Pe urmele destinului (+16)

[WinterSoul]

*****************************************************

Mi-a luat ceva timp s? realizez ce naiba spunea, vorbele lui r?sucindu-se �n mintea mea z?p?cit?, mai ceva ca �ntr-o tornad?.
Pe c�nd am ajuns acas?, Kyros dormea (�n forma lui de lup, cum zisese ?i Allan, �i era mai u?or s? stea a?a), iar Carl a trebuit s? se scuze, c?ci avea de trimis un pachet la rudele sale din Siberia. Mda...la 2 noaptea...
Allan m-a avertizat s?-mi iau g�ndul de la transformare. Mi-a interzis ?i s? mai deschid subiectul, iar pe deasupra nici nu a binevoit s?-mi explice mare lucru.
-So?ie �ntr-un mod mai frumos spus, a zis aprinz�ndu-?i nelipsita ?igar?. Vei devenii sclav?, sclav? celui care te-a transformat, sclava regelui t?u...Trebuie s? ?ii minte mereu un lucru, Corisandra, lupul este un animal s?lbatic, s? nu mizezi pe faptul c? se poate controla, ?i nici nu-?i mai pune beregata la b?taie pentru nimic.
-Bine, dar cum se face, transformarea?
-A doua parte a ritualului presupune arderea s�ngelui virgin al celui ce se tranform?, cu a unui lup,a celui care transform?.
Am ridicat o spr�ncean? realiz�nd c? nu poate fi at�t de simplu.
-Iar prima parte?
�mi r�nji �n modul lui sarcastic, prinz�ndu-m? de b?rbie ?i tr?g�ndu-m? spre el.
-Un singur cuv�nt: �mperechere.
L-am lovit peste m�n? s?-mi dea drumul, ?i m-am �ntors repede cu spatele, sim?indu-mi fa?a ro?ie ?i cald?.
-Dou? cuvinte: nici g�nd!i-am strigat mai mult pentru a m? ascunde de privirile lui iscoditoare.
-Hm!Ce reac?ie! Doar ce credeai, c? se nume?te ritualul so?iilor doar pentru c? nu au avut inspira?ie c�nd i-au pus numele?
Am m�r�it ca un copil mic c?ruia i s-a refuzat o dorin?? ?i am fugit sus, pe sc?ri, la mine �n camer?.
Era o nebunie prea mare!Chiar ?i pentru mine�cum a? fi putut s?-i spun c? eu nu am�c? nu ?tiu�?i c? mi-e o team? mai mare dec�t de moarte�de asta!
Nu prea avea cum s? �n?eleag?, pentru c?, probabil, nu a fost pus niciodat? �ntr-o astfel de situa?ie.
M-am pus pe pat str�ng�nd �n bra?e o perin? purpurie.
Poate c? era acceptabil,dar tot nu pricepeam de ce a formulat a?a�so?ia regelui�
Ceva nu era �n regul? �credeam c? el m? poate transforma.
Am pl�ns. La �nceput �ncet, apoi din ce �n ce mai tare. M? sim?eam�neputincioas?.
,,Niciodat? s? nu te temi!Niciodat?!��
Vocea lui �mi umplea inima de curaj, m? f?cea s? m? ridic, s? vreau s? lupt.
Dac? pentru mine �ns?mi nu aveam curaj,poate c? pentru fratele meu aveam s? g?sesc.

Am deschis u?a camerei mele pu?in dup? ora 3. Aveam fa?a pl�ns? ?i ochii ro?ii. Nu prea �ncercam s? ascund asta,speram doar ca �ntunericul s?-mi ascund? chipul suficient c�t s? cread? c? e un joc de lumini. Am �naintat �ncet pe coridor, crez�nd c? nu o s? se termine �n veci drumul p�n? acolo.
Din p?cate am ajuns destul de repede. O u?? impun?toare, din lemn de stejar, sculptat?... Nu a f?cut nici un zgomot c�nd am deschis-o, spre desebire de inima mea, care se zb?tea ca o tob?, gata s?-mi ias? din piept.
Am �nchis-o ?i m-am lipit de ea.
M-am prins cu m�inile de piept, �ncerc�nd s? opresc concertul dat de respira?ia mea greoaie.
,,Cu calm, cu calm!��
Allan nu era �n pat. A?ternuturile erau neatinse. M-am speriat, mijind ochii �n �ntuneric. Nu se vedea nimic, doar o suprafa?? relativ mic?, �n fa?a geamului de la balcon, unde era o mas? din marmur? alb?.
...?i ni?te ochi ro?ii ce se �ncruntau amenin??tor...
-Ce faci aici? se r?sti Allan ap?r�nd de nic?ieri l�ng? mine,strivindu-m? cu corpul lui masiv. �?i puse m�inile de o parte ?i de alta a capului meu, nel?s�nd nici o cale de sc?pare.
...dar nu vroiam s? fug...
Mai deschise gura s? mai spun? ceva, dar i-am acoperit-o cu palma tremur�nd?.
-M-am hot?r�t, Allan, ?i trebuie s? faci asta...pentru binele tuturor! Tu e?ti regele, iar eu voi accepta locul ce mi se cuvine, dup? ce se va termina totul...

