Twice temptation [yaoi]

[MisS.sAdiStic]

hi hi..cum sa nu-mi placa... super capitolu :P sti..sa fiu sincera nu prea imi place aparitia fetei..ar putea sa se puna intre Akito si Shimizu :grr: ...sa le strice micutul joc...nu vreu asta. Sper sa dispara cat mai repede din peisaj si sa nu se mai intoarca..ca de nu..o omor :die:. :D
Dar te rog sa faci si tu cap mai lungi..ma intristez cand vad ca am terminat de citit..ca ma omoara suspansu...vreu sa aflu cat mai repede ce se intampla...asa ca sa pui repede urmatorul cap :P
Succes si spor la scris!

[mikaru]

next`

Afara inca se auzea cantecul amar al ploii ce parca incepea totusi sa se piarda printre zgomotele orasului. Cerul capata o culoare cenusie, iar soarele statea intr-un colt al taboului dupa multi nori negrii ce il tineau prizonier in abisul sters. Si parca o atmosfera asemanatoare se prelinse prin camera unde se aflau cei trei, fiecare intr-o alta stare. Blondina sosise doar de cateva minute din baie, imbracata in tricoul alb si lung ce ii accentua formele gingase dar totusi putin rusinata de cele intamplate, cerandu-si pentru a mia oara scuze de deranj. Akito reusi sa o potoleasca intr-un fel sau altul, explicandu-i ca nu este vorba de nici un deranj. Acesta incepu sa ii puna intrebari prietenesti, macar pana ploaia inceta cu totul, iar tanara prin micile balbaieli ii raspundea cu sinceritate. Pe de alta parte, Shimizu ii privea tacut in timp ce discutau, se simtea scos total din peisaj ca si cum ar fi fost invizibil. Numai cand o vedea pe fata cum se inroseste din cauza fratelui sau, parca privirea i se fixa catre tavan, asteptand sa ii cada o mitraliera in mana, lucru care spre nefericirea lui nu avea sa pice vreodata.
-Akito-san este o persoana asa draguta..ma bucur ca sunteti bland cu mine. Imi..imi era frica ca o sa va suparati. Totusi, si ii aparu un mic zambet pe buze, am uitat sa zic ca ma voi muta alaturi. Chiar maine eu si fratele meu ne instalam. O sa fim bucurosi sa avem vecini asa..draguti.., sopti fata indreptandu-si privirea spre roscat care, la auzul replicii, nici de respirat nu ii mai era aminte.- Ma scuzati..cum...va cheama ?.... insa baiatul nu o auzi, neintentionat sau..intentionat. Domnule...."Domnul Pervers care a intrat in baie peste mine"...cum...va cheama ?
Roscatul se trezii la realitate, calcat pe coada de replica fetei.
-Ce fel de porecla mai e si...!--- insa lasa tonul moale cand isi aminti ca e doar o fata inocenta pe dinafara "~si diabolica pe dinauntru~ cum isi spuse el" ce putea sa se sperie usor. Um..vreau sa zic..ma numesc Shimizu, i-o taie scurt fara sa o priveasca in ochi.
Tarana nu mai spuse nimic, dupa 2 secunde afisa un zambet dulce si o privire amuzata de tresarirea baiatului.
In tot acest timp, privirea lui Akito cobora spre picioarele fetei, unde niste vanatai ciudate ii acapara atentia. Se prelingeau usor pe genunchii ei pana intr-un anume punct. Apoi vazu ca si pe mana stanga are una destul de urata. De unde le avea ? Ce i s-a intamplat ? Mai bine nu vorbea despre asta, chiar daca era foarte neobisnuit.
Hana-chan il studie cateva clipe pe roscat apoi se uita uimita la Akito care isi feri privirea de unde o avea. Dupa ce se holba indelung la amandoi, intreba curioasa:
-Sunteti cumva.....gemeni ? Adica..doar culoarea parului si a ochilor este diferita la voi...totusi cam greu de observat...
-Da. Suntem gemeni, veni raspunsul lui Akito, din pacate, continua acesta privindu-si fratele cu coada ochiului, care facea acelasi lucru.
Blondina ii privi si ea putin confuza dar nu dadu mare atentie. Soarele isi regasi libertatea pe cer, aruncandu-si razele placute peste oras. Raze care patrunsera si in incapere, captand atentia fetei pierduta pentru un moment prin ochii celor doi.
-Cred ca..este timpul sa plec..multumesc pentru tot.
Isi aseza hainele inca ude in micul rucsac ce il avusese cu ea in tot acest timp. Akito se oferi imediat sa o conduca pana la usa, in timp ce Shimizu criza de gelozie cand ii observa comportamentul fata de tanara. Chiar si zambetul neobisnuit ce cu greu isi face aparitia pe chipul lui il facea gelos, mai rau decat pe un copil. Roscatul o saluta pe blondina in ultimele secunde cu jumatate de gura. Tanarul inchise usa, privindu-si fratele ratacit pe Pluto.
-Hn...ce ai patit ? Parca cineva ti-a golit capul..defapt..oare de ce mai zic "parca" ?
-Ce incerci sa ironizezi "Mister GentleMan with the girls" ?
-Absolut nimic..., spuse el indreptandu-se spre canapea pentru a se uita la televizor. Si apropo deschide geamul sa intre aerul proaspat..ceva ceva radiaza din tine ce ma sufoca deja.
Roscatul se inrosi putin, rosu pe dinafara, "rosu de nervi" si pe dinantru. Jucandu-se cu inocenta unei fete drept in fata lui parca era tortura curata. Si ii veni prima idee in minte, care sigur o considera cea adevarata:" O facea intentionat".
Akito incepu sa schimbe haotic programele de la televizor, parca alergand dupa butoanele telecomenzii la ce ameteala il cuprinse. Chiar si asa, tot cu gandul la acele vanatai era si la cum sa isi continue planul. Shimizu se aseza si el vrand-nevrand langa acesta, pentru ca nu isi gasea prea mult starea. Dupa mult gandit, si multe hotarari intoarse si neintoarse, Akito deschise gura, intreband:
-Hei..tu...ai vazut ce vanatai avea pe picioare...? Ce crezi ca i s-a intamplat ?
-"Deci se uita si la picioarele ei..." Nu am vazut...eu nu sunt genul de baiat care se holbeaza la formele unei persoane. Si totusi...de ce mi-ar pasa de o fata ce o cunosc doar de aproximativ o ora ?
-Hei

