[Yaoi] Furtuna numita "adolescenta" (+18)

[YuneSugihara]

Capitolul 6

Din jurnalul lui Mihai

Iubitul isi face multe griji ca eu nu ma odihnesc suficient, dar inca ma simt nefolositor pentru ca el face bani si eu nu. Am fost la mall langa InterSport si m-am angajat la o cafenea micuta cu jumatate de norma. Daca nu as fi avut scoala as fi lucrat program intreg, dar nu trebuie sa neglijez studiile. Cred ca pot sa ma descurc foarte bine. Dimineata am avut o proba si nu-mi vine sa cred ca nu am scapat cestile...Am vorbit cu Madalin mai tarziu si nu stiu cum am reusit sa aflu ca tatal lui, Ciprian Tudor este patronul cafenelei. Dan vine foarte obosit de la lucru mereu, iar eu ma stradui din rasputeri sa-l fac sa se simta bine, macar acasa.
La liceu ma inteleg din ce in ce mai bine cu colegii si cu Mircea la fel. Se pare ca nu-mi mai poarta pica. El il placea pe Dan si a incercat chiar sa mi-l sufle.

- Mihai, asteapta-ma! Striga Mircea.
Ma opresc in mijlocul coridorului cu caietul si cartea de fizica in brate si-l astept pe brunet. Purta jeansi trei-sferturi, un tricou negru cu inscriptia "I love fetilii", imaginea ii era completata de tenisii negrii cu sireturi verzi. Alerga spre mine doar cu cartea pe care o avea la subrat si cu o doza de Cola.
- Unde ti-e caietul? Il intreb pe Mircea.
- Acasa pe sub pat probabil. Chicotea el. Profa sa ma scuteasca de comentarii.
- O sa te scuteasca de comentarii, dar de un doi nu scapi. Rad eu.
- Asta e pentru tine. Imi intindea el doza de Cola. Nici sa nu protestezi. Imi spunea in timp ce vedea ca dadeam din cap dezaprobator.
- Ok. Multumesc mult. Aveam destul timp inainte sa inceapa ora si am pus cartile pe pervaz. Am prins cheita intre degete, dar mi-am amintit ca Mircea a alergat cu ea in mana tocmai in clipa nefasta cand Cola a tasnit pe jeansii lui. El doar s-a uitat la pantaloni, dar nu mi-a spus nimic. Doar a zambit.
- Nu cred ca pata asta o sa mai iasa. Radea el.
- Ba da. Azi avem sport, nu? Schimba-te in pantalonii de sport si lasa-mi jeansii. O sa ti-i aduc maine curati. Ma impacientam eu si mainile imi tremurau deja.
- Bine. Mi-i aduci cand poti. Ma linistea el si-si stergea lichidul de pe pantaloni cu un servetel.
Ora de fizica a decurs destul de bine, profesoara l-a iertat pe Mircea, iar Dan a luat un opt. Lectiile cu mine au dat roade.