*****************************************************

sper s? v? plac?...voi �ncerca s? fac capitolul urm?tor mai lung... :zuppy11:

[WinterSoul]

*****************************************************

Era furios, �ngrijorat ?i s?lbatic. P?rea un hele?teu lini?tit reunuit cu un uragan. Nu mai puteam da �napoi chiar dac? a? fi vrut...?i nu vroiam...
�i sim?eam nehot?r�rea cu toat? fiin?a mea, c?ci el �n?elegea ce vroiam. Fir-ar s? fie, dar �n?elegea...?i nu p?rea s? mai fie �mpotriv?...
R?m?sese lipit de mine, ?i turbat de o m�nie inexplicabil?, m? for?? s?-mi ridic m�inile deasupra capului, ?in�ndu-m? cu for?a.
�mi d?rui un s?rut brutal, ap?sat, silit, ca dup? o lung? a?teptare, ?i-mi d?dea senza?ia c? m? trata ca pe o prad?, un premiu la care r�vnise demult.
Nu m-am putut ab?ine s? nu-i r?spund atingerilor sale p?tima?e, c?ci Domnul fie-mi martor ?i eu t�njeam dup? ele.
Sim?ind schimbarea mea de atitudine,nu sl?bi str�nsoarea deloc, ci chiar se �nc?p??�n? s? o p?streze la fel de puternic?, ?i dintr-o mi?care ?i-a strecurat genunchiul �ntre picioarele mele, oblig�ndu-m? s? m? deschid �n fa?a lui.
M? pierdeam �n sentimentele noi ce m? cuprindeau, �n fiecare secund? mai diferite, ?i mai pl?cute, sc?p�nd gemete de pl?cere surde ?i intense.
La naiba, c?ci m?-nebunea! Era un om complex,greu de �n?eles, ?i nu ne potriveam deloc. Incompatibilitate mai mare dec�t la noi nu avea cum s? existe.
Nu ?tiu cum am ajuns �n pat, �n a?ternuturile de m?tase liliachie ce la lumina lunii c?p?tau o nuan?? at�t de palid? ?i de lini?titoare, dar �ntr-un gest aproape reflex, m-am unduit sub trupul lui Allan, care-mi d?du jos rochia dintr-o mi?care, sf�rtec�nd-o toat?.
Am ro?it atunci mai tare dec�t o f?cusem �n �ntreaga mea via?? �n fa?a cuiva. Eram expus?, f?r? ap?rare,complet abandonat?,�n fa?a lui.
Se opri tremur�nd, abia �nfr�n�ndu-?i dorin?a de a-?i atinge scopul.
-Vreau s? ai mereu �ncredere �n mine...?i s? nu-?i fie team? niciodat?...
...eu nu ?i-a? putea face r?u...
�?i schimb? pozi?ia, astfel �nc�t s? stea deasupra pieptului meu fierbinte, ap?s�ndu-m? u?or. Unghiile mele s?pau urme ad�nci �n umerii lui, o senza?iecum nu mai cunoscusem �nainte arz�ndu-mi mai �nt�i p�ntecul, apoi �ntreg corpul.
�i ceream �n mi?c?ri �ncete ?i erotice s? nu se opreasc? ?i m-am ag??at de Allan gem�nd ?i arcuindu-m? sub el.
Ce urma ?i ce a fost conta prea pu?in �n compara?ie cu ce era.
Eram �nvins? ?i nu m? mai bucurasem �n via?a mea a?a de tare de o �nfr�ngere, o �nfr�ngere ce-mi provoca at�ta pl?cere.
�n cele din urm? se �nt�mpl?, ?i am sim?it cu tot corpul c�nd avu loc, c?ci cu o singur? mi?care se �mpl�nt? cu totul,l?s�ndu-m? prad? acelei agonii dulci, de pierdere a unui lucru pr?ios.
Eram unul ?i acela?i.
-Acum ?i pentru totdeauna...am ?optit abia auzit.
Au curs dou? lacrimi, dar nu de triste?e.
...sacrificiu?...

*****************************************************
Este un capitol...nu stiu cum...hmmm...da.
Daca vreun moderator consider? c? +16 nu-i destul, va rog simtiti-v? liberi s? modificati la titlu(c? eu nu ?tiu cum) Mul?umesc mult!
Sper sa va placa! :zuppy02:

[Sadic_Soul]

Nu stiu ce se intampla dar de la un timp capitolele tale devin din ce in ce mai scurte.
Cred ca limita de 16 poate sa ramna.
Capitolul pot sa zic ca mi-a placut,insa cred ca puteai descrie si mai mult toata actiunea,sentimentele.Ma asteptam la ceva mult mai intens ca asta.
Oricum stiu ca asta e doar prima parte a ritualuilui,deci mai avem multe lucruri de aflat.
Cam atat,altceva nu am de criticat,decat ca pe cat de tigru parea Alan in viata de zi cu zi,asa de "moale","slab" mi s-a parut in "domeniul lui."
Astept continuarea,vreau sa vad ce noutati ma asteapta.(poate vine micutul lup,baiatul,si ii prinde in mijlocul actiunii,ar fi ceva "intens":)) )(sa nu iai pra in serios ultima parte,este cam tarziu si nu mai gandesc asa limpede.

