02-01-2009, 07:40 PM
Impreuna cu "editoarea" mea mitzuke am decis sa scriem un fic bazat pe viata de zi cu zi a liceenilor japonezi, insa intr-un mod comic. Sper sa va placa...
Capitolul 1.
In centrul capitalei tehnologiei moderne, Tokyo, se afla cea mai renumita academie pentru tinerii cu talente exceptionale desi nu le puteau folosi atata timp cat nu treceau peste cea mai mare provocare din viata lor...examenul de admitere. In fiecare an, la sfarsitul lunii iunie, directorul academiei creea o lista cu anumiti candidati ce urmau sa aibe sansa de a participa la acest examen. Putini stiau in ce consta aceasta provocare, pentru ca de fiecare data probele de admitere erau schimbate in functie de starea de spirit al directorului.
Festivalul Bunkasai se apropia mai repede decat razele solare, ramanand doar doua zile pana la inceputul festivalului. De fiecare data reprezentantii consiliului elevilor impreuna cu directorul scolii alegeau activitatile potrivite pentru acest eveniment in functie de propunerile elevilor, iar la final avea loc celebrul dans al focului fiind un joc stravechi si foarte raspandit printre cei tineri. Tricouri albe, tarabe cu mancaruri traditionale japoneze, casa groazei, spectacol de teatru, concertul, toate acestea urmau sa decoreze aleele academiei. Desi numai era nevoie de noi decoratiuni, atmosfera era deja incarcata de un strat gros de praf lasat in urma unei tornade pe nume Haruka Chou, eleva in anul doi ce ocupa rolul de presedinte al consiliului elevilor.
- Nu-mi vine sa cred, iar voi intarzia si apoi ma intreb de ce sunt obligata sa stau pana seara ...striga adolescenta in timp ce alerga cat putu de tare lasand in urma ei doar praf si haos. Stomacul incepea sa anunte lipsa micului dejun, a cerealelor cu lapte sau a feliilor de paine prajita cu gem de caise. Oboseala devenea mai apasatoare la fel si senzatia unor greutati legate de glezne. Foarte rar exista sansa ca ea sa ajunga la timp la ore si din nefericire era constienta de acest lucru. Toti cei care ii stateau in cale trebuiau sa se fereasca repede sau riscau sa faca cunostinta cu pamantul.
Cu toate acestea ceilalti o iertau pe adolescenta cu parul rosu precum focul si ochii caprui precum scoarta unui cires deoarece totul facea parte din rutina zilnica. Uniforma parea ca a fi croita special pentru ea, desi nu ar fi fost o surpriza pentru ceilalti, doar era vorba despre fiica directorului scolii. Insa barfele nu o atingeau pe adolescenta, nimic nu-i putea spulbera fericirea fiindca urma sa ajunga la scoala inainte de inchiderea portilor.
- Am reusit...sunt cea mai buna la alergat.Cred ca ar trebui sa particip la proba de jogging, spuse Haruka zambind si topaind precum un iepure in timp ce isi facea deja planuri pentru seara ce urma, gandindu-se la cel mai renumit karaoke din oras unde urma sa petreaca cateva ore alaturi de prietenii ei.
Fericirea ei insa fu distrusa in numai cateva secunde, cand se vazu cu fata lipita de gradelele portii in timp ce persoana pe care o ura cel mai mult zambea sarcastic uitandu-se inspre ea. Isi indeparta chipul sensibil de langa tevile reci de metal frecand cu degetele cucuil de la frunte.
- Un sfat prietenesc Haruka Chou, mai micsoreaza orele din somnul de frumusete. Nu te vei transforma in vrajitoare daca dormi mai putin !se auzi o voce de langa coltul din dreapta a portii. Se apropie de tanara si isi rezema cotul de una dintre bare privind-o in ochi cu dispret si zambind sarcastic.
Tonul pe care il folosea devenea pe zi ce trece tot mai agasant reusind de fiecare data sa-i puna la incercare nervii adolescentei. Oricine isi putea da seama ca aceasta creatura numita om nu avea altceva de facut decat sa necajeasca o faptura gingasa si adormita precum Haruka.
- Oni...De ce iti place sa ma torturezi in fiecare zi ? suspina ea in timp ce lacrimile fierbinti incepeau sa curga pe obrazul imbujorat. Lacrimile continuau sa cada pe asfalt precum picaturile unei ploi calde de vara. Suspinele ei alungau linistea ce se asternuse in curtea scolii si in afara ei.
