesta din urma avea parul mai lung, prins intr-o coada la spate.
Facand anuntul s-a indreptat sper usa, dar l-am prins de maneca inainte sa iasa. Nu stiam ce sa-i spun si nici nu-mi dadeam seama de ce l-am oprit, dar stiu ca am avut inca un moment de proasta inspiratie.
-De ce ai venit, daca acasa ai spus ca nu ai chef de scoala? De ce vii in fiecare zi aici? De ce te porti asa?
Oare realizam cat de absurde pareau, banu, erau intrebarile mele? Motivul pentru care a venit la scoala era mai mult decat evident. Dirigintele lor era directorul, iar acesta i-a observat lipsa, l-a sunat si i-a spus sa vina la scoala. El era reprezentantul clasei si el trebuia sa fie "mesagerul" directorului. Iar ultima intrebare... cum anume se comporta?
Stateam fata in fata uitandu-ne unul la altul, dar fara sa spunem ceva. Mi-a pus mana pe frunte intrebandu-ma:
-Sigur esti bine, nu ai cumva temperatura?
-Uite ce este "domnule destept" nu vreau probleme si nu vreau sa te mai vad pe aici!
Se citea nervozitatea din tonul meu, dar aceasta nervozitate era normala. Lucrurile pareau ca revin la starea lor initiala. Aveam diferite certuri pe nimicuri, dar asta ne facea viata mai frumoasa. M-am ridicat pe varfuri cand i-am spus aceste lucruri, incarecand sa-l intimidez, dar nu mi-a reusit.
Iza a trecut pe langa noi, reusind sa ma dezechilibreze. In minte vedeam scena. Sergiu statea pe spate pe beton, iar eu peste el, iar toti care invatau acolo aveau sa afle incidentul. Dar nu a fost asa. Fratele meu are reflexe bune, reusind sa se prinda de tocul usii. Eu pe de alta parte am cazut cu capul pe pieptul lui. Camasa neagra avea un parfum tare, parfumul lui. Nu se simtea nici un iz de trandafiri, ceea ce insema ca nu se intalnise, inca, cu Dana. Am inspirat adanc fara sa ma desprind din acea "capcana". Ma simteam intr-o capcana a destinului, intr-o capcana a unui monstru caruia nu puteam sa-i rezist, un mostru pe care nu doream sa-l fi intalnit vreodata, un monstru frumos care, daca te prinde in mrejele lui nu-ti mai da drumul.
A reusit sa de echilibreze, dar nu s-a departat de mine. Imi simteam inima batandu-mi cu putere, sangele navalindu-mi in obraji, genunchii indoindu-se. Voiam sa-i dau drumul si sa fug cat mai departe, sa nu-l mai vad niciodata, dar in aceasi timp nu voiam sa parasesc acel loc cald si ocrotitor,unde era mai bine dacat sub o aripa de closca. Dar frumosul meu cosmar a luat sfarsit odata cu aparitia profului de geografie. Nu parea incantat de loc. Stiu ca era furios, iar cand era furios nimic bun nu se intampla. Ma asteptasem ca Sergiu sa-si urmeze colegii care deja disparusera din raza mea vizuala, insa nu a facut asta. S-a scuzat spunandu-i profului ca nu ma simt prea bine si ca trebuie sa-l duc pe Ciprian la director.
-Nu ma intereseaza ce trebuie sa faca si nu pleaca nicaieri pana nu imi explica de ce nu a venit la prima ora. Acum, Sergiu, te rog la pleci.
Zis si facut. A inchis usa si a plecat urmat de Cuprian. Vocea grava si neprietenoasa a profului ma impiedicat sa ma duc inapoi in banca. Cosmarul a inceput. Trebuia sa explic absentele la primele trei ore, dar povestea cu dormitul nu l-a convis pe calau, pentru ca in asta se transformase. Stiam ca aveam sa iau patru, dar nu simteam ca inebunesc. Altadata poate as fi plans o luna, dar acum nota trecea pe langa mine ca adierea vatului de primavara. Stiam raspunsurile, numai ca nu putea sa le spun cu voce tare. Aveam un nod in gat care nu ma lasa sa silabisesc nici macar un cuvant.
Ajunsa in banca mi-am acoperit chipul cu mainile. Toti, chiar si proful credeau ca o sa incep sa plang. Spre surpinderea mea nu am facut acest lucru. Eram obosita si voiam sa fiu in patul meu cald, nu pe scaunul rece si tare. Acum, preferam sa-l fi ascultat pe Sergiu si sa ma culc la loc.