[starnight]

Wow..ce as zic...imi place nextul.
Cap este cam scurt,puteai descrie mai mult.
Ai fi putut descrie mai mult sentimentele celor doi si nu prea imi place ca a fost prea usor.Adica...la inceput nu vroia sub niciun chip sa o transforme si acum dintr-o data....
In fine...ti-ar trebui o descriere a lui Alan atat fizica cat si morala.
Cap asta a fost OK.desi stiu ca tu poti mai mult.
Spor la scris!:zuppy02:

[WinterSoul]

[center]*****************************************************

-Nu ?tiam c? durerea poate s? fi at�t de dulce...
�mi ?ineamcapul pe pieptul lui, m�ng�ind cu m�na peilea neted? ?i cre�nd mici rotocoale imaginare. Allan p?rea s? se g�ndeasc? serios la problem?.
Soarele �nc? nu r?s?rise, dar �mi sim?eam trupul ca o ran? vie. Ritualul fusese �ndeplinit.
�n mijlocul camerei, �ntr-un cerc, desenat cu praf alb se vedeau �nc? urmele pentagramei unde m-a a?ezat cu c�teva ore �n urm?.
Nici nu ?tiam ce se �nt�mpl? la c�t eram de ame?it?.
...aer...
Aerul te protejeaz?...
...p?m�nt...
P?m�ntul te sus?ine...
...apa...
Apa �?i d? via??...
-?i foc,am murmurat, c?z�nd �n delir.
...focul...
Focul te domin?...
Dezbr?cat? de orice inhibi?ie, mi-am l?sat corpul la discre?ia lui. Nu mai conta...trup ?i suflet...
Mi-a supt cu poft? s�ngele, de-abia oprindu-se c�nd m-a auzit sc�ncind de durere.
Apoi, ?i-a mu?cat propria m�n?, rup�ndu-?i pielea ?i l?s�nd lichidul gros ?i vi?iniu s? p?teze podeaua.
-Acum �ncepi o nou? via??...
M-a prins de b?rbie oblig�ndu-m? s? m? apropiu mai tare de ran?. Mirosul de s�nge �mi crea o stare de anorexie, ?i totu?i, vroiam s? gust.Am �njurat �n incon?tien?a mea ?i m-am �ntors �nd?r?t dezgustat?.
Nu avea de g�nd s? se dea b?tut, umpl�ndu-?i gura cu propriul lui s�nge, acoperind-o mai apoi pe a mea.
�mpingea cu limba zeama vie?ii sale, silindu-m? s? �nghit. Avea gust bun chiar, amintindu-mi de o b?utur? str?veche preparat? cu mult? grij? �ntr-un sat de munte.
Puterea lui, c�t ?i a s�ngelui, m? �mb?ta... �mi doream tot mai mult, a?a c? de �ndat? ce �ntrerupse s?rutul, am s?rit ca ars?, mu?c�nd din rana m�inii lui.
�nc?perea se umplu de r�setul lui cristalin,victorios, mul?umit.

Se zgudui casa de un ?ip?t �ngrizitor.
Mi-am adunat tot corpul �n m�ini, tremur�nd ca varga. Era inimaginabil ce se �nt�mpla. Pumnii mei mici nu se puteau �ncle?ta, iar picioarele abia le mai sim?eam.
R?m?sesem singur? �n camera lui Allan, trrezindu-m? cu acea durere cumplit?. Am str�ns la piept cear?aful liliachiu, impregnat cu mirosul iubirii nop?ii trecute, sc?p�nd un nou geam?t de durere.
Mi-am crispat maxilarul �n momentul c�nd u?a camerei se deschise.
-?i-am spus c? o s? doar? ca naiba.
Am sc�ncit din nou, privind cu ur? spre cel ce intrase. Nu aveam nevoie de acuza?ii.
Allan se apropie pun�ndu-se l�ng? mine, pe pat. Ar?ta destul de obosit ?i chiar �ngrijorat. Ochii lui m? evitau ?i chiar aveam impresia c? regret? ce a f?cut.
Un nou sunet de durere inund? dormitorul.
Poate c? ?i eu regretam.
L-am prins de m�n? tr?g�ndu-l spre mine.
...Allan...
-Sunt bine...te rog...du-te la Ky...poate s-a trezit...
�mi prinse m�na str�ns, nevroind tocmai s? plece. �?i �nfr�n? cu greu dorin?a de a-mi striga ,,E numai vina ta!�� ?i se ridic?.
-O s? mai dureze c�teva ore...dac? nu-?i revii p�n? la 6...
�?i alung? g�ndurile oft�nd abia auzit ?i ie?ind repede din camer?.
Mi-am �n?bu?it o nou? r?bufnire, ?in�ndu-mi buzele cu din?ii.
...nu pot s? mor...nu acum...