[nolazy]

Este a-2a oara cand citesc fic-ul tau..il ador !!
Imi place mult relatia dintre cei doi o//o.. desi am impresia ca Akito se cam joaca cu focul provocandu-si fratele :D
Din cate am vazut si el tine la Shimizu mai mult decat la un frate..
Acea fata nou venita nu-mi inspira nimic bun.. parca vad ca o sa se bage intre ei si cred ca o sa ajunga sa ma enerveze ingrozitor..:??
Ce pot sa mai spun? Astept cu nerabdare urmatorul capitol...sper sa nu dureze mult pana il vei posta:D
:bye:

[mikaru]

Sentiment incurabil

Ramas pe canapeaua din sufragerie, Shimizu privea aiurea podeaua, in timp ce mintea sa era adancita printre ganduri. Comportamentul lui Akito era mult mai diferit decat cel de dinainte. Parca sufletul i se deschise lui, cat si sentimentele se exprimau, chiar si asa nu in totalitate. Cele intamplate mai devreme dovedeau multe lucruri. Insa acest lucru il facuse pe baiat sa isi dea seama ca fratele sau poate detinea in suflet macar o mica parte din iubirea ce i-o poarta el. Si asta l-ar face tare fericit, ar fi radiat de bucurie.
-Macar...
Sunetul cheilor de la usa il trezi pe tanar din visare. Se parea ca Akito voia sa paraseasca apartamentul. Nu il putea lasa sa plece exact cand mai avea putin si putea sa ajunga in sufletul sau. Repede, alergase catre hol, prinzandu-l pe baiat de mana exact cand voia sa iasa pe usa.
-Nu pleci nicaieri..
Akito il privi ciudat, incercand sa isi ia mana inapoi.
-Serios acum…fac ce vreau..nu esti mama ! Da-mi drumul..
-Nu…nu pleci.., continua el sa sopteasca, lipindu-l de usa semi-deschisa, incat o inchise total. Akito incepuse sa se sperie, mana care il strangea nu voia sa dea drumul, dar nici sa slabeasca stransoarea. Chiar cand ar fi vrut sa scape de atmosfera din apartament si mai mult de la rusinea ce il cuprinse, acum ideile se pierdusera si garda incepea sa se lase din ce in ce mai jos.
-Nu sunt mama ta…sunt fratele tau. Si daca sunt fratele tau putin mai mare, trebuie sa ma asculti. Pe mine, persoana care spre socul tuturor si al meu, m-am indragostit de tine, acelasi sange ca si al meu. Chiar si asa, nu imi pasa ce ar spune lumea, pentru ca te iubesc si asta e singurul sentiment caruia ii ofer o mare atentie. Insa…se pare ca intr-un final..tot eu voi fi cel ce sufera daca tu fugi…fugi..si fugi. Poti sa simti ceva pentru mine, pentru un romantic incurabil ?
Vorbele sale fusesera pline de sinceritate si caldura, incat il facu pe tanarul din fata sa sa se inroseasc grozav. Vazandu-l ca nici nu mai stie cum il cheama, roscatul isi dadu seama ca intentionat, nu i se va oferii nici un raspuns la intrebare. Insa se inselase, deoarece Akito incerca din rasputeri sa isi caute cuvinte ce pur si simplu nu voiau sa iasa din gura.
-Eu…cred…vreau sa zic...