- Buna incercare...dar la mine nu au efect lacrimile de crocodil, raspunse tanarul cascand de plictiseala in timp ce-si ridica geanta de jos fara sa-si ia ramas bun de la fata.
Niciodata planul numit « lacrimile printesei » nu esua, in special cand era vorba de tatal ei,dar tot ce are un inceput are si un sfarsit si era timpul ca si orgoliul demonului Kazuma Atsushi sa fie spulberat. Deja trecuse 3 luni de cand acest monstru se transferase si reusise sa castige ura ei eterna.
- Bucura-te cat poti oni...cine rade la urma rade mai bine, sopti furioasa indreptandu-se spre locul ei secret de unde se strecura in curte in cazul in care intarzia. Simtea cum nori negri se adunau deasupra ei prevestind o furtuna cu traznete si tunete.
Din nefericire si acest conflict facea parte din viata ei de liceana desi tot ce isi dorea era ca oni Kazuma sa dispara definitiv din prezentul si viitorul ei. Ajungand in clasa, Haruka navali peste cea mai buna prietena a ei incepand sa-si spuna necazul cu scopul de a gasi impreuna o solutie.
- Stai sa pricep ! Atsushi a inchis poarta exact cand voiai sa intri desi nu se sunase ? spuse Reiko concentrandu-se asupra manuscrisului de pe banca ei pe care trebuia sa-l aranjeze pana la pauza de masa. Conflictul dintre cei doi era foarte potrivit pentru o piesa de teatru in care ei sa joace rolul unor comedianti, cel putin asa credea lidera clubului de teatru.
- Nu este deloc amuzant, Reiko ! Trebuie sa gasim o modalitate de-al pedepsi altfel vor exista si alte victime in aceasta scoala, si continua sa loveasca cat putu de tare cu pumnii de banca. Se comporta mai rau decat un copil de 5 anisori caruia i se furase jucaria, dand din maini si din picioare incercand sa-i atraga atentia prietenei ei.
- Cred ca te descrie perfect ! si lasa pe banca fetei un desen ce o reprezenta in varianta chibi. Continuand sa rada se aseza in banca scotandu-si manualul pregatindu-se de asemenea pentru doua ore de somn alaturi de profesorul de matematica.
Fata iritata se ridica lua bucata de hartie si se indrepta spre el rupand desenul in mii de bucatele lasandu-le sa cada . Cu un gest de adolescenta fitoasa, ii intoarse spatele continuand sa-l priveasca cu coada ochilui pentru ai observa gesturile. La un moment dat numele lor rasuna in toata incaperea atragand atentia tuturor.
-Haruka Chou...Kazuma Atsushi...sunteti chemati in biroul directorului !
Mii de fluturasi dansau in stomacul adolescentei si nu din cauza ca era indragostita ci din cauza fricii. Se pare ca tatal ei aflase deja ca lumina vietii lui intarziase din nou la ore. Cascand ,dusmanul ei se ridica din banca si se apropie de iesire oprindu-se pentru cateva secunde parasind apoi clasa. Enervata de modul lui de a o ignora, iesi precum o vijelie din clasa alergand cu nerabdare spre biroul tatalui ei nestiind ce surprize neplacute o pandeau. Ajungand la destinatie, batu cu putere in usa ca si cum pe cealalta parte se afla Raiul si intra in camera unde un barbat blond cu ochi albastri ii astepta.
- Copii am nevoie de ajutorul vostru. Vreau sa jucati rolul lui Romeo si Julieta ! ,spuse directorul in timp ce ochii ii sclipeau de fericire.
La auzul acestor vorbe, Haruka si Kazuma se priveau buimaciti , incercand sa inteleaga mesajul directorului. Dorinta domnului parea prea lipsita de infomatii, se pare ca nu stia de conflictul dintre cei doi elevi.
- Poftim ?! Rasunara doua voci hotarate, umpland golul lasat de linistea ambientala ce se asternuse in urma cu cateva minute.
Personaje:
Haruka Chou: http://i225.photobucket.com/albums/dd215...amaki3.jpg
Kazuma Atsushi: http://i106.photobucket.com/albums/m249/...6d8dr3.jpg
Reiko Kiseki: http://i106.photobucket.com/albums/m249/...ekijpg.png
PS: mesaj de la mitzuke "daca e vre-un post spam il mananc pe ala...". nu stiam ca e canibal :| in concluzie mare atentie.
Capitolul 1.
