[Yaoi] Blue Blood

[Clau~]

* arrogant smile * I told you~ Brian is a good boy~ * confident gaze * Nu avea cum sa fie rau~ L-as fi mirosit~ Nup, nup~ Cred ca personajul asta o sa devina personajul meu preferat. o.o Uita-te la el, Zeus~ E... flawless~ Si e asa duuulce cand vine vorba de Akio~ * imi aminteste de alt Brian... o.o * Gosh~
Ah, razboi? Nu-i nimic. Brian ii face praf pe toti. Sunt sigura ca sobolanul de Shaan nu va mai avea coada; nu va mai fi foarte intreg, de fapt. Corbii isi vor face cuib pe ramasitele lui si apoi Brian se va asigura ca o va persecuta pe micuta fetita Powerpuff care se crede vrajitoare~ * evil grin * Si Akio va trai fericit, inchis in castel alaturi de printul lui cel drag~ Sfaaaarsit~ * moe flowers/humming *
De fapt, cred ca va fi ceva de genul: Voi muri pentru tine, Akio. Si chiar asta va face. Daaar~ El este puternic si chiar daca va fi prins in capcana va lupta cu toata lumea ca sa il apere pe Akio. Iar atunci cand lordul este la capatul puterilor, Akio isi va da seama cine ii vrea binele, si il va stalci pe sobolan in picioare. Grrr~ Prea multe scenarii... -.- Acum nu o sa mai pot dormi/manca/face orice altceva/gandi/incerca sa fac altceva/etc. Trebuie sa aduci next-ul, trebuie sa aduci next-ul, trebuie sa aduci next-ul! * pregatind niste furci si torte in caz ca Oly nu are sa aduca mai devreme next-ul acela * Ok~? * innocent smile *
Ok... Mai e nevoie sa spun ca am iubit capitolul asta? Nu numai pentru ca mi-a demonstrat teoria cum ca Brian e un tip bun, dar si pentru ca a fost din perspectiva vampirului "I'm too sexy to be anything else, so I'm a vampire". Uh-uh~~ Cum am spus, devine personajul meu preferat~ * construind altare pentru Brian si facand incantatii *
My Zeus, abia astept~ Vreau sa vad ceva luuuptaaa~ * excited smile * Si, te rog, nu mai adu next-urile cand te simti amenintata... -.- Bine? Te voi ura toata viata pentru ca nu aduci mai devreme niste next-uri. -.-
This is all~ ^^ Te urasc si te ador in acelasi timp si ma voi ruga la zei pentru inspiratia ta~ Saranghae~ ^^ * korean fever *

[Lexxu]

Deci nu pot sa cred, inca sunt in soc O.O
Cand am citit capitolul asta am ramas prinsa in povestea ta si nevinovatia lui Brian-san. Nu pot sa cred ca l-am acuzat pe nedrept pe vampirasul asta frumos si nevinovat <3 Caaah. E frumos, inteligent si bun, ah si Shaan ala o sa si-o ia pe coaja destul de rau acum, presupun. Sper doar sa nu se atinga de Akio X_X Sa inceapa razboiul care ne bate la usa si tu, donsoara hai mai repede cu next-ul ca mor aici de nerabdare!!! Mersi de anunt.

[Kurama^_^Sweet]

[Kimera]

[Kurama^_^Sweet]

Cat ti-a luat, femeie?!?!?!


Ok, sa fiu directa, pentru ca eu trebuie sa ies si, daca nu scriu ceva aici, nu voi dormi toata noaptea.
Uite, au trecut deja 3 luni... Ma bucur ca este antrenat, dar ma scarbeste tupeul lui Shaan. Frate, i-as da numai in bot! Mi-a placut ca i-a retezat-o scurt! Asa, pustiu, tine-l la distanta! XD

Dar ma bucur ca a fost gasit! Brian nu sta degeaba, observ. Abia astept sa vad ce-i va spune si cum va reactiona Shaan cand va afla de prezenta lui... VAI!

Te urasc pentru ca m-ai facut atat de curioasa, dar te iubesc pentru ca m-ai ai anuntat si ai tinut cont.
Multumesc! :3

[Kimera]

Heyy.. Mdeah, a trecut mai mult timp decat ma asteptam si as fi surprinsa sa aflu ca mai imi citeste cineva ficul... Eh, o sa vin pe parcurs si cu nexturile de la celelalte ficuri, insa astazi postez aici. Multumesc pentru comentariu, Kurama, ca intotdeauna fidela. Imi cer inca o data scuze tuturor cititorilor pentru blocajul meu si incapabilitatea de a scrie pentru o perioada atat de lunga si sper sa va placa acest capitol.