Buzele tremurate nu-si duceau fraza pana la capat. Era pierdut total, arata mai rau decat daca ar fi fost in fata unui public imens si ar fi trebuit sa interpreteze un rol. Roscatul il privea curios, asteptand vorbele care nu aveau sa mai fie spuse. Timp de cinci minute, Akito inghitea doar in sec, pierzandu-si banda ideilor. Ar fi vrut sa spuna ce simte si el, sa-i raspunda la intrebare cu aceasi sinceritate, dar nu putea. Shimizu ar fi asteptat o vesnicie, dar observandu-l atat de tacut, parca ar fi vrut sa renunte de a-l mai tortura psihic. Isi inchise ochii, in timp ce suvitele rosii ii acoperea fruntea si privirea neexpresiva.
Akito il privi lung, stia ca fusese vina “curajului” sau esuat. Hotarat si inca putin euforic, se ridica incet pe varfuri, apropiindu-si chipul de al baiatului ce nu observase acest lucru, deoarece ochii sai albastrii erau inchisi. Cu o usoara ezitare la inceput, din cauza batailor inimii ce accelerasera, reusi sa ii acapareze buzele intr-un sarut, trezindu-l din gandire. Ii era teama ca agitatia din pieptul sau putea fii auzita. Si de respirat in preajma lui, ii era frica. Atata spaima incat isi dadu seama singur cat de indragostit devenise cu atata usurinta. Mana roscatului trecuse sub barbia lui, prelungind sarutul incat ii taiase respiratia. Saruturile continuara, unul mai pasional decat altul, iar fermuarul de la hanoracul tanarului se lasa cat mai jos, aproape dezgolindu-i umerii firavi. Roscatul isi puse o mana la spatele lui, luandu-l in brate pe sus.
-Hei…da-mi…da-mi drumul...
-Nici gand. Spuse el intinzandu-l pe canapeaua din sufragerie, printre pernele mici colorate. Shimizu ramases uimit cand simti cureaua de la pantaloni cum era desfacuta de mainile fratelui sau. Il privi mirat, iar acesta cu ochii semi-deschisi, lasa hanoracul sa alunece de pe canapea.
-Pentru asta..te voi trata ca pe un baiat..nu ca pe o fata cum imi propusesem…, spuse tanarul incepandu-si jocul cu corpul fratelui sau care nu il oprea, dimpotriva, ii fura saruturi cand reusea sa se apropie de chipul sau si ii musca buzele cu dorinta. Insa se lasase mai moale cand simti mana baiatului prin pantalonii sai, explorand acea zona sensibila. Il implora sa se opreasca, prea tarziu insa, se trezi fara haine pe el. Fiecare particica a corpului sau fusese mangaiata cu saruturi, pe bust si in zona gatului se observau usoare urme de la ele, fapt ce dovedea ca era marcat. In totalitate satisfacut, isi lipi mana cu a sa, strangand-o puternic cand se simti inauntru lui. Akito scapa un sunet de placere, ce il acoperi repede cu una din perne, iar lacrimile de la durere isi facura aparitia. Ii ridica privirea, stergandu-i lacrimile cu saruturi mici, apoi il cuprinse in bratele sale, lasandu-l sa se linisteasca. Hotarase sa se opreasca, dupa un ultim sarut lung.
-Ai fost dragut…dragut Akito dragut..
Akito nu putea nega, ii placea sa isi lase corpul pe mana lui Shimizu, chiar daca inca i se parea putin ciudat. Nu ii raspunsese nici acum la intrebare, totusi uneori un singur gest poate dovedi mult mai mult decat simple cuvinte.
-----------------------------------

