??? ????????

[aidutza]

Buna, asta e primul meu fic. Sper sa va placa >:d<

Critica poate fi dura. Enjoy

________________________

??? ????????

Totul se schimba

Capitolul 1

- Da, cauta in dosarele din biblioteca sau daca nu in fisele de pe birou.
- Data viitoare fii mai ordonata! imi spuse sever scumpa mea mama. Ingan un 'ok' si ii inchid telefonul. Asa incepe fiecare dimineata, nu ma pot trezi si eu ca un om normal? Ceasul de pe birou ma trezeste din lenevirea mea si m-a aduce la realitate.

Luni, urasc ziua asta! Vreau si eu vacanta. Ma ridic inca somnoroasa din patul cald si primitor, ducandu-ma spre baie. Oglinda imi arata ceea ce vad in fiecare dimineata de luni, o fata somnoroasa, niste mici smnaralde care nu au dormit destul si un par ca focul de neordonat. Dupa vreo 30 de minunte petrecute in intimitatea baii, incep sa arat cat de cat acceptabil. In drumul spre alegerea imbracamintii, ma impiedic de un caiet, il ridic usor de jos, uitandu-ma la el, asteptand sa vorbesca cu mine. Dar astept degeaba, caietele nu vorbesc. Era un caiet dragut si scris pana la jumatate, dar nimic interesant, doar niste cuvinte aruncate in graba, era inceputul unei cartii, cartea vietii mele care fara succes isi pierduse de mult farmecul.-Ar trebui sa fac curat, vocea mea rasuna in apartamentul gol, lovinduse de pereti formand un ecou.


Amintindu-mi de ce sunt treaza la ora asta, imi continui drumul spre garderopa. Oare cu ce s-a ma imbrac? Intrebarea asta ma chinuie cateva minunte bune, dar nimic interesant nu rezulta din asta. Imi aleg in sfarsit o pereche de jeans negri si o camasa alba iar parul mi-l las pe spate. Intorcandu-ma in dormitor, imi i-au telefonul si geanta pornind spre iesire din apartament, nu inainte sa-mi iau cheile si geaca din cuier.


In minte imi vin doar cuvintele mamei 'fii mai ordonata' uneori ii dau dreptate, dar nu am prea mult timp la dispozitie sa il folosesc cum vreau eu, am un job de toti bani si lucrez intr-o firma de rahat, abia imi fac timp sa mananc si sa ma duc pe la ea in vizita. Si vorbim despre familia mea sa va zic mai multe, mama o roscata simpatica dar cam aroganta, spune tot timpul ce gandeste la fel ca mine, dar in schimb ea are timp sa isi traiasca viata si sa isi vada copii fericiti, majoritatea dintre ei, tata un timp cat se poate de normal, niciodata nu il vezi pe acasa, tot timpul este plecat cu afaceri si este la fel de neordonat ca mine, si mai am 2 frati, unul mai mare Marcu cu el niciodata nu te plictisesti, e tipul amuzant al familie Petrov, iar Emil, despre el nu stiu ce sa va zic, fiind cel mai mic avand doar 16 ani, nu prea am stat cu el, pentru mereu e plecat cu tata, parintii mei s-au despartit dupa nasterea lui, si asa el a ramas cu tata, iar mama Marina este recasatorita cu un american Will, tipul e de treaba, ma bucur pentru ea ca este fericita.


