Romantica.

[Aliss_anime]

V?rsta: +16
Limba: Roman?
Gen: dram?, romance, comedy.
Observa?ii de con?inut: exprim?ri libere
Tip de critic?: libera.

Am revenit cu un fic de data aceasta total opus de ceea ce am facut pana acum, am incercat ceva romantic- comedy care sper sa va placa deoarece in minte mi-am format deja ceva interesant. Pai nu mai stiu ce sa va spun asa ca de inceput, las lucrurile sa curga si vom vedea pe parcurs. Lectura placuta!


Capitolul 1


Intalnirea




Soarele isi facea aparitia incet peste orasul Tokyo, scotand la iveala o noua zi infloritoare. Peste tot lumea se agita intreptandu-se spre locurile de munca, scoli...Numai intr-o singura casa era o liniste deranjanta caci in mijlocul patului statea un baiat cu parul rosu precum focul si ochii de un verde inchis precum iarba abea rasarita. Agitatia lui se observa din miscarea repetata a picioarelor si a bratelor care pareau ca aveau sa zboare in orice moment. In sufragerie se auzeau deja zgomote ceea ce insemna ca cel mai mare scenarist de romante a ajuns. Avea nenumarate fane nu numai pentru modul in care facea ca povestile lui de iubire sa prinda viata dar si pentru aspectul atat de frumos. Era inalt, bine-facut, cu un trup zvelt pe care camasile stateau de obicei ca pe portelan, parul de un blond pai ii contura chipul alb punandu-i in evidenta ochii caprui. Sora lui ii spusese acum cateva zile ca scriitorul avea sa stea la ei acasa pentru o luna, atat cat durau intrunirile cu fanii, adica el trebuia sa stea cu idolul atator femei timp de o luna singur deoarece sora lui statea la prietenul ei mai mult. A oftat adanc asezandu-si fata pe perna, fiind obisnuit sa stea singur nu stia cum trebuia sa se comporte cu oamenii mai ales cu acel tip, mai era si vacanta... Scuturandu-si capul de atatea ganduri baiatul s-a ridicat luandu-si putin curaj si a deschis usa camerei insa imaginea ce tocmai o vazuse nu ii picase deloc bine. Necunoscutul ii folosea camasa preferata pe post de carpa?!!!
- Tu esti prost sau te prefaci? Aia este camasa mea!!! Striga exasperat roscatul privind stupefiat cum camasa lui preferata este plina de praf si alte gunoaie.
- Am incercat sa curat mizeria asta si asta a fost ce am gasit la indemna, pot sa-ti cumpar alta, ce te agiti atat? Raspunde barbatul trecandu-si mana satisfacut prin par caci adora sa-l vada pe tanar nervos, asta ii facea dintr-o data mutarea mai frumoasa.
- Nici nu te cunosc si incep sa te urasc!
- Mda, asa te comporti tu cu o vedeta? Ah, gata, stiu! Se apropie de adolescent pana ce chipurile lor erau cam la un centimetru distanta. Vrei un autograf si un pupic, de ce nu spui asa? mana lui s-a indreptat acum catre parul roscatului pe care l-a ciufulit putin nu inainte de a afisa un zambet triumfator.
Parfumul intens al blondului il facea pe tanar sa se simta atat de moale, mana lui, ii simtea atingerea chiar si prin par, nu intelegea toate aceste sentimente insa asa dintr-o data se simta fara vlaga si toata frustrarea de mai devreme se raspandise in aer ramanand acum un sentiment coplesitor. Si-a lasat privirea in podea inghitind in sec privind cum barbatul isi reluase locul pe canapea ciitind ceva pe laptop si sorbind zgomotos dintr-o ceasca de cafea.
- Sora ta mi-a aratat o poezie scrisa de tine...
In momentul acela roscatul a simtit cum o sageata ii strapunge inima si il lasa fara aer, se simtea emotionat parca ne mai stiind sa vorbeasca.
- Si pot sa spun ca nu am mai intalnit pe cineva mai netalentat ca tine, niciodata.
- Poftim? Intreba tanarul trmurand.
- Lumea asta nu are nevoie de un netalentat ca tine, renunta.
Auzind aceste cuvinte Shin nu a mai stat mult pe ganduri luand-o la fuga pe scari, insa cand sa iaa din bloc a lovit o persoana, un baiat de aceasi inaltime cu el, avand parul de un mov inchis si ochii violet.
- Shin, ce ai patit? Intreaba baiatul ingrijorata.
- Stii ca a venit la noi Yuji Akisaua, raspunde printre suspine baiatul cazand in genunci langa movaliu, mi-a citit una din poezii si a spus ca sunt un nontalent.
Tanarul, cel mai bun prieten a lui Shin de la gradinita si-a cuprins prietenul in brate ne stiind ce sa spuna caci situatia parea sa-l afecteze foarte mult pe roscat. Isi dorea in acel moment sa-l bata pana la sange pe nenorocitul acela detestabil insa trebia sa-l calmeze mai intai pe Shin.