traditionalul si traditionalul -> scuzati greselile de tastare [nu m-am uitat daca sunt T.T]--[si ca e scurt ><]

[Alysu]

Deci m-am hotarat sa citesc si eu acest fic... Sa stii ca m-a captivat subiectul(daca il pot numi subiect, caci acum chiar nu imi vine in minte cum sa il numesc XD) acestui fic: brother x brother. Eu ador acest gen de fic, iar al tau chiar m-a cuprins. Acum nu ma pun sa comentez fiecare capitol (ar dura prea mult XD) spun pe scur: mi-a placut cum ai inceput, faza din bucatarie a fost totala :perv:, iar acum ca a aparut Hana pe "micile ecrane", chiar ma enerveaza, desi stiu ca Akito nu se va uita niciodata la ea, dar ea la el da. Imi place relatia celor doi, cum se iubesc ei, desi sunt frati. Iar in ultimul capitol, a fost superb, cum a prins curaj si l-a sarutat pe Shimizu. Desi nu vreau sa intervina Hana intre ei, si vanataile de pe ea zic ca sunt ciudate... Greseli nu cred ca am vazut in niciun capitol, si sper sa postezi cat mai repede, caci eu astept cu sufletul la gura. Si daca ai putea sa le faci un pic mai lungi, acum nu iti ordon, doar daca ai putea, dar daca nu, atunci e bine si asa. Astept si gambate la scris. *chuu*:bye:

[Kali?!]

M-am apucat sa citesc si eu capitolele la recomandarea unei prietene :)) Ma apuc sa citesc. Si,...
Afirm cu bucurie ca iti ador fic-ul: imi place la nebunie descrierea ta coerenta. Nici nu ai greseli in exprimare O.o Foarte tare!
Mi se pare interesanta ideea. Ce am mai ras cand a intrat peste fata aia :|=))
Intr-adevar, imi place. Daca ar fi sa-ti dau o nota de la 1 la 10, as face exceptie si ti-as da 11 O.o
Da, superb. Tine-o tot asa!

[nolazy]

Frumos, frumos, frumos :love:
Ah cat de mult imi plac baietii astia doi :X. Sunt simpatici si ma bucur ca Akito nu mai opune rezistenta..Dar presimt ca o sa existe multe "peripetii" in relatia lor.
Shimizu este dupa parerea mea cel mai dulce..mult prea dulce :chuu:
Astept nextu . Repede!! :))
Bye bye :bye:

[dark_angel_princess]

chiar nu m-am gandit ca actiunea va evoluat in acest sens. (interesant). :yes: e o idee destul de interesanta si originala!FELICITARI! :love: chiar imi place foarte mult acest fik si abia astept sa citesc continuarea! :love: :love:
Imi place foarte mult cum l-a tratat Shimizu pe Akito si ca cel din urma a acceptat intr-un fel situatia creata! :pls: Sincer chiar nu ma asteptam la aceasta pasiune ascunsa a unuia fata de celalalt.continua tot asa! :pls: :pls:
:bye: :bye:

[mikaru]

yeh arigato' minna-san *gives hugs*
------------------------------
Curatenie! My love...