Ajung intr-o intarziere totala la ziarul lui Smith, seful meu, un tip gras si arogant. Bine ca esti este o dezorganizare totala, fiecare vine cand vrea, treaz sau bea, nu prea conteaza, dar cand vine vorba de munca suntem cei mai buni. Macar cu asta sa se mandreasca si Smith. Cladirea avea 6 etaje, era impunatoare, avea un aer contemporam, la prima vedere ar parea un muzeu, iar intand inauntru descoperi o alta fata a cladiri, constructia demana cu niste dantelari in piatra. Fara sa ma stau mult pe ganduri, intru pe usa, saluntand pe toata lumea, unii oameni erau de treaba, dar mai sunt si unii care incearca sa-mi bage bete-n roate. Nu vreau sa ma laud dar fara mine, nu ar fi ajuns asa departe, modesta mai sunt azi. Ajugand la ultimul etaj, unde se afla birou meu, mer cat se parte de repede, amintinudu-mi ca azi avem o sedinta. La naiba, e a doua ora in luna asta! Deobicei ajung cel mai repede la birou, dar somnul asta m-a pus la pamant.
- Scuze ca am intarziat! vocea mea rasuna in camera in timp ce cateva perechi de ochii se intorcea spre mine.
- I-a loc Ania, felul in care Smith imi pronuntase numele aduce belele la orizont

[aidutza]

Capitolul 2

- Scuze ca am intarziat! vocea mea rasuna in camera in timp ce cateva perechi de ochii se intorcea spre mine.
- I-a loc Ania, felul in care Smith imi pronuntase numele aduce belele la orizont

Toata sedinta am cascat si m-am uitat pe proiectul pe care trebuie sa il realizam, dar nu intelegem nimic. Gandul imi era la patul meu cald si in el si tipu' sexi care vorbea acum. Stai, stai! Ce dracu am, cum pot sa il considera pe Alexei un tip sexi, aproape toate fetele din agentiei sunt moarte dupa el. Intr-adevar are niste ochii in care poti sa te uiti fara sa te plictisesc, cand il privesti in ochii poti sa vezi mare in timpul unei furtune. Pielea alba asemenea laptelui te duc cu gandul la un vampir, iar parul ca razele soarelui iti completeaza perfect tablou pe care ai putea sta ore intregi sa il descifrezi, fara a reusi nimic. Trebuie sa ii dau Cezarului, ce i-a cezarului, tipu' e dragut, dar nu cred ca exista o inima sub infatisarea asta de inger pe care o afiseaza. Ma uit la ceasul de la mana care indica ora 9:30, timpul trece mai greu ca niciodata, de aceea urasc lunea, o zi in care toate se intorc la normal si iti este cam greu sa te acomodezi din nou cu ceea ce trebuie sa faci.

Smith se ridica in picioare anuntand ca sedinta s-a terminat, si s-a ne intorcem fiecare la treaba nostra.- Domnisoara Petrov, te astept la mine in birou in 5 minunte! vocea sa suna mai puternica ca niciodata semn ca am dat de belea, dar ce oare facusem de o incurcasem asa de rau. Pe holul imaculat rasuna doar zgomotul produs de tocurile mele la atingerea cu gresia. Ajungand in fata unei usii de culoare mieri, respir adanc si pasesc inauntru, unde Smith m-a astepta cu o cafea si un cron, fata sa nu imi aducea a nimic bun, maxilarul era incordat si privirea sa ar putea despica si marea in doua. La dracu!
- Anushka, unde iti este minte? ce-ai patit? vocea lui se auzea in toata camera
-Nimic, de ce? ingan si imi scot din geanta un pachet de Malboro Light, stiu ca am intarziat la serviciu, dar mama m-a tinut la telefonu pana mai tarziu aseara, si am terminat si raport despre Liam, iar asta pur si simplu m-a doborat, nu am mai dormi de vineri seara.
- Stiu ca ai avut de facut raport, dar am vorbit cu Fedora si mi-a zis ca nu esti bine, ce s-a intamplat? -Am mai zis vreodata cat de mult o iubesc pe mama? ea si gura ei mare
- Smith nu am nimic, trag un fum din tigara si il las sa-mi invadeze plamani, fumatul m-a calmeaza. Smith o tinea pe e lui si a mamei, cica am intrat in depresie dupa ce Paul a plecat in Africa. Paul era cel mai bun prieten al meu, el m-a ajutat mereu.. imi este asa dor de el, de brunetu' meu cu ochii albastri.

