Petale

[fleeting ray]

Vis

Se lasa seara in suflete,
incet, pe nesimtite,
placerile-amortite in zori de zi cedeaza
in fata neclintirii din miez
de dupa-amiaza,
fereastra e deschisa, in dreptul ei sta scris
sa intre numai aer neatins
de fadul cotidian, de cenusiul nor
ce-ameninta orasul de sus,
din viitor.

M-asez pe patul palid,
zambesc la o narcisa
in vasul verde-pal,
pe masa de stejar,
in spate draperii -matase olandeza-
ascund de ochii lumii
privelistea burghez
din mica incapere -
un mic colt de placere,
caci in afara ei
e-o noapte-atat de-adanca
incat nici ochii tai
nu pot sa o strapunga,
si de alergi orbeste,
oricat de mult ai vrea
sa simti cum te izbeste
orice, de undeva,
nu vei putea gasi nimic,
nimic altceva,
deci nu mai astepta,
se-aduna inserarea, se-aduna
cat vrea ea,
dar pan' atunci...
pofteste pe patul moale.

Se-aude in surdina o coarda de vioara,
privim la lume-afara:
umbrele, soare, vara.
Si ceaiul e servit intr-un minut,
dulceata-i pregatita, asteapta un sarut.
Vioara s-a oprit, dar nu-i nimic -
in linistea deplina se insereaza-un pic.

[fleeting ray]

Padure

Eu eram soare peste campie,
strugurele proaspat ce-atarna in vie,
viziuni din trecut -
un cantec absurd
ce-mi vine in minte acum
fara ritm, fara versuri, fara sunet,
mut,
intreg ca padurea
cu frunze ce-si trag seva din aer,
cu muschi ce-si trag seva din copaci
si ciuperci ce-si trag seva din pamant,
si peste toate acestea
o ploaie de vara,
si peste ploate ochii mei scrutatori
si peste ochii mei, ochii tai visatori,
si peste ochii tai
lumina si soare,
culoare.

[DreamGirl]

Le voi comenta pe ultimele doua, pentru ca pe acestea le-am citit ^^ Si chiar mi-au placut, poate voi ajunge si la celelalte intr-o zi.

Am citit-o pe rima, "Vis", de cateva ori, recunosc. Prima data nu cred sa fii inteles ceva, m-au debusolat prea tare versurile atat de fragmentate ("privelistea burghez" - burgheza, btw, ai mancat o litera acolo). A doua oara am prins gustul. A treia oara mi-a placut la nebunie, pentru ca am inceput sa-i patrund intelesurile si sa-i observ anumite detalii. E interesanta constructia sferica, cu inceputul si sfarsitul asemanatoare, desi pot spune ca nici dupa trei lecturi nu am patruns complet ideea de "vis", parca m-a dus cu gandul tot la altele. Mi-a placut totusi frecventa indicilor temporali; seara, dup-amiaza, noapte, nu stiu daca a fost ceva intentionat sa folosesti atatia, dar a fost un efect simpatic, greu de explicat, dar placut. Si cred ca mi-a placut cel mai mult inceputul, respingerea cotidianului care se contureaza acolo, imaginea pe care ai reusit sa o conturezi cu fereastra aceea care pare o poarta spre alta lume (aici intervine visul, huh?). Fuga aceea orbeasca prin noaptea aia mai mult metaforica mi s-a parut de asemenea de efect si de actualitate. In definitiv, prea multi fugim in ziua de azi si nici noi nu stim incotro, atat doar ca tu ai dat un verdict clar: chiar si fuga e in zadar, pentru ca nu e nimic de gasit. Sau nu putem gasi ceea ce ne trebuie exact. Hmm, it remains to be seen.

Cat despre cea de a doua poezie, "Padure", asta imi pare ceva mai organizata, mai putin haos acolo (nu zic ca e un lucru bun sau rau, e doar o observatie personala) si parca si un mesaj ceva mai optimism all in all. Ti-a scapat din nou o litera, ai acolo un "ploate" in loc de "ploaie" banuiesc. Mi-a placut paralela pe care ai facut-o cu repetitiile acelea si efectul de circularitate si continuitate pe care l-ai creat, laolalta cu evidenta muzicalitate. In rest, poezia ta imi da o stare de bine, ma duce cu gandul la o iubire pura si inocenta, sau macar profunda, genul acela de iubire care face intreaba padure sa inverzeasca. E o opera pe care asi asocia-o oricand cu venirea primaverii, pentru ca imi inspira o asemenea vitalitate, o pofta de viata, o energie aparte si acel sentiment cum ca, intr-un final, toate lucrurile sunt conectate. Desi nu mi-a placut atat de mult ca prima poezie (care m-a lasat mai mult pe ganduri), si aceasta a fost una simpatica si bogata in intelesuri.

Asa ca nu pot decat sa te felicit si sa iti urez mult spor la scris in continuare! ^^

[TLDR]

Din cate observ nu ne-ai mai vizitat cu vreo poezioara de ceva vreme.

N-am sa zabovesc mult... sa analizez toate versurile.

Iau ultima poezie - Padure - si iti spun ce am inteles. In primul rand ca strugurii cresc in padure. Nu am prea auzit de asta (stiam ceva despre podgorii). Licenta poetica, asa-i?

Apoi, daca am descifrat corect versurile: erai soare peste campie - flashback: inapoi pe pamant... unde tavaleala (gen Catalin si Catalina)... plus niste plante acolo ca decor - caci iubirea s-a nascut in natura sau asa ceva. Natura si poezia fac casa buna. Am inteles eu bine? :|

[fleeting ray]

Imi pare rau, nu ai inteles prea bine. mai incearca :))

The pretty girl


I was never as smart as I guessed
I was never as hard to impress,
I was not impressed but inside
I was raging with enthusiasm,
with enthusiasm.

I was never the first to get up,
I was never the first to give up,
I always wondered why it?????s so hard to get up of my bed,
my bad.

I was never the pretty girl,
The thin girl,
The girl who smiles a lot
The girl who chit chats lots,
The girl who went out surrounded by friends, admirers and whatnot.

I was never good at my lyrics,
I had no distinguished emotions,
Nothing overwhelmed me,
Nothing really broke me,
Nothing was enjoying me.

A little black widow awaiting to bite,
That was funny enough for me.
That, and going to sleep in the night
dreaming endlessly???????