In centrul capitalei tehnologiei moderne, Tokyo, se afla cea mai renumita academie pentru tinerii cu talente exceptionale desi nu le puteau folosi atata timp cat nu treceau peste cea mai mare provocare din viata lor...examenul de admitere. In fiecare an, la sfarsitul lunii iunie, directorul academiei creea o lista cu anumiti candidati ce urmau sa aibe sansa de a participa la acest examen. Putini stiau in ce consta aceasta provocare, pentru ca de fiecare data probele de admitere erau schimbate in functie de starea de spirit al directorului.
Festivalul Bunkasai se apropia mai repede decat razele solare, ramanand doar doua zile pana la inceputul festivalului. De fiecare data reprezentantii consiliului elevilor impreuna cu directorul scolii alegeau activitatile potrivite pentru acest eveniment in functie de propunerile elevilor, iar la final avea loc celebrul dans al focului fiind un joc stravechi si foarte raspandit printre cei tineri. Tricouri albe, tarabe cu mancaruri traditionale japoneze, casa groazei, spectacol de teatru, concertul, toate acestea urmau sa decoreze aleele academiei. Desi numai era nevoie de noi decoratiuni, atmosfera era deja incarcata de un strat gros de praf lasat in urma unei tornade pe nume Haruka Chou, eleva in anul doi ce ocupa rolul de presedinte al consiliului elevilor.
- Nu-mi vine sa cred, iar voi intarzia si apoi ma intreb de ce sunt obligata sa stau pana seara ...striga adolescenta in timp ce alerga cat putu de tare lasand in urma ei doar praf si haos. Stomacul incepea sa anunte lipsa micului dejun, a cerealelor cu lapte sau a feliilor de paine prajita cu gem de caise. Oboseala devenea mai apasatoare la fel si senzatia unor greutati legate de glezne. Foarte rar exista sansa ca ea sa ajunga la timp la ore si din nefericire era constienta de acest lucru. Toti cei care ii stateau in cale trebuiau sa se fereasca repede sau riscau sa faca cunostinta cu pamantul.
Cu toate acestea ceilalti o iertau pe adolescenta cu parul rosu precum focul si ochii caprui precum scoarta unui cires deoarece totul facea parte din rutina zilnica. Uniforma parea ca a fi croita special pentru ea, desi nu ar fi fost o surpriza pentru ceilalti, doar era vorba despre fiica directorului scolii. Insa barfele nu o atingeau pe adolescenta, nimic nu-i putea spulbera fericirea fiindca urma sa ajunga la scoala inainte de inchiderea portilor.
- Am reusit...sunt cea mai buna la alergat.Cred ca ar trebui sa particip la proba de jogging, spuse Haruka zambind si topaind precum un iepure in timp ce isi facea deja planuri pentru seara ce urma, gandindu-se la cel mai renumit karaoke din oras unde urma sa petreaca cateva ore alaturi de prietenii ei.
Fericirea ei insa fu distrusa in numai cateva secunde, cand se vazu cu fata lipita de gradelele portii in timp ce persoana pe care o ura cel mai mult zambea sarcastic uitandu-se inspre ea. Isi indeparta chipul sensibil de langa tevile reci de metal frecand cu degetele cucuil de la frunte.
- Un sfat prietenesc Haruka Chou, mai micsoreaza orele din somnul de frumusete. Nu te vei transforma in vrajitoare daca dormi mai putin !se auzi o voce de langa coltul din dreapta a portii. Se apropie de tanara si isi rezema cotul de una dintre bare privind-o in ochi cu dispret si zambind sarcastic.
Tonul pe care il folosea devenea pe zi ce trece tot mai agasant reusind de fiecare data sa-i puna la incercare nervii adolescentei. Oricine isi putea da seama ca aceasta creatura numita om nu avea altceva de facut decat sa necajeasca o faptura gingasa si adormita precum Haruka.
- Oni...De ce iti place sa ma torturezi in fiecare zi ? suspina ea in timp ce lacrimile fierbinti incepeau sa curga pe obrazul imbujorat. Lacrimile continuau sa cada pe asfalt precum picaturile unei ploi calde de vara. Suspinele ei alungau linistea ce se asternuse in curtea scolii si in afara ei.
- Buna incercare...dar la mine nu au efect lacrimile de crocodil, raspunse tanarul cascand de plictiseala in timp ce-si ridica geanta de jos fara sa-si ia ramas bun de la fata.
Niciodata planul numit « lacrimile printesei » nu esua, in special cand era vorba de tatal ei,dar tot ce are un inceput are si un sfarsit si era timpul ca si orgoliul demonului Kazuma Atsushi sa fie spulberat. Deja trecuse 3 luni de cand acest monstru se transferase si reusise sa castige ura ei eterna.