Urmatoarea zi s-a infatisat cu repeziciune, iar fiindca era perioada primaverii, oamenii, in special femeile, isi incepeau curatenia de primavara. Lumina de afara indeparta intunericul din camera. Aflat pe acesi canapea, in bratele calde ale roscatului, Akito isi deschidea ochii pierduti in lumina ce intra prin perdea. Un stranut usor il l-a facut sa isi lase capul in pieptul fratelui sau, ca nu cumva sa fie auzit. Iar Shimizu, inca adormit, il apropie mai mult de el, probabil fiindca i s-a facut un usor frig Invatatura de minte pentru amandoi sa nu mai doarma (prea mult)….dezbracati. Trezit total din ameteala somnului, baiatul a vrut sa se ridice de acolo, desigur dupa o lupta aproape nereusita cu mana roscatului, ce nu voia sa ii dea drumul la talie. – Si cand dormea avea aceleasi intentii.
Vazandu-se in sfarsit liber, s-a dus sa faca un dus pentru limpezirea gandurilor incurcate din capul sau. Dar mai mare fusese socul pentru el cand realizase ca este total dezbracat. Incercand sa uite ce s-a intamplat seara trecuta, rasfatandu-se cu apa semi calda a dusului, in timp ce o mica durere isi facuse aparitia prin tot corpul.
-Firar sa fie. Il urasc..pur si simplu il urasc ! tipa incruntat in baie, insa isi schimba repede expresia fetei fiindca stia ca zice numai prostii.
Dupa ce nimerise primul prosop la mana, se imbracase cu tricou negru-verde si niste pantaloni trei-sferturi gri. A inceput sa caute cutia de leucoplaste probabil ratacita prin biroul fratelui sau. Rusinea il invadase mai devreme cand s-a privit in oglinda. Nenumarate semne de la muscaturile ce le-a primit cu atata lacomie, incat nici nu indraznea sa se uite la propria reflectie. Victorie totusi, si-a gasit "salvarea" intr-un sertar mai vechi, care l-a facut sa tuseasca de la praful ce iesea din el.
-Doamne dar sta in biroul asta blestemat 24 de ore din 24 si nu e in stare sa isi faca putina curatenie pe aici ? Nu mai are scapare…
Roscatul aparuse si el semi-imbracat in pragul usii, trezit de la zgomotul provocat prin birou, dar mai mult cel din baie. Un ras prostesc l-a apucat cand si-a vazut fratele plin de leucoplaste.
-Tu de ce razi? intreba acesta pe jumatate bonsumflat.
-Trei leucoplaste pe gat..alte 5 pe brate..unu pe obraz…probabil fiindca arati ca o mumie, insiruise el motivele apoi continua cu un mic ranjet in coltul gurii.- Nici nu vreau sa-mi imaginez ce minuni se mai afla si sub..hainele tale.
-Termina pervers batran! Si spune-mi doar..a cui ii este vina ? Sa auzim sa auzim..
-Da..a mea a mea—recunoscuse vesel, apoi se apropie de el. Dar chiar si asa ma simt al naibii de mandru...pentru un.."pervers batran".
Un rosu vag ii colora obrajii tanarului "mumie" si se accentua cand se simtii sarutat. Cu fata inocenta si bandajele proaspat pictate pe el, ii era asa scump roscatului, incat ar fi continuat asa, din nou, fara sa se gandeasca cat il tinuse noaptea treaz. Insa se razgandise inainte de a face ceva gresit, sa-l lase sa respire, grabitul lucrurilor putea sa il zapaceasca pe Akito mai rau decat era. Cu greu i-a dat drumul din stransoare buzelor, facand pasi spre rafturile bibliotecii din spatele scaunului. Praful sarise cand ridica o carte din biblioteca, de parca nu mai atinsese acel loc de 100 de ani.
-Cred ca trebuie sa fac curat..candva.
-Candva ? intreba Akito trezit din visarea sarutului. Nici un candva,ci acum. Vei face curat in birou si in sufragerie iar eu ma voi ocupa de bucatarie si hol. Baia si camera noastra o vom face impreuna, s-a inteles ?