Capitolul 17

Buzele imi erau intredeschise, dar niciun sunet nu avea sa se faca auzit; tipatul, vorbitul, pana si simpla respiratie devenisera lucruri imposibil de realizat- ma blocasem, iar cand am realizat, tot ce am putut sa fac a fost sa inghit in sec. Bratele sale puternice nu imi permiteau sa ma misc si- ca si prima oara cand ii intalnisem- acei ochi rosii ma aruncasera in acelasi vartej de frica, trimitandu-mi un fior rece pe sina spinarii.
- Akio! Akio, pleaca de acolo!
Rezonanta unei voci ce parea un ecou indepartat pentru urechile mele- desii cel ce vorbea era mai aproape decat as fi putut percepe- se facuse auzita. Tonul era rece si ferm; un mic indiciu de autoritate facandu-se simtit. Aproape inconstient trupul imi alunecase din bratele Lordului, dar nu pentru mult timp caci acesta isi inclestase mainile in jurul incheieturilor mele inca o data, lipindu-mi spatele de pieptul sau. Panica incepuse sa ma scufunde in adancurile sale, incercand sa ma faca sa tremur; dar nu avea sa se intample. Antrenamentul cu Shan isi arata intr-o oarecare masura rezultatele, eu reusind sa-mi controlez reactiile pana la un anumit punct.
Nu mai indrazneam sa il privesc in ochi, totusi stiam ca el nu scapase nici cea mai mica miscare ce imi apartinea- stiam pentru ca puteam sa-i simt acea vedere fixata pe mine, ma ardea la propriu si aveam impresia ca urmeaza sa treaca prin mine. Abia acum incepeam sa percep elemente ale tabloului din jur pe care nu le observasem- vampiri, si nu doar doi sau trei, ne inconjurasera toti purtand aceeasi expresie ce le trada dorinta arzatoare pentru o lupta, pentru varsare de sange. Cumva am stiut ca Brian le oferise permisiunea printr-un semn caci Anette si Shan plecasera de pe acoperisul cladirii cat de repede posibil, incercand sa se salveze- daca ei urmau sa fie prinsi, armata Lordului nu urma sa se opreasca la simple atacuri.
Mintea imi iesise complet din startea primordiala- aceea a socului de a-l revedea pe Lord- iar acum incercam sa formez un simplu plan de evadare. O mica atingere rece si metalica de pe mana stanga imi amintise de pumnalul ascuns in maneca; era elementul perfect pentru a-i distrage atentia barbatului. Relaxandu-ma in stransoarea acestuia si dandu-i senzatia de incredere a fost ce era necesar, caci cu o miscare fulgeratoare lama pumnalului ajunsese sa-i strapunga umarul lui Brian, eu luandu-o la fuga pe scarile blocului vechi fiind atent sa nu ajung sa cad de la inaltimea aia- era o cladire destul de veche, unele locuri puteau fi mai subrede.
Reusisem sa strabat doar un singur etaj, cand gulerul hainei mi-a fost prins de o mana puternica, urmatorul lucru simtit de spatele meu fiind suprafata rece si aspra a zidului de caramida, Brian prinzandu-mi corpul intre bratele sale, Lordul stand in fata mea, mult prea aproape pentru a respecta spatiul personal.
- O explicatie ar fi destul de draguta, daca nu te superi.
Vocea ii era calma si blanda, totusi ultimele cuvinte tradasera doza de ironie si iritare pe care incerca sa si-o controleze si sa o ascunda- probabil pentru a nu ma speria si mai tare... De parca aveam de gand sa-i mai cred minciunile frumoase! Memoria unei seri, a unui anumit dialog preluase control asupra celorlalte si asupra realitatii, fiecare detaliu fiind reprodus in propria-mi minte de nenumarate ori.
- Ai merita asa ceva? Tu, cel care imi ordona moartea in timp ce eu eram mintit cu promisiunea de siguranta? Daca ai impresia ca nu puteam sa aflu, te-ai inselat! Nu sunt atat de-
Am ramas inmarmurit in momentul in care rasul sau isi facuse aparitia, intrerupandu-mi vorbele si sirul gandurilor, lasandu-ma fara replica sau putere de a continua sa vorbesc. Ce i se parea atat de amuzant? Furia mea era doar o simpla gluma? Cu fiecare secunda incepeam sa ma simt descurajat si din ce in ce mai slab... Ochii sai isi preschimbasera culoarea din acel rosu- trandafiriu la auriul patat de portocaliu asa cum obisnuiam sa-i stiu.
- Akio, esti asa de...- facuse o mica pauza, urmata de un scurt oftat, probabil se abtinea de la cuvinte ce ma puteau jigni. Scumpule, daca auzisei acel dialog, de ce nu ai stat pana la capat? Ti-ai fi dat seama ca ai inteles gresit- Anzel iti poate dovedi ca ceea ce spun e real. Nu era nevoie sa fugi cu un imbecil ce nu planuieste nimic in afara de un razboi fara sens... Nu te-as rani vreodata, credeam ca deja ai inteles.
Am clipit scurt si rapid de nenumarate ori inainte sa inteleg cu adevarat ce spusese. Indoiala de a-l crede nu mai era prezenta, caci expresia ii trada fiecare intentie sau idee. Ceea ce ma facuse incapabil de a oferi o replica erau ochii lui- de cand imi aminteam Brian nu mai aratase la fel de ranit ca acum; si totusi puteam sa-i disting si fericirea in aceeasi privire.
Bratele sale ma cuprinsesera inca o data, corpul meu fiind lipit de al sau, barbia Lordului odihnindu-se pe umarul meu drept.
- Spune-mi ca ai de gand sa vi inapoi...
Cand? Cand conducatorul vampirilor devenise atat de vulnerabil? Demnitatea, forta, autoritatea pe care o avea- niciuna parca nu mai contau in fata mea si nu eu eram cel ce le elimina. Cuvintele ii pareau atat de goale, poate putin disperate... Am decis sa-l imbratisez la randul meu, oferindu-mi raspunsul.
- As fi avut undeva unde sa ma intorc in alta parte decat acasa?
Probabil ca niciodata de cand ma stiu nu ma referisem la castel ca la propria-mi casa, dar acum simtisem nevoia sa o fac; sa il asigur ca am sa merg cu el si sa-i ofer increderea ca eu ma cred in siguranta acolo- nu stiam de ce, in momentul de fata eram un amalgam de idei si sentimente, niciunul nereusind sa se contureze perfect pentru a-mi oferi un indiciu clar. Singurul lucru de care eram cert era faptul ca urma sa il insotesc pe Brian, nimic altceva nu parea sa mai conteze, nici pentru mine, nici pentru Lord.