*****************************************************[/center]

[WinterSoul]

*****************************************************

Dar am murit...
Cum se putea? De ce?
Lumina aceea puternic? mi-a furat sufletul...M-a ridicat deasupra, f?c�ndu-m? s? plutesc �n v?zduh. Sc?pasem de durere, dar m? sim?eam mai r?u ca nicioadat?.
Totul �n jur era alb, iar asta m?-nsp?im�nta la culme. Nici urm? de o alt? fiin?? uman? (sau m?car o fiin??!).
Vroiam s? plec, s? fug �napoi �n bra?ele lui Allan. Eram ?intuit? �n acel spa?iu necunoscut. �i auzeam vocea, dar nu era acolo.
,,La dracu�!��
-Nu-i frumos s? spui asemenea vorbe mai ales aici!
Era o voce puternic? ?i poruncitoare, care m? dojenea.
-Cine...unde e?ti?
Dou? bra?e uria?e m-au cuprins �n bra?e, ?i din nou a vorbit, ?optind cuvintele seduc?tor:
-Te-ai �ntors, iubirea mea, te-ai �ntors...
M-am smucit nervoas?, ajung�nd �n fund,la picioarele celui care �ndr?znise s? pun? m�na pe mine.
L-am privit intrigat?.
Avea plete negre, u?or ondulate, ?i ochii de albastrul cerului senin. Dumnezeule, era f?cut pentru a fr�nge inimi!
Pesemne c?-mi citii g�ndurile, sco?�nd la iveal? din?ii lui la fel de enervant de albi ca tot ce era �n jur.
M-am ridicat sup?rat?, cer�nd o explica?ie.
-Te-ai �ntors acas?, Corisandra. E?ti la por?ile Raiului.
Am �nghi?it �n sec. �ntr-adev?r nu m? durea nimic, dar nu puteam s? fi murit...poate c? visam.
-Nu se poate...
-Ba da, m? contrazise b?rbatul, �ncerc�nd s? se apropie din nou. M-am ferit, p?str�nd o distan?? considerabil?.
-?i cine e?ti tu? Sf�ntul Petru?
-Nu, are liber azi.
�mi propusem s?-l ironizez p�n? m? trezeam, iar el �mi r?spundea cu aceea?i moned?. Fir-ar s? fie!
-M? numesc Mihail.
Z?risem pe chipul lui o umbr? c�nd se prezent?, ca ?i cum eu ar fi trebuit s? ?tiu asta. M? sim?eam prost. La naiba, era visul meu, cum s? gafez p�n? ?i �n propria-mi minte?
Am deschis gura s? zic ceva, apoi mi-a �nchis-o la loc, st�njenit?.
-Da, ai murit.
M-am scuturat �n semn de rufuz, ?i eram gata s? cad, dar m-a prins Mihail.
-Iubirea mea...nu-?i fie team?...
-De ce-mi spui a?a?
Mihail z�mbi apropiindu-se de fa?a mea palid?.
-Pentru c? e?ti a mea...
...vei fi cur�nd...

*****************************************************

Dou? aripi crescur? �n spatele lui Mihail, asemeni celor de porumbel,�ns? puternice, ca de dragon. P?rea s? semene cu un voievod, din timpuri str?vechi, venit doar pentru mine. Am ro?it spre propria-mi ru?ine. Era at�t de aproape, �i sim?eam c?ldura corpului ?i chiar ?i inima care-i b?tea cu at�ta ardoare. Parc?-l tr?dam pe Allan...?i asta f?ceam...sau nu?
Nu m? mai �n?elegeam pe mine �ns?mi. Eu nu-l iubeam pe Allan. Am f?cut ce am f?cut, pentru a-l face pe Draco s? vin? dup? mine, s?-l putem ajuta s? dep??easc? nebunia ce l-a cuprins.
Dar de c�nd eram l�ng? Mihail,�l strigam ca o nebun? pe Allan, �n mintea mea, s? vin? s? m? salveze ?i s? m? duc? acas?.
-Asta este casa ta! se r?sti Mihail, aproape rup�ndu-mi m�na cu for?a cu care o str�ngea.
-�mi cite?ti g�ndurile...
Aripile lui se m?rir? amenin??tor, cresc�nd exponen?ial. �mi m�ng�ie obrazul, oft�nd nemul?umit.
-Dup? at�ta timp...totul se rezum? la o lupta...nu pot s? te pierd din nou!
-Nu ?tiu cine e?ti...dar te rog, te implor, las?-m? s? m? duc acas?!
Am c?zut �n genunchi la picioarele lui, v?rs�nd lacrimi amare. Vorbeam f?r? ?ir, c? Kyros are nevoie de mine, c? Draco e bolnav ?i trebuie s?-l g?sesc, c? locul meu e l�ng?...
Am tres?rit.
Mihail �?i �ncle?t? maxilarul, morm�ind ceva foarte nepl?cut.
-Demonul acela va pl?ti pentru insulta care mi-a adus-o!
-S? te v?d!
Vocea aceea mereu plin? de sine, sarcastic? ?i enervant? m? umplu de o fericire nemaiv?zut?.
...Allan...lua-te-ar dracu...ai �nt�rziat...
Eram gata s?-i ?ip c? Mihail mi-a spus c? am murit ?i c? sunt �n Rai, ?i c? �l ur??te, dar m-am oprit terifiat?.
Era...nu era, de fapt, el. Sau era, dar �ntr-o form? total diferit?.
...coarne...
Crezusem c? Allan e un v�rcolac asemeni celor despre care se scrie �n c?r?i... Nu mai exista a?a ceva...era un demon din str?undurile Iadului, venit s? m? salveze. Ar fi trebuit s? sper din tot sufletul s? nu se apropie de mine, dar pe to?i sfin?ii dac? nu vroiam s? plec.
Avea o coad? lung? ce se termina ca o s?getu?? �n v�rf, iar �ntregul s?u trup era tranformat. Sem?na cu un lup biped, av�nd urme evidente de umanitate, dar blana ce-l acoperea, �mpreun? cu ghearele acelea lungi ?i urechiu?ele de c�ine, nu-i puteau da prea mult credit omenesc.
Mihail p?rea un prin?, preg?tit s?-?i salveze prin?esa de primejdiosul monstru...doar c? eu nu eram tocmai prin?esa.
-D?-mi-o �napoi, arhanghelule! m�r�i amenin??tor Allan, apropiindu-se de Mihail.
El nu se clinti, dar arunca fl?c?ri din priviri.
R�nji.
-Vino s-o iei, dac? �ndr?zne?ti!
Allan nu a?tept? alt? invita?ie, s?rind �n lupt? cu ghiarele preg?tite. Era hot?r�t s? c�?tige, atac�ndu-l din toate p?r?ile pe Mihail, care de-abia reu?ea s? se apere. Dar nu se l?sa mai prejos, tr�ntind pumni �ncoace ?i �ncolo. Devenise un fel de dans periculos,�n care cel mai iscusit c�?tiga. Erau la fel de puternici. Nu putea s? se ajung? la un rezultat.
Allan alunec?, iar Mihail profit? de situa?ie. �?i scoase sabia ?i o flutur? amenin??tor deasupra capului s?u.
Am s?rit ca ars? �n spatele lui, prinz�ndu-i aripile.
-Las?-l �n pace!
Apucase s?-i provoace o ran? relativ superficial? de-a lungul bra?ului st�ng.
Allan se dezmetici ?i-l puse la p?m�nt, ?in�ndu-l cu greu.
Arhanghelul scoase un r?get fioros ?i nu m? sl?bi cu privirea. Era intrigat de grija care o ar?tam demonului, fa?? de care era clar c? era dezgustat.
Naiba ?tie cum, dar a reu?it s?-l lege fedele?.
-Hai s? plec?m, i-am spus v?z�nd c? �nt�rzie, gata s? sar? din nou la b?taie.
-Corisandra!
M-am �ntors surprins?. Ce vroia?
-Un arhanghel nu poate tr?i �n Iad, indiferent cu cine.
Prostii!
-Eu nu sunt un arhanghel.
Allan m? prinse de umeri, privindu-m? serios.
-Nu-i a?a?