Din jurnalul lui Dan

La dracu! Seara cand am ajuns acasa totul era pus la punct ca de obicei. Mihai imi pregatise masa, dar el nu era acasa. M-am uitat in dulap dupa niste prosoape si am gasit jeansii pe care ii purtase Mircea la scoala. Nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca Mihai ar putea sa ma insele cu Mircea. Stiu ca nu prea am timp de viata nostra sentimentala, dar asta nu e o scuza pentru el sa ma inlocuiasca cu ala cand sunt plecat. L-am asteptat si cand a intrat pe usa mi-a sarit in brate. A spus ca a fost la cumparaturi, ceea ce e ciudat. Noi mergem la cumparaturi impreuna in weekend. Am incercat sa uit de blugi si l-am sarutat asa cum fac mereu. L-am luat in brate si am vrut chiar sa o facem, dar el m-a respins. Nu-mi vine sa cred! Oare chiar mi se adevereste temerea? Nu m-a tratat cu raceala, doar mi-a zis ca e foarte obosit, dar niciodata nu a mai refuzat o partida. El e mereu mai infierbantat si nu m-ar fi respins din cauza oboselii. El chiar imi spunea mereu ca asa se relaxeaza. Ne-am uitat la tv, el s-a pus in bratele mele si a adormit. Il invidiez, deoarece eu nu am inchis un ochi toata noaptea gandinudu-ma ca poate nenorocitul de Mircea a stat in patul asta.
Cateva zile au trecut, cu acelasi rezultat, jeansii au disparut din dulap si chiar sunt nervos. Poate e timpul sa i-o platesc putin lui Mihai. Dupa tot ce am facut pentru noi...Merg la liceu, am o slujba de opt ore si stau si ore suplimentare. Lui nu i-am spus asta, ca sa nu se ingrijoreze, dar se pare ca nu prea ii pasa. Ma doare sa vad ca totusi ma saruta. Nu pot sa traiesc stiind ca el e si cu Mircea. Eu am o prietena, pe care o cunosc inca de la gradinita, Andra. E o fata foarte de treaba si daca nu ar fi fost Mihai, probabil ea ar fi fost urmatoarea mea alegere. Am decis sa o aduc in apartament cand nu va fi Mihai si poate o sa ma indragostesc din nou de ea.
- De ce m-ai chemat, Romeo? Ma intreba ea.
- Eu cred ca am stat cam mult timp unul departe de altul, nu crezi? Spun eu incercand sa ma apropii de buzele ei.
- Eu cred ca eviti adevarul.
- Cum asa? O intreb eu.
- Stiu ca tu stai cu Mihai si ca sunteti mai mult decat best friends. Ce naiba! Dan, sunt prietena ta cea mai buna. Vad cum il sorbi din priviri, ca e dragoste,nu prietenie. Eu iti sunt prietena, el iubit. Ce s-a intamplat intre voi?
Andra ma citise ca pe o carte. Stia totul, ca eram gay, ca eram cu Mihai. Imi sprijineam capul in palme si-mi treceam degetele prin par nervos.
- Tu il stii pe ala cu aparatul foto, din clasa de la mine?
- Mircea? Spunea ea.
- Da. Am impresia ca Mihai ma iseala cu el. I-am gasit jeansii in dulapul nostru, Andra, in dulapul nostru! Cum sa nu ma supar. Am facut totul pentru el. Ne-am mutat impreuna, fac ore suplimentare la servici, merg la liceu, dupa slujba imi fac temele si a doua zi o iau de la capat. Numai faptul ca eram impreuna facea totul sa fie suportabil. Deja simt ca nu mai rezist. Nu am dormit de patru zile.
- Ai vorbit cu el?
- Nu. Ii raspund eu. Cum sa vorbesc cu el? Ce sa-i zic? Auzi, Mihai, tu te-ai futut cu Mircea? Andra insepuse sa rada si mi-a pus degetul aratator pe buze.
- Prostutule, intreba-l de jeansi.
- Nici nu vrea sa facem stii tu ce.
- Sex?
- Nu, dragoste! Ma impacientez eu. Spune mereu ca e obosit.
- Poate asa este. Te-ai gandit ca si el face eforturi. Tu esti mai puternic fizic, el nu e. Mai gandeste-te. Imi spunea ea in timp ce pleca din apartament. Suna-ma cand rezolvati totul. Ciao.
Am vorbit seara aia cu Mihai al meu si nu-mi vine sa cred ca am fost un prost. Era sa-l insel degeaba.
- Dan, iubitule, mi-era rusine sa-ti spun ca aveam o problema pe corp. Nu vroiam sa vezi cate bubite aveam. Se plangea el in bratele mele. Imi pare rau ca ti-am spus ca sunt obosit. Jeansii aia, i-am patat cu Cola si, si...
- Lasa, sa uitam asta. Il linistesc eu saruntandu-l pe frunte.
- Acum nu mai am nimic si vreau sa o facem cat vrei tu. Tremura el apropiindu-si buzele de ale mele sa ma sarute. Avea buze moi ca de obicei si ma dorea. Stiam asta.
- Dar de ce lipsesti asa mult de acasa? Oprsc eu sarutul.
- Stiu ca tu te straduiesti din greu si nu as fi vrut sa te ingrijorez pentru starea mea de sanatate. Mi-am luat si eu o slujba, doar patru ore. Lucrez la cafeneaua tatalui lui Madalin de la noi din clasa.
- Sigur nu te oboseste prea mult? Ii spun lui Mihai.
- Chiar deloc. Ma linisteste iubitul. Ma simteam nefolositor si am vrut sa fac ceva.
- Nu esti nefolositor. Te iubesc orice ai face. Promiti ca nu mai avem secrete?
- Promit. Rostea el emotionat intinzandu-mi degetul mic in semn de juramant.