[hiimera]

[ArtieS]

Ar fi o idee interesanta daca ai sti sa o dezvolti maaai mult. Si mie mi se pare ca am ajuns pe la mijlocul fic-ului, sau cel putin pe la intriga. Nu prea ai avut descriere, inceputul mi s-a parut cliseu (descriere gen Sasu&Saku-fanfic) si pana si numele personajelor le-ai trantit pe-acolo... Ce pot sa spun? Ma gandesc ca in maxim 4 capitole e gata povestea celor doi. In plus, Shin mi se pare cam prea childish (nu cred ca are vreo 10 ani, sa mearga si sa planga in genunchi in fata celui mai bun prieten pentru ca scenaristul ingamfat&hot l-a facut 'netalentat'...). Cam atat pentru acum. Incearca sa-ti imaginezi reactiile personajelor; daca le exagerezi, lovestory-ul o sa se transforme intr-o telenovela.
Si sa nu mai comprimi actiunea - las-o sa curga.
Bye, bye!

[Kira's Scarlet]

Nu stiu de ce, dar seamana cu Gravitation. Parerea mea. Doar cateva aspecte sunt schimbate. Ma rog, mi-a placut. Wow, camasa preferata? Asta e de rau. O luna zici? Dupa parerea mea, nu o sa fie doar atat. Oricum, a fost amuzant, dar si jenant pentru bietul Shin. Romanta? Ce titlu interesant, desi sunt o loveless. ^^ Well, nu am multe de zis. Astept urmatorul capitol . . Kissu si spor la scris!

[Aliss_anime]

Calipso* Ma bucur ca si tie iti plac povestile clasice, eu sunt o mare fana si chiar aveam de mult in plan sa fac una. Da, recunosc ca m-am cam grabit putin si capitolul a fost cam scurt dar mie imi place sa descopar pe parcurs ceva despre o persoana, adica daca stiu totul de la inceput nu mi se mai pare atat de interesanta. In capitolul pe care l-am adus acum nu am mai grabit lucrurile deloc, adica le-am lasat sa curga mai lin intre cei doi, daca va fii vorba despre ceva intre cei doi :))) Multumesc frumos pentru parere si astept sa mai treci pe aici. Kiss ya :*

ArtieS* Sunt fericita ca ai mai citit lucrari de'ale mele! M, da, pot sa spun ca il vad oarecum pe Shin in mine caci desi am 18 ani sunt foarte copilaroasa si cand am o problema prefer sa fug si sa ma tot plaaang de ea :)) Dupa cum am mai spus in acest capitol cei doi nu prea au treaba unul cu altul insa promit sa nu convertesc ficul intr-o telenovela si sa-l fac cat mai interesant! So, lectura placuta si sper sa-ti placa ce am pregatit! Pup :*

