27-09-2008, 09:55 PM
Mentionez ca este un fanfiction.Dylan Hunt,Beka Valentine,Seamus Harper,Trance Gemini,Telemachus Rhade,Rommie cat si Andromeda Ascendant ii apartin lui Gene Roddenberry.Deasemenea mi`am luat libertatea de a modifica anumite detalii,ca nume sau personaje.
1.Andromeda Ascendant.
O lumina puternica, orbitoare. Tipete oribile. Ragete inspaimantatoare. Zgomote de impuscaturi. Mai multe tipete... Am incercat sa deschid ochii, dar ma dureau ingrozitor. Am incercat sa vorbesc, dar o voce calda de femeie mi`a spus sa tac si sa ma linistesc, pentru ca totul va fi bine. Brusc, zgomotele au incetat, iar eu m`am cufundat intr`o placuta stare de somn.
Cand m`am trezit eram intr`o nava, intinsa pe un pat alb. Langa mine se afla o fiinta, o femeie, cu pielea foarte alba, parul roscat si lung si o privire calda si curioasa. Fata ii era acoperita de un machiaj ciudat, rosu sidefat si un bej ce se asemana cu cel al piersicii. Era imbracata intr`un costum aramiu de piele, ce avea aceeasi tenta sidefata ca si machiajul.
Am observat ca eram conectata la cateva aparate ce imi monitorizau activitatea cardiaca si pulmonara.Am vrut sa ma ridic,dar femeia m`a oprit.
-Linisteste`te.Esti in siguranta aici!mi`a spus ea.Vocea imi era cunoscuta,si atunci am realizat ca era aceeasi cu cea a femeii care ma salvase.
-Cine esti?Unde sunt?am intrebat`o,dar imediat am regretat,fiindca vorbind,simteam cum gatul imi sangereaza si ma arde.
-Ma numesc Trance Gemini,si te afli in infirmeria navei Andromeda.Ai fost destul de grav ranita,asa ca te rog sa nu vorbesti si sa nu te misti un timp,pana cand organismul tau trece de stadiul 1 de vindecare.Ti`am injectat nanoboti,pentru a grabi procesul.Ar trebui sa te simti mai bine in cateva ore.Acum dormi.
Nanoboti...auzisem de ei si de intrebuintarile lor,dar nu m`as fi gandit niciodata ca ii voi avea in sistem.Toate astea sunt atat de ciudate...Felul in care am ajuns aici...Imi amintesc ca eram pe Sirrah si luptam impotriva unor Cassieni dar asta e tot.Ma simt atat de obosita...
Fara sa imi dau seama am cazut intr`un somn adanc,indus probabil de nanobotii injectati de Trance.M`am trezit dupa cateva ore.Eram singura.Am dat sa cobor din pat,dar era sa fac un infarct cand mi`a aparut in fata o holograma.Era imaginea unei femei inalte,brunete,cu o fata lipsita de orice emotie.Auzisem de ele,dar nu am vazut niciodata una.Era probabil Andromeda,nava insasi.
-Stai.Nu ai permisiunea sa cobori din pat.Atat Capitanul cat si Trance mi`au ordonat sa nu te las sa cobori.Te rog sa astepti pana vor veni Trance sau Capitanul.
A disparut la fel de brusc pe cat aparuse.Am decis ca mai bine astept aici decat sa risc sa fiu prajita de o nava.La urma urmei,nimic din toate astea nu par periculoase.
Dupa cateva minute a aparut Trance Gemini,cu un barbat inalt si blond,ce parea a fi Capitanul.
-Numele meu este Dylan Hunt.Capitanul Dylan Hunt.
-Aeon Sabre.
-Un nume...interesant.
L`am privit fix,fara sa ma simt cat de putin incomod.Avea ceva ce ii facea pe oameni sa se simta bine in preajma lui.A continuat sa se uite atent la mine cu ochii sai patrunzatori cat timp Trance a facut ultimele consultatii.
-Esti bine.Nanobotii si`au facut treaba.
Capitanul si`a indreptat privirea catre ea si i`a multumit.Intelegand,Trance s`a intos si a plecat.A urmat o scurta conversatie intre Capitan si Andromeda.
-Andromeda.
-Da,Capitane!
-Ai pregatit cabina 51?
-Da.
-Perfect.Multumesc!
-Cu placere.
S`a intors catre mine si m`a ajutat sa cobor din pat.
-Vino.Ti`am pregatit o cabina si niste haine de schimb.
M`am uitat mai bine la mine si am remarcat ca nu purtam decat un fel de halat alb cu buline,in genul celor din spitale.L`am privit apoi in ochi si ne`a bufnit rasul pe amandoi.Eu radeam de halatul cu buline,iar el de rasul meu.