-S-a inteles sa traiti, domn sergent. Dar nu e corect...nu mai bine le facem pe toate impreuna? Eu sunt mai nepriceput din fire... Imi dai tu lectii! se prefacuse el cu o fata de ingeras, dar esuase fiindca Akito era greu de convins.
Cu chin si cu vai isi incepuse experimentatul unei curatenii pe care nu o mai facuse de secole in biroul sau. Nici el nu stia cum a reusit sa gaseasca cateva dosare imense, pline de acte si chitante, jumatate deja trecute de termen. Dupa ce le studie putin cu privirea, oftase prostesc in sinea lui.
-Eh si eu ma certam cu postasul ca nu imi aducea factura de la banca...saracul acum il compatimesc.
Curios din fire, observase un plic pe un raft de mai sus, probabil altul plin de facturi. Insa nu apucase sa il ia, fiindca Akito venise in birou, din cap pana in picioare mai rau decat era inainte. Pe obrajii lui se observau doua zgarieturi ce lasasera o urma de sange, si degetele ii erau la fel de sangerii.
-Ce ai mai facut de data asta ?
-Nu intreba... Imi poti da te rog cutia cu leucoplaste ?
-Te ajut eu..nu e nevoie..
Shimizu se apropie de el, avand grija de degetele sale, cu ajutorul limbii, eliminand urmele de sange ce se prelingeau pe ele. Folosise o metoda rusinoasa pentru tanar, fiindca se facuse rosu in obraji mai rau decat sangele de mai devreme. Cand roscatul se apropie si de obrazul lui, cu aceasi intentie, Akito il oprii imediat, parca parca iesit din priza.
-Nu! Gata.. Ajunge, sunt bine..ma pot descurca si singur..
-Nu-ti place ? venise intrebarea tanarului, una caruia baiatul nu ii putea gasi vreun raspuns pe moment, nici-atat vreunu sincer nu intentiona sa zica.
-Ce intrebari poti pune uneori...
-Incorect..nu asta e raspunsul. Ai voie sa alegi doar din doua variante: da sau nu ? Fara sa o inventezi pe a treia.
Vorbea asa de maret incat il apucase rasul pe Akito. Insa habar nu avea cat de serios era inauntrul lui, ar fi vrut sa stie si raspunsul la aceasta intrebare, care sigur deja realizase ca nu va venii niciodata. Putin stresat de reactia la care nu se astepta, ii arunca cutia cu leucoplaste, intr-un mod nervos plin de raceala.
-Descurca-te singur atunci !
Rasul ii incetase de mult, doar isi lua cutia si pleca, dandu-si seama ca facuse ceva tampit ca de obicei. ”Oare s-a enervat sau se prefacea?” Se intoarse in camera groazei, defapt bucataria, evitand alt accident neplacut cu farfuriile. Dupa ce ocolise camera cu o privire, se apuca de stersul mobilierului, total cu gandul in alta parte. "S-a enervat asa rau? Nu..nu cred. Sau poate da. Dar ii va trece repede. Dar daca nu...daca nu-mi mai vorbeste ? Nu..nu poate face asta. Defapt stai, poate sa o faca--"
Era atat de concentrat pe gandurile sale incat incurcase solutia pentru mobilier cu cea de geamuri. Shimizu isi terminase intr-un final curatenia din birou, pe jumatate, doar stia ca in aproximativ patru zile totul va fii la fel ca inainte. Asa ca s-a dus la fratele sau sa vada cum sta cu treaba. A ramas perplex langa intrare cand l-a vazut concentrat pe stersul aceluiasi dulap, cu solutia gresita, cu degetele inca sangerii si cutia de leucoplaste aruncata undeva pe podea. Nici macar nu se atinsese de ea. Dimpotriva tot ce facea era sa isi creeze mult mai multa suferinta. Astfel, trecusera aproape cinci minute, Akito nu realiza ce face si nici pe roscat nu l-a observat. Doar scotea cate un scancet slab deoarece solutia de geamuri peste ranile sale provoca durere. Nemaisuportand sa il vada cum isi sapa singur groapa, ii prinse mana cu care lucra.
-Hei...da-mi drumul nu am terminat..ma doare !
-Normal ca te doare daca nu ti-ai ingrijit mainile. Doar ti-am dat bandajele, de ce nu le-ai folosit ?