Kira's Scarlet* Multumesc mult ca ai mai trecut si pe la acest fic! Nu m-am gandit la gravitation cand l-am scris dar da parca in anumite chesti seamana, deci spun de la inceput ca va fi ceva clasic dar palpitant, o poveste de care imi era dor! Love you!!! Enjoy the next! Love ya!!! :*


Capitolul 2

Constatarea



Frunzele multicolore cadeau una cate una din copacii ce in curand aveau sa ramana goi, norisorii ce in cursul diminetii erau senini acum incepusera sa prinda o tenta de albastru inchis spre negru, ceea ce anunta mai cu seama o posibila furtuna. Iesind din Universitatea de Manga, o cladire inalta, impunatoare, Shin a observat un grup de fete, probabil tot studente privind un afis.
- Waa!!! Minunat! Yuji Akisaua vine in Tokyo! Vreau un autograf!!!
- Yuji, Yuji numai asta am tot auzit, ce o fi atat de impresionant?
- M, gandesti cu voce tare?
Auzind vocea din spate, roscatul s-a intors catre prietenul sau ce tocmai il prinsese din urma. Stilul lui Misaki era sa surprinda oamenii in cele mai intime momente fara sa anunte, uneori aveai impresia ca este un fel de fantoma sau ceva de ganul caci se strecura prea ciudat.
- Da, m-am saturat sa aud atatea suspine, raspunde roscatul incepand sa mearga inainte pe aleea de nuci ce ducea catre complexul de apartamente unde locuia si el si movaliul.
- Dar Yuji-san nu o sa locuiasca la tine?
- Asa cred, cel putin asa mi-a spus Havva...
- Inteleg.
- M-am saturat ca sora mea sa ma anunte ca face ceva fara sa ma intrebe, crede ca daca parinti nostri sunt plecati in strainatate si ea are grija de mine, poate sa faca orice.
- Face asta pentru ca tine la tine. Rosteste surazator.
Pentru un moment Shin se opreste in mijlocul drumului privindu-si suspicios prietenul.
- De cand ai devenit tu atat de matur?
- De cand sunt prietenul tau. Sa mergem prevad ca o sa vina o furtuna. Spune aranjandu-si parul.
Dupa un drum de aproximativ cinci minute baietii au ajuns in fata blocului unde locuia roscatul si dupa ce si-au luat ramas bun, Misaki a plecat catre blocul alaturat unde locuia. A intrat in cladire si apoi in lift, nu urca pana la etajul 10 unde locuia, uneori cand se mai lua curentul injura pentru ca trebuia sa faca un efort major pentru a urca scarile. Ajuns in apartament a observat ca usa era deschisa semn ca Havva era acasa.
- Am sosit! Mormaie tanarul plictisit, lasandu-si aruncat ghiozdanul, apoi se duce in camera sa pentru a se arunca in pat, fusese o zi plina si tot ce isi dorea era sa doarma.

***

Luna rotunda precum o minge de foc lumina cerul inegurat, pasarelele noptii incepeau deja sa cante. In camera adolescentului totul parea cufundat in liniste, acesta statea in pat, intins privind absent tavanul in incercarea de a adormii insa cuvintele scriitorului ii veneau in minte iar si iar reusind sa-l bulverseze. Nu intelegea de ce il dureau atat de tare niste cuvinte spuse de un necunoscut, desi era mai sensibil si stia asta, pana acum a reusit sa ascunda totul. Crescuse singur inca de la varsta de sase ani caci parintii lui au fost plecati in strainatate iar Havva fiind mai mare ca el cu patru ani isi vazuse mereu de viata chiar daca ii tinuse grija. Simtind ca nu poate sa doarma, a coborat din pat indreptandu-se catre dulap de unde a luat un hanorc, apoi incet, incercand sa nu faca galagie a iesit din camera si apoi din apartament indreptandu-se catre parcul central.
Briza usoara a vantului apleca grengutele copacilor in directii diferite creand astfel umbre care mai de care mai sinistre insa adolescentul nu avea nicio treaba umbland agale pe poteca. La un moment dat s-a oprit privind cerul intens.
- Netalentat? Oare chiar sunt un netalentat? Rosteste baiatul cu buzele tremurande simtind cum corpul i se cutremura pentru un moment.
- Oare chiar trebuie sa dau peste tot de tine? Vocea necunoscutului l-a facut pe roscat sa tresara speriat nevenindu-i sa creada ca in spatele lui se afla chiar blondul. Vocea serioasa si raceala din ochii lui puteau ucide un criminal in serie.
- Nu am stiut ca si tu vi aici...A raspuns incercand sa para indifierent, privind din nou cerul pentru asi ascunde nervozitatea.
- Am plecat, aerul deja a devenit prea incarcat!
<Auzind acele cuvinte am simtit ca cerul imi pica in cap, eu eram indragit de toata lumea, iar el nu poate imparti nici aerul cu mine? Ce o sa fac?>