[YuneSugihara]

Capitolul 7

(MADALIN)

Eu nici macar nu indraznesc sa fac vreo miscare nelalocul ei cand sunt cu Alex. El se poarta de parca asa ar trebui sa fie. Nu mi-a spus ca ma place, dar prin tot ce a facut pentru mine reiese clar asta. La naiba! Il iubesc si eu, dar nu pot sa i-o zic in fata pana cand nu-mi spune si el. Pana la urma, daca am fi intr-o relatie, el e barbatul.
Ca de obicei vine si ma ia de la liceu. Coboara din masina, un Bugatti Veyron superb si-si coboara ochelarii de soare Versace pe varful nasului, apropo, nu e singura pereche pe care o are, din cate am numarat pana acum a schimbat vreo sapte perechi asemenea.
- Madaaaa. Spunea el prelungind ultima litera intr-un stil lenes. Nu ma imbratisezi? Intreaba el nonsalant.
- Cum sa nu. Alex, mi-a fost dor de tine. De fapt, ma gandeam la el pana in momentul ala, dar nu am vrut sa-i spun asta. Hai sa te i-au in brate. Ii zic in timp ce-l vad pe Heintz ca intra in curtea liceului vorbind la telefon. Mi-a placut si mie de baiatul asta, dar cand sunt cu Alex e altceva.
- Ti-am zis, nu-mi mai zice Alex, porecla mea e Axis. Ma ruga el. Ma obisnuisem sa-l strig Alex si era greu sa ma dezvat.
- Incerc, insa nu-ti promit nimic. Ii zambesc si intru in masina. Stau pe Mesteacanului. Ii spun dupa o pauza destul de lunga.
- Cine a zis ca te duc la tine. Masina e a mea si mergi unde zic eu. Chicotea el. Mai bine te duc la mine. Vreau sa fac un dus si dupa aia mai vedem noi. Poate iesim si noi in oras.
Buuun, chestia asta nu a sunat deloc indecent pentru urechile altcuiva, dar mie imi suna a hai-sa-mergem-la-o-intalnire. In plus, cum sa-l refuz pe Axis? Am dat din cap afirmativ si cand am coborat el si-a aprins o tigara, Dunhill Rosu. Nu m-a tentat niciodata sa fumez, dar il vad pe Alex ca trage asa de misto ca-mi vine sa-l pun sa ma invete. Va rade putin de mine, ca pana la clasa a X-a n-am bagat o tigara in gura, dar asta e. Cobor din masina in urma brunetului si cand ajung in hol el deja inchisese usa la baie. Ma uit curios la pachetul de tigari. Am auzit de la fumatorii din clasa ca vezi Doamne Dunhill Rosu sunt tigari tari. Pe masuta la Alex parca eram la magazinul din colt pentru ca erau insirate fel de fel de pachete, Dunhill Negru si Albastru, Sobranie Negru, unul Black Stone Cherry gol si un Kent 1 nedesfacut. Langa ele trona o tabachera din argint gravata. M-am dus mai aproape, scria Axis, normal. Incercam sa nu ma gandesc la faptul ca Alex al meu putea fi un Dorian Grey al secolului douazeci si unu.
Frumosul iese din baie si fac si eu dus, dupa care imi pun un prosop in jurul braului. A zis ca o sa-mi imprumute niste haine. L-am gasit desfacand alt pachet de Black Stone Cherry stand pe fotoliu.
- Dar nu le-ai terminat pe celelalte. Ii spun eu incercand sa-mi sterg parul cu un alt prosop.
- Si ce? Nu o sa raman niciodata fara tigari in casa. Imi raspundea el aprinzand tigara care scotea un fum dulce-acrisor ca de cirese bine coapte. Tusea discret din cand in cand si inspira adanc tot fumul. Hai sa te invat sa fumezi. Zicea el ca intr-o revelatie. Am un pachet mai de pizde asa, Kent 1. Am presimtit ca o sa iau un incepator sub aripa. Radea el. L-a desfacut si ma invatat cum sa o aprind, cum sa trag si sa scutur scrumul fara sa fi stins tigara. Am simtit ca ma inec, chiar daca Axis a zis ca probabil sunt unele din cele mai usoare tigari pe care le-a fumat vreodata. Am terminat vreo trei tigari "antrenandu-ma" si cand Alex a vazut ca incep sa ma prind singur s-a asezat in fata mea si mi-a sarutat cast buzele. Am fost putin socat, dar chiar vroiam sa ma sarute. M-a luat pe fotoliu dupa aia si am simtit ca limba lui duce o lupta cu a mea, bineinteles el invingea.