Ce e?m`a intrebat razand.
-Nimic,Capitane Hunt,doar ca nu mi`am imaginat niciodata ca o sa port un halat alb cu bulinute roz...
-Hai,spuse el aratand catre usile automate,cabina e in directia aia.
Cabina era exact asa cum ma asteptam mai putin.In loc de dimensiunile reduse ale cabinei si patul absolut incomod cu care eram obisnuita de pe Vox of Judgement,am gasit un pat ce parea confortabil,asezat langa un hublou prin care se vedeau stelele.Langa pat se gasea un birou micut si un scaun,iar pe peretele opus un dulap de dimensiuni normale si o usa ce dadea catre baie.
-Vei gasi in dulap niste haine.Dupa ce termini,te astept in Comanda.
Dupa plecarea Capitanului m`am indreptat catre baie.Din nou,spre deosebire de Vox,aici chiar puteai sa faci un dus decent cu apa calda.Dupa 10 minute petrecute sub apa calda mi`am uscat corpul si parul cu un prosp foarte moale si am scos hainele din dulap.Pe unul dintre rafturi ma asteptau o pereche de pantaloni negri,un tricou negru si un hanorac,deasemenea negru.Pe ultimul raft se afla o cutie ce continea o pereche de tenesi ce pareau a fi foarte comozi.A trecut atata timp in care am purtat numai bocanci de lupta,incat am uitat cat de usori sunt tenesii...
Spalata si imbracata,am rezistat tentatiei de a ma intinde in pat si am iesit din cabina.Nu a durat mult pana cand am realizat ca nu stiu unde e Comanda.Din nou,holograma navei aproape ca mi`a cauzat un infarct.
-Urmareste becurile,mi`a spus Andromeda.
-Ok...
Cu cat inaintam mai mult,cu atat nava imi parea mai mare.Dupa un drum de aproximativ 5 minute,am ajuns si in Comanda.Deja fara sa ma mai mir,am remarcat ca era o incapere imensa,dotata cu un scaun pentru pilot si trei pupitre-unul pentru comandant si doua pentru ofiterii secunzi.In fata acestora se aflau 6 persoane.In afara de Capitan si de Trance,celelalte chipuri imi erau necunoscute,asta pana cand am vazut`o pe cea ce statea in dreapta Capitanului.Era identica cu holograma.Nu imi venea sa cred.Sa fie oare chiar o Inteligenta Artificiala?Probabil ca surpriza si neincrederea se citeau pe fata mea,fiindca atunci cand eram la cativa pasi de femeie,Capitanul a inaintat si mi`a explicat.
-Ea este Rommie,avatarul navei.O Inteligenta Artificiala.
-Da,mi`am dat seama...
A zambit si a continuat cu prezentarile.
-Beka Valentine,pilotul navei,a supus,aratand catre o femeie inalta si blonda,cu ochii albastri si buzele ce ieseau in evidenta datorita dimensiunilor.Cu toate astea,parea frumoasa.
-Pe Trance ai cunoscut`o deja�
Brusc,in fata mea a aparut un barbat cu un cap mai scund decat mine,pe care,din cauza faptului ca ma speriase,il tintuiam de unul dintre pupitre,stranguland`ul.Cand mi`am dat seama ca imi lasasem instinctele sa preia controlul,l`am eliberat din stransoare si mi`am cerut scuze.Capitanul,insa,mi`a spus ca nu am de ce sa imi cer scuze.Harper,asa il chema pe barbatul blond,care acum parea a fi un baietel speriat,nu ar fi trebuit sa ma ia prin surprindere.Fusesera cu totii avertizati de...capacitatile mele.
Din spatele meu ma privea amuzat un barbat inalt si brunet.Curand am descoperit ca avea lamele osoase,ceea ce m`a facut sa marai defensiv.Avusesem problemele mele in trecut cu Nietzscheanii,si simpla intalnire cu unul ma facea sa devin defensiva.
Capitanul mi`a observat incordarea,si incercand sa previna un eventual atac din partea mea,a decis sa intrerupa prezentarile.In schimb,i s`a adresat Nietzscheanului.
-Rhade,vezi daca au terminat reparatiile la Maru.
Inca maraind,l`am privit cum se intoarce si iese din Comanda.Mi`am indreptat privirile inapoi catre Avatar.Era intr`adevar minunata.Perfecta.Daca nu i`ar fi lipsit emotiile si sentimentele,ai fi crezut ca este un om.Fiecare detaliu era absolut perfect.
Dupa cateva momente de privit intensive,stomacul meu a inceput sa protesteze datorita faptului ca nu mai mancasem de cateva zile.