*

La nici zece minute dupa aceea, directorul a intrat in clasa, scuzandu-ma si desprinzandu-ma din acea lume in care pluteam.
Trebuia sa-l familiarizez pe Ciprian cu scoala. L-am vazut stand in spatele directorului, un tip destul de inalt, cu parul alb si cu un chip senin. Fiecare elev din acea cladire il indragea, chiar si cei de la gradinita. Era practic imposibil sa nu-l placi. Daca aveai vreo problema incerca sa te ajute. Niciodata nu spunea "Nu" si organiza cele mai frumoase excursii. Mentinea un echilibru intre copii de gradinita si cei din clasele I-IV si cei de liceu si facultate.
I-am promis directorului ca-l voi ajuta pe noul venit sa se acomodeze, fara sa-i spun ca il cunosteam din clasele mici.

*

M-a izbit din plin valul de bucurie pe care il raspandea chipul sau. L-am tintuit cu privirea, iar el mi-a zambit cald, intinzandu-mi mana. Cuvintele lui m-au lasat fara respiratie.
-Imi pare bine sa te cunosc. Eu sunt Ciprian, tu?
Oare chiar nu ma recunostea? Atunci, de ce le-a spus colegilor nostri ca singura persoana pe care o cunoaste pare sa-l fi uitat? Am incercat sa citesc ceva de pe chiul sau, dar era ca o carte inchisa, situata pe ultimul raft din biblioteca. I-am intins mana, prezentandu-ma la randul meu. Astfel am inceput prezentarea scolii.
L-am dus prin toate coltisoarele cladirii, i-am aratat toate clasele, laboratoarele de informatica, mecanica, chimie, fizica, spunandu-i ca cel de biologie era clasa noastra.
Am fost surprinsa cand mi-a spus ca nu i-am aratat biblioteca. Nu parea un tip care citeste. In drum spre biblioteca era un fel de anticamera, o incapere fara usi, dar intunecata. Nu avea nici un bec, iar soba imensa degaja o caldura infernala, chiar daca fusese oprita de la ora zece.

Atmosfera era placuta. Linsitea imi bubuia in timpane, iar parfumul lui Sergiu imi parasie simturile lasandu-l pe cel al baiatului de langa mine sa-i ia locul. Floarea pasiunii si levantica... nu credeam ca voi intalni un baiat mirosind astfel, dar imi placea. Mergeam unul pe langa celalalt, indreptandu-ne spre biblioteca.
Bibliotecara era de treaba si foarte zambitoare, poate prea zambitoare.
Dupa ce si-a facut fisa am parasit incaperea in care tronul era disputat de cei mai mare scriitori ai lumii. Pentru mine, cel care castigase batalia era Alexandre Dumas, tatal. Adoram cartile lui.
Am ajuns din nou la acea anticamera. Parea mai intunecata decat inainte, parca in ea salasluiau tot felul de creaturi hidoase inspaimantatoare.
Cand am pasit, am simtit o durere in spate.
Peretele era mai dur decat credeam, iar Ciprian mai puternic decat parea. M-a impins langa perete, prinzandu-ma de incheieturile mainilor cu ale sale. Stateam atat de aproape incat il simteam rasuflarea pe chipul meu. Avea genunchiul drept intre picioarele mele, dar nu foarte ridicat. Pentru o clipa mi s-a facut frica, am vrut sa tip, dar mi-a acoperit gura cu mana. Am incercat sa profit de aceasta ocazie, cand nu avea decat una din maini prinsa, dar mi-a anticipat miscarea si mi-a prins mainile deasupra capului cu mana stanga. Degetele sale se rasfirau pe chipul meu. Cand s-a apropiat si mai mult de chipul meu am crezut ca o sa ma sarute si am intors capul.
-Chiar nu ma mai recunosti?
L-am privit iar in ochi. In acea bezna pareau mai stralucitori ca niciodata. Nu am indraznit sa spun nimic. S-a apropiat din nou, dar si de aceasta data am intors capul intr-o parte.
-Eu nu te-am uitat nici o clipa.
Acele soapte imi gadelau urechea. Am facut ochii mari, iar cuvintele ce mi-au scapat de pe buze nu puteau fi intelese de nimeni, dar eu stiam ce spuneam, stiuam ca nici eu nu la-m uitat nici o clipa, ca l-am recunoscut din troleu, dar nu am avut puterea sa-i spun ceva.
Un zgomot infernal a spart tacerea ce se instalase. Mi-a dat drumul si a plecat, urmandu-l si eu la cativa pasi in spate.

~*~

Aceasta este partea a doua, scuse pentru greselise de tastare, am incercat sa nu fac, dar... sper sa va placa si astept critici.

See Ya ^_^