Ajuns acasa dau de George si Marian care sateau pe canapea. Casa mea e ca si casa lor, oricum, am sarit pe Marian care era doar in boxeri. El stia ca aveam apucaturi de gay de cand am fost in Germania, dar nu stia ca mie imi placuse mereu de el. Ne-am uitat la Saw VII, dar Cosmin ne-a intrerup. Cosmin se facuse cocalar de cand eu plecasem. Nu aveam nimic impotriva lui, dar imi facuse pana si oferte indecente. Mi-a zis ca-mi da bani daca-i sug p***. Doamne fereste! Parca eu nu am bani, s-au nu am cum sa fac rost de ei fara sa ma fute careva. A incercat sa ma violeze odata, dar Alex venise la mine sa ma duca le liceu si s-a oprit bestia aia.

(VICTOR)

M-am trezit in atelier pe betonul rece. Simteam ca spatele o sa mi se rupa in diverse locuri, dar eram fericit. Profesorul meu de sculptura era in pragul usii si se mira. In noaptea aia fugisem de la spital si sculptasem statuii chipul lui Ovidiu. Profu era probabil socat de "Arhanghelul Ovidiu". Chipul lui era singurul pe care nu puteam sa mi-l scot din gand si din inima. El a fost cel care m-a ascultat, m-a facut sa nu mai fiu singur, sa nu ma mai doar inima. Ma taiam pe ascuns si-mi acopeream zgarieturile cu bratari late, dar el m-a facut sa ma eliberez vorbind cu el. Nu am discutat cu nimeni asa cum am facut-o cu el. Profu m-a mustrat putin ca am fugit, dar nu m-a intrebat de ce am sculptat fata lui Ovidiu, doar m-a felicitat pentru finalizarea statuii. Mi-a pus tubul u medicamente pe pervaz si a plecat. Ma uitam mandru la opera mea, iar buzele senzuale i-au atras atentia. Gura mea era acum aproape de cea a sculpturii, am facut-o. Buzele mele s-au modelat dupa cele ale statuii. Nu-mi pasa daca-mi pierd mintile. Numai asa va fi al meu si nu al persoanei lui speciale. Mi s-au impaianjenit ochii cand l-am vazut pe domnul Radulescu in prag. Profu ii spusese probabil de starea mea de sanatate. Acum Ovidiu ma va considera nebun si ma va baga intr-un ospiciu probabil. M-a tras de incheietura si m-a strans in brate.
- Te rog, nu face asta. Soptea el sarutandu-mi crestetul.
- Numai asa poti sa fii al meu! Lacrimam eu.

[Katsu]

Bau-baaau! Am recitit capitolul pentru ca e unul dintre preferatele mele :>.
Am vazut cateva greseli, vreo 2-3 ceea ce e bine. Acum ca pe Alex il cheama si Axis, eu deja o sa fac un mic-mare atac de fangirl. Seriously? Omul asta poate fi mai perfect de atat? Cand ai enumerat toate pachetele alea de tigari sincer mi-ai facut o pofta nebuna.
De comportamentul lui Cosmin nu stiu ce sa zic... A, ba stiu! "Te spun lu' Axis daca te mai atingi de pufoshenie!!" :>

Victor ramane acelasi scump. Cand am citit pentru prima data ce se intampla cu Victor, am plans. Adica nu am plans, dar am lacrimat, pentru ca ma gandeam la ei doi, la relatia lor atat de speciala si la cum Ovidiu il strange pe Victor in brate.

Love ya si astept sa comentez urmatorul capitol, ca mi-am facut deja lectura :3.