Peste jumatate de ora de morala din partea lui Smith, m-a intorc in biroul meu ce m-a astepta inca de vineri dupa-amiaza. Linda, asistenta mea imi ordonase fiecare raport dupa data fiindumi mai usor sa il gasesc, pentru asta trebuie sa ii multumesc, viata mea fara ea la birou ar fi un dezastru. Biroul meu, hmm, am visat la asta de mica, de cand copilarisem in Rusia , tara in care visele mele se transformase incet incet in realitate, NY pe langa Rusia pare un catelus, articolele mele erau despre atacuri, despre tot ceea ce se intampla in tara mea natala. Uneori imi e dor de Rusia, de bunica si de faimoasa sa kasha, nu poti hrani un rus fara asta si fara vodka, bineinteles. Cred ca am invata sa beau vodka la varsta de 15 ani, ce amintiri.
- ??? [da?]
-?????? ??????? ????, ?????? ?? ???? [Azi a venit tata, vii diseara la noi?]
-???,? ??????? ???????? ? ?????! [Nu, am treaba la birou pana tarziu]
-?? ???????? [ La revedere]
-? ?? ???? ??????.. [ Mi-e dor de tine]

Marcu s-a indepartat foarte mult de mine, de noi, de famile. Dupa ce sotia sa, Adela a fost prinsa intr-un accident rutier, in care si-a gasit sfarsitul si ea si copilul pe care il asteptau, a devenit rece, nu puteam face nimic pentru el, dupa spusele doctorului trebuie doar sa ii acordam timp sa isi revina singur.

[aidutza]

Hei, un nou capitol,sper sa va placa :*

_________________________

Capitolul 3

"Marcu s-a indepartat foarte mult de mine, de noi, de famile. Dupa ce sotia sa, Adela a fost prinsa intr-un accident rutier, in care si-a gasit sfarsitul si ea si copilul pe care il asteptau, a devenit rece, nu puteam face nimic pentru el, dupa spusele doctorului trebuie doar sa ii acordam timp sa isi revina singur."


Prea multe pentru mine, prea multe pentru o simpla zi de luni. Ma las incet pe spate atigand suprafata moale a scaunului de birou, durerea de cap se agava din ce in ce mai tare inca ceva rau si simt ca explodez. Urasc.. oare ce urasc?! Faptul ca nu am o viata a mea, in care sa fiu fericita alaturi de un sot iubitor si de un copilas care sa se joace in jurul canapelei strigand dupa noi, sau faptul ca nu vreau niciodata ajutorul? multe intrebari, dar nici un raspuns. Am 28 de ani si stau inchis in birou' asta asteptand... Respir adanc si imi eliberez plamani de aerul acumulat, ochii mi-se inchid incet, lasandu-ma prada un somn adanc.


Nu imi amintesc unde sunt, dar tot ce pot vede este un pat pe care sunt intinsa si un micut dulapior, iar in partea dreapta a camerei se afla o ferestrea ce are iesire la balcon si in apropierea ei un birou, pe care se odihneste un laptop, un ceas si o carte. Peretii camerei te duc cu mintea sper nisipul marii, ce n-as da pentru un concediu de 2 zile la Beach Cities. Aud niste pasi indreptandu-se spre camera in care ma aflu. Cand il vad pe Alexei intrand in camera, eram sa cad jos de pe pat. De ce m-a aflu la el?

Pe Alexei il cunosc de cand eram un princhidel, era cei mai buni prieteni. Dar el mutandu-se la 15 ani in L.A, iar eu ramand in Rusia pana la 19, relatia noastra de prietenie se racise, de fiecare data cand venea acasa mi se parea din ce in ce mai schimbat si era prea plin de el. Nu imi mai cunosteam prietenul, devenise un snob. Iar eu stiam ca nu imi doream astfel de prieteni.


