Joc de cuvinte~

[Kira's Scarlet]

Buna~ Nu am mai postat poezii pe zup pana acum, ci doar pe un renumit site de poezii, dar acolo nu am primit niciun sfat care sa ma ajute. De regula scriu proza, dar si poeziile au o insemnatate pentru mine, asa ca doresc sa ma perfectionez si sa evoluez si in acest ''domeniu'' ~ Astept critica de orice fel, dar mi-as dori sa fie cat mai constructiva.

Prima poezie este cea mai noua creatie a mea.

Dansul Cocorului

Pene si suflete distruse
Iar tu te machiezi in penumbra
Deocheate sunt oglinzile scumpe
Cand tu fugi de existenta-ti sumbra

Zambete sterse si triste
Ce pacat, nectarul s-a scurs
Marcata de priviri ametiste
Fantoma pictata-n lut

Si dansul tau splendid
Dans de cocor
Cand cerul ti-e sfetnic
Cu nori calatori

[DreamGirl]

Interesanta poezioara, imi place ritmul ei si muzicalitatea, e placuta de citit si pare usurica asa, iar rima o face sa fie o adevarata delectare. M-am bucurat ca nu mi-a parut o rima fortata, cum e de multe ori, cuvintele alese nefiind puerile deloc. Pe de alta parte, insa, nu mi s-a parut nici ca redau prea multe, cel putin in ultimele doua strofe.

De inceput, incepe bine. Imi place mult imaginea cu oglinda care mascheaza totul si felul in care sugerezi superficialitatea prin referinta la machiaj si la fuga de aspectele mai profunde ale vietii. Pana la final insa, imi pare ca lipseste ceva (asta pe langa lipsa unor verbe acolo care mai iau din sensul ultimei strofe; dansul... dansul ce?). Recunosc, am fost curioasa de ce ai ales cocorul ca simbol in poezia ta, am cautat semnificatiile si am gasit ca ar insemna longetivitate, viata lunga, tinzand spre nemurire chiar. Cu asta in minte insa, imaginea e relativ oximoronica, pentru ca tu vorbesti de niste pene arse si distruse, deci nu-mi pare o valorificare prea optimista a respectivului simbol. Care to enlighten me? Mi-a placut si imaginea creata cu "fantoma pictata-n lut", desi a fost, ca restul, fragmentata si de sine statatoare parca.

Sfatul meu e sa incerci sa pornesti de la o idee de baza cand scrii. Ce vrei sa transmiti? "Der rote Faden" e singurul lucru care imi vine acum in minte: sfoara rosie, centrala, in jurul careia se concentreaza creatia ta. Nu trebuie sa fie mult, dar trebuie sa fie un mesaj consistent, pentru ca daca nu, totul pare haotic. Acum eu nu spun ca nu poti sa scrii haotic sau sa scrii strict cu accent pe estetic - zic doar ca o poezie e cu atat mai valoroasa cu cat transmite ceva, oricat de mic, pe langa frumusetea ei formala.

Mult spor la scris in continuare si sunt curioasa si de alte creatii ^-^

[Kira's Scarlet]

Multumesc mult pentru comentariul incurajator. De fapt da, dar pentru mine cocorul are alta insemnatate, iar toata poezia e legata de o balerina, o fiinta prea superficiala (nu ma refer la balerine in general pentru ca si mie imi place baletul si sa-l practic~ ) care pune frumusetea pe primul loc, dar totusi e splendida. Exact ca un cocor. Plin de sine, dar maestuos~ Si unde am scris pene arse? O__O Era vorba despre penele distruse, care au picat. Dar nu le-am ars :)) Mda, pai o sa incerc mai mult data viitoare. Multumesc mult inca odata.

A doua poezie este intitulata ''

Ploaie de toamna


Toamna timpurie
Cu ale tale frunze aramii
Cu iarba uscata pe campie
Pictezi pacate inimii

Ploaia se loveste-n fereastra
Magie, sarm, aganoie
Existente in lumea noastra
Fara un strop de bucurie


Umbra? Doar tu existi
Solitara iluzie melacolica
Varsandu-te pe peretii tristi
Creandu-ti forma agonica

[Kira's Scarlet]

A treia este

Strain in turn

Gustand din nectarul amar
Dragoste inversunata
Cu miros puternic de stejar
Visez la fericire-adevarata

E loc sacru...
Turnul spinilor pustii
Iar tu esti acru
Pumnal in dreptul inimii

Un strain in lume
Un trandafir ofilit
Intrus fara nume
Pare a nu se fi cait

Si esti prins intemnitat
O floare fara viata
Secat de putere si uitat
De lumea de la suprafata

[WordsLover]

Interesante poezii...cred ca mai ai de lucrat la forma...poezia trebuie sa curga..dar ai niste expresii frumoase.

O sa te mai citesc.

Marian

[Kira's Scarlet]

Multumesc mult pentru comentariu. Uh, Marian, no? Imi pare bine~ Eu scriu proza si presupun ca nu am chiar atat de multa experienta cu poeziile. Mai am de lucrat.
Anyway.
Urmatoarea poezie este :

Stapanul rozelor

Mii de flori ce vor sa te sarute
Mii de carti care imbatranesc
Rup inima pasarilor mute
Ce veranda o impodobesc

O lacrima si doar atat
Si fara strop de mangaiere
Ai sarutat murdar pamant
Si ai simtit dulce adiere

Si numai dragostea atinse
Oh, inima cu cicatrici
Ramas-ai rug de fete triste
Plapande ca niste furnici

[/i]

[DeDal N.]

Ei bine, pentru inceput trebuie sa mentionez ca intr-o strofa creata de tine gasesc mai multe metafore simple decat versuri. Nu folosesti cuvinte grele insa modul in care le combini imi dau o senzatie de ameteala cand incerc sa le descifrez. In poezia Ploaie de toamna probabil

Magie, sarm, aganoie

era agonie, asa rimeaza. Imi pare ca ma invart in jurul cozii pentru ca de obicei dau de sufletul subiectului de la care porneste totul. Sunt curioasa, cand scrii o poezie, o strofa, un vers, ai o imagine in mintea ta? Imaginea subiectului pe care vrei sa il descrii in rime? Sau pur si simplu iti place sa te joci cu rimele. Oricare ar fi, incearca sa ai o masura la ele, un numar de cuvinte intr-un vers in jurul caruia sa te invarti. Gaseste sinonime, gaseste expresii pentru diferite cuvinte, construieste metafore potrivite pentru substantive si vei vedea cum poezia va capata alta forma, mai frumoasa si mai interesanta. Nu trebuie sa le cauti in carti, doar gandeste-te cu atentie. Nu vreau sa crezi ca sunt o experta in aceasta arta dar si mie imi place sa scriu si de fiecare data cand o fac, simt cum imi ia foc mintea. Atunci stiu ca sunt pe drumul cel bun. Dupa parerea mea, poti sa alegi cel mai banal subiect, cum ar fi gatitul si cu ajutorul figurilor de stil poti sa il transformi intr-un diamant. Good luck xD!

[Kira's Scarlet]

Multumesc pentru comentarii :* Va pup~

Captura

Sunt pene albastre ce-si iau zborul
Spre oceanul infinit cu nori
Puf de papadie ce schimba decorul
Si copacii aplecati de dor

Sunt umbre...
Si nu doar pe pamant
Si vorbe crude
Aruncate in vant

Si sunt amintirile cu tine
Pe care nu le pot uita
Vreme trece, vreme vine
Ce n-as da sa pot avea
..........................................
Un ultim cuvant
Si o ultima mangaiere
Iar cand vorbe nu mai sunt
Sa ne retragem in tacere