- Bucura-te cat poti oni...cine rade la urma rade mai bine, sopti furioasa indreptandu-se spre locul ei secret de unde se strecura in curte in cazul in care intarzia. Simtea cum nori negri se adunau deasupra ei prevestind o furtuna cu traznete si tunete.
Din nefericire si acest conflict facea parte din viata ei de liceana desi tot ce isi dorea era ca oni Kazuma sa dispara definitiv din prezentul si viitorul ei. Ajungand in clasa, Haruka navali peste cea mai buna prietena a ei incepand sa-si spuna necazul cu scopul de a gasi impreuna o solutie.
- Stai sa pricep ! Atsushi a inchis poarta exact cand voiai sa intri desi nu se sunase ? spuse Reiko concentrandu-se asupra manuscrisului de pe banca ei pe care trebuia sa-l aranjeze pana la pauza de masa. Conflictul dintre cei doi era foarte potrivit pentru o piesa de teatru in care ei sa joace rolul unor comedianti, cel putin asa credea lidera clubului de teatru.
- Nu este deloc amuzant, Reiko ! Trebuie sa gasim o modalitate de-al pedepsi altfel vor exista si alte victime in aceasta scoala, si continua sa loveasca cat putu de tare cu pumnii de banca. Se comporta mai rau decat un copil de 5 anisori caruia i se furase jucaria, dand din maini si din picioare incercand sa-i atraga atentia prietenei ei.
- Cred ca te descrie perfect ! si lasa pe banca fetei un desen ce o reprezenta in varianta chibi. Continuand sa rada se aseza in banca scotandu-si manualul pregatindu-se de asemenea pentru doua ore de somn alaturi de profesorul de matematica.
Fata iritata se ridica lua bucata de hartie si se indrepta spre el rupand desenul in mii de bucatele lasandu-le sa cada . Cu un gest de adolescenta fitoasa, ii intoarse spatele continuand sa-l priveasca cu coada ochilui pentru ai observa gesturile. La un moment dat numele lor rasuna in toata incaperea atragand atentia tuturor.
-Haruka Chou...Kazuma Atsushi...sunteti chemati in biroul directorului !
Mii de fluturasi dansau in stomacul adolescentei si nu din cauza ca era indragostita ci din cauza fricii. Se pare ca tatal ei aflase deja ca lumina vietii lui intarziase din nou la ore. Cascand ,dusmanul ei se ridica din banca si se apropie de iesire oprindu-se pentru cateva secunde parasind apoi clasa. Enervata de modul lui de a o ignora, iesi precum o vijelie din clasa alergand cu nerabdare spre biroul tatalui ei nestiind ce surprize neplacute o pandeau. Ajungand la destinatie, batu cu putere in usa ca si cum pe cealalta parte se afla Raiul si intra in camera unde un barbat blond cu ochi albastri ii astepta.
- Copii am nevoie de ajutorul vostru. Vreau sa jucati rolul lui Romeo si Julieta ! ,spuse directorul in timp ce ochii ii sclipeau de fericire.
La auzul acestor vorbe, Haruka si Kazuma se priveau buimaciti , incercand sa inteleaga mesajul directorului. Dorinta domnului parea prea lipsita de infomatii, se pare ca nu stia de conflictul dintre cei doi elevi.
- Poftim ?! Rasunara doua voci hotarate, umpland golul lasat de linistea ambientala ce se asternuse in urma cu cateva minute.
Personaje:
Haruka Chou: http://i225.photobucket.com/albums/dd215...amaki3.jpg
Kazuma Atsushi: http://i106.photobucket.com/albums/m249/...6d8dr3.jpg
Reiko Kiseki: http://i106.photobucket.com/albums/m249/...ekijpg.png
PS: mesaj de la mitzuke "daca e vre-un post spam il mananc pe ala...". nu stiam ca e canibal :| in concluzie mare atentie.
![[Imagine: Untitled-1.png]](http://i106.photobucket.com/albums/m249/kyrra-yunna/Untitled-1.png)
![[Imagine: sigdn.jpg]](http://i252.photobucket.com/albums/hh24/ana_serbanescu/sigdn.jpg)
![[Imagine: 127954537375290.jpg]](http://i955.photobucket.com/albums/ae33/PinkBizarretard/127954537375290.jpg)
![[Imagine: chestia.png]](http://i267.photobucket.com/albums/ii304/yulobo/chestia.png)
![[Imagine: ObeyMe.jpg]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/ObeyMe.jpg)