Aproape imediat Trance m`a luat de brat si m`a tras dupa ea.Mergea destul de repede si dupa cativa pasi mi`a dat drumul la mana.Dupa cateva intoarceri am ajuns in careul navei.Am fost asezata la o masa.In cateva clipe,diferiti roboti au inceput sa aranjeze farfurii pentru 5 persoane.Am inteles imediat ca aveam sa iau cina cu echipajul Capitanului Hunt.
La cateva secunde dupa ce robotii si`au terminat treaba,Capitanul si echipajul sau si`au facut aparitia.Inca nu intelegeam de ce pe o nava atat de mare nu sunt decat 5 oameni si un avatar.Toate intrebarile au fost inlocuite de o senzatie neplacuta cand am vazut ca Rhade se aseaza langa mine.De ce,din toate locurile de la masa,a ales sa se aseze chiar langa mine?
-Buna,mi`a spus pe un ton jovial.
Si acum incepem�
-Ce`o fi asa bun?i`am raspuns sarcastica.
Incercam sa fac totul cat mai evident.Esti Nietzschean.Nu te vreau langa mine.Dispari:Dar el nimic.Parca ii trezeam interesul cu fiecare cuvant.Daca acest interes ar fi venit de la altcineva,poate mi s`ar fi parut un compliment,dar venind de la un Nietzschean�
-Pentru inceput,traiesti.Ar trebui sa fie bine,nu?
Raspunsuri tampite�Cum dracu` sa fie bine cand eu m`am trezit pe o nava straina,inconjurata de oamanei straini care cu exceptia unuia ma privesc ca pe un exponat si incearca sa faca conversatii stupide pe teme stupide?
-Ar trebui.Dar nu este,am spus scurt si taios.
-De ce?
Fenomenal,ce trebuie sa fac ca sa taca?Sa il pocnesc?
Insa,in loc de a urma cea mai usoara si mai placuta alternativa,am decis sa tac si sa ma concentrez asupra farfuriei din fata mea.Gandurile insa imi zburara fara sa vreau catre Khayla.Nu mai stiam nimic de ea de cateva luni.Ultima oara cand am vorbit mi`a spus ca se indreapta catre Mobius,dar atat.Nu stiam de ce,nu stiam cat timp.Si acum,dupa atatea luni in care nu m`am gandit deloc la ea,din motive evidente-eram mult prea ocupata sa lupt pentru planeta noastra-imi apare brusc in ganduri.Deseori asta s`a intamplat cand avea mare nevoie de ajutorul meu.Prin abilitatile ei,reusea mereu sa imi ceara ajutorul.Oare Capitanul stia de�puterile noastre?Oare auzise vreodata de San-Ske-Ra si de incredibilii ei locuitori?
Hotarata sa vorbesc cu el despre asta,mi`am continuat cina,incercand sa nu par atat de infometata pe cat eram.Stiam ca in momentul acela culoarea ochilor mi se schimbase din verde in cel mai adanc negru.Mi se intampla mereu cand mancam.Dar nu imi mai pasa.Eram sigura ca Trance sau Rommie aflasera deja de abilitatile mele.Nu avea rost sa incerc sa ma mai ascund.
Dupa masa,spre marea mea surprindere Nietzscheanul nu a mai incercat sa zica nimic.Oare chiar intelesese apropoul?
Condusa de Capitan,am ajuns in scurt timp in cabina mea.
-Capitane,va multumesc.Va multumesc foarte mult pentru ce ati facut.Nu multi ar fi procedat la fel ca dumneavoastra.
-Te rog,spune`mi Dylan,mi`a spus cu acelasi zambet pe care il purta mereu.
-Dylan�am spus cu o usoara ezitare.Nu imi placea apropierea pe care o impunea folosirea prenumelui,dar nici nu ma deranja,lucru care mi se parea de`a dreptul incredibil.
-Maine,dupa ce te trezesti,te astept in Comanda.Am ceva sa iti spun.
-Umm�ok�pe maine�
-Pe maine!
Usile s`au inchis automat in spatele meu in timp ce ma indreptam spre pat.Am inceput sa ma dezbrac,cand am observat ca usa de la dulap era inchisa.Eu o lasasem deschisa.Am strigat`o pe Andromeda si imediat holograma ei mi`a aparut in fata.
-Andromeda,stii cumva daca�a intrat cineva in cabina?
-Da.Trance ti`a adus inca doua seturi de haine.In afara de ea nu a intrat nimeni.
Spunand asta,a disparut.Va trebui sa ma obisnuiesc cu stilul hologramei.
Putin mai linistita,mi`am urmat planul de a face un dus si de a sari direct in pat.Cand in sfarsit m`am intins,am constatat cu stupoare ca nu puteam sa dorm.Cu toate ca eram franta,creierul meu refuza sa paraseasca starea de alerta indusa de evenimentele ultimelor zile,lucru care ma facea sa raman treaza.Am injurat tare pentru ca m`am nascut pe San-Ske-Ra si pentru ca trebuia sa am exact puterea asta.Bineinteles,faptul ca aveam abilitatile unei feline,marite de aproape 15 ori,avea beneficiile lui atunci cand eram intr`o lupta,dar de asemenea,putea sa fie ingrozitor.Stiam ca starea de alerta o sa dureze o vreme,asa ca m`am imbracat si am iesit din cabina.Cu gandul de a explora nava,am ales sa o iau spre dreapta.Cateva coridoare lungi,alte cateva scurte,apoi inca doua lungi si am nimerit intr`o incapere minunata.Peretele din fata usilor era facut in totalitate din sticla.Prin intunericul puntii puteai vedea stelele,o nemarginire de puncte luminoase ce se intindeau pana unde puteai vedea cu ochii.In mod sigur nimerisem pe puntea de observatie.Nu imi puteam lua ochii de la stele,dar cu toate astea am auzit cand cieva a intrat in incapere.Dupa miros,era Harper.M`am bucurat in sinea mea ca nu era Nietzscheanul,dar nu am lasat la suprafata nici un sentiment.
-Umm�buna�a spus intr`un final,vizibil speriat.
Imi venea sa rad,dar nu am facuto.In schimb i`am spus pe tonul cel mai calm:
-Imi pare rau,pentru mai devreme.Mi`am lasat instinctele sa preia controlul.Ar fi trebuit sa am mai multa grija.
-Nu�eu nu trebuia sa sar in fata ta.Dylan ne`a avertizat pe toti.Mie imi pare rau.
Am zambit amandoi,bucurosi ca am lamurit aspectul.
-Seamus Harper,a spus el intinzand mana.Nu am apucat sa facem cunostinta cum se cuvine.
-Ai dreptate,am spus.Aeon Sabre.
Spunand astea,mi`am indreptat privirea catre geam.O priveliste cu adevarat minunata.L`am simtit cum s`a apropiat de mine.M`am intors si puteam sa citesc pe chipul sau ca incerca sa imi puna o intrebare.
-Spune.
-Ce?m`a intrebat inocent.
-Ce te tot chinui sa ma intrebi.Spune odata.
-Umm�pai..Ce vroiam sa te intreb..aaa�Despre�puterile astea ale tale�
Cum priveam stelele,m`am intors brusc,speriindu`l.
-Puterile mele?
-Da�,a spus cu vocea tremurandu`i.Dylan nu ne`a lamurit de tot.De fapt,nici el nu prea stia in ce consta puterile tale.Sincer sa fiu,nu stie mai nimic despre tine,decat ca te`ai nascut pe San-Ske-Ra,ca Trance te`a gasit inconstienta pe Sirrah si ca esti ca o..cum sa spun eu �ca o felina.
-Pai si ce vrei sa stii mai mult?l`am intrebat ironica.
-Mai mult despre puterile tale.Par foarte interesante si eu nu stiu nimic despre asta.
L`am privit in ochi pret de cateva secunde.Omuletul asta scund,agitat si speriat,vrea sa stie mai multe despre puterile mele.
-Cu alta ocazie.Acum o sa ma duc in cabina mea,i`am spus pe un ton egal.
-Umm..bine.
Pana sa apuce sa mai zica ceva am si iesit din Observator.Simteam cum ies din starea de alerta si cum nevoia de somn devine din ce in ce mai uriasa.In drum spre cabina aproape ca m`am lovit de Rhade.Adormita,cum eram,am hotarat sa nu ma cert acum cu el,asa ca am incercat sa il ocolesc.Din pacate,el nu era la fel de obosit ca mine si cu o singura mana m`a oprit.
-Ce vei?l`am intrebat iritata.
-O explicatie,mi`a replicat nervos.
-O explicatie?...Alta data.
Deja incepusem sa ma enervez pe mine insami ca eram atat de moale,si mai ales ca parasisem cabina.Stiam ca exista posibilitatea sa il intalnesc,dar cu toate astea am iesit.
M`am uitat in sus,spre el,si m`am izbit de privirea lui patrunzatoare.Pana atunci nu dadusem mare atentie felului in care arata.Pentru mine era un Nietzschean ca oricare altul.Dar atunci am observat cat de adanci erau ochii lui caprui.Era inalt,cu un cap mai inalt decat mine si foarte puternic,chiar daca uniforma din stofa neagra,atat de diferita de cea a celorlalti membri,ii dadea un aer de suplete.Parul negru,tuns scurt,ii completa perfect aspectul.De asemenea avea si un cioc atent taiat,astfel incat ii acoperea doar barbia,pornind exact de sub colturile buzei inferioare.
Arata furios,ranit si confuz.In alt loc�in alta viata�poate.Dar acum nu.
1.Andromeda Ascendant.
O lumina puternica, orbitoare. Tipete oribile. Ragete inspaimantatoare. Zgomote de impuscaturi. Mai multe tipete... Am incercat sa deschid ochii, dar ma dureau ingrozitor. Am incercat sa vorbesc, dar o voce calda de femeie mi`a spus sa tac si sa ma linistesc, pentru ca totul va fi bine. Brusc, zgomotele au incetat, iar eu m`am cufundat intr`o placuta stare de somn.
Cand m`am trezit eram intr`o nava, intinsa pe un pat alb. Langa mine se afla o fiinta, o femeie, cu pielea foarte alba, parul roscat si lung si o privire calda si curioasa. Fata ii era acoperita de un machiaj ciudat, rosu sidefat si un bej ce se asemana cu cel al piersicii. Era imbracata intr`un costum aramiu de piele, ce avea aceeasi tenta sidefata ca si machiajul.
Am observat ca eram conectata la cateva aparate ce imi monitorizau activitatea cardiaca si pulmonara.Am vrut sa ma ridic,dar femeia m`a oprit.
-Linisteste`te.Esti in siguranta aici!mi`a spus ea.Vocea imi era cunoscuta,si atunci am realizat ca era aceeasi cu cea a femeii care ma salvase.
-Cine esti?Unde sunt?am intrebat`o,dar imediat am regretat,fiindca vorbind,simteam cum gatul imi sangereaza si ma arde.
-Ma numesc Trance Gemini,si te afli in infirmeria navei Andromeda.Ai fost destul de grav ranita,asa ca te rog sa nu vorbesti si sa nu te misti un timp,pana cand organismul tau trece de stadiul 1 de vindecare.Ti`am injectat nanoboti,pentru a grabi procesul.Ar trebui sa te simti mai bine in cateva ore.Acum dormi.
Nanoboti...auzisem de ei si de intrebuintarile lor,dar nu m`as fi gandit niciodata ca ii voi avea in sistem.Toate astea sunt atat de ciudate...Felul in care am ajuns aici...Imi amintesc ca eram pe Sirrah si luptam impotriva unor Cassieni dar asta e tot.Ma simt atat de obosita...
Fara sa imi dau seama am cazut intr`un somn adanc,indus probabil de nanobotii injectati de Trance.M`am trezit dupa cateva ore.Eram singura.Am dat sa cobor din pat,dar era sa fac un infarct cand mi`a aparut in fata o holograma.Era imaginea unei femei inalte,brunete,cu o fata lipsita de orice emotie.Auzisem de ele,dar nu am vazut niciodata una.Era probabil Andromeda,nava insasi.
-Stai.Nu ai permisiunea sa cobori din pat.Atat Capitanul cat si Trance mi`au ordonat sa nu te las sa cobori.Te rog sa astepti pana vor veni Trance sau Capitanul.
A disparut la fel de brusc pe cat aparuse.Am decis ca mai bine astept aici decat sa risc sa fiu prajita de o nava.La urma urmei,nimic din toate astea nu par periculoase.
Dupa cateva minute a aparut Trance Gemini,cu un barbat inalt si blond,ce parea a fi Capitanul.
-Numele meu este Dylan Hunt.Capitanul Dylan Hunt.
-Aeon Sabre.
-Un nume...interesant.
L`am privit fix,fara sa ma simt cat de putin incomod.Avea ceva ce ii facea pe oameni sa se simta bine in preajma lui.A continuat sa se uite atent la mine cu ochii sai patrunzatori cat timp Trance a facut ultimele consultatii.
-Esti bine.Nanobotii si`au facut treaba.
Capitanul si`a indreptat privirea catre ea si i`a multumit.Intelegand,Trance s`a intos si a plecat.A urmat o scurta conversatie intre Capitan si Andromeda.
-Andromeda.
-Da,Capitane!
-Ai pregatit cabina 51?
-Da.
-Perfect.Multumesc!
-Cu placere.
S`a intors catre mine si m`a ajutat sa cobor din pat.
-Vino.Ti`am pregatit o cabina si niste haine de schimb.
M`am uitat mai bine la mine si am remarcat ca nu purtam decat un fel de halat alb cu buline,in genul celor din spitale.L`am privit apoi in ochi si ne`a bufnit rasul pe amandoi.Eu radeam de halatul cu buline,iar el de rasul meu.
Ce e?m`a intrebat razand.
-Nimic,Capitane Hunt,doar ca nu mi`am imaginat niciodata ca o sa port un halat alb cu bulinute roz...
-Hai,spuse el aratand catre usile automate,cabina e in directia aia.
Cabina era exact asa cum ma asteptam mai putin.In loc de dimensiunile reduse ale cabinei si patul absolut incomod cu care eram obisnuita de pe Vox of Judgement,am gasit un pat ce parea confortabil,asezat langa un hublou prin care se vedeau stelele.Langa pat se gasea un birou micut si un scaun,iar pe peretele opus un dulap de dimensiuni normale si o usa ce dadea catre baie.
-Vei gasi in dulap niste haine.Dupa ce termini,te astept in Comanda.
Dupa plecarea Capitanului m`am indreptat catre baie.Din nou,spre deosebire de Vox,aici chiar puteai sa faci un dus decent cu apa calda.Dupa 10 minute petrecute sub apa calda mi`am uscat corpul si parul cu un prosp foarte moale si am scos hainele din dulap.Pe unul dintre rafturi ma asteptau o pereche de pantaloni negri,un tricou negru si un hanorac,deasemenea negru.Pe ultimul raft se afla o cutie ce continea o pereche de tenesi ce pareau a fi foarte comozi.A trecut atata timp in care am purtat numai bocanci de lupta,incat am uitat cat de usori sunt tenesii...
Spalata si imbracata,am rezistat tentatiei de a ma intinde in pat si am iesit din cabina.Nu a durat mult pana cand am realizat ca nu stiu unde e Comanda.Din nou,holograma navei aproape ca mi`a cauzat un infarct.
-Urmareste becurile,mi`a spus Andromeda.
-Ok...
Cu cat inaintam mai mult,cu atat nava imi parea mai mare.Dupa un drum de aproximativ 5 minute,am ajuns si in Comanda.Deja fara sa ma mai mir,am remarcat ca era o incapere imensa,dotata cu un scaun pentru pilot si trei pupitre-unul pentru comandant si doua pentru ofiterii secunzi.In fata acestora se aflau 6 persoane.In afara de Capitan si de Trance,celelalte chipuri imi erau necunoscute,asta pana cand am vazut`o pe cea ce statea in dreapta Capitanului.Era identica cu holograma.Nu imi venea sa cred.Sa fie oare chiar o Inteligenta Artificiala?Probabil ca surpriza si neincrederea se citeau pe fata mea,fiindca atunci cand eram la cativa pasi de femeie,Capitanul a inaintat si mi`a explicat.
-Ea este Rommie,avatarul navei.O Inteligenta Artificiala.
-Da,mi`am dat seama...
A zambit si a continuat cu prezentarile.
-Beka Valentine,pilotul navei,a supus,aratand catre o femeie inalta si blonda,cu ochii albastri si buzele ce ieseau in evidenta datorita dimensiunilor.Cu toate astea,parea frumoasa.
-Pe Trance ai cunoscut`o deja�
Brusc,in fata mea a aparut un barbat cu un cap mai scund decat mine,pe care,din cauza faptului ca ma speriase,il tintuiam de unul dintre pupitre,stranguland`ul.Cand mi`am dat seama ca imi lasasem instinctele sa preia controlul,l`am eliberat din stransoare si mi`am cerut scuze.Capitanul,insa,mi`a spus ca nu am de ce sa imi cer scuze.Harper,asa il chema pe barbatul blond,care acum parea a fi un baietel speriat,nu ar fi trebuit sa ma ia prin surprindere.Fusesera cu totii avertizati de...capacitatile mele.
Din spatele meu ma privea amuzat un barbat inalt si brunet.Curand am descoperit ca avea lamele osoase,ceea ce m`a facut sa marai defensiv.Avusesem problemele mele in trecut cu Nietzscheanii,si simpla intalnire cu unul ma facea sa devin defensiva.
Capitanul mi`a observat incordarea,si incercand sa previna un eventual atac din partea mea,a decis sa intrerupa prezentarile.In schimb,i s`a adresat Nietzscheanului.
-Rhade,vezi daca au terminat reparatiile la Maru.
Inca maraind,l`am privit cum se intoarce si iese din Comanda.Mi`am indreptat privirile inapoi catre Avatar.Era intr`adevar minunata.Perfecta.Daca nu i`ar fi lipsit emotiile si sentimentele,ai fi crezut ca este un om.Fiecare detaliu era absolut perfect.
Dupa cateva momente de privit intensive,stomacul meu a inceput sa protesteze datorita faptului ca nu mai mancasem de cateva zile.
Aproape imediat Trance m`a luat de brat si m`a tras dupa ea.Mergea destul de repede si dupa cativa pasi mi`a dat drumul la mana.Dupa cateva intoarceri am ajuns in careul navei.Am fost asezata la o masa.In cateva clipe,diferiti roboti au inceput sa aranjeze farfurii pentru 5 persoane.Am inteles imediat ca aveam sa iau cina cu echipajul Capitanului Hunt.
La cateva secunde dupa ce robotii si`au terminat treaba,Capitanul si echipajul sau si`au facut aparitia.Inca nu intelegeam de ce pe o nava atat de mare nu sunt decat 5 oameni si un avatar.Toate intrebarile au fost inlocuite de o senzatie neplacuta cand am vazut ca Rhade se aseaza langa mine.De ce,din toate locurile de la masa,a ales sa se aseze chiar langa mine?
-Buna,mi`a spus pe un ton jovial.
Si acum incepem�
-Ce`o fi asa bun?i`am raspuns sarcastica.
Incercam sa fac totul cat mai evident.Esti Nietzschean.Nu te vreau langa mine.Dispari:Dar el nimic.Parca ii trezeam interesul cu fiecare cuvant.Daca acest interes ar fi venit de la altcineva,poate mi s`ar fi parut un compliment,dar venind de la un Nietzschean�
-Pentru inceput,traiesti.Ar trebui sa fie bine,nu?
Raspunsuri tampite�Cum dracu` sa fie bine cand eu m`am trezit pe o nava straina,inconjurata de oamanei straini care cu exceptia unuia ma privesc ca pe un exponat si incearca sa faca conversatii stupide pe teme stupide?
-Ar trebui.Dar nu este,am spus scurt si taios.
-De ce?
Fenomenal,ce trebuie sa fac ca sa taca?Sa il pocnesc?
Insa,in loc de a urma cea mai usoara si mai placuta alternativa,am decis sa tac si sa ma concentrez asupra farfuriei din fata mea.Gandurile insa imi zburara fara sa vreau catre Khayla.Nu mai stiam nimic de ea de cateva luni.Ultima oara cand am vorbit mi`a spus ca se indreapta catre Mobius,dar atat.Nu stiam de ce,nu stiam cat timp.Si acum,dupa atatea luni in care nu m`am gandit deloc la ea,din motive evidente-eram mult prea ocupata sa lupt pentru planeta noastra-imi apare brusc in ganduri.Deseori asta s`a intamplat cand avea mare nevoie de ajutorul meu.Prin abilitatile ei,reusea mereu sa imi ceara ajutorul.Oare Capitanul stia de�puterile noastre?Oare auzise vreodata de San-Ske-Ra si de incredibilii ei locuitori?
Hotarata sa vorbesc cu el despre asta,mi`am continuat cina,incercand sa nu par atat de infometata pe cat eram.Stiam ca in momentul acela culoarea ochilor mi se schimbase din verde in cel mai adanc negru.Mi se intampla mereu cand mancam.Dar nu imi mai pasa.Eram sigura ca Trance sau Rommie aflasera deja de abilitatile mele.Nu avea rost sa incerc sa ma mai ascund.
Dupa masa,spre marea mea surprindere Nietzscheanul nu a mai incercat sa zica nimic.Oare chiar intelesese apropoul?
Condusa de Capitan,am ajuns in scurt timp in cabina mea.
-Capitane,va multumesc.Va multumesc foarte mult pentru ce ati facut.Nu multi ar fi procedat la fel ca dumneavoastra.
-Te rog,spune`mi Dylan,mi`a spus cu acelasi zambet pe care il purta mereu.
-Dylan�am spus cu o usoara ezitare.Nu imi placea apropierea pe care o impunea folosirea prenumelui,dar nici nu ma deranja,lucru care mi se parea de`a dreptul incredibil.
-Maine,dupa ce te trezesti,te astept in Comanda.Am ceva sa iti spun.
-Umm�ok�pe maine�
-Pe maine!
Usile s`au inchis automat in spatele meu in timp ce ma indreptam spre pat.Am inceput sa ma dezbrac,cand am observat ca usa de la dulap era inchisa.Eu o lasasem deschisa.Am strigat`o pe Andromeda si imediat holograma ei mi`a aparut in fata.
-Andromeda,stii cumva daca�a intrat cineva in cabina?
-Da.Trance ti`a adus inca doua seturi de haine.In afara de ea nu a intrat nimeni.
Spunand asta,a disparut.Va trebui sa ma obisnuiesc cu stilul hologramei.
Putin mai linistita,mi`am urmat planul de a face un dus si de a sari direct in pat.Cand in sfarsit m`am intins,am constatat cu stupoare ca nu puteam sa dorm.Cu toate ca eram franta,creierul meu refuza sa paraseasca starea de alerta indusa de evenimentele ultimelor zile,lucru care ma facea sa raman treaza.Am injurat tare pentru ca m`am nascut pe San-Ske-Ra si pentru ca trebuia sa am exact puterea asta.Bineinteles,faptul ca aveam abilitatile unei feline,marite de aproape 15 ori,avea beneficiile lui atunci cand eram intr`o lupta,dar de asemenea,putea sa fie ingrozitor.Stiam ca starea de alerta o sa dureze o vreme,asa ca m`am imbracat si am iesit din cabina.Cu gandul de a explora nava,am ales sa o iau spre dreapta.Cateva coridoare lungi,alte cateva scurte,apoi inca doua lungi si am nimerit intr`o incapere minunata.Peretele din fata usilor era facut in totalitate din sticla.Prin intunericul puntii puteai vedea stelele,o nemarginire de puncte luminoase ce se intindeau pana unde puteai vedea cu ochii.In mod sigur nimerisem pe puntea de observatie.Nu imi puteam lua ochii de la stele,dar cu toate astea am auzit cand cieva a intrat in incapere.Dupa miros,era Harper.M`am bucurat in sinea mea ca nu era Nietzscheanul,dar nu am lasat la suprafata nici un sentiment.
-Umm�buna�a spus intr`un final,vizibil speriat.
Imi venea sa rad,dar nu am facuto.In schimb i`am spus pe tonul cel mai calm:
-Imi pare rau,pentru mai devreme.Mi`am lasat instinctele sa preia controlul.Ar fi trebuit sa am mai multa grija.
-Nu�eu nu trebuia sa sar in fata ta.Dylan ne`a avertizat pe toti.Mie imi pare rau.
Am zambit amandoi,bucurosi ca am lamurit aspectul.
-Seamus Harper,a spus el intinzand mana.Nu am apucat sa facem cunostinta cum se cuvine.
-Ai dreptate,am spus.Aeon Sabre.
Spunand astea,mi`am indreptat privirea catre geam.O priveliste cu adevarat minunata.L`am simtit cum s`a apropiat de mine.M`am intors si puteam sa citesc pe chipul sau ca incerca sa imi puna o intrebare.
-Spune.
-Ce?m`a intrebat inocent.
-Ce te tot chinui sa ma intrebi.Spune odata.
-Umm�pai..Ce vroiam sa te intreb..aaa�Despre�puterile astea ale tale�
Cum priveam stelele,m`am intors brusc,speriindu`l.
-Puterile mele?
-Da�,a spus cu vocea tremurandu`i.Dylan nu ne`a lamurit de tot.De fapt,nici el nu prea stia in ce consta puterile tale.Sincer sa fiu,nu stie mai nimic despre tine,decat ca te`ai nascut pe San-Ske-Ra,ca Trance te`a gasit inconstienta pe Sirrah si ca esti ca o..cum sa spun eu �ca o felina.
-Pai si ce vrei sa stii mai mult?l`am intrebat ironica.
-Mai mult despre puterile tale.Par foarte interesante si eu nu stiu nimic despre asta.
L`am privit in ochi pret de cateva secunde.Omuletul asta scund,agitat si speriat,vrea sa stie mai multe despre puterile mele.
-Cu alta ocazie.Acum o sa ma duc in cabina mea,i`am spus pe un ton egal.
-Umm..bine.
Pana sa apuce sa mai zica ceva am si iesit din Observator.Simteam cum ies din starea de alerta si cum nevoia de somn devine din ce in ce mai uriasa.In drum spre cabina aproape ca m`am lovit de Rhade.Adormita,cum eram,am hotarat sa nu ma cert acum cu el,asa ca am incercat sa il ocolesc.Din pacate,el nu era la fel de obosit ca mine si cu o singura mana m`a oprit.
-Ce vei?l`am intrebat iritata.
-O explicatie,mi`a replicat nervos.
-O explicatie?...Alta data.
Deja incepusem sa ma enervez pe mine insami ca eram atat de moale,si mai ales ca parasisem cabina.Stiam ca exista posibilitatea sa il intalnesc,dar cu toate astea am iesit.
M`am uitat in sus,spre el,si m`am izbit de privirea lui patrunzatoare.Pana atunci nu dadusem mare atentie felului in care arata.Pentru mine era un Nietzschean ca oricare altul.Dar atunci am observat cat de adanci erau ochii lui caprui.Era inalt,cu un cap mai inalt decat mine si foarte puternic,chiar daca uniforma din stofa neagra,atat de diferita de cea a celorlalti membri,ii dadea un aer de suplete.Parul negru,tuns scurt,ii completa perfect aspectul.De asemenea avea si un cioc atent taiat,astfel incat ii acoperea doar barbia,pornind exact de sub colturile buzei inferioare.
Arata furios,ranit si confuz.In alt loc�in alta viata�poate.Dar acum nu.