***

Razele sclipitoare ale soarelui isi facusera aparitia pe cerul ce inca de la prima ora a diminetii varsa lacrimi mari de ploaie. Strazile orasului Tokyo nu mai pareau atat de aglomerate, lumea fugea catre locuri inchise pentru a se adaposti. In apartamentul roscatului lucrurile pareau calme, acesta se trezise pe la ora sapte pentru asi prepara micul dejun ce consta intr-un fresh de portocale si un bol mare cu cereale, incercase in zadar sa asculte la usa scriitorului, nu se auzea niciun zgomot ceea ce-l facea sa se gandeasca ca poate nu este acasa. Dupa ce si-a terminat mancarea s-a dus in sufragerie unde avea sa manance ca de obicei in fata TV-ului, insa schimband haotic canalele in incercarea de a gasi ceva interesant o stire i-a atras atentia facandu-l sa tresara.
- El?
Din cauza socului i-a scapat telecomanda din mana, facand ca linistea de pana acum sa dispara.
< Nu inteleg, de fiecare data cand il vad, cand le vad pe toate acele tipe tipand de dorinta ma simt atat de rau, ca si cum lumea s-ar prabusi peste mine, este atat de ciudat sentimentul e ca si cum, ca si cum eu asi fi indragostit>
Accentuand acel cuvant in minte a simtit cum o ameteala il cuprinde din ce in ce mai mult, cum putuse el sa se gandeasca la asa ceva?
- Am innebunit de tot!!! Idiotul ala m-a innebunit de tot!!!
- Hei ce e cu atata galagie de dimineata? Se aude o voce ce parea ca provine din coltul usii ce ducea catre hol. In casa tocmai ce intrase Misaki ce in aceasta zi purta un tricou verde caracteristic lui si o pereche de pantaloni mov, chipul ii era inexpresiv insa putin ingrijorat pentru Shin ce parea ca este intr-o stare deplorabila. Dupa ce s-a dus in bucataria sa-si puna o ceasca cu cafea si s-a intors in living asezandu-se pe unul dintre fotolile able, pufoase.
- Deci care este problema, intreaba sorbind zgomotos din lichidul negru.
- Aseara am iesit din casa sa iau putin aer insa m-am intalnit cu idiotul ala si mi-a spus ca nu poate sa respire aerul greu ce rezultase din faptul ca si eu eram acolo, intelegi? Rosteste adolescentul suspinand adanc.
- Te referi la Yuji-san?
- Iti dai seama ca despre el vorbesc, nu te preface! Contraataca nervos Shin punandu-si genunchii la piept si sprijinindu-si capul pe ei.
- Deci esti indragostit...
- Waa, ce? De ce spui asta?
- Pai e simplu, tu te indragostesti foarte repede, plus ca Yuji este si frumos si adorat, tot tacmul compet.
- Cum adica ma indragostesc foarte repede? Nervozitatea din ochii roscatului se putea citi de la distanta, caci parca din ei sareau scantei gata gata sa porneasca un foc, s-a ridicat in picioare incepand sa se invarta prin camera, parand ca se gandeste la ceva.
- Iti mai amintesti cand te-ai indragostit de proful de mate?
- Domo, nu m-am indragostit, ci doar ...mmm.eu...Gata nu imi place sa vorbesc cu tine, ies la o plimbare.
Nu mai suporta sa vorbeasca cu Misaki caci stia cat de bine il cunoaste si chiar daca admitea ca simtea ceva pentru blond, iubirea ii era interzisa deoarece Yuji cu atatea fete in jur nu s-ar uita la un baiat, mai ales la el...Fugea prin ploaie haotic, simtea ca asa isi poate lamuri gandurile...
Dupa cateva ore de hoinarit roscatul a ajuns acasa, fiind deja ora zece se gandea ca poate Yuji doarme si asa nu va avea sa-l vada si va trece neboservat in camera sa. A apasat nesigur pe cleanta usii constatand ca este deschisa dar cand a intrat in sufragerie o singura lumina aprinsa licurea in incapere cea a laptoului scriitorului care statea picior peste picior cu o tigare in mana tastand probabil ceva pentru urmatorul scenariu. Chipul ii era inexpresiv contrastat de camasa albastra si pantalonii negri ce completau imaginea severa. Dupa ce si-a luat un avant si a inspirat adanc a decis ca este momentul sa intre, la urma urmei va trece pur si simplu prin mijlocul sufrageriei pana in camera.
- Hainele tale sunt ude...sa te schimbi, rosteste barbatul privind in continuare ecranul laptopului.
- Cum?
- Ai umblat toata ziua prin ploaie, ar trebui sa te schimbi.
- Dar...de unde stii...?
Pentru un moment privirile celor doi s-au intalnit facandu-l pe adolescent sa tremure precum o frunza in bataia vantului, statea in acel loc de cateva minute neputandu-se misca, simtea ca picioarele ii sunt impietrite in acel loc si ca in price moment ar putea lesina. Nu intelegea cum de Yuji stia de ziua ce tocmai trecuse si mai ales nu-i intelegea grija daca era grija...

[Kira's Scarlet]

Waaa! Sunt prima?? Nu ma asteptam sa aduci nextul atat de repede, albinuta mica. ;)) Deci, da, chiar seamana cu Gravitation, si stiu ca nu ai vrut asta. Dragut! Deci Shin si-a dat seama ca e indragostit ( Shin si-a => prea mult s, nu e bine, si e greu de pronuntat pentru unii). Uf, ce scriitor. Oare si el simte la fel pentru Shin? Prea multe lucruri in comun cu Gravitation, XD mi s-a stricat imaginea vizuala, acum ii vad pe Shuiichi si Yuki.
Revenind, capitolul a fost frumos. Mai vreau!! Nu-mi ajunge! Am nevoie de o doza mare de yaoi.
Spor la scris!

[hiimera]

grengutele - crengutele.
able - albe.
Waa - uaa. (sincer nu cred ca exista la noi waa, poate uaa)
price - orice.

Da, acum daca reflect asupra povestii seamana putin cu Gravitation, dar asta nu inseamna ca trebuie sa grabesti asa de repede lucrurile. >.< Ideea este ca totusi toti evolueaza in timp, dar asa de repede sa se indragosteasca (bine nu spun ca nu poti sa te simti atras din prima de cineva, dar totusi trebuie sa descrii acele sentimente de inceput, ca dupa totul sa infloreasca frumos si spontan)... Totul se deruleaza mult, mult prea rapid si sunt pasaje pe care nu le inteleg, e cam neclar, dar intr-un final ma prind eu. Nu mai adaug, spun doar ca indiferent ca este o idee clasica si ca doresti sa ne prezinti partile mai interesante, trebuie totusi sa incetinesti lucrurile, sa dezvolti cu volum caracterele personajelor si sa relatezi totusi echilibrat. This is all, kiss, kiss! Spor la scris.