[Kimera]

{Mentiune mica: Dupa ce am facut o pauza imensa de mai mult de un an de la scrisul in romana si am lasat ficurile mele practic in paragina, intr-o zi fara net am redeschis acest folder si am incercat sa scriu inca o data. Daca de aici incolo capitolele par....Slabe, aiurea, putin nelegate, este probabil pentru ca mi-am schimbat stilul [cred], nu am mai scris in limba romana de multa vreme si sincer ma simt super-incepatoare in acest moment...Sper doar sa continuati sa cititi, daca....Mai citeste cineva acest fic....}

Capitolul 18

Cu un sunet aproape imperceptibil usa vechii mele camere se deschisese, oferindu-mi imaginea aproape antica a incaperii- nimic nu se schimbase, Brian o mentinuse exact asa cum am lasat-o in noaptea in care plecasem cu Anette... Aproape am suras, gandindu-ma la intreaga neintelegere, la ce a trebuit sa indur pe parcurs, dar nu mai conta si nu regretam. Cum as fi putut sa o fac? Invatasem sa lupt si sa ma accept, eram capabil sa ucid daca situatia o cerea, desii o mare parte din mine spera orbeste sa nu fie nevoie de asa ceva. Rationalitatea era mai puternica, caci stiam ce anume a inceput Shaan si puteam deja sa simt mirosul sangelui ce urma a fi varsat- un cliseu, chiar trebuia ca toate neintelegerile dintre aceasta rasa sa fie rezolvate in acest mod?
- Sper ca iti place cum ai gasit-o. Nu am vrut sa stric nimic...
Vocea Lordului imi atrasese atentia, facandu-mi privirea sa-l urmareasca pentru cateva secunde, luandu-i in calcul postura aproape modesta, umerii lasati si gestul inconstient de a-si plimba mana pe ceafa. As fi putut sa jur ca el- EL- se temea de ceva anume- iar cand acei ochi aurii au refuzat sa ii intalneasca pe ai mei, am putut sa confirm; dar am ales sa tac- sincer sa fiu, aveam o placere sadica sa il vad tensionat, intr-un fel sau altul, o merita.
O vaza plina cu trandafiri, asezata pe noptiera de langa pat, imi atrasese atentia- asta cand a mai aparut aici? Cu pasi marunti m-am apropiat, trecandu-mi mana printre petale, simtindu-le catifeaua comfortanta, bucurandu-ma de parfumul intens.
- Roz-pal- aproape piersica, rosu, alb si lavanda... Incerci sa transmiti ceva, Brian? Am intrebat amuzat, continuand sa ma joc cu petalele trandafirilor fara sa ma intorc catre el. L-am putut simti, mai mult decat auzi, apropiindu-se pana ce bratele sale imi inconjurasera talia, barbia lui lasandu-se usor pe umarul meu drept.
- O stii deja, am vrut doar sa-ti reamintesc. Dorinta ce o am pentru tine, iubirea ce ti-o port, inocenta ta pe care o apreciez si propria ta frumusete ce ma atrage spre tine... Akio, te rog, nu mai pleca vreodata.
- Nu crezi ca esti crud? Cerandu-mi sa raman aici, intre patru pereti-
- Nu conteaza locul, doar nu ma abandona inca o data...
Incruntanduu-ma putin ma intorsesem in imbratisarea sa, acum privindu-l fix, intens, aproape vazand dincolo de el.
- Nu ma intrerupe, te rog. Cerandu-mi sa raman intre patru pereti, desii nu ti-am afirmat ca tin la tine in felul in care tu o faci.
Panica se asternuse peste trasaturile acestuia, mainile sale dezlipindu-se de mine aproape automat, insa cand a vrut sa se departeze i-am prins incheieturile, aducandu-ne buzele intr-un sarut cast, atat de scurt incat probabil Lordul va avea nevoie de confirmare ca s-a intamplat. Daca ma bucuram de un lucru era faptul ca prin antrenamentul lui Shaan si timpul cu el reusisem sa fiu putin mai increzator, ceea ce imi dadea forta sa continui ce tocmai imi propusesem.
Ma privea complet socat si confuz, blocat parca langa mine, incapabil sa-si gandeasca urmatorea mutare, fapt ce ma bucura. In sfarsit il aveam pe marele Lord al vampirilor in sah mat- era mult mai amuzant decat imi inchipuisem.
- Ti-as putea-o confirma acum, nu crezi? am intrebat lasandu-mi capul plecat si ascunzandu-mi chipul la pieptul lui; sa iti confirm ca te iubesc...
Puteam sa-mi simt chipul luand foc, pulsul accelerandu-se, vocea disparandu-mi cu fiecare silaba rostita... In ciuda micutei mele increderi, nu eram in stare sa marturisesc asa ceva cu calm si stiam ca indiferent cat voi incerca, orice sentiment de putere se va disipa atunci cand voi lasa adevarul in fata Lordului.
Mana lui imi ridicase barbia, fortandu-ma sa ii intalnesc privirea, un tremur usor cuprinzandu-ma cand i-am vazut dorinta din ochi, atat de puternica, atat de vie... Nu tremuram din cauza fricii, oh nu, era mult mai intens de atat, poate indraznesc a o defini ca si anticipatie... Buzele sale se contopisera inca o data cu ale mele, eu lasandu-i cale libera odata ce oftasem usor de placere. Era atat de familiar, sa il simt explorandu-mi fiecare particica a gurii mele, iar de data aceasta il doream, nu ma impotriveam cu nimic.
Ma ghidase cu usurinta catre pat, asternandu-ma pe acesta, fara sa intrerupa sarutul, mainile mele incolacindu-se in jurul gatului sau aducandu-l mai aproape- simteam nevoia sa il am acolo. Desii niciunul nu o dorise, pentru cateva momente, buzele sale au trebui sa se indeparteze de ale mele, timp in care Lordul incerca sa scape de tricoul pe care il purtam. In ciuda mainilor mele tremurande am decis sa incerc sa fac acelasi lucru cu camasa pe care acesta o purta, reusind sa il scap de ea destul de repede.
- Sincer, preferam cand aveai kimonoul... Vampirul remarcase usor iritat, amuzandu-ma.
Odata ce Brian imi aruncase tricoul pe undeva prin camera, atentia lui revenise asupra mea, acum buzele sale dezmierdandu-mi pieptul cu mici saruturi, ce imi cauzau fiori sa imi strabata trupul, un usor oftat de placere scapandu-mi cu fiecare atingere. Imi prinsese unul dintre sfarcuri intre degete, jucandu-se cu acesta, provocandu-ma sa imi acopar buzele, fortandu-ma sa lupt impotriva sunetelor injositoare ce inca o data imi transformasera obrajii in bujori. Insa nu m-a lasat sa continui in acel fel pentru mult timp, caci imi prinsese incheietura, fortandu-ma sa il las sa imi auda gemetele, in timp ce mana sa a fost inlocuita de acele buze fine ce se napustisera asupra sfarcului meu, dintii lui prinzand usor de el, limba lui lingandu-l usor; aplicand mai apoi acelasi tratament celuilalt, incercand sa provoace si mai tare...Si ii reusea, deoarece simteam cum acea parte ascunsa de boxeri raspundea atingerilor sale, incet si sigur- inca o dovada pe langa sunetele ce refuzau sa conteneasca din a fi articulate de catre mine.
Parca citindu-mi gandurile, mana lui se indreptase spre abdomenul meu, coborand usor, aproape agonizant de incet si incepand sa imi maseze acea zona prin hainele ce inca le purtam si deveneau din ce in ce mai stramte. Puteam sa simt cum ma incalzeam, atat din cauza actiunilor lui, cat si din cauza rusinii de a fi auzit. Dupa cateva minute ce insemnasera dulce tortura, Brian decisese sa ma scape atat de blugi, cat si de boxeri in aceeasi maniera rapida cu care se ocupase si de tricoul meu cu cateva clipe inainte. Ii simteam privirea curtenitoare a vampirului asupra mea, fapt ce ma facuse inapt de a-l privi, dorindu-mi sa ma acopar din cauza rusinii.
- Esti la fel de perfect precum mi te aminteam, scumpul meu.
Se apropiase de urechea mea dreapta, soptindu-mi cuvintele atat de lent si suav, facandu-ma sa fiu strabatut de fiori pentru a nu stiu cata ora. Imi posedase buzele inca o data, in acelasi fel patimas, incitant, limbile noastre jucandu-si jocul lasciv, in timp ce mana sa acum imi prinsese membrul, incepand sa faca miscari verticale usoare ce ma facusera sa fiu cuprins de acea caldura indescripribila, ce ma lasa o simpla victima in fata placerii carnale. Saruturile ii coborasera asupra gatului meu, permitandu-mi inca o data sa scot acele sunete injositoare si atat de placute pentru el. Simteam cu ma apropii de acel moment al climaxului, numai ca sa il simt cum brusc se oprise, facandu-ma sa scot un mic icnet, mai mult din confuzie decat de neplacere. Intentia ii devenise clara atunci cand l-am vazut intinzandu-se peste mine pentru a obtine o sticluta cu ceva ce semana a gel, scapand in acelasi timp de hainele ramase, ce ajunsesera sa il incomodeze. Ma cutremurasem la gandul durerii, tot calmul meu aterior spulberat- deodata tot ce doream era sa ma departez. Brian imi observase panica, astfel se pozitionase deasupra mea inca o data, incepand sa isi plimbe degetele prin parul meu, intr-o maniera calmanta, in timp ce vorbea.
- Stiu, te temi... Dar nu sunt Shaan, nu vreau sa iti provoc durere si nu imi voi pierde calmul, nu acum. Lasa-ma sa incerc sa te trec de aceasta spaima si daca intr-adevar este prea mult, opreste-ma.
Lordul isi pastrase tonul vocii cald si linistitor, stia ca aveam nevoie de asta- imi era greu sa continui, insa tentatia de a ma lasa prada dorintei, de a simti placerea alaturi de el era imensa. Tremurand, bratele mele isi gasisera inca o data lacas pe umerii sai, singura mea rugaminte scapandu-mi printre buze aproape soptit.
- Incet, te rog...
Nu as fi putut suporta orice miscare brusca, iar el o intelesese. I-am simtit degetul la intrarea in mine si nu mi-am putut abtine usoara incordare brusca a trupului meu- ma temeam, era un adevar pe care nu puteam sa il inving, indiferent cat de mult as fi dorit. Ma patrunse usor, saruturile sale reutrnandu-se asupra gatului meu; incerca sa imi ia gandul de la orice ma panica. Gasise inca o data acel loc ce ma facea sa simt o placere indescriptibila, asigurandu-se ca il atinge de fiecare data. Incetul cu incetul l-am simtit adaugand un al doilea, iar mai apoi un al treilea deget, eu incercand sa ma relaxez, concentrandu-ma doar pe placerea ce el incerca sa mi-o ofere. In momentul in care degetele urmau a-i fi inlocuite de catre membrul sau, eu simtindu-l la intrare in mine, incepusem sa ma stapanesc cu greu.
- Usor, relaxeaza-te, iubire.
Oh, cu cata ardoare as fi vrut sa fiu capabil sa ascult indemnul vampirului, dar imi era cu neputinta caci imi era groaza; chiar si asa nu dadusem niciun semn ca as dori sa il opresc- stiam, dupa tot prin ce trecusem- ca Brian nu m-ar fi ranit niciodata intentionat. L-am simtit patrunzandu-ma, durerea ascutita fiind prezenta brusc, scancete repetate scapandu-mi incontrolabil, lacrimile ce imi aparusera fiind sterse de buzele lui. Ramasese nemiscat, ca o statuie- stiam ca ii era aproape imposibil sa reziste si totusi o facea pentru mine. Incepusem sa ma relaxez, asa ca il adusesem mai aproape de mine, oferindu-i un sarut cast inainte sa ii vorbesc.
- E in regula...
Doar de atat avusese nevoie, caci buzele imi fusesera posedate, el incepand sa se miste in interiorul meu, facand-ma sa simt acea imbinare dintre placere si durere ce imi era atat de familiara si totusi atat de noua. Nu am putut mentine sarutul pentru mult timp caci odata ce lordul gasise acel punct de nervi in interiorul meu inca o data, tot ce am putut sa simt a fost placerea, mintea mea stergand orice notiune a rusinii, astfel gemetele si tipetele mele puteau fi auzite cu usurinta, eu neincercand se le mai opresc. Nu a fost nevoie de mult pentru ca noi sa ne eliberam, un ultim tipat fiind articulat de mine, degetele mele infigandu-se in carnea spatelui sau lasand, probabil, o urma.
Ma asternuse pe pat cu aceeasi grija, asezandu-se mai apoi langa mine si tragand plapuma peste noi, eu simtind deja cum oboseala incepea sa ma cuprinda in mrejele sale. Ma ghemuisem la pieptul sau, bucurandu-ma de caldura ce ne invaluia.
- Te iubesc Akio.
- Si eu te iubesc.
A fost singura marturisire inainte sa ma las purtat de lumea viselor, adormind in bratele lui Brian.