*****************************************************

[Sadic_Soul]

OmG ce continuare!
LUpta dintree un inger si un demon,preferata mea.Dar sincer dupa ultimul capitol sunt cam derutata.Am inteles doar ca Coris a murit,iar acum trebuie sa aleaga intre Iad si Rai,insa ce va alege?Totusi de ce Mihai ii spune"iubirea mea"sau"te-ai intors acasa"?
Allan a inceput sa ma enerveze,adica o lasa singura cand are dureri mari,si ii mai si spune sa aiba grija de Ky,chiar total degustata sunt de el.
Sper doar ca alegerea pe acre Coris o va face sa-i aduca fericire.
Foarte frumos si lung capitolul,vad insfarsit ca ti-ai revenit.
Astept nextul.

[Sadic_Soul]

Sincer mi-ai uimit putin cu acest capitol,o intorsatura fosrte mare a lucrurilor.
Cine ar fi crezut ce este ea cu adevarat...Toata povestea,foarte interesanta,ai dovedit ca detii ceva imaginatie.Mi-a placut modul in acre ai prezentat,ai descris trecutul.(unul foarte incurcat)
Acum nu mai stiu cu cine sa tin,dar cred ca obtez pentru Mihai,desi si Allan,a dovedit pana la urma cat o iubeste.Este greu sa-mi fac o impresie,deoarece despre Mihai nu stiu prea mute.
Oricum Allan "a patat-o",si tot ce a urmat dupa aceia ,a fost mare parte vina lui.Totusi ,cum am mai zis,dupa atata timp el s-a intors la ea.
Astept nextul,deorece povestea devine din ce in ce mai interesanta.

[WinterSoul]