-Nu e treaba ta...ai zis sa ma descurc singur...asa ca nu te amesteca. Lasa-ma sa ter—
Nu si-a continuat fraza deoarece un sunet macabru si-a facut aparitia cand roscatul aruncase solutia in perete. Sticla de plastic cazuse langa mobilier, jumatate din continut pe jos, iar capacul se stricase de la impact. Akito se sperie, inca uimit de gestul facut. "E nervos...stiam eu. E nervos rau de tot." Buzele incepura sa ii tremure, in timp ce degetele de la mana libera se miscau in semn de neliniste. Observand acest lucru, roscatul il privii cateva clipe, dandu-si singur seama ce greseala facuse. Uneori actiona violent, insa doar cand era foarte foarte serios. Iar de data asta nu avea chef de glume, stia ca ceva nu e in regula cu el.
-Bine..ce s-a intamplat ? Trebuie sa fie vina mea..altfel nu imi pot explica de ce incerci sa faci totul singur incat ti-ai provocat durere. Uita-te putin la tine..la mainile tale ! Ce dracu poti spune despre ele ?
Shimizu ii lua violent si cealalta mana, ridicandu-i-le pe amandoua incat sa le vada mai bine. Akito isi ridica privirea usor inlacrimata, uitandu-se catre ce i se ceruse.
-Nu ma pricep..ai dreptate. Si fiindca eu sunt incapatanat..te rog frumos sa ai grija de mainile mele, sopti el asezandu-si degetele langa buzele acestuia, cersind din priviri tratamentul bine cunoscut de mai devreme.
Pentru a doua oara cand Akito il lasase fara cuvinte. Cum de a prins atat curaj ? Astepta cu ochii inchisi sa-si primeasca antidotul, in timp ce frica nu ii daduse pace. Dar nici sa plece de acolo nu ar fi putut, acest lucru i-ar intuneca si mai mult ideile inca necunoscute de el, aflate prin mintea fratelui sau.
Roscatul actionase, tratandu-i degetele tremurate cu saruturi pasionale, iar Akito nici nu-si mai simtea durerea, nici picioarele care parca nu mai aveau forta in ele de la placerea provocata. Vazandu-l asa pierdut si observandu-i gestul de a-si musca buzele, ii eliberase incet mainile, sarutandu-l aprins pana ar fi spus stop. Insa nu avea cum sa spuna ceva daca gura ii era acaparata de buzele sale moi si studiata de catre limba lui, pana la ultimul detaliu. Nemaiavand aer, Akito il indepartase instinctiv, respirand mai greu. Daca nu il oprea stia ca va avea parte de alceva nepotrivit in acel moment.
-Multumesc pentru...tratament, sopti el asezandu-i in maini cutia cu leucoplaste, apoi a disparut pe usa. Ramas singur, Shimizu ofta in sine.
-Firar..iar a scapat. Si mai aveam putin...- iar o nuanta de rosu aprins ii colorase obrajii cand si-a amintit cat de dragut fusese Akito cu cateva clipe in urma, pierdut in bratele sale, cersindu-i lacom antidotul.
-Scump. Asa scump..al naibii de scump...Akito..
Tanarul cu parul verde statea sprijinit de peretele holului, putin ametit si intimidat la auzul frazei. Parca totul se invartea cu el iar ochii sai capatasera o culoare de verde sters. Pentru a doua oara cand a realizat cat de indragostit putea sa fie de monstrul cu parul rosu si buze violente.
--------------
cred ca :-? am scris putin mai mult decat data trecuta..or dunno' :-??-> scuza'ti greselile de tastare [daca sunt :)) nu m-am uitat prea mult]

[nolazy]

Ah ce-mi place :yes:
Superb capitol si imi pare bine ca a fost mai lung :D
Vai nu mai puteam de ras la faza "probabil fiindca arati ca o mumie" ..prea tare :ha:
Si partea asta mi-a placut "-Firar..iar a scapat. Si mai aveam putin..."..este fooarte hot :hot: .. Huh cred ca o sa ajung si eu sa ma indragostesc de Shimizu, nu numai Akito..la cat de dulce poate fi,e si normal :))
Grabeste-te :bye: