Aledonia

[Lina Inverse]

m-am gandit sa fac si eu un fic original, dar pe cel cu Dalados l-am inceput prost. am grabit actiunea si ma ia groaza cand ma gandesc ce mamaliga a iesit...
cu asta o sa fiu mai atenta....asa...o sa fie despre o fata cu puteri ciudate, o lume cu creaturi ciudate (apar si dinozauri dar nu-i Jurassic Park sau The Land before time), magie, comedie...si mai vedeti voi....si daca nici asta nu iese bine ma pensionez la fan fic
astept pareri

CAP. 1-O FATA CU PROBLEME

Un clopotel rasuna si alaturi de el si glasurile copiilor. Satul de la marginea tinutului Elden rasuna de strigatele elevilor, bucurosi ca se terminasera orele. Cu totii se repezira pe strada prafuita ce trecea prin mijlocul asezarii, speriind un stol de pasari asemanatoare corbilor, singura diferenta fiind faptul ca aveau patru ochi in loc de doi. Baietii se imbranceau, fetele chicoteau iar profesorii rasuflau usurati. Profesorul de istorie, dl. Hideto, tocmai isi luase geanta in care erau niste teste ce asteptau sa fie corectate si se pregatea sa incuie usa scolii, care arata asemeni unei casa vechi cu dimensiuni mari, cand atentia ii fu atrasa de o fata care statea langa un copac din fundul curtii, examinandu-si imaginea intr-o oglinda. Pe fata dascalului aparu o expresie blanda si se apropie de ea, punandu-i o mana pe umar.
-S-a intamplat ceva, Shany?
Fata tresari si ii arunca o privire speriata, dar se linisti cand vazu a cui era mana. Era o fata blonda, cu parul lung, ochii verzi si parea destul de timida. Ii zambi profesorului si clatina din cap.
-Azi nu, zise ea cu o voce calma, placuta.
-Ai grija de tine, zise dl. Hideto si ii zambi pe sub mustata, apoi o privi cum se indeparteaza.
Numai el stia prin ce trecea, caci el era singurul in care fata avea deplina incredere, in afara de bunica ei desigur. Adevarul era ca Shany era considerata blestemata de catre toti oamenii din sat. Cat timp fusese mica, viata ei decurse in mod normal, insa, odata cu inaintarea in varsta, aparusera si problemele. De multe ori se trezea cu dinti ascutiti, gheare si culoarea ochilor schimbati, dar in cateva secunde revenea la normal. Aceste schimbari bruste ale infatisarii se produceau tot mai des si Elavia, bunica ei, o duse la vraciul satului. Dupa multe examinari si rostirea a tot felul de vraji complicate, ajunsera la concluzia ca fata fusese victima unui blestem puternic ce nu putea fi indepartat sub nicio forma. De atunci Shany incerca sa se obisnuiasca cu acel blestem, desi tot ii venea greu sa suporte felul in care o batjocoreau colegii. Ii dadusera porecla Shadow, dupa demonul despre care se zicea ca noaptea se napustea asupra calatorilor rataciti asemeni unei umbre si ii ineca in magia noptii.
In acea zi senina, nu se intamplase nimic, cel putin nu cat durasera orele. Dupa ce-si lua la revedere de la dl. Hideto, Shany porni spre casa. Dupa cateva priviri dubioase din partea trecatorilor, ajunse in dreptul unui gard din lemn inchis la culoare, cam stramb. Impinse usa portii, care se deschise cu un scartait, si simti ceva mic atingand-o pe picior. O fiinta micuta, cu ochii mari, deschise gura si scoase un zgomot ascutit, ca un tipat. Animalul era cam de marimea unui caine si aducea foarte mult cu un dinozaur. Mergea pe picioarele din spate (cele din fata fiind foarte scurte), iar capul alungit se termina cu un bot cu dinti ascutiti, semn ca se hranea cu carne. Ochii de un albastru limpede erau singurii care tradau blandetea fiarei si parca exprima suferinta prin care trecuse, desi nu si-o amintea.
Legenda spune ca, atunci cand zeii au faurit taramul Aledonia, niste animale de dimensiuni uriase, numite Viromi, au fost numiti drept paznici. Cu infatisare fioroasa, dar personalitate blanda, aceste creaturi erau supraveghetorii ce mentineau pacea pe taram. In urma cu 2 ani, un negustor a prins o astfel de fiinta si a adus-o in Elden, pentru a o folosi pe post de cal. Incet, dorul de casa a devenit puternic iar animalul s-a stins cu zile, lasand in urma un ou. Negustorul a tot asteptat sa iasa ceva, insa dupa un an a hotarat ca puiul dinauntru era mort si, cum nu reusise sa sparga coaja, il aruncase. Elavia l-a gasit intr-o zi, cand venea de la piata, si, cu toate ca si ea era convinsa ca fiinta dinauntru era moarta, l-a dus acasa, spre incantarea nepoatei sale, si dupa doua zile a iesit un pui. Viromul nou aparut primi numele de Lucky. In mod misterios, acesta s-a atasat de Shany si de atunci au devenit cei mai buni prieteni
Acum bucuria lui Lucky era dincolo de limite, ca de fiecare data cand stapana lui sosea acasa. Zmbindu-i fericita, fata se apleca si isi plimba mana pe solzii sai de un verde aprins, batand spre auriu uneori, cand auzi un zgomot ca un racait. Ingrozita, isi privi mainile cu gheare ascutite si fugi spre casa imbratranita de ani, fara niciun etaj. Elavia, o batrana ca din povesti, cu un batic negru pe cap si putin cocosata, amesteca ceva intr-o oala si dadu sa-i spuna cateva cuvinte nepoatei sale, insa Shany nici n-o baga in seama si se baricada in baia simpla, formata dintr-o chiuveta cu o oglinda deasupra, o toaleta si o cada. Isi cerceta imaginea in oglinda si, pret de o clipa, isi vazu propria imagine cu niste ochi galbeni, reci, care redeveneau incet verzi, in timp ce ghearele se retrageau. Dupa ce indrazni sa deschida usa, se duse in bucatarie si se aseza la masa, in fata unui castron cu supa.
-De ce iti este rusine de felul in care arati? o intreba Elavia cu o voce calma, inca facandu-si de lucru cu gatitul. Ar trebui sa privesti acest blestem ca pe o binecuvantare.
-De ce mi se intampla tocmai mie? izbucni Shany, uitandu-se urat la mancare.
-O sa afli, raspunse femeia scurt.
Fata ii arunca o privire plina de curiozitate, dar nu obtinu si alte informatii. In seara aceea, cand se duse la culcare, ramase multa vreme treaza, cu gandurile aiurea, in timp ce zeci de intrebari i se invarteau prin minte. Cine era? De ce era blestemata? Atingerea unui bot rece o anunta ca si Lucky se urcase in pat. Desi nu putea vorbi, animalul ii simtea nelinistea si, punandu-si capul pe umarul ei, scoase un fel de marait ciudat, melodios. Shany privi un timp cum razele lunii cadeau prin geam pe solzii lui, apoi se calma brusc si adormi. Elavia deschise usa camerei si privi inauntru, zarind ochii stralucitori ca doua flacari ai Viromului.
-Vino, sopti ea si se intoarse in bucatarie.
Isi indrepta privirea spre usa si il vazu pe Lucky uitandu-se fix in directia ei.
-In doua zile se va intampla, zise batrana grav. Ai grija de ea si n-o lasa sa se piarda cu firea. Du-o acasa, Lucky!
Acesta incuviinta din cap. Elavia zambi. Stia ca, desi animalul din fata ei vorbea intr-o limba pe care numai cei ca el o puteau intelege, vorbele oamenilor ii erau la fel de clare

[Child Of Sunset]

a venit bau bau sa incepem deci :26:
Bun , de data asta mi-ai facut o surpriza destul de placuta . Ideea este minunata pot spune , foarte bine gandita , numele pe care le-ai dat sunt originale si asta este foarte bine . Descrierea este de ajuns in acest capitol si e bine facuta (spre bucuria mea ) , ai si dialog destul , si nu mai treci prea repede peste actiune , insa am si de comentat : pey vezi ca te repeti putin cam des , incearca sa reduci asta pentru ca se poate , capitolul este putin cam mic , dar merge si asa , ai folosit unele semne de punctuatie aiurea si uneori nici nu le-ai folosit si mai am o mare nemultumire : mey linuto , tu care stii atat de bine sa descrii sentimentele personajelor tale , in acest capitol m-ai dezamagit ...nu prea mi-ai spus ce e in sufletul fetei pentru ca se transforma ... trebuie sa ne spui si asta mey . Oricum , daca muncesti ceva mai mult , poate ca in curand iti voi spune bravo . Te rog , fii putin mai atenta !
Anyway , gambate si astept cu nerabdare sa vad ce se intampla cu Shany !

[::::yamashita ayumu::::]

buna si eu pe aici hihi:)
imi place povestea ta,nu am mai auzit o ideea de genul,asa ca te felicit bravo;)cum de acel blestem sa napustit exact asupra ei, iar acum ea sufera si este jicnita de toti:((
oricum descrierea e frumoasa si completa,dialogul la fel,capitolul a fost destul de lung si nu am vazut decat o simpla greseala de tastare in rest este bine
astept continuarea sa vad despre ce vorbea bunica lui Shany,ce se va intampla cu ea:-?
byebye si succes in continuare:*

[black_rose]

hmm......ceva buuun...imi place:X::X:*:X:*:X::*:* foarte frumoasa ideea, diferita si incitanta,
imi place descrierea desi se putea si mai bine..dar oricum e ok mi-ar fi placut sa fie muuuuult mai mult,:((:((:((:(( insa sper ca o sa te revansezi la urmatorul capitol:*** ast cu nerabdare nextu..pana atunci,, succes si multa inspiratie:*

[Lina Inverse]

da...a iesit cam sucit capitolu asta...(compus in ora de engleza)
desi intru din ani in paste pe-aci ca n-am timp mai de nimic...o sa continui povestea asta:
next chapter, (sper ca ceva mai bun)

CAP.2- DRAGONUL

A doua zi ceasul sparse linistea pe la 7 dimineata. Shany il opri in graba si, bombanindu-l, cu toate ca stia ca era doar un obiect nevinovat, se dadu jos din pat. Incet, pentru a nu-i trezi pe Elavia si Lucky, fata se duse la baie, apoi se imbraca, observand cate un ochi albastru al Viromului atintit asupra ei de pe covorasul unde dormea. Apoi, fara veste, animalul iesi afara din camera si, probabil, din casa. Ca orice elev care se respecta, nici Shany nu lua micul dejun. Isi facu repede doua sandvisuri, isi lua ghiozdanul si iesi afara, fiind imediat inconjurata de o haita de gaini flamande si, spre bucuria ei, de Lucky, care o conduse pana la poarta. Era foarte agitat, sarind de colo-colo, scotand maraieli si scormonind pamantul cu ghearele.
Drumul de dincolo de gard era pustiu, parca mohorat din cauza cerului innorat. Pret de o clipa, disparu si fu inlocuit de un altul. De o parte si de alta casele ardeau, oamenii tipau, iar ceva ca niste pasari coborau din cerul negru ca smoala si atacau fara veste. Shany clipi si totul reveni la normal. Imediat, un sentiment de neliniste o cuprinse. Ce fusese imaginea aceea? Dupa un timp in care ramasese nemiscata cu mana pe poarta, Lucky o imbranci usor cu botul, amintindu-i ca se sunase de 5 minute. Din fericire, si profesoara de matematica intarziase. Incercand din rasputeri sa obtina atentia unor elevi care dormeau pe ei, puse pe tabla o lectie deosebit de grea, pe care n-o pricepu nimeni, desi toti o asigurara ca intelesesera perfect, doar doar o pleca.
Totusi, ora de matematica se dovedi interesanta pe langa cea de istorie. Lui Shany ii placea istoria, dar azi somnul era la el acasa. Multi elevi nu aveau note si, cat timp profesorul ii asculta, ea putea dormi pe banca in voie. Chiar cand visa la patul de acasa, unde vremea rece n-o afecta in niciun fel, o imbrancitura familiara o trezi. Deschise ochii si intalni privirea agitata a lui Lucky.
-Ce cauti aici? sopti ea ingrijorata. Daca te vede cineva am necazuri! Dute acasa.
Prima data crezu ca izbutise sa-l faca sa plece, dar incremenise cand vazu cum Viromul sari drept pe catedra. Profesoara scapa un tipat, apoi il privi cu admiratie.
-N-am crezut sa mai apuc sa vad vreodata asa ceva, zise ea fascinata, plimbandu-si mana pe capul animalului si uitand de 2-ul pe care era pe cale sa i-l ofere unuia dintre elevi. Al cui e?
Shany ridica mana, tremurand, cu gandul la tot felul de nenorociri.
-Al meu, dar nu stiu cum si de ce a venit.
Lucky incepu chiar atunci sa scoata niste sunete de zanganira geamurile. Profesoara se incrunta putin, dar lipsa privirii fioroase ii uimi pe toti, apoi i se adresa Viromului:
-Ce treburi ai pe-aici? Sau ai venit doar sa-ti vezi stapana?
Animalul clatina din cap, scancind, apoi se aseza intr-un colt si nu se mai misca de-acolo. Ora decurse normal si, dupa ce toti cei fara nota primira cate una, cam jalnica ce-i drept, incepu lectia, dar starea de somnolenta a lui Shany fu inlocuita cu una de agitatie, ca si cum ar fi trebuit sa se intample ceva. Nelinistea din sufletul ei crestea si tremuratul reveni.
-Ma scuzati..., zise ea cu o voce mica. Pot sa ma duc la baie?
Profesoara incuviinta din cap, fara sa-si intrerupa lectia. Fata se ridica si iesi afara, cand niste colti i se inclestara in jurul incheieturii. Lucky o tragea dupa el. Stiind ce-ar spune bunica sa daca ar vedea scena, Shany se lasa condusa afara din scoala si apoi din sat, ajungand intr-o padure nu prea deasa langa malul unui lac. Dupa o privire aruncata spre soarele care incepuse sa invinga norii, Viromul isi desfacu coltii si se indeparta putin, apoi se intoarse cu fata spre stapana sa.
-De ce m-ai adus aici? intreba ea, privindu-l in ochi.
Desi stia legenda Viromilor, nu putea sa ramana calma. Tocmai plecase de la scoala fara permisiunea nimanui si se dusese singura intr-o padure unde se puteau intampla atatea. Mereu se simtise in siguranta cu Lucky si avea incredere in el, insa niciodata nu-l mai vazuse comportandu-se asa. Se uita fix in ochii lui albastri si zari imaginea unor ochi galbeni.
Lucky clipi si se dadu inapoi, insa nu fugi. Shany intra in panica. Nu stia ce se intampla, cu toate ca banuia ca trebuia sa fie iar o perioada in care isi schimba infatisarea. Simti un fel de furnicaturi, iar un lant de spini ii aparu pe spate, terminandu-se in capatul unei cozi lungi. Ii aparura gheare, mainile si picioarele devenisera labe, corpul ii fu acoperit cu solzi si urehile i se alungisera. Cazu pe o parte, speriata. Astepta asa o vreme, cu ochii inchisi, pana cand transformarea incetase. Nesigura, se ridica, dar imediat isi pierdu echilibrul, cazand pe cele patru picioare. Vedea lumea de la o alta inaltime, ajungand cu capul la cele mai de sus crengi ale copacilor atunci cand isi intindea gatul, apoi privirea ii ramasese atintita asupra lacului si se apropie. Jucand rolul unei oglinzi, apa ii arata imaginea unei reptile cu gatul lung, capul bot alungit, doua urechi micute deasupra carora se aflau doua coarne aurii. Pe spatele strabatut de spini se gaseau doua aripi enorme, a caror membrana aducea cu cauciucul, in timp ce solzii albi aruncau lumini orbitoare in locurile unde erau atinsi de vreo raza a soarelui.
Era un dragon! Se transformase in dragon. Lucky paru chiar amuzat de uimirea ei. Shany tocmai amuzata nu era. Pe langa faptul ca-i placea oarecum aceasta noua experienta, se simtea exact ca un animal salbatic din padure. Din padure! Mai multe ganduri ii trecura prin minte, care de care mai urate. Cum urma sa se intoarca in sat asa? Cu sigurant oamenii aveau sa intre in panica la vederea unui dragon si poate chiar ar fi pus mana pe arme. Un alt ghimpe dureros era Elavia. Ce-ar fi spus bunica sa in momentul in care ar fi aflat ca nepoata ei tocmai devenise o fiara salbatica?
Ochii i se umplura de lacrimi, desi i se parea cam ridicol ca un dragon sa planga. Lucky hotari ca n-o mai putea lasa asa. Scotand un fel de marait linistitor, Viromul atinse pamantul cu botul, apoi se pierdu printre copaci.-Nu pleca! scanci Shany. Lucky!
Acum se simtea cu adevarat parasita. Nestiind incotro s-o apuce si fiindu-i teama sa intre in sat, urma ordinul inteles sin gestul lui Lucky, adica ramase pe loc. Se facu covrig si incepu sa se uite in jur, sperand sa nu dea de vreun calator singuratic sau de vreun vanator.

[Child Of Sunset]

iar sunt prima..super
Uite ca de data asta te-ai straduit mult mai mult si a iesit ceva foarte bine . Imi place tare mult , ma bucur ca ti-ai corectat greselile pe cuvant . Acum sunt mandra ca iti pot spune un binemeritat BRAVO ! BRAVO , dar sa nu ma dezamagesti in urmatoarele capitole bine ? Aaaa si vezi ca ai i mica greseala de scriere : ,,Dute'' . Stii cum se scria nu ?
Sa pui repede urmatorul capitol !