Statea in spatele usei uitandu-se la mine, studiindu-ma cu atentie din cap pana in picioare, vazand ca el nu vrea sa rupa tacerea dintre noi, incep eu sa deschid gura, dar nu putea rosti nici un cuvant, tot ce reusise sa spun era un 'a' incet.
-Scuze, cred ca te intrebi de ce te afli la mine, nu? vocea sa masculina rasuna in camera, lasandu-ma pe mine doar sa zic un 'aha' - Pai Smith credea ca ar fi bine sa te duci acasa, dar tu nu vroiai sa te trezesti, a intervenit ceva si Smith a trebuit sa plece, asa ca neavand ce face te-am adus la mine. Azi si maine nu ai voie sa pleci de aici - Fiecare cuvant spus de el, m-a baga in ceata, dar avea o vocea super sexi si foarte calma ceea ce pentru mine, e un pic neobisnuit nu sunt obisnuita cu asa de multa liniste in jurul meu, si de ce nu am voie sa plec de aici, vrand sa il intreb, dar vocea sa m-a intrerupe raspunzandu-mi la intrebare - pentru ca Smith a considera ca aveam nevoie de pauza si ne-a incuiat in apartament.
-????!* De ce ne-a incuiat?intreb dar raspund tot eu la intrebare pusa, pentru ca stia ca nu vom sta aici doua zile! Smith o sa platesca pentru asta! Alexei aprobandu-ma din cap imi explica tot ce ii zise Smith, despre ceea ce trebuia sa facem cat timp vom fi aici. Plictisitor mai bine imi dadea sa scriu prognoza pentru doua saptamani, decat sa scriu un articol despre felul in care doi oameni cu caractere diferite, pot invata sa se intelegea din nou. Urasc cand vorbeste cu subinteles!
Cum naiba crede Smith ca voi rezista doua zile cu Alexei in acelasi apartament, ultima oara cand am mai ramas singuri, era s-a iasa artificii.. Vor fi doua zile grele.

????!*- la dracu!

[aidutza]

Capitolul 4

Inspir, expir de doua ore stau in fata pc'ului asteptand o minune. Tot ce vreau sa fac este sa merg la mare, sa simt cum valurile jucause se pierd pintre picioarele mele, adierea lenta a vantului si soare batand puternic asupra pielii mele albe ca petala unei margarete. Dar nu stiu sa inot, dar iubesc nespus de mult marea, sa aud cum valurile se izbesc de stancile coastei.

Sa fug si sa simt cum nisipul ma arde si sa-mi las in urma grijile, gandurile sa ma dezbrac de toate s-o las sa ma descopere cum nici un barbat nu o s-o faca niciodata. Asta ar fi pacatul meu. Imi i-au din pachetul de Malboro Light o tigara, ma ridic de pe scaun pornind spre balcon. Aerul cald m-a topea, iar vantul nici nu vroia sa adie si el putin.

Aud usa deschizandu-se si parfumul sau masculin m-a face sa inchid ochii, il inspir vrand sa il pastrez doar pentru mine.
-Limonada? vocea sa puternica m-a aduse la o realitate crunta. Dau afirmativ din cap si i-au un pahar plin cu limonada si niste bucatele mici de gheata, exact cum imi place mie -Inca nu am uitat cat de mult iubesti limonada- se apropie de mine si isi puse mainele in jurul sau.
- Nu e bine ce facem, trebuia sa fiu eu acum rationala, dar in ciuda a ceea ce zisem capul meu isi cauta joc pe umarul sau.
- Micuto iarta-ma, nu am vrut sa-ti fac rau, stiam ca zice adevarul si el sufera, ochii sai albastri ii acaparase pe ai mei lasandu-i sa ii urmareasca fiecare rid, fiecare expresia. Era cu adevarat frumos, desi avea 29 de ani, era superb. Am suferit mult dupa el, era jumatatea mea mereu alaturi de mine, sustinandu-ma la fiecare prostie.

Eram indragostita de el. A avut primul meu sarut, unul accidental dar atunci mi-am dat seama ca pentru mine e mai mult decat un prieten. Cu el am descopeit marea, el m-a invat sa apreciez fiecare lucru si sa il cercetez in detaliu. Dar totul s-a spulberat in ziua in care a venit cu ea, o bruneta frumoasa toti au placut-o, dar eu eram.. -Ai putea sa ma ierti? imi inchid ochii si m-a gandesc la el..
- Desigur, nu esti tu al meu? imbratisarea pe care mi-o acordase mai devreme se slabi, se ridica incet, luandu-ma de mana ma privi in ochi pentru o clipa, dupa care buzele sale se acoperea pe ale mele, invitandu-le la un dans tandru. Se opri brusc si imi sopti la ureche - Ce ai zice sa mergem la mare?- pe fata mea se putea citi uimirea, de unde stia ca vroiam la mare, dar mai presus de toate faptul ca mergea cu mine la mare, doar cu mine. Dar m-ai am o singura intrebare cu iesim de aici fara cheie. - Daca te gandesti cum iesim de aici, sa stii ca mai am o cheie.- un zambet seducator ii aparu pe fata asa cum numai la el vezi, mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau - Esti minunat, uitasem cat de bine ma cunosti!- aceastea fiind spuse, buzele sale isi continua jocul ce il intrerupse. Saruta asa de dulce, felul in care corpurile nostre se potriveau asa de bine, iar ceea ce unii numesc iubire, cred ca incepem impreuna sa o descoperim.

Iubim ca sa fim iubiti...

_________________________

Va multumesc ca imi cititi ficu'! :* >:D<

[aidutza]

[aidutza]

Capitolul 6

Alergam cat de tare puteam, simteam cum picioarele imi cedeaza, dar nu puteam renunta acum trebuie sa alerg, sa fug departe. Departe de tot si toate. simt cum pamantul imi fuge de sub picioare si cad, inima imi batea asa de tare incat ar putea sa imi iasa din corp. Imi e frica, daca a patit ceva si e doar vina mea, am jurat ca nu voi mai iubi ca voi fi singura pentru totdeauna. Oamenii care ii iubesc pleaca, mor si asta dor din cauza a unui stupid semtinent ce m-a tine in viata. Iubire, ce naiba mai e si asta? Nu te face decat sa suferi sa plang. Respiratia imi revenise la normal, dar inima tot bate la fel ca si o toba in care un nebun nu se mai satura sa o lovesca. Ascunde-te! Mintea ei bolnava ii repeta intr-una cuvintele astea, era pe nisipul moale plin de amintiri sangeroase. Hotelul in care erau cazati a fost incendiat, lacrimile sale curgea ca niste mici picaturi de ploaie care nu vroiau sa se opresca. Reusise sa scape, dar cu pretul vietii lui. In spatele ei se vedea doar focul care era imblanzit de pompieri, dar era prea tarziu pentru el. In lipsa lui, nimic nu va mai fii la fel.
- Annushka! pasi grabiti si mainii calde ma cuprind intr-o imbratisarea protectoare. Va fi bine!
- Nu, nu va fi bine! tip furioasa la el. Cum poti sa zici asta?! Ai pierdut un om! Unul dintre cei mai buni, nimic nu va fi bine! cum putea fi atat de calm, toti stiam cat de mult tinea la Alexei, defapt toti tineam la el. Era esentia noastra. M-a arunc in genunchi si fata marii care era atat de calma, isi trimitea incet valurile catre mine. De ce? inspir, expir si inchid ochii. - Imi va fi dor de tine, Alexei! am zis doar pentru mine, dupa care las un val de lacrimi sa ma conduca spre pacea sufletului meu.

***

Trecuse 2 saptamani de la ceea ce se intamplase la in acel loc, amintirea lui inca imi bantuia visele, in fiecare seara m-a trezeam transpirata si speriata, cosmar, viata mea se transformase intr-un cosmar. Nu puteam sa dorm, imi era frica sa inchid ochii, daca avea sa il vad cum focul putea stapanire pe el. Si in ultimul moment al vietii sale s-a gandit la mine, nu la el, oare asta inseamna cu adevarat sa iubesti? daca da, nu voi iubi pe nimeni.. doar amintirea sa. Ceasul de pe noptiera m-a anunta ca ar fi cazul sa ma ridic si sa ma pregatesc de multa munca, azi va fi o zi grea atat cat si pentru mine, cat si pentru ei. E ultima zi in care voi mai putea vedea chipul sau. Intru incet la dus, dand drumul apei si in acelasi timp si lacrimilor. Dupa cateva minunte ies din baie, imbracata intr-o rochie neagra ce trece de genunchi, iar parul era prins intr-un coc decent. Ochii ce odata erau de un verde crud, ecum erau umbriti de niste cearcane proeminente. Ploua.. pana si cerul regreta pierderea lui, soare nu sa mai arata de ceva timp, dar nu ii simt lipsa. ganduri doar ganduri imprastiate in mintea mea plina de regrete. In scurt tipm pornesc spre locul in care ne vom lua ramas bun de la el.. Urcandu-ma in masina, trag aer in piept si pornesc la drum.
In fata mea se aflau o multimea de oamenii care il cunosteau si plangeau pierderea sa. Smith alaturi de micuta Lavinia, se apropiau de mine. Cu o inclinarea a capului ii rasun la salut lui Smith si restul drumului il petrecem in liniste. Trebuie sa fiu tare! imi pot repetam dar nimic nu ma obliga sa fiu tare.. Vroiam sa plang, sa cad in genunchi si sa tip cat ma tin plamani sa ii zic ca il iubesc pentru totdeauna. Dar sunt sigura ca el nu ma vroia asa, O manuta finuta se strecura in mana mea si ma strangea tare, era Lavinia ii zambesc si o i-au in brate.
- Nu plange pentru el, va fi aici mereu, aratand cu degetul aratator spre inima mea. Un copil, un buchet de sperante si bucurii. Ridic privirea spre cer si zambesc. Stiu ca e acolo sus, ne priveste si nu ne vrea tristi. Dar el a fost trist si e doar vina mea, eu am vrut la mare, de ce nu puteam sa stam acasa si sa ne uitam la un film. De ce trebuie sa am dorinte prostesti si el... s-a dus din cauza mea !????!

Totul s-a terminat.. eram in drum spre casa Smith imi daduse un concediu pe baza ca inca trebuie sa ma refac dupa momentele astea, la inceput nu am acceptat, dar mi-am dat seama ca daca m-a aflu acolo o sa imi fie mai greu. Asa ca am pornit spre.. nu stiu nu m-am hotarat, aveam un bagaj in masina.. si pornesc spre nicaieri. Ochelari de soare imi aparau ochii de lumina de afara, aveam iritatie din cauza depresiei in care cazusem, asa ni-am zis doctorul ala bun de nimic.
- Politia! un singur cuvant imi vine in minte, defapt acum sunt mai multe, daca totul a fost planuit. Daca moartea lui nu a fost accidentala, daca a fost planuita? Ultimul sau raport a fost despre niste mafioti si sigur descoperise mai multe despre ei. Poate asta a declansat atacul asupra hotelului. Gandeste-te Ania, gandeste-te. Intorc masina si pornesc spre Jones. La el ajung toate raportele legate de crime. Si cred ca la hotel am vazut pe Chloe, sigur s-a intamplat ceva.
Sa sper ca ceea ce banuiesc eu, sa fie absurd. Pentru ca daca e asa, mai mult ca sigur o sa revin la specializarea mea. Ajunsa in fata unei cladiri impunatoare, pe care scria mare 'Politia N.Y' in jurul ei se aflau masinile de politie si masina lui Jones. Parchez masina langa a lui si ies, luandu-mi o geaca pe mine, avand in vedere vremea friguroasa de afara. Addam e singur in cladire, Addam e comisarul politiei, e fratele mai mare a lui Jones care e locotenentul echipajului.
- Annia ce surpriza, ce e cu tine pe aici? Imi pare rau pe Alex, era un prieten excelent! vocea sa autoritara m-a speriase pe moment, dar amintindu-mi pentru ce am venit, m-am incurajat in gand si am inceput sa ii relatez ce cred eu despre moartea lui Alex si sa nu ma minta, pentru ca stiu ca facea investigatii in timpul acela.
- Jones? Dau negativ din cap si incep sa ii zic de ce cred asta.- Nu deageaba esti cel mai bun criminolog care l-a avut echipa nostra!
- Deci e adevarat? dadu afirmativ din cap si ma conduse in birou sau pentru mai multe detalii. Am aflat ca Alex era un spion al politiei si cauta dovezi pentru oprii mafia sa faca transport cu femei insarcinate aduse din africa, care nasteau aici si plecau fara copii. Inseamna ca tot ce banuiam eu este adevarat! ????!
- Bun venit in echipa, Annia! zambetul de pe fata lui m-a amuza teribil, de multa vremea nu l-am vazut zambind de cand am plecat de aici..- stii poti sa ma imbratisez, ca nu musc! Il imbratisez si il rog sa cheme toata echipa pentru a merge sa investigam. Dupa care m-a retrag in vechiul meu birou. care a ramas la fel, numai ca nu era praf pe el. Ce bine e sa fii din nou acasa!

[Syryus]

Ok, am sa las un comentariu destul de scurt, pentru ca n-am dispozitia necesara sa-ti corectez tot ce ai scris aici.
Partea narativa este relativ buna. Ideile sunt chiar interesante si pot sa zic ca, in niste maini bune, povestea asta ar fi iesit chiar decenta. Apoi insa apare gramatica...
In primul rand gresesti total cratimele. Unde nu-s le pui, unde sunt le omiti. Apoi timpurile verbale: mereu te incurci in trecuturi si folosesti cate doua tipuri pentru evenimente concomitente.
In al treilea rand, incearca sa eviti frazele lungi cu multe virgule, uneori puse prost, din care nu se intelege mai nimic dupa ce treci de a paispea propozitie din cadrul frazei.
Cam asta ar fi pe moment, te sfatuiesc sa revizuiesti toate capitolele gramatical, pentru ca lucrarea ta poate fi interesanta daca e expusa cum trebuie. Succes!

[Crazy~Tenshi]

Am aterizat si eu pe-aici (dupa ce am vazut titlul) si am zis sa-mi si dau cu parerea dupa ce am citit.
Sunt de acord cu Syryus, trebuie sa iti corectezi lucrarea. Ai foarte multe greseli de tastare, mananci litere si semne de punctuatie... daca ar fi doar cateva scapari, n-ar fi mare lucru, dar sunt cam multe si deranjeaza la citit. In unele locuri, trebuie sa ai putin mai multa grija si la exprimare.
Alta chestie care nu imi place e ca uiti lucruri pe care le spui despre personaje. Alexei e palid ca un vampir, apoi are pielea bronzata. Ania locuieste in New York, apoi e in L.A., etc. Daca ai tendinta sa uiti detaliile dupa o vreme, incearca sa iti recitesti capitolele anterioare (de fapt, inceputul, in cazul exemplelor pe care ti le-am dat), macar printre randuri, ca sa nu ai astfel de scapari. Ce sa spun, sunt o persoana care retine detaliile.
Nu in ultimul rand, mi se pare ca ai tendinta sa grabesti actiunea. Sunt foarte multe chestii cu care poti incerca sa umpli spatiile dintre intamplarile pe care tu le consideri principale. Sper sa nu ma intelegi gresit, povestea, ca si actiune, pare chiar ok pana acum, eu cel putin sunt curioasa sa aflu mai mult despre trecutul personajului principal si despre ceea ce pare sa se transforme intr-o intriga politista. Trebuie doar ca tu sa iti dai ceva mai mult interes pt propria ta creatie, sa descrii si sa detaliezi mai mult (in special sentimentele) si sa nu te grabesti cu scrisul doar pt a avea ce sa postezi, take your time.
Vad ca nu ai mai postat de ceva vreme si sper ca nu ai renuntat asa de repede, eu zic ca povestea ta poate fi buna si te sfatuiesc sa incerci sa continui. :)