[YuneSugihara]

CAPITOLUL 8

(VICTOR)
In momentul in care domnul Radulescu, Ovidiu, asa cum mi-a cerut sa ma adresez, m-a luat in brate, am simtit cum starea mea de sanatate se agraveaza, dar eram fericit. As fi putut sa mor in bratele lui. Nu am avut persoane in viata mea carora sa le pese atat de mult de ce se intampla cu mine. El devenise intr-un fel raza mea de speranta, speranta ca voi reusi sa ies din intunericul si raceala create de materialele de sculptura. Lutul si lemnul au fost prietenii mei, insa de cand l-am cunoscut pe Ovidiu, ceva numit afectiunea umana imi incalzeste brusc inima si ma face sa ma simt iubit. Ma simt rascolit de gelozie acum cand ii simt mainile incalzindu-mi corpul. Stiu ca el mi-a spus ca are o persoana speciala pe care o iubeste mai presus de orice, eu probabil nu voi reusi sa fac nimic sa schimb asta. Ma agat de hainele lui in speranta ca de acum incolo voi fi si eu cineva important si voi ocupa un loc in sufletul sau. El nu mi-a mai spus nimic, doar incerca sa ma incalzeasca cu mainile sale si ma tragea din ce in ce mai aproape de pieptul lui.
- Numai asa poti sa fii al meu! Strigam eu disperat prinzand in pumni materialul din care era facut tricoul lui Ovidiu.
- Vrei sa fiu al tau? Ma intreaba uimit. Atunci ma ai. Replica si mai taios acaparandu-mi buzele intr-un sarut dulce ca cea mai fina miere pe care am gustat-o vreodata. Isi apasa buzele peste ale mele, iar eu sunt prea timid pentru a-i putea raspunde la gest. Nici macar nu m-am sarutat vreodata cu cineva, probabil nu as stii cum sa o fac. Am dat de ochii lui verzi care-mi cercetau chipul si felul in care reactionez. Vroiam sa-mi abandonez orice alt gand si sa fac orice imi cerea el.

(OVIDIU)

E atat de minunat sa simti cum cel de langa tine se lasa in vraja pe care o arunci peste el. Sper ca macar pana acum sa-i fi castigat indeajuns increderea incat sa observe ca eu vreau mai mult decat o relatie profesor-elev.
Il tin in brate pe cel pe care il doresc inca de la inceputul anului scolar. Ii simt respiratia fierbinte pe piept si dupa cum ii tremura tot corpul, cred ca plange. Ii mangai spatele cat mai delicat cu putinta si il observ cum incet-incet respiratia ii devine regulata si se opreste din plans. Sarutul meu probabil l-a socat, dar nu aveam de gand sa ma opresc aici. Capul imi svacneste, dar tot ce fac e sa-i sarut degetele lungi si delicate, care totodata au pasiunea unui artist adanc impregnata in ele. Un corp atat de firav ca al lui a faurit din aproape nimic statuia de doi metrii din spatele lui. Sta acolo, langa ea de parca ar incerca sa o protejeze de tot ce i-ar putea face rau.
- Ai vrut ca "el" sa te asculte si sa fie doar al tau...Ii soptesc la ureche senzual. Daca ai fi venit la mine mai demult si mi-ai fi spus exact ce mi-ai dezvaluit astazi am fi gasit o solutine, nu?
- Nu stiu c-ce simt exact. Se inrosi el. Cand sunt langa dumnea...langa tine simt ca nu mai am aer si nu e din vina astmului. Ti-am dat ceva de pret, pentru mine, primul meu sarut.
- Cred ca tot cu mine il vei imparti si pe al doilea. Ii spun atinganu-i buzele cu ale mele din nou trimitandu-mi un fior de plecere in tot corpul. Reactionez asa pentru ca nu am mai avut parte de o partida de foarte mult timp. M-am gandit mereu la Victor si nimeni nu mi-a atras atentia in mod special la club. Haide, te duc de aici. El protesta la auzul cuvintelor mele, apoi cazu vlaguit langa statuie.
- Vreau sa o vada domnul Preda. Vorbea el incet.
- O sa il aduc mai tarziu, important este sa te odihnesti. Il cuprind cu bratul si il duc in masina cu gandul sa ajung cat mai repede acasa sa-i fac un ceai si sa-l pun in pat.
Traversez centrul orasului repede si-mi indrept privirea spre clubul in care Electro cel salbatic, nu Ovidiu tipul calm si stilat dupa care mor toate fetele. In seara asta am show, la naiba!

Stau si-l privesc pe Victor cum e cuprins de un somn dulce, pe care eu consider ca nu l-a mai avut de ceva vreme.

Intors de la club sunt intampinat de Maya care incepe sa cante in gura mare prin hol.
- Ssst, printesa, Victor doarme. O indemn sa vorbeasca mai incet.
- Nu doarme. Ovi, el de ce nu stie de machiaj? Intreba ea.
- Cum adica? Ma impacientez luand-o in brate si intrand in baie.
- Cand i-am zis a facut niste ochisori mai-mari de tot.
Inlatur repede hainele de pe mine si raman la bustul gol si doar cu pantalonii cu tinte pe mine si intru in dormitor fara Maya.
- Fratele tau are ceva important de vorbit, hai ca dupa ce termin verificam temele. Fugi sus.
Singurele lucruri care ma mai tradeaza ca nu sunt intocmai Ovidiu sunt lentilele si machiajul strident. Victor mi se arunca in brate imediat ce intru pe usa si nu-mi cere nicio explicatie.
- Nu vreau sa-mi spui nimic, vreau sa-l descopar eu pe adevaratul Ovidiu. Imi spunea in timp ce mainile lui imi atingeau pieptul dezgolit. Stii cum spun sculptorii la piatra pe care vor sa o modeleze? Ma intreba el. Ii spun "carne", pielea ta e altfel decat "carnea" pe care o sculptez. E calda, e strabatuta de sange in interior, viata...
Victor a insirat multe cuvinte dupa aceea care pareau ca nu au sens. Parea ca ma divinizeaza, ceea ce ma starnea la culme. Il intind pe pat peste mine si incep sa-l sarut pasional tinandu-l cat mai aproape de pieptul meu. Scap un mic scancet de durere cand isi infige degetele in parul meu, dar nu protestez si ii mangai posteriorul. Roseata i se asterne in obrajii sai palizi, insa ma saruta incontinuare apasat, lasandu-mi libertatea sa ma joc cu limbuta lui. Gem usor cand mana lui ajunge incomod intre picioarele mele. Inca nu vreau sa vada ca sunt atat de infierbantat, nu am de gand sa il sperii, inca. Descopera zona aia excitata si scapa un geamat scurt de uimire si placere totodata. Mangaie zona ridicata si ma face sa vreau sa il dezbrac mai repede si sa-i arat cum se foloseste. Isi da singur tricoul jos si ma indeamna sa-i ating pieptul. Ii ating mugurasii de pe piept incet si ii fac sa se intareasca, in timp ce il sarut pe gat si sug pielea moale, lasand semne rosiatice pe tot drumul meu spre sfarcuri. Geme placut pentru auzul meu si-mi tine capul aproape de pieptul sau arcuindu-si spatele. Nu reusesc nimic mai mult, ca inima incepe sa-mi bata ca nebuna cand Maya striga de cealalta parte a usii. Il acopar pe Victor cu primul cearceaf care-mi iese in cale si fac un sprint pana la usa lipaind cu picioarele pe parchet. Deschid usa si plec pentru un sfert de ora din dormitorul meu, acolo unde l-am lasat pe Victor. Rezolv repede cu tema Mayei si ma intorc in camera mea.

- Imi pare rau ca s-a intamplat asa. Rostesc in timp ce ma asez pe pat langa Victor care de rusine isi ascunsese fata in cearceaf. Semena cu o pisicuta fara aparare.
- Nu, e in regula. Spunea de sub materialul cu care era acoperit.
Dupa ce si-a mai venit putin in fire, am reusit sa dau ochii din nou cu el si sa ma prefac nu foarte surprins ca noi, un elev si un profesor am avut mai mult decat o apropiere normala.

[Katsu]

Shame on me, dear, ca nu am comentat mai devreme si ca am fost puturoasa *stare ce sta agatata de miene de vreo saptamana si ceva, tinand cont in ce stadiu ma aflu cu capitolele mele...*. Capitolul a fost unul adorabilicios si m-am indragostit de el de prima dta cand l-am citit pe blog. Cu toate ca nu au aparut prefericii mei, Kipi si Alex, ma bucur pentru Victor si Ovidiu. Maya eo scumpete, e asa de inocenta si de adorabila ca Victor si Kipi... si Mihai, de el am cam uitat.
Revenind la astia doi, relatia dintre ei se sudeaza, acum si Victor stie de celalalt Ovidiu *si eu sincer nici nu stiu pe care dintre ei il indragesc mai mult*.

Astept sa continui, vreau capitolul 1o !!!!!
Spor la scris si Nykky te iubeste.

[YuneSugihara]

Capitolul 9

(Victor)

Doamne, ce ma fac? Ajuta-ma sa trec peste asta, poate Ovidiu nu stia ce facea. Sentimentul asta pe care-l simt acum nu poate fi iubire, nu poate fi! E impotriva firii sa se iubeasca doi baieti si pe deasupra sa-i mai fiu si elev. Se apropie sarbatorile si ma intreb daca voi avea curajul sa-i spun preotului meu ce am facut. Eu nu am mintit niciodata si nu vreau sa incep de acum. Dumnezeu ma va pedepsi daca nu le respect pe cele drepte. Consider ca nu am familie pentru ca mi-a dat un har pentru sculptura pe care altii nu-l poseda si Ii sunt recunoscator. Sunt trist cand nu-l am pe Ovidiu langa mine, ma simt pierdut in negura, vocea lui ma ghideaza spre lumina, insa de fiecare data cand ma opresc din sculptat simt cum realitatea tragica imi apare in fata ochilor si sunt din nou pierdut. Nu am pe nimeni cu care sa impart niciun moment fericit sau trist, imi amintesc cat de fericit eram cand eram mic si nu aveam grija zilei de maine, traiesc de pe urma comenzilor de sculptura, numai piatra mi-a ramas. In fiecare lucrare pe care o fac, o mica particica din sufletul meu salasluieste prin vreun cotlon. Traieste! Numai cand lucram simteam strigatul asta si incercarile mele de a ma agata de viata erau mai puternice, acum simt asta cand Ovidiu e in preajma mea. Nu vreau sa ma gandesc la faptul ca dragostea mea ar putea fi impartita intre sculptura si profesorul meu. Cand iubesti nespus doua lucruri nu poti sa le acorzi aceasi atentie si la un moment dat pe unul il pierzi.

(OVIDIU)

Victor e mai timid decat era cand ne-am cunoscut, dar cel putin stie de sentimentele mele si ca oride ar face nu or sa se schimbe. Imi evita privirea, roseste, ii tremura vocea cand vorbeste cu mine... E una din persoanele care ma fac sa uit de orice altceva. Acum iubesc doua lucruri pe lume, pe sora mea Maya si pe elevul meu, Victor.
Fac primul pas ca de obicei si-l invit in oras sa se mai relaxeze putin. La bienala sculptura lui a fost atractia serii. Domnul Preda era felicitat de toti pentru ca are un elev asa talentat, iar el spunea incolo si incoace ca Victor avea un dar si ca el nu a facut decat sa-i slefuiasca talentul si sa-l indrume cum putea. Victor era deja un geniu.
L-am scos din casa chiar daca nu era o vreme tocmai buna si-mi inghetasera degetele. El a aparut in fata mea si m-a imbnratisat. Avea manusi calduroase imi spuneam eu.
- Domnule, aici. Victor imi intinse una din manusile lui. Aveti mainile albe de la frig.
- Dar o sa ne inghete amandurora cealalta mana descoperita. Protestam eu in timp ce-i apucasem barbia si-i trageam fata mai aproape de a mea.
- Ba nu. Ne tinem de mana. Mi-a replicat el. M-a apucat strans de mana si am continuat sa ne plimbam prin magazine, sa vorbim, sa radem, am intrat intr-un magazin de telefoane si el mi-a spus ca nu a avut niciodata un mobil. Am de gand sa i-l cumpar de Craciun, bine, nu o sa-i spun lui asta.
El se tinea strans de bratul meu si am dat nas in nas cu Raul, unul dintre gardienii liceului.
- Buna ziua domnule Radulescu. Tonul lui ma deranja de fiecare data, desi era gardian era foarte arogant.
- Buna ziua si dumneavoastra. I-am ascuns lui Victor fata in paltonul meu si am continuat sa inaintam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dar am banuiala ca a observat deja cine statea lipit de mine.
La liceu a doua zi, Razvan m-a chemat in biroul lui- in liceu se facusera schimbari in conducere si acum el era directorul. Cum sa nu ma bucur pentru el? Era prietenul meu inca din facultate.
- Tu ai innebunit?! A inceput el sa zbiere si sa ma traga de camasa pe care o purtam in dimineata aia.
- Razvan, ce s-a intamplat? Nu inteleg despre ce vorbesti. Incerc sa ma scuz, dar nu scap de confuzia pe care am capatat-o.
- Tocmai cu EL?!
- Cum adica? Ma gandesc la orice altceva, numai la ce trebuie ba.
- Stiu ca nu esti prost, Ovidiu! Nu ma lua pe mine cu din astea! Nu conteaza ca suntem prieteni, scoala asta a luat-o rau de tot pe aratura. Acum profii incep sa iasa cu elevi? Asta ne mai lipsea.
- Razvan, nu o lua chiar asa. Eu il iubesc, chiar il iubesc.
- Du-te dracu'! Tu nu iubesti pe nimeni si chiar daca as intelege asta, gardianul ala deja si-a terminat tura si s-a cam asigurat ca afla toti elevii de liceu despre treaba voastra. Acum o sa-mi spui ca ati facut si sex, nu?
- Poate am facut, oricum nu ti-ar pasa! Zbier la el si ies din birou. Cand am parasit incaperea zeci de perechi de ochi se holbau la mine, de parca l-am omorat pe Victor, nu ca imi pasa cel mai mult de el in momentul asta. Reflectati la asta si dupa aia trageti-ma la raspundere! Le-am strigat amenintator aducandu-le aminte ca nu o sa mai fiu niciodata Ovidiu cel intelegator. M-am inatalnit cu Victor aproape de baia baietilor. Plangea si eu ma simteam oribil.

- Ovidiu, toti si-au batut joc de mine! Asteptau momentul sa clachez, mereu a fost asta. Faceam totul prea bine si acum am stricat totul. E numai vina mea! Plangea el si se stergea cu maneca de la camasa uniformei.
- Nu. Eu sunt de vina pentru ca sunt adult si nu am fost responsabil. Oamenii sunt rai si tu stii asta. Ii spun tragandu-l in baie. Avem ora de psihologie acum, deci nu vei lipsi de la ora. Tu nu ai nicio vina. Il linistesc strangandu-l in brate. Il trag si iesim din baie. Il duc sub scara care duce la primul etaj si-l sarut. Lacrimile nu conteneau sa-i curga, dar imi raspundea la sarut.
- Ovidiu...
- Imi dau demisia, Victor. Distrug imaginea Liceului de Arta. Tu nu ai cum sa pleci pentru ca niciun liceu nu mai face sculptura.
- Renunt la liceu. Spunea el.

- Ce cliseu de filme romantice, dar, Victor, fugi cu mine? Nu esti legat de nimic in orasul asta, in tara si cred ca ai avea mai mult succes in afara. O iau pe Maya si plecam.

- Fac orice pentru tine, Ovidiu.

***
Pana la sfarsitul anului, parea ca mai toata lumea s-a obisnuit cu ideea pentru ca Razvan a tinut un ditamai discursul, demn de toata jena, despre relatiile el-el, ea-ea. Cel mai bine e ca nimeni nu va sti vreodata adevaratele motive ale lui Razvan pentru care discuta in legatura cu subiectul asta. Multumesc, Razvan. Imi spuneam in minte. Stiu ca nu mai simtim aceleasi lucruri unul pentru altul, dar inca avem grija unul de altul, ca pe vremuri.
In seara aia, Victor m-a dus in garsoniera in care statea pentru ca primea bursa.
- Stiu ca nu-i cine stie ce, dar vroiam sa vezi unde stau. Spunea el.
- Atata timp cat ai unde sa stai e bine. I-am zis strangandu-l in brate si ramanand asa si pe pat mult timp. Presimt ca Dumnezeu iti va da inzecit pentru cate ai indurat. Il mangai bland pe cap, iar el isi incolaceste mai mult mainile in jurul taliei mele.

[Katsu]

AWWWWW...
TE IUBESC ATAT DE MULT INCaT IMI VINE SA TE IMBRATISEZ SI SA NU ITI MAI DAU DRUMUUUUL!!!
*gata, m-am calmat, sa trecem la capitol*
Capitolul asta a fost in exclusivitate despre Victor si Ovi, nu ma deranjeaza *ti-am spus deja ca preferatii mei sunt Kipi si Axis, nu?*. Deja se sudeaza o legatura intre ei, Ovi devine din ce in ce mai protectiv cu Victor. Nu mi-a placut de Razvan in schimb, probabil il avea pe Victor la inima, ca pe propiul sau copil, si a reactionat ca un tata prea protectiv. Avand in vedere ce s-a intamplat intre el si Ovi *tac*, nu ma asteptam sa fie atat de violent si ma asteptam sa inteleaga, ceea ce a si facut, intr-un final.

Mie imi place foarte mult ficul, