o_O Naruto fic O_o(a story about sasuke and sakura)

[Dizzy]

Inaintand spre pierdere




***

Era dimineata.Sakura statea treaza in patul ei,privind in gol.Avea ceva pe suflet.Ceva ce numai ea stia cum era si cum se intamplase.Inima o apasa spre locul unde totul devenea si mai dureros:sufletul,insa incerca sa se gandeasca la altceva.Ceva ce ar putea-o imbucura,dar nu prea avea la ce.
Deoarece se trezi destul de devreme in dimineata aceea,mai zabovi putin in pat,cu speranta ca linistea din camera ii va mai spala gandurile.Nu trecu mult de atunci,si,dupa incercarea zadarnica de a-si concentra mintea oe un subiect mult mai important~dar care nu exista~ se indrepta spre dulap pentru a-si alege haainele pe care urma sa le poarte.Dupa ce in camera ei fura infruntite 80% din hainele ei,dormitprul aratand ca dupa revolutie,se imbraca cu un kimono car i se paru potrivit pentru dispozitia ei,hotari sa plece,intr-un final,la Academie.
Incuie usa in urma ei,care scoase un sunet care iti zgaria timpanele.Pe drum,se simtea de parca nu exista.Nu mai simtea ca traia,ca respira,nu se mai simtea existenta pe lumea aceea."Este atat de jenant sa sufar din cauza unuia caruia ii sar dracii la fiecare pas pe care il fac.Nici nu merita sa ma mai gandesc la el" gandea rozalia,dar stia foarte bine ca ceea ce spunea o spunea pentru a se auto-consola,nu pentru ca ea credea ceea ce spunea,bineinteles.
Fara sa-si dea seama,ea se afla deja in curtea in Academiei,insa cand isi dad=u seama de acest lucru,se gandi ca mai bine nu mai venea in ziua aceea la Academie.De ce?Raspunsul era un motiv destul de intemeiat:la cat de mult suferea de pe urma brunetului si a ceea ce facuse,asta ii mai trebuia:brunetul si Ino stand in fata ei,sarutandu-se si luandu-se in brate,de parca era sfarsitul lumii si nu mai aveau timp de asa ceva.
Constata ca brunetul isi intoarse capul si o sageta pentru cateva momente cu privirea;rozalia,pentru a nu-i da satisfactie,cum ca ar suferi si mai mult dupa faptul ca el facea ce facea cu Ino in fata ei,se aseza pe o banca,nu departe de locul in care ci doi petreceau diferite "clipe".Insa,nici pe banca pe care se asezase nu avu un pic de pace.Banca pe care statea ea in acel moment,era exact banca pe care ea statea foarte "comod" si se saruta cu Kiba,sub ochii lui Sasuke~insa ea nu stiuse pana atunci ca el ii privise atunci~.
Se ridica de pe banca ce ii aducea in minte una dintre amintirile care,o faceau sa innebuneasca,pe zi ce trece.Dupa ce se mai plimba prin curtea academiei,se opri sub cooana deasa a unui cires inflorit.Peisajul in care se cufundase pe moment o facu sa uite de faptul ca sufletul ei se chinuia sa supravietuiasca in timp ce inima era macinata de gandul nu-si va gasi nicio data jumatatea.
In timp ce mintea ei visa la diferite episoade care,posibil sau nu,faceau parte din viata Sakurei,gandurile si linistea seaca fura perturbate.De o voce familiara.
-Hei! Sakura! As vrea sa vorbim. se auzi vocea joasa si calma a brunetului,de parca ar fi fost un inger plutind pe un norisor alb.
-Umm..ce? ...Ce-ai zis? intreba Sakura nedumerita.
-As vrea sa discutam ceva.Urgent!
-Ce e atat de urgent in afara de faptul ca tu nu ai mai fost de mult la zoo,printre ai tai?il intreba rozalia nervoasa.
-Stii...Sakura...m-am gandit ca ...
-Daa...bineinteles! Acum mai si gandesti...! il intrerupse Sakura.
-M-am gandit la faptul ca relatia dintre noi doi nu o sa mearga prea bine,asa ca,am hotarat ca noi doi sa nu mai fim nimic altceva decat simpli prieteni,amici..Ai inteles ideea,nu?
-Normal ca am inteles-o,doar nu sunt proasta!ii raspunse Sakura.
-Ok! Ma bucur ca am lamurit treaba aceasta..Acum,eu o sa plec..Stii..ma intalnesc cu Ino dupa ore si trebuie sa stabilesc intalnirea..ora...
Bine,bine! Am inteles! Nu te mai sincisi atata!
-Bine,atunci.Papa!!incheie brunetul fara nicio alta obiectie.

Prin tonul si prin vorbele sale,Sakura incerca sa fie curajoasa,sa se minta pe sine insasi ca nu o intereseaza deloc ce se intampla de acum cu Sasuke,insa,nu era deloc asa.Inauntrul ei,inima-i plangea si se zbatea intre doua dimensiuni:rai si iad.Se simtea ca si cum nu ar mai avea vlaga in ea.Se gandea cum de,atat de repede,Sasuke renuntase la ea,fara nici o remuscare.Adica,in tot acest timp,cu alte cuvinte,ea nu insemnase mai njmic pentru el,decat o alta fata care-i cazuse la picioare.O alta fata care cazuse prada in cusca dragostei,dar care nu avea o cheie,pentru a fi deschisa.
Se simtea incoltita din toate partile,inutila.Se intreba ce rost mai are sa traiasca daca din moment in moment, cade dintr-o extrema in cealalta.Indurase multi ani raceala brunetului,in timp ce ea se gandea zi de zi la el si la viitorul apropiat in care cei doi ar fi putut sa...dar nu s-a intamplat nimic.Nimic din ce spera ea.
Numai reusea sa treaca si peste asta.Simtea ca picioarele nu o mai tin.Inima sta sa-i cada din piept,simtind-o mai grea ca nicio data.Era terminata.Stia ca nu era bine sa fie negativista,insa,acum,era descurajata total.Total!



## imi cer scuze ca am facut acest capitol atat de scurt,dar era nevoie sa pun un nou cap,si,din lipsa de timp,nu am putut sa scriu mai mult,dar sper ca,catusi de putin,sa va placa!so...comentati!##

[Kazuki]

frumos capitol.destul de sadic pot spune i nadevaratul sens al cuvantului.
imi e mila de cei 2,ins aam si o obiectie,am intalnit ideea ca sasuke se consoleaza in bratele lui ino dupa o suferinta in dragoste cu sakura.,aproape in fiecare fic sasusaku,care e la tot pasul.ce pot spune descriere ai avut,naratiunea e putin grabita si dialogul e cam sec,frazele acestea :
-Daa...bineinteles! Acum mai si gandesti...! il intrerupse Sakura.
-M-am gandit la faptul ca relatia dintre noi doi nu o sa mearga prea bine,asa ca,am hotarat ca noi doi sa nu mai fim nimic altceva decat simpli prieteni,amici..Ai inteles ideea,nu?
-Normal ca am inteles-o,doar nu sunt proasta!ii raspunse Sakura.
-Ok! Ma bucur ca am lamurit treaba aceasta..Acum,eu o sa plec..Stii..ma intalnesc cu Ino dupa ore si trebuie sa stabilesc intalnirea..ora...
Bine,bine! Am inteles! Nu te mai sincisi atata!
-Bine,atunci.Papa!!incheie brunetul fara nicio alta obiectie.
Dauneaza destul de mult cand citesti si ca aspect.Astept urmatorul cap sa vad daca ai evoluat.

[Dizzy]

* imi pare rau ca este un capitol atat de scurt,insanu prea mai am timp deloc sa scriu...but...enjoy! *




Nimic din tot ce-a fost inainte...



**

Sakura continua sa mearga...spre ceva...spre ce??Nimic altceva decat inainta in nestiinta.Singuratea si deprimarea o apasau,gandindu-se cum ar fi fost sa duca o viata normala,insa plina de neplaceri,cazand in depravare,spre nimicul care inghite totul,spre ceva ....care nici macar ea nu stia ce este.Mintea nu mai asculta de vocile din-nauntrul ei,care,cea buna,ii spunea sa mearga inainte,sa treaca si peste asta,deoarece este su putinta.Insa partea cealalta,emisfera ce impartea locul cu raul,ii spunea sa isi inceapa o viata noua,in nestiinta,plina de durerea de care,nici nu era constienta.
Incerca sa se gandeasca la ce i-ar fi de folos ca sa nu se mai gandeasca la viata si la tot ce s-a intamplat mai inainte cu o clipa.Defapt...gandindu-se mai bine,avea nevoie de o noua viata,de o noua inima...de un nou trup.Ii trecura prin minte tot felul de ganduri insa,tocmai cel mai rau si mai intunecat plan o facu sa cugete o vreme.
Se gandi ca,foarte bine,putea sa nu se mai lupte atata cu ninja si tot felul de aliati ai raului care,pana acuma ii dadeau batai de cap si o faceau sa-i piarda clipele,timpul,viata,gandindu-se cum sa iasa din ele,cand,mai simplu,putea sa fie ea una dintre ele...astfel,nemailuptandu-se cu nimeni pentru altii,ci pentru ea insasi si pentru ceea vroia.Dar...Ce vroia defapt?
Nimic din ceea ce se chinauise pana acum sa isi explice nu o facea sa se simta mai bine.Incerca sa nu se mai gandeasca la faptul ca ar putea incepe o viata noua,de partea raului sau nu.
Cel mai simplu era sa puna capat unei vieti care,si asa,nu simtise ca o traise.
-Da! ... Asta este! Nimic mai mult sau mai putin decat gandul ca am trait pana acum ca o particula de praf in plus,care,nu facea pe nimeni sa se simta mai bine,care,nu facea pe nimeni sa se uite la ea cu patima si sa simta ceva inauntru.Nimic din toate astea nu se intamplasera.Asa ca,simtea ca mai bine ar fi fost sa termine o data cu toate aceste ganduri,pagini din cartea care ii derula viata traita pana atunci.
Era cel mai bine pentru ea...Oare? ... Ea asa gandea.Defapt,era singurul lucru pe care il mai gandea.Fara a mai zabovi,scoase un kunai ce statea agatat undeva,in kimonoul ei,si,il indrepta spre locul in spatele caruia,se afla inima.Kunaiul ii tremura in mainile fine,reusind sa-l scape in pamantul reavan,prabusindu-se zgomotos.
Acum era chiar in ceata.Mintea ei nu mai judeca normal,se simtea doborata pana si de vantul care abea adia,luand unele frunze uscate pe sus.Corpul ii tremura involuntar,din ochi siroindu-i randuri de valuri ce se ravarsau pe obrajii albi si reci.Incercand sa se stapaneasca,se chinui sa-si aminteasca,sa-si deruleze in minte imaginile care defineau clipele minunate traite pana atunci:acum cativa ani,devenise membru in Academia din Konoha.Acolo trecu peste multe teste pentru a-si descoperi abilitatile si pentru a lupta,pentru a apara oameni.
Printre altele,isi facu si prieteni aici,dar se pare ca Sasuke ii cazu cu tronc.Inauntrul ei,inima ii ardea mai ceva ca focul,de furie, cand il vedea ca o respinge,ca nu ii da nicio data importanta...Mai pe scurt,ca o trateaza ca pe un nimic.Mai urmara si alte momente,nu chiar notabile,dupa care,dragostea pentru acesta prinse radacini adanci.
Impreuna,ei doi petrecusera multe clipe,care mai de care cu continut fierbinte,sau,unele dintre ele,destul de reci si distante.Acele clipe o facura sa creada ca pe ei doi chiar ii leaga ceva,insa isi facuse iluzii.Mai era si...
Dar gandul ii fu strapuns de vocea grava a nui baiat.
-Hei...Sakura!Ce ti s-a intamplat?o intreba curioas pe aceasta,Naruto.
-Ei..Nimic...Interesant! De ce intrebi?ii raspunse ea,incercand sa-si ascunda durerea ce-i apasa sufletul.
-Haide!Zi-mi.Stiu ca e ceva destul de grav,de esti asa..abatuta.Ii raspunse Naruto.
-Nu.Nu este chiar nimic care sa te ingrijoreze,Naruto!Defapt...cred ca nu ingrijoreaza pe nimeni,cu atat mai putin pe cel care a facut sa se intample...asta!
-Ce?Ce s-a intamplat? ... Haide,sakura,te rog,spune-mi!Promit sa nu mai spun la nimeni,promit sa nu spun nimic,promit sa...
-Nu! Nu iti voi spune.Si oricum,nu o sa fii tu primul care o sa afle!Clar? ... Acum lasa-ma! ... Sunt nervoasa.Incheie rozalia,fara niciun alt raspuns.
Se ridica de pe banca pe care statuse,dcandu-se sa faca o plimbare prin jurul Academiei.Nu stia de ce,dar,oarecum,acum se simtea mai libera... Nu-si mai simtea constiinta incarcata,nu mai simtea o povara pe suflet,se simtea ca si cum ar fi inceput o viata noua.Ca si cum nu avea un trecut.
-Poate ca am incetat sa-l iubesc! ... Poate ca nu mai simt nimic pentru el... se gandi rozalia,vorbind incet,cu capul plecat in pamant.
Dar nu era asta motivul.Sigul nu era asta.Nu avea cum.Era imposibil sa iubesti pe cineva o gramada de timp* ca in cazul Sakurei* si mai apoi sa-l uiti in nici cateva zile.Era imposibil.Dar tot exista ceva care o facu sa se simta altfel.
Inceta sa se mai gandeasca pentru un moment la asta,cand,deodata,auzi niste pasi in spatele ei.Ca si cum cineva alerga.O urmarea!Vru sa intoarca capul,sa se uite in spate,insa cineva ii puse mana la gura,apoi acoperindu-i fata zu ceva.Dar cine?

[~angelino~]

in capitolul "lucrurile se schimba"...la fava aceea cand a spus kiba ca cei doi s-au batut(sasuke & sakura),cred k mai degraba s-au batut cu saruturi..care pe care :ha:
imi place atitudinea sakurei,dar in niciun caz nu ma asteptam la schimbarea aceasta de caracter din partea lui sasuke...am ramas foarte surprinsa :??...:perv:o//o:chuu:
anyway..spor la scris ;;):bv:
:bye::pfiu:[posturi unite]
"a lipit-o de perete"-am mai intalnit si in alte fic-uri..si cu ce a lipit-o ? cu picatura? :ha:
oricum astept cu sufletul la "mana" continuarea :yes:
:bye:

[Dizzy]

...Nu mai este



In padure era liniste mormantala.Se auzea doar suierul vantului usor si cald,si respiratia Sakurei,care devenea din ce in ce mai sacadata.Nu putea sa tipe,deoarece cineva ii tinea mana la gura,asta facand-o sa respire din ce in ce mai greu.Ochi verzi ca iarba cruda incepeau sa fie invadati de lacrimi de frica,nesiguranta.Nici prin minte nu-i trecea numele persoanei care o rapise.Nu.Cu toate ca era destul de evident,ea nu isi dadea seama.Dar nu mai avea mult pana sa-si dea seama,deoarece,curand,ea si rapitorul,ajunsera in fata unei case darapanate.
Aspectul cladirii iti dadea fiori pe sira spinarii,deoarece era unul destul de straniu:in fiecare colt al casei,dar nu numai,zareai cate o panza mare de paianjen,ceea ce te ducea cu gandul la ditai arahnida de mare.Geamurile erau negre,unele dintre ele fiind sparte;pe ici colo zareai niste jaluzele grena,jerpelite si murdare,care te faceau sa crezi ca dincolo de ele,cu siguranta,se afla o camera plina de igrasie.Cei doi intrara in camera de jos,care,dupa mobila specifica,parea a fi o sufragerie,dar nu la fel de ospitaliera precum era obisnuita rozalia.
Rapitorul ii lua mana la gura,astfel Sakura rasufla usurata.Se intoarse sa vada cine o rapise.
Dar avuse un mare soc:era Gaara.
-Tu?intreba Sakura foarte mirata,nevenindu-i sa-si creada ochilor.
-Da.Eu in carne,oase si nisip.De ce te miri atata?o intreba roscatul,ca de obicei,cu dezinteres in glas.
-Pai...De ce ai facut asta?De ce m-ai rapit si m-ai adus aici?
-Detalii...Detalii.Dar ca sa fiu dragut,o sa-ti raspuns la intrebari.De ce am facut asta?Pentru ca ai destul de multa putere,pe care sti foarte sa ti-o stapanesti sau sa ti-o concentrezi intr-un punct anume.
-Ce?!exclama rozalia,insa fu intrerupta.
-Si,de ce te-am rapit si te-am adus aici?Pentru ca nu aveam cum sa-ti spun"Sti,ai multa putere...Nu vrei sa vi cu mine in locul meu secret?".Ha!Patetic.
Pe rozalie o mira foarte tare orgoliul,dar in acelasi timp calmul roscatului,cu care i se adresa.
-Acum,ca am ajuns aici,nu mai poti sa pleci.Si o sa..Dar roscatul fu intrerupt.
-Pot sa scap de aici daca vreau.Exclama plina de curaj Sakura.
-Nu,nu poti.Decat daca vreau eu,si te asigur ca nu doresc acest lucru.Asa ca nu iti mai consuma energia gandindu-te la cum sa scapi de aici,pentru ca o faci degeaba.Acum,sa ne concentram pe lucruri mai esentiale,cum ar perfectionarea abilitatilor tale.
-Ce?
-Ai auzit bine.Te voi ajuta sa obtii mai multa putere,daca ma ajuti sa-l distrug pe Naruto.Si-asa,e singurul care ma calca pe nervi.
Rozalia isi fixa privirea intr-un punct anume si stagna.Cum sa-l ajute pe Gaara sa faca asa ceva?Era tentanta oferta lui,de-a avea mai multa putere,insa..."Stai putin" isi zice Sakura in gand."Lui Naruto nu i-a pasat nicio data de mine,ceea ce inseamna ca nu trebuie sa am remuscari daca i se intampla ceva rau.Mai ales din cauza mea".Uitand ca se afla si Gaara pe langa ea,scoase un raset malefic,asemeni unui doctor nebun care l-a inviat pe Frankenstein.
-Ce e?De ce razi?Intreba roscatul surprins.
-M-am gandit mai bine si accept.In fond,nu am nimic de pierdut,nu-i asa?!Oricum,Naruto merita sa i se dea o lectie.Calca pe nervi pe prea multe persoane.Si auzi...Vrea sa devina Hokage.In vecii vecilor n-o sa ajunga asa ceva.Deci,accept.Spuse rozalia cu multa tarie in glas.
-Bine.Este o veste destul de imbucuratoare,avand in vedere circumstantele.
-Si,cand incepem sa-mi evaluez puterea,pentru ca mai apoi sa incep antrenamentul pentru perfectionare?Intreba foarte trufasa,cu un strop de entuziasm in voce.
-De maine.Raspunse foarte scurt si la obiect roscatul.
Mintea rozaliei era invadata acum de ganduri necurate.Prin vene nu ii curgea decat rautatea si razbunarea,iar creierul se infierbanta din ce in ce mai tare,in timp ce se gandea la ce jutsu sa foloseasca pentru a-l da gata pe Naruto.Sau ar putea folosi o noua tehnica.
Roscatul o privea dintr-un colt intunecat al camerei,schitandu-i-se pe fata un zambet care te ducea cu gandul la cuvantul izbanda.Da.Gaara planuia ceva mai mult decat distrugerea lui Naruto.
Se stia de mult timp,ca acesta avea intotdeauna ganduri necurate,insa,acum,ce ii mai trecea oare prin minte?
Linistea din camera fu intrerupta de vocea calma a roscatului.
-Hai ca plec putin.Am niste treaba.Tu sa nu cumva sa cotrobai prin camere le de la etaj.Ai inteles?Nu ai voie sa intri acolo!exclama roscatul.
-Da...Bine.Raspunse cu mult dezinteres in voce,Sakura.
Dupa ce ii arunca inca o privire ucigatoare rozaliei,Gaara parasi camera.Sakura se indrepta spre fereasta neagra,plina de praf,prin care greu se distingea ce era afara.Vroia sa vada in ce parte porneste roscatul,unde se ducea.Dar spre surprinderea ei,Gaara nu era pe nicaieri.Disparuse?Poate da,poate nu.Oricum,roscatul era intotdeauna imprevizil.Nu puteai sti niciodata ce-i trece prin minte.

Voi stagna putin cu ficul.Ca prin urmare,s-a terminat prima parte a ficului;Urmatoarele capitole le voi posta peste ceva timp.

[Kali?!]

Ai cateva greseli de tastare, dar merge.
Exprimarea imi place: nu e foarte complicata [[ trebuie si eu sa inteleg ceva >.<
Ar trebui sa mai folosesti niste figuri de stil.
In unele locuri ai dialogul cam sec.
Reciteste de mai multe ori capitolul si apoi posteaza-l [[ cine vorbea :))
Bye and See ya >:d<

[Elina]

bv bv bv bv e foarte tare ficul tau
te pricepi:)) abia astept urmatoarele capitole
spoer la scris nu ne dezamagi bv bv bv
:)) sa le pui rpd

[Elina]

imi bag ceva in garra uite ce ii face sakurei
il ucid ii scot ochi si sasuke ........:x(
VIN SI DUPA TINE va omor pe amnadoi saraca sakura
idea ficului e marfa bv:D