Iubire de liceu

[Apathy]

"Pedeapsa" pe care a primit-o Karina pentru toate rautatile care i le-a facut lui Karen mi se pare perfecta. Demonita in sfarsit primeste ceea ce merita. Chiar daca nu va mai putea patina niciodata mi se pare perfect, sper sa iasa din peisaj, si sa se trezeasca odata la realitate. Daca il iubeste cu adevarat pe Kira sa-l lase cu cea pe care el o iubeste cu adevarat asa cum a facut si Hiro. dar cum am mai spus fiindca e un demon, nu poate lasa persoana de langa ea sa fie fericita.
Karina trebuia sa moara:die:..
abia astept urmatorul capitol:x:bye:

[Lye]

Ziua absolvirii

Doua luni au trecut de la stupidul accident suferit de Karina.Realizand ca nu mai are ce cauta in Tokyo,alaturi de Akira,aceasta a decis ca cel mai bine este sa dispara din viata lui.Nimeni nu stia ce s-a intamplat cu ea.Pur si simplu...intr-o zi au realizat ca nu mai e.Din cauza faptului ca nu mai putea patina,bruneta s-a simtit complet invinsa de catre Karen,pe care a continuat sa o vada ca pe o rivala pana in ultimul moment.Faptul ca ea nu mai era alaturi de grup,a simplificat incredibil de mult lucrurile.Cu un mic ajutor din partea parintilor,roscata a reusit sa se reinscrie la liceu,pentru a putea absolvii.Ea si Akira formau acum un cuplu,locuind deja impreuna.Pentru prima oara,roscatul nu se mai simtea atras de fetele ce se perindau in jurul sau.Avea alaturi de el o adevarata comoara.Era o zi placuta si calduroasa de Iunie.In vila adolescentei,era agitatie.Cu totii se pregateau pentru festivitatea ce urma sa aiba loc peste cateva ore.Tinerii isi luau la revedere de la tot ce inseamna liceu.Au depasit inca un prag in viata lor.In baie,Karen se relaxa in jacuzzi,stand cu capul rezemat de marginea alba.Privirea parea pierduta,semn ca se gandea foarte profund la ceva.Uneori,se intreba cum au trecut patru ani atat de repede.Parca ieri incepea liceul si avea primele dispute cu Akira.Acum,era o femeie in toata firea,ce avea un viitor stralucit inainte.In dormitor,se auzeau zgomotele facute de frumosul adolescent.Inca nu stia ce costum sa aleaga pentru festivitate:cel negru sau cel albastru?In cele din urma,l-a ales pe primul.Culoarea respectiva se potrivea foarte bine cu nuanta parului sau.In incapere a aparut Karen,ce avea infasurat un prosop alb in jurul trupului.Vazand-o,Akira nu si-a putut reprima incredibila dorinta de a o avea.A apucat-o de talie,sarutandu-i cu ardoare buzele rozalii.
-Iti vine sa crezi ca astazi terminam liceul?Intreaba baiatul zambind.
-Imi este greu...dar astazi este ziua in care fiecare dintre noi o va lua pe propriul sau drum.Imi va fi dor de Alexis...Demon...Ichiro si Leona.Probabil ca asa e normal,nu?
Kira simtea o urma de tristete in vocea iubitei sale.Nu era usor sa accepti ca se incheia o perioada atat de frumoasa cum e adolescenta.Acum,cu totii erau persoane mature ce se gandeau deja la viitor.Gata cu pustii ce isi petreceau toata ziua plimbandu-se si glumind.In cele din urma,fata si-a deschis dulapul,incercand sa gaseasca o tinuta potrivita pentru evenimeni.
Era trecut de ora cinsprezece si in curtea liceului era galagie.Liceeni radeau si incercau sa alunge lacrimile ce li se nasteau in ochi.Langa un pom,departe de agitatia creata de zecile de tineri,Ichiro si Leona discutau.Fata purta o pereche de pantaloni negri si un maieu rosu.Nici intr-o zi atat de importanta ea nu renuntase la stilul ei vestimentar.Pe de alta parte,baiatul era imbracat intr-o pereche de pantaloni ce aveau o nuanta de albastru inchis si o camasa alba.Alaturi de ei au aparut Demon si Alexis.Acestia se tineau de mana,zambind.
-Eh...se pare ca azi termina,nu?Intreaba satena schitand un zambet usor.
-Aha.Timpul a trecut atat de repede,incat as vrea sa il opresc in loc.Macar pentru cateva ore.
Spunand acest lucru,Leona a demonstrat ca pe sub masca de fata dura si rebela,are sentimente.Si inca unele foarte frumoase.Brusc,alaturi de ei au aparut Akira si Karen.Roscata purta o rochie alba,scurta,in timp ce adolescentul era imbracat in negru.Cei doi si-au imbratisat rand pe rand prietenii,continuand sa zambeasca.
-Asa imi place sa va vad.Fericiti.Spune Ichiro razand.
Insa Kira nu a mai putut spune nimic deoarece vocea directorului a rasunat in intreaga curte.Tinerii s-au asezat in douazeci de randuri,ascultand cuvintele spuse de barbat.Dupa aproximativ o jumatate de ora,acestia au fost invitati intr-o sala special amenajata,unde,pe o masa lunga erau asezate zecile de diplome.Rand pe rand,acestia au urcat pe un fel de pasarela,sub aplauzele parintilor dar si a celorlalti adolescenti.O data cu diploma li se dadea si acea palarie specifica absolventilor.Toti aratau incredibil de bine.Cand roscata si-a auzit numele,aceasta a urcat mandra cele sase trepte,indreptandu-se spre diriginte.Barbatul a privit-o,strangandu-i mai apoi mana.
-Felicitari Karen.Ai absolvit.
-Va multumesc.Raspunde aceasta zambind.
Toata acea festivitate a durat cam doua ore,timp in care,tinerii se felicitau intre ei.Vrand sa mai fie pentru un moment singuri,micul grup s-a departat de galagia din curtea scolii.Se priveau,insa nu isi spuneau nimic.In cele din urma,Leona a spart gheata.
-Si acum...ce veti face?
-Nu stiu...probabil ca in urmatoarele momente voi plange.Parca ieri incepeam liceu...si va cunoasteam pe fiecare dintre voi.Imi pare rau ca trebuie sa ne despartim.Replica roscata stergandu-si lacrima.
Aceasta a observat ca prietenii ei zambeau discret.Nestiind ce se intampla,s-a uitat la Kira.Acesta facea acelasi lucru.
-Ce se intampla aici?
-Papusa,cine a zis ca ne vom despartii?Iubitul tau ne-a facut o propunere.Sa locuim cu totii in vila ta.
Auzind acest lucru,Karen l-a imbratisat pe Akira,sarutandu-l cu ardoare.Niciodata nu s-a gandit la aceasta posibilitate.Casa ei era foarte mare pentru doi adolescenti,acum ca Ren plecase in Canada pentru a-si ajuta parintii la afaceri.Ce putea sa fie mai bine decat sa locuiasca impreuna cu cei mai buni prieteni ?Brusc,in spatele ei a aparut un bodyguard,ce i-a inmanat un plic.Parea sa fie o scrisoare de la fratele ei.Aceasta l-a deschis,despachetand foaia de hartie.
-"Karen,stiu ca astazi este ziua in care termini liceul.Imi pare foarte rau ca nu pot fi alaturi de tine si imi cer iertare.Insa dupa cum sti,m-am decis sa ma ocup de afacerile familiei.Cu totii suntem mandri de tine.Inclusiv Hiro.Apropo,vreau sa te anunt ca este noul campion mondial.Mamei ii este foarte dor de tine si vrea sa te vada.Acelasi lucru se poate spune si despre tata.Probabil ca in curand iti vor face o propunere: sa vi aici cateva zile.Cred ca nu mai trebuie sa iti spun cat de mult iti simt lipsa.Zilnic ma gandesc la tine.Daca ti se intampla sa sughiti foarte des,sa sti ca asta e cauza.In incheiere,vreau sa iti spun ca te iubesc si...sa ai grija de tine.Saluta-l pe Akira din partea mea".
O lacrima a alunecat pe obrazul fetei,udand foaia de hartie.Zambea...chiar daca tristetea i se citea in privire.Daca familia i-ar fi fost alaturi,probabil ca ar fi fost cea mai fericita fata.
-S-a intamplat ceva?Intreaba Kira sarutand-o pe obraz.
-Nu...cred ca e timpul sa mergem acasa,nu-i asa?
-Doar ei vor merge.Noi doi avem putina treaba.Replica roscatul zambind.
Dandu-si seama ce vrea amicul lor sa spuna,adolescentii au plecat,avand ca destinatie vila patinatoarei.Roscatul a luat-o pe tanara de mana,indreptandu-se spre intrarea in liceu.Acestia inaintau pe holurile intortocheate,ajungand in cele din urma in fata clasei.Cu miscari usoare,Akira a apasat pe clanta,deschizand usa.
-Iti aduci aminte ziua in care ne-am cunoscut,nu?Aici s-a intamplat totul.Ai reusit sa ma atragi prin felul tau de a fi.Intodeauna te-am iubit,chiar daca mi-am dat seama mult prea tarziu.In acest loc a inceput povestea noastra si tot aici se termina.Te iubesc,Abarai Karen.
-Acelasi lucru il spun si eu,Kyotaka Akira.
Departe de galagia de afara,cei doi si-au unit buzele intr-un sarut tandru si pasional.Dupa multe piedici ce pareau a fi de netrecut,dupa ani in care au fost departe unul de celalalt,cei doi se puteau bucura in sfarsit.Intr-o lume in care povestile de iubire mai exista doar prin carti,povestea lor a triumfat.Pentru ca si o iubire de liceu se poate transforma intr-un basm,ce la sfarsit,devine realitate.


The End