Capitolul 19

Ii simteam atingerea degetelor prin parul meu, miscarile sale lente facandu-ma sa imi deschid ochii intr-un final, intalnindu-i privirea aurie ce se pare ca ma fixa de ceva vreme.
- De cat timp esti treaz? Am intrebat curios, semne ale somnolentei mele inca prezente in glas.
- Nu de mult. Haide, imbraca-te pentru ca avem de vorbit.
Abia acum incepusem sa percep ca lordul era deja imbracat intr-o camasa albastra si blugi de aceeasi culoare. Intorcandu-mi privirea am observat ca pe scaunul de langa pat se aflau pregatite pentru mine o pereche de boxeri albi, blugi negri si un tricou verde inchis. Am suras usor, remarcand intr-un ton amuzat.
- Credeam ca dupa micuta ta remarca ai fi pregatit un kimono.
Odata ce vorbele imi parasisera buzele, vampirul devenise brusc serios, caldura de pe chip, prezenta cu cateva clipe in urma, complet stearsa.
- Un kimono te-ar fi incurcat in lupta, nu crezi?
Tot amuzamentul imi pierise de asemenea, realizand ce anume insinua Brian. Desigur, aproape uitasem... Revolta, razboiul, oricum doream sa o numesc, urma o lupta, o varsare de sange imensa ce nu putea fi evitata, iar eu trebuia sa fiu capabil macar sa ma protejez. Urma sa vad cat de util imi va fi cu adevarat antrenamentul lui Shaan.
- Corect. A fost replica mea scurta, eu nedorind sa continui mica conversatie. Eram sigur ca o sa aud destul in momentele ce vor urma.
Ma ridicasem din pat, incepand sa ma imbrac si fiind total constient de ochii vampirului ce ma urmareau, fapt ce ma facuse sa ma imbujorez usor. In ciuda a tot ceea ce se petrecuse intre noi nu puteam sa imi abtin rusinea fata de el- iar el cu siguranta se bucura nespus de mica mea slabiciune.
- Urmeaza-ma.
Am facut intocmai, mergand printre culoarele castelului ce acum erau pline de vampiri trecand rapid pe langa noi si aproape ignorandu-ne- se pare ca toata lumea era pregatita pentru ce urma sa vina. Stiam ca Brian avea multi slujitori si ca nu le permisese sa fie toti in castel inainte deoarece m-ar fi speriat pe mine, insa mi se pareau prea multe fete necunoscute chiar si asa; urma sa il intreb pe lord mai tarziu. Observasem ca ne indreptam spre biblioteca si mai apoi catre micuta camera aproape ascunsa de rafturi-un birou mai exact. Incepeam deja sa ma simt usor stanjenit, amintindu-mi de incidentul ce ma provocase sa il urmez pe Shaan.
Odata intrati in incapere am observat ca erau deja doua persoane ce ne asteptau- doi barbati mai exact. Primul, ce avea un par lung si argintiu, ochi de un verde intens, imbracat intr-un costum negru, parea sa ma analizeze minutios, in timp ce celalalt- un tip la fel de inalt ca primul, cu par scurt, alb, plin de suvite negre si gri, imbracat intr-o jacheta de piele neagra si blugi de aceeasi culoare, continuase sa isi fumeze tigara de parca nu am fi fost prezenti. Abia cand decisese sa si-o stinga si sa se intoarca spre noi am putut sa observ ca ochii ii erau gri cu o usoara tenta de verde pal, incadrati perfect de fata ovala, si ca purta fard argintiu inchis spre negru ce parea sa ii vina ca turnat datorita tenului ce aproape dadea senzatia de a fi sidefat.
- Anzel Meyer, la dispozitia dumneavoastra, printe Akio. Se prezentase argintiul in urma unei mici plecaciuni, facandu-ma sa raman surprins de gest. Stiam ca Brian il pomenise cu ceva timp in urma- el era cel cu care discutase in seara aceea; acum puteam sa ghicesc de ce ma analiza, probabil nu ma prea suporta.
- Deci el este micul print de care esti complet amorezat. Remarcase aproape surazand cel de-al doilea.
- Akio, el este Christien Larsen. Vorbise intr-un final si lordul.
- Nu ma pot numi loial, printe, deci nu ma pot declara la dispozitia ta. De asemenea nu ma omor cu politetea, asa ca nu te astepta sa imi schimb adresarea. Reguli ce vei impune, voi urma asa cum le-am urmat si pe cele impuse de tatal tau caci nu am nevoie de probleme cu casa regala, insa amestecul meu in micuta rascoala este de alta natura.
- Abilitatea de a merge la lumina si caldura trupului permanente plus amestecarea ta in lupta pentru Kumar. Asta ne-a fost invoiala.
- Corect, Brian. Din cate vezi mi-am tinut partea, sunt prezent si ai abilitatile necesare fara a avea nevoie de vreo alta vrajitoare. O sa imi astept doar recompensa.
- Poftim?! Brian-sama, i l-ati promis pe Kumar lui Larsen?!
- Anzel, nu ma intereseaza de nenorocitul ala atat timp cat nu va mai fi o problema pentru noi, iar in mainile unui vampir vrajitor ca el sunt mai mult decat sigur ca ar trebui sa imi fie mila pentru netrebnic.
- Oh haide, nu sunt chiar atat de groaznic, o sa ma asigur doar ca pustiu' nu face traznai. Replicase Christien purtand pe chip un zambet ce denota mai mult decat amuzament- ceva nespus fusese comunicat intre el si Brian cu siguranta.
- Si ma rog care e amestecarea ta cu clanul Kumar? Si ce treaba ai avea cu singurul lor supravietuitor?
- Anzel parca-ti zice, nu? Nu tin minte sa fie problema ta sau sa am vreo obligatie sa te informez. Faptele sunt fapte, iar tu va trebui sa le accepti.
Asta incheiase orice fel de conversatie, lasand incaperea intr-o atmosfera tensionata, caci fiecare parea sa vrea sa mai adauge ceva- din indignare sau poate din pura dorinta de a nu-l lasa pe Christien sa incheie totul.
- Despre ce trebuia sa discutam? Am ales sa intreb intr-un final, cand niciunul dintre ei nu parea sa mai aiba de gand sa completeze ceva; iar eu chiar doream sa aflu ce anume se intampla cu exactitate.
- Desigur, Akio, scuze, ma luasem cu vorba. Anzel, raporteaza tot ce stii si vreau sa aflu sansele noastre in lupta asta, cat despre tine Christien, am nevoie sa ridici cateva bariere in jurul castelului. Nu o sa fie foarte eficiente, Kumar o are pe Anette, deci o parte din ei vor trece de bariere, dar vor fi suficiente cat sa le reduca numarul celor care ajung pana la castel.
- Usor de facut, dar necesita timp daca le vrei suficient de rezistente. Ma duc sa ma apuc de ele. Si cu asta, Christien parasise incaperea, lasandu-l pe Anzel sa continue conversatia.
- Numarul le este ridicat, as putea spune chiar egal cu cei ce se afla adunati la castel si in jur. Totusi, cauza lor este menntinuta de Kumar, daca el dispare din peisaj, iar un numar mare vor cadea in lupta, cei ramasi vor alege usor sa se predea. Sunt destul de aproape, vor ajunge in curand, cred ca undeva la apus. Daca urmam planu initial ar insemna ca jumatate dintre vampiri sa se ocupe de cei din afara barierelor, iar cealalta jumatate de cei ce vor reusi sa treaca de bariere. Eu unul ma voi asigura ca vrajitoarea nu o sa mai fie in viata, Larsen se poate ocupa personal de capturarea lui Kumar pentru ca asa cum probabil ati ordonat, Brian-sama, niciunul dintre vampiri nu va incerca sa lupte cu el si il vor evita. Akio-sama, v-as recomanda sa ramaneti in biblioteca deoarece este destul de greu sa ajungi in acest birou. Brian-sama va-
- In niciun caz! Nu am sa stau degeaba cand toata lumea incearca sa lupte! Stiam ca era aproape nebunesc ce incercam sa fac si probabil extrem de nesabuit, insa nu doream sa il las pe Brian singur.
- Poti lupta, dar daca ii fac semn unuia dintre slujitori sa plecati de acolo, promite-mi ca il urmezi. Imi ceruse lordul, intorcandu-si atentia spre mine.
- Bine, am sa o fac... Am raspuns mai mult cu jumatate de gura; nu eram prea sigur ca imi voi respecta promisiunea.
- Atunci ma duc sa verific daca totul este in ordine. Mai doriti ceva, Brian-sama? Akio-sama?
- Este in regula, Anzel, poti pleca. Raspunsese lordul pentru amandoi, lasandu-l pe argintiu sa plece din birou. Am vrut sa il intreb ce urma sa facem, insa mi-o luase inainte vorbind.
- Akio, vreau sa iti inmanez ceva, asa ca urmeaza-ma.
Inca o data paseam agale alaturi de Brian prin castel, insa de data aceasta drumul nu a fost prea lung. Se pare ca ajunsesem in partea cealalta de biblioteca, unde inca asezat in perete era tabloul pictat in ziua cand parintii mei murisera. Desigur, fata mea si a surorii mele inca erau sterse din tablou deoarece lordul avusese grija de asta.
-Imi cer scuze pentru modul in care am tratat aceasta opera de arta, dar stiam ca trebuie sa elimin evidente. Odata ce totul se termina voi cauta pictorul- stiu ca era un vampir- si ma voi asigura ca restaureaza tabloul pentru a fi atarnat in sala tronului, acolo unde se cuvenea sa fie. Insa nu asta doream sa iti arat.
Se apropiase de pictura, indepartand-o usor si dand la iveala o micuta usita in spatele acesteia. Nu avea lacat, fapt pentru care vampirul o deschisese imediat, scotand din interior o sabie, o katana mai exact cu un maner albastru nocturn, prinsa intr-o teaca de aceeasi culoare. Mi-o inmanase fara niciun cuvant, iar odata ce o scosesem din teaca am putut sa ii admir taisul impecabil ce aproape lucea. Nu imi luase mult sa o recunosc, insa tot am intrebat pentru a fi sigur.
- E sabia lui, nu-i asa? Aceeasi pe care i-ai luat-o de la brau si cu care l-ai decapitat in acea seara.
- Da, Akio, e sabia tatalui tau. Este de drept a ta si vreau sa o folosesti pentru a te apara.
O returnasem in teaca, privind-o atent pentru cateva clipe in plus. Il ajutase de multe ori, imi aminteam povestile mamei despre diferite 'aventuri'- asa cum obisnuiam sa le numesc- ale parintelui nostru si cat de interesante obisnuiam sa le gasesc. Protectoarea si totodata ucigasa lui, acum era in mainile mele. Trebuia sa o folosesc cu iscusinta si urma sa imi dau silinta sa imi amintesc fiecare instructiune din acel antrenament- nu voi mai pierde inca o data persoane la care tin.
Brian incepuse sa se indrepte catre culoarul principal al palatului, asa ca l-am urmat fara sa fie nevoie sa ma indemne sa o fac. Strangeam teaca sabiei in pumn, simtindu-mi pulsul crescand- urma doar macelul...

[Kimera]

Capitolul 20 [Penultimul capitol]

Nici nu stiu cand a inceput, cand, in acea atmosfera impietrita, in aerul tacut al unei simple seri ce invaluia sute de figuri eterne inmarmurite, asteptand acel semn, acea mutare ce urma sa declanseze cu fiecare secunda cate o lupta, impletind tabloul complet al razboiului- cand au aflat sau vazut reperul. Totul s-a miscat prea repede si totusi atat de incet, sincronizati perfect servitorii lordului au atacat cu usurinta, sunetele armelor declansate, a sabiilor retrase cu viteza din teaca, a arcurilor lasate libere fiind insotite de imaginea parca desprinsa dintr-un tablou. Vibrau de determinare si dorinta de a ucide, vibrau de ura si furie. Nu as fi crezut, abia puteam percepe realitatea a tot ce ma inconjura.
Pereti antici, sulptati, imbroboditi de picturi si torte ce aruncau doar cateva panglici de lumina pe coridoare lungi si obscure, acum erau luminati in toata splendoarea lor, lumini si umbre descoperind ochiului la fiecare pas cate un nou slujitor ce lupta. Aerul imbalsamat odinioara de parfum de trandafiri si sunetul linistii acum gemea de odoarea sangelui, metalic, asfixiant si sunetele bataliei- clinchetul metalului, trosnetele oaselor rupte, pocnitura pistoalelor. Rosul vibra in fiecare colt, in privirile lor, pe armele manuite, invaluia trupuri si anunta capitulare pentru mai mult decat unul. Brian a avut dreptate- nu multi trecusera de bariera, dar erau suficienti cat sa ii tina toti servitorii din castel ocupati.
Nu a trecut mult, iar randul meu sa lupt sosise. Il pierdusem de ceva timp pe Lord si servitorii sai printre coridoare, ivalmaseala maturandu-i din raza mea vizuala inainte ca eu sa pot articula vreun fel de protest. Ajunsesem pe una dintre terasele castelului. Erau doi vampiri impotriva mea- un roscat si un brunet, amandoi avand ochi sangerii, insa nu ma descurajase cu nimic acest fapt. Katana tatalui meu iesise cu usurinta din teaca, manerul fiindu-i strans ferm de mana mea. Aveam noroc- amandoi aveau sabii de asemenea, deci singurul mic dezavantaj era numarul. Intr-o clipire am fost atacat de catre brunet, insa nu suficient de rapid incat sa ma surprinda sau sa nu fiu in stare sa il blochez. Profitand de deschiderea din apararea mea, roscatul incercase sa atace, insa l-am impins pe brunet intr-una dintre mesele de pe terasa, castigand suficient timp cat sa ma intorc si sa parez a doua lovitura ce venea din partea celuilalt. Stiam ca nu pot sa continui asa mult, iar jocul de-a soarecele si pisica nu avea cum sa dureze mai ales pentru ca erau doi. Inainte ca brunetul sa poata sa atace inca o data mi-am incolacit katana in jurul lamei sabiei roscatului, cu o smucitura puternica dezarmandu-l. Fara sa imi gandesc urmatoarea miscare, am prins manerul sabiei cu ambele maini decapitandu-l pe cel din fata mea. Nu am apucat sa respir usurat pentru mai mult de cateva nanosecunde, caci a trebuit sa ma feresc din calea brunetului ce incepuse sa atace inca o data. Aceeasi mutare nu putea sa mearga inca o data, trebuia sa il pacalesc cumva pe cel din fata mea si sa gasesc un punct slab in defensiva lui. Din fericire aveam idei, insa daca intarziam doar cu o secunda puteam sa ajung eu cel mort- nu conta, urma sa risc oricum. Mi-am aruncat katana direct inspre cel din fata mea, el fiind preocupat sa o pareze, oferindu-mi suficient timp cat sa imping una dintre mesele din spatele lui, lovindu-l cu toata puterea si facandu-l sa isi piarda echilibrul, astfel cazand de-a dreptul pe masa. Nu am avut timp sa imi iau katana, insa am smuls sabia din mana brunetului, injunghindu-l drept in inima si trecand prin el, ajungand sa fixez o parte din lama in masa. M-am apropiat de una din tortele din perete, tragand-o jos si folosind-o sa dau foc ambelor cadavre ale vampirilor, ca mai apoi sa o fixez la locul ei. Abia acum imi adunasem katana de pe jos, asezand-o in teaca.
Un fluierat alaturat batailor din palme imi atrasese atentia, fapt pentru care m-am intors, observandu-l pe Christien stand pe balustrada si privindu-ma amuzat si oarecum admirativ.
- Nu-i rau, tinere, nu-i rau deloc.
- De cat timp esti acolo? Am intrebat mai mult curios decat indignat ca ma lasase sa lupt chiar daca era prezent. Ii eram chiar recunoscator ca nu intervenise.
- Cred ca poti sa ghicesti si singur. De la inceput. Am crezut initial ca Shaan o sa te caute de asta te-am urmarit, dar nu il vad inca, iar lupta este aproape pe final, trupele lui sunt eliminate mai mult de jumatate.
- Ai incercat biblioteca? Anette a fost, chiar daca pentru o scurta perioada, vrajitoarea lui Brian, Probabil se va gandi sa ma caute in cea mai ascunsa parte de castel, nu?
- Hmm, continui sa ma uimesti, Akio.
Si cu asta, vampirul se facuse nevazut- era atat de dedicat in a-l gasi pe Shaan, ceva imi spunea ca era mai mult decat pentru a opri o lupta fara sens. Am rasuflat usurat, apropiindu-ma de marginea terasei si privind padurea peste care incepuse sa se asterne linistea. Mici licariri in oceanul verde indicau trupuri arse, freamatul bataliei inca prezent in diverse locuri. Christien avea dreptate, in mare parte totul incepuse sa isi ia forma initiala, impietrita, calma, muta, noaptea provocand doar animalele sa isi tina propriul concert in mediul natural. Mi-am intors privirea spre balustrada, observandu-mi reflexia si realizand ca ochii imi erau sangerii-ma intreb de cand- iar trupul imi tremura usor, mana ce imi era inclestata pe suprafata argintie fiind un exemplu. Realitatea abia isi facea loc in gandurile mele incurcate, faptul implinit- am ucis.
Sunete de pasi m-au provocat sa imi indrept atentia in spatele meu, lordul aparand in fata ochilor mei. Era obosit si nu aveam nevoie de cuvintele lui pentru a o confirma, o vedeam in trasaturile lui, in felul lent de a merge, in privirea ce aducea a milenii. Am zambit scurt, apropiindu-ma rapid si oprindu-ma brusc, fiind izbit de miros metalic si miasmatic, parfum dulce si totusi atat de otravitor, imposibil de confundat- sange... Al lui? Unde? Am inceput sa il privesc atent si am realizat un detaliu in plus fata de azi dimineata- de cand avea o vesta pe el? Am continuat sa pasesc inspre el, prinzand de vesta ce nu avea fermoarul inchis, deschizand-o- a incercat sa ma opreasca, dar am fost mai rapid- si dand la iveala cateva taieturi si rani de gloante, aflate pe pieptul lordului.
- De ce nu te-ai vindecat pana acum? Am intrebat calm, ferm, dorind un raspuns cat mai rapid.
- Akio... Nu trebuia sa le vezi, sunt nimic, o sa-
- De ce, Brian? Raspunde la intrebare! Il intrerupsesem, stiind ca daca il lasam sa continue urma sa ma minta, sa spuna o simpla scuza.
- Nu... Nu pot... Sunt extenuat si nu am timpul sau energia necesara pentru a cauta vreun muritor stupid acum. Am sa ma vindec, mai greu, insa odata ce mare parte din rani vor disparea voi putea sa vanez.
- Esti prost. Am concluzionat calm, continuand inainte ca el sa imi poata replica. Spui ca ai nevoie de sange si ca nu il poti obtine, totusi eu sunt prezent. Nu te opresc din a-l lua pe al meu.
- Niciodata! Nu o sa ma ating de sangele tau, nu in mod constient. Stii preabine ca am vrut sa o ucid pe Yuna pentru acel antidot.
Am expirat nervos, dandu-mi ochii peste cap la remarca lui. Intr-adevar, Brian era extrem de incapatanat, mai ales in situatia asta, dar uram sa il vad asa, sa stiu ca il puteam ajuta si totusi el refuza cu orice chip... Insa nu era chiar o cauza pierduta- o spusese si el, nu in mod constient. Inainte ca el sa realizeze ce am de gand mi-am taiat degetele in lama katanei, intinzand lichidul rosu pe partea dreapta a gatului meu. Ochii ii prinsesera foc in secunda urmatoare, acel rosu atat de familiar intalnindu-l pe al meu. Avea vointa, una mai mult decat puternica, caci in ciuda trupului ce ii striga de slabiciune, ce il tortura cu setea imposibila, refuza sa mai faca un pas inspre mine- doar atat ne despartea, un simplu pas.
I-am prins gulerul camasii, fortandu-l sa vina mai aproape de mine, aducandu-l la nivelul gatului meu- chiar si cel mai puternic vampir nu putea sa reziste cand tentatia il invada atat de aproape; si am avut dreptate. I-am simtit limba parcurgand liniile de lichid rosu, curatandu-mi pielea de fiecare picatura, ca mai apoi coltii albi sa imi patrunda carnea, eu inghitindu-mi un strigat de durere. Incepeam sa devin mai slabit, simteam cum forta ma paraseste cu fiecare secunda, dar nu ma temeam- Brian era prezent. Nu stiu cate secunde sau minute trecusera, insa odata ce isi desprinsese buzele de gatul meu, curatandu-mi rana cu grija, i-am cazut in brate, el neezitand sa ma sustina.
- Sa nu mai faci asa ceva vreodata...
Era furios, tonul ii era complet rece, aproape mortal, insa daca odata acest fapt ma speria, acum tot ce am facut a fost sa chicotesc usor inainte sa ii raspund.
- Nu cred ca e alegerea ta.
Totul se calmase, lordul era in regula, focurile stinse, mirosul sangelui se disipa, linistea mult adorata de mine impanzea castelul si padurea din jur, intr-un final... Pace.