[center]
*****************************************************
Urm?toarele zile am evitat cu tot dinadinsul s? redeschid subiectul. Era nepotrivit... ?i �nfrico??tor. M? �nsp?im�ntase la culme ideea durerii de care pomenise Allan ?i cu toate c? �ncepeam s?-l consider ceva mai mult dec�t un simplu prieten, nu prea �mi venea s?-l ridic la rangul de so?. Nu pentru c? nu mi-ar fi pl?cut sau pentru c? �nc? �mi a?teptam cavalerul pe cal alb de care s? m? �ndr?gostesc la prima vedere. Nicidecum.
Dar era nepotrivit. Noema c? m-a? putea g�ndi la altceva dec�t la cum s?-l adun pe Draco, de oriunde s-ar afla, mi se p?rea inacceptabil?.
Credeam �n el. ?i speram s? fie deajuns.
Acceptasem un fiu.
Acceptasem un trecut incredibil.
Dar ajunsesem la cap?t. Nu mai aveam ce s? concep. Supersti?ioas? nu fusesem niciodat?, dar oarecum eram mai re?inut?. Poate c? cine se temea de 666 sau de 13 avea motive, a?a c? am �nceput s? le evit. I-am m?rturisit temerile mele lui Allan, �ntr-o diminea??, c�nd am refuzat s? primesc un plic de la po?ta? pe motiv c? era pentru num?rul 13.
-Domni?oar?, v? rog, este pentru domnul Caraiman, a �ncercat bietul om s? m? �mbune, �ntinz�nd m�na lui b?tr�n? spre mine.
Eram gata s?-i tr�ntesc u?a �n fa?? c�nd a ap?rut Allan, pu?in alarmat de g?l?gia ce o provocam.
A luat plicul ?i m-a tras dup? el p�n? �n sufragerie, pun�ndu-m? s? stau pe canapea ?i cer�nd o explica?ie. Iar dac? aveam de g�nd s?-l mint s? o fac credibil, nu cum obi?nuiesc.
I-am expus pe scurt temerile mele, cu pu?in? sfial? ?i f�st�ceal?, iar el a r�s, teribil de amuzat ?i chiar...batjocoritor.
-De ce r�zi?l-am �ntrebat nervoas? s?rind sus ?i apropiindu-m? de el.
-?i-e fric? nu pentru c? stai cu dracu� �n cas?, ci pentru c? stai la num?rul 13, ?i pentru c? ai v?zut trei de ?ase pe o ma?in?.
R�se din nou, mai vesel.
-Eu vorbesc serios!i-am strigat sup?rat?, str�ng�nd pumnii, unghiile intr�ndu-mi �n piele.
-?i eu, �mi r?spunse non?alant.
�mi prinse o?uvi?? de p?r ?i o �nv�rti pe deget g�nditor, juc�ndu-se. Avea o expresie destul de ab?tut?, dar nu se �ndep?rta prea mult cu g�ndul de problema mea.
-�?i dai seama c�t de imoral ?i de imposibil e?
P?rea s? fie �n alt? lume ?i nu l-am oprit, a?tept�nd s? dea el singur r?spunsul.
-E ca ?i cum un leu ?i-ar dori gazela pentru alt scop dec�t cel culinar.
�mi z�mbi absent, iar eu am chicotit. M? scoase oarcum din starea de nebunie temporar?. Mi-am pus m�inile pe pieptul lui cald, ?optind pozna?:
-Tu ar trebui s? ?tii mai bine, nu-i a?a, Leon?
Tres?ri ?i m? str�nse �n bra?e, �nveselit de schimbarea de atitudine. Fusese destul de �ngrijorat �n privin?a mea, �nc? de la vizita aceea fulger p�n? �n Rai ?i-napoi. Nu mai eram eu �ns?mi...g�ndeam. ?i asta, dac? ar fi aflat Alice, eram �n spital, suspect? de delirium tremens.
...Alice...
�mi era at�t de u?or s? fiu toat? ziua cu Ky, cu Allan ?i cu Carl, c? �mi uitasem �ntreaga mea existen?? de dinainte. Nu mai avea importan?? nimic din ceea ce f?cusem �nainte, nimic din ceea ce visasem �nainte.
Acum aveam alte vise. Vise pe care nu �ndr?zneam s? mi le m?rturisesc nici mie.
M-am ridicat pe v�rfuri ?i l-am s?rutat, mu?c�ndu-i buza de jos ?i �nro?ind-o.
-Merg la cump?r?turi. Vii cu mine?
Se ar?t? pu?in surprins de �ntrebare, sau poate doar de modul �n care am pus-o, ?i afi?? un chip �ndurerat.
-Nu e tocmai specialitatea mea...
Asta cam b?nuiam. Dar nu pusesem o �ntrebare cu r?spuns at�t de evident doar pentru a primi un refuz. St?tusem suficient de mult �n cas? ca s? mi se fac? p?rul m?ciuc? de nervi. Vroiam s? m? plimb. ?i nu singur?. Iar cuno?tin?ele mele din Londra mi-ar fi cerut prea multe detalii cu privire la dispari?ia mea at�t de subit?...detalii incomode. Nu aveam nevoie de asta.
...te mituiesc...
*****************************************************

Kyros ar?ta fenomenal �n noul lui costuma? de marinar din bumbac egiptean c?ptu?it cu satin. Refuza cu orice chip s?-?i poarte c?ciuli?a din catifea, arunc�nd-o jos ori de c�te ori o a?ezam pec?p?orul lui ro?u.
Allan �?i d?du ochii peste cap l?s�ndu-ne s? ne facem jocul.
-Br�nz?!spunea el hot?r�t s?rind ?i ?op?ind �ncoace ?i-ncolo.
Mare br�nz?, huh?
Am renun?at ?i eu la idee, �ndrept�ndu-m?spre casa de marcat cu bra?ele pline de cump?r?turi.
Vorbisem serios c�nd am spus c? fiul meu o s? aib? o garderob? cum nu s-a mai v?zut.
�i luasem haine pentru toate anotimpurile, dintre cele mai scumpe ?i mai rafinate. Era p?pu?ica mea scump? (hm, neast�mp?rat?) ?i dr?g?la??. O minune mic?.
-Coris? Tu e?ti?
Am �nghe?at. Vocea aceea zglobie ?i vesel? putea fi recunoscut? oriunde, oric�nd. Nu m? puteam �ntoarce s? privesc �ntr-acolo,sper�nd c? mintea �mi joac? feste. M-am controlat, �ntorc�ndu-m? mecanic �n spate.
-Alice!am spus pu?in prea gutural. Ce faci aici?
M? privea suspicioas?, �ncurcat?. Era �mbr?cat? ca de obicei, cum mi-o aminteam, cu o fust? lung?, neagr? ?i o c?ma?? ro?ie. Tat?l ei �?i spuse din nou cuv�ntul �n ceea ce privea moda...
-Ce fac eu aici?! Doamne, Coris, mi-am f?cut at�tea griji! Cine era ?la? Te-a �mpu?cat! Am sunat la poli?ie ?i mi-au zis c? sunt nebun?! Apoi am sunat la toate spitalele din ?ar? ?i tu m? �ntrebi ce fac aici?!
Exact asta vroiam s? ocolesc. �ntreb?ri, peste �ntreb?ri, la care nici m?car nu se a?teapt? un r?spuns.
-E o poveste lung?, Alice, �mi pare r?u c? ?i-ai f?cut griji...
Srise pe mine sufoc�ndu-m? �ntr-o �mbr??i?are cald?.
-?tii, ar putea ie?i o chestie foarte bun? din treaba asta... Kurt a fost teribil de �ngrijorat...
Am ro?it, dar nu cum o f?ceam alt? dat?. Eram furioas? c? se putea g�ndi la a?a ceva. Ca ?i cum a? fi at�t de lipsit? de scrupule �nc�t s?-mi �ncenez propria r?pire pentru ca Kurt Vonnegut, cel mai dr?gu?, adorabil ?i r�vnit burlac de la Universitate s?-mi dea aten?ie...
Poate c? a? fi fost, dac? m-a? fi g�ndit la asta �nainte de toat? situa?ia asta.
-Nu stau chiar a?a lucrurile, am �ncercat s? m? ap?r, f?r? succes �mpotriva ideilor bolnave ale Alicei, care deja visa cu ochii deschi?i la organizarea nun?ii mele cu Kurt.
Am fost scutit? de alte explica?ii datorit? unui zbier?t de copil,care fugea direct spre mine, cu ovitez? de ne�nchipuit.
-Mama!
Mi-a s?rit �n bra?e r�z�nd din tot sufletul. R?m?sesem perplex? auzindu-l. Ce cuv�nt magic!
Dac? eu nu aveam cuvinte, Alice intrase �n ?oc. Se uita c�nd la mine, c�nd la Kyros, t?c�nd.
Lini?tea devenise ap?s?toare.
-Uhm...Alice, �ncep eu prev?z?toare, a?tept�ndu-m? la un le?in, acesta este fiul meu. Kyros.
Am �nghi?it �n sec, r?m�n�nd �n lini?te.
�?i duse o m�n? la piept, chicotind u?or.
-Vai, cum de nu mi-amdat seama?spuse ea amuzat?. �nc? nu m-am trezit!
R�se mai tare, atr?g�nd aten?ia angaja?ilor.
Am z�mbit, d�nd hainele v�nz?toarei.
-M? cam gr?besc...Locuiesc �n Mayfair. Poate m? vizitezi o dat?!
Am l?sat-o r�z�nd, ie?ind afar?, unde m? a?tepta Allan. Era amuzat, ca ?i cum ar fi auzit toat? discu?ia mea de re�nt�lnire.
R�njind, �mi fur? un s?rut ?i-mi ?opti seduc?tor:
-Tu, e?ti o adev?rat? diavoli??.
�l lu? pe Kyros ?i se �ndrept? spre ma?in?.
-A?a e mama, o mic? fiic? a Iadului... care dac? nu o s? �nceteze cu cup?r?turile, o s?-mi termine toate c?r?ile de credit.
Am puf?it sup?rat? la ultima replic?. Zg�rcitul! Abea dac? vizitasem 5 magazine ?i mi-a spus c? �l dor picioarele. La urm?toarele 5 �l durea portofelul. Oric�t le-am socotit, nu erau a?a de multe...
...hm...ce vrea?oricum nu pot s? bag Iadul �n criz? financiar? �ntr-o singur? zi...

*****************************************************
[/center]
Sadic_soul...ma bucur sa te uimesc din cand in cand...dar o sa vezi ca Mihail nu e tocmai ce pare(si inca habar n-am ce pare) nu o sa fie negativ, ca doar e din bolta cereasca, dar nici foarte pozitiv nu o sa fie, daca intelegi ce vreau sa spun...daca se poate intelege ceva ca sunt tare ametita...m-am trezit la 12 juma...oricum, o sa o ajute (cred!)
black_rose sunt incantata ca iti place...nu mai stiam daca mai citeste cineva si habar n-ai cat de bine imi pare ca ti-ai facut timp sa postezi. M-am chinuit ceva la verbe...nu sunt tocmai punctul meu forte, cat despre personaje...uf... o adevarata durere, desi nu stiu daca au iesit chiar ce am vrut
starnight, glad you drop by! am vazut ca si tu ai postat niste continuari si o sa-ti dau niste commuri imediat ce mai dau peste un calculator...probabil maine dimineata
daca vrei, spune-mi ce n-ai inteles si iti explic cu mare placere...stiu ca uneori am tendinta de a imbarliga totul...sunt asa o zapacita!
waiting for your comments, of course!
ciao:zuppy02:

[WinterSoul]

[center]*****************************************************

Am ajuns relativ repede �napoi acas?. �mi era pu?in groaz? ca Alice s? m? viziteze. Ce aveam s?-i spun? �n ziua �n care am plecat, i-am l?sat un singur mesaj: m? �ntorc acas?, Draco are nevoie de mine. Scurt ?i la obiect.
�ncercam f?r? succes s? m? pun �n situa?ia ei. Oare eu ce a? fi f?cut dac? ar fi disp?rut at�ta timp? Probabil m-a? fi dus p�n? la cap?tul lumii s? o g?sesc, ?i apoi�nu ?tiu�a? fi b?tut-o zdrav?n.
Am oftat p??ind peste pragul casei.
Nu trecuse chiar at�t de mult de c�nd p?r?sisem Londra. C�teva s?pt?m�ni�?i ce s?pt?m�ni!
Timpul era cel mai mare du?man al meu. �nainte pentru c? trecea prea repede, iar acum pentru c? refuza s? treac? suficient de repede.
G�ndeam �n perspectiv?�dac? ar fi trecut m?car c�teva luni de c�nd m? v?zuse ultima oar?, a? fi putut spune cu u?urin?? c? m-am m?ritat dintr-o dragoste nebun?. De ce nu? Americanii o fac tot timpul, disp?r�nd peste noapte �n Las Vegas.
M? �mpotmolisem.
Dar nu aveam de g�nd s?-l �ntreb pe el ce s?-i spun. Adic?�o minciun? puteam s? g?sesc ?i eu�cred.

*****************************************************

M-am certat cu Allan. Fir-ar el s? fie de drac �mpieli?at cu cenu?? �nloc de creier! Z?u a?a! Am �n?eles, la �nceput, c? Draco �?i pierduse min?ile (cum naiba am ajuns la a?a o concluzie?!). Dar dac? se �n?elase? Dac? eu m? �n?elasem? Dac? Allan era, �nainte de toate, doar un demon? ?i eu? Eu ce eram?
Trecusem prin acel ritual (sau ce o fi fost), dar nu m? sim?eam cu nimic mai diferit?. Fusesem aproape de moarte. Chiar moart? pentru c�teva momente. Acum, nu ar fi trebuit s?m? transform �n ceva monstruos? O creatur? diabolic? ce se furi?eaz? noaptea din cas? pentru a c?uta s�nge, pentru a omor� nevinova?i, pentru a-?i satisface poftele s?lbatice, primitive?
Eu nu eram. Nimic! Nici nu prea m�ncam. Adic?...m�ncam. Dar nu ca oamenii obi?nui?i. M�ncam miere. ?i at�t.
Doamne c�t m? �nnebunea gustul! Gustul acela dulce, pu?in �n?ep?tor, ce aluneca u?or, aproape la fel de pl?cut ca un s?rut, ca o atingere fin? a divinit??ii.
Mierea e pasiune. Adev?rat? pasiune. ?i m? ascundeam �n spatele ei de c�te ori aveam un motiv serios. Cum ar fi o ceart?...
�mpl�ntasem linguri?a �n borcanul golit pe jum?tate.
Carl f?cuse plinul, un dul?pior era umplut p�n? la refuz de borc?nele de miere. Era ciudat! Parte din proces? Mai bine nu mai tr?geam singur? concluzii. Mai tot timpul erau gre?ite!
Un cioc?nit puternic, hot?r�t r?sun? �n toat? casa. Carl era plecat, ?i oricum, el nu b?tea la u??. Cine putea fi? Insistasem ca Allan s? plece, undeva, oriunde,s? se calmeze (nu era chiar deloc dr?gu?, sau m?car acceptabil c�nd se enerva; �i cre?teau coarnele, ?i multe dintre tr?s?turile lui adev?rate erau...observabile), iar Kyros dormea.
Putea s? ne bombardeze ?i cu tancul, dac? vroia, Kyros nu se va trezi. Una dintre legile odraslelor nu tocmai de ras? pur?, cred, odihna �nainte de toate.
Nu-l invidiam...?i eu puteam.
Am deschis u?a f?r? s? m? uit pe vizor.
Am r?mas nemi?cat?, ?ocat?, prostit?.
P?rul blond, figura atletic?, ochii alba?tri, migdala?i. A? fi fost �nc�ntat? �n alte condi?ii s? m? fi vizitat, dar acum? De ce acum?! Era chiar...
-Kurt?am murmurat,ca o adiere de v�nt, surprins? ?i �ncordat? totodat?. Kurt Vonnegut...ce faci aici?
Fiecare mu?chi de pe chipul lui angelic era tensionat. P?rea �ngrijorat, avea cearc?ne vizibile sub ochi, iar alb?streala din ei era tulbure, ca o mare nelini?tit?. Sper c? nu din vina mea...
-M-a sunat Alice, mi-a r?spuns absent. Era...�ngrozit?. Unde ?i-e capul, Corisandra?

*****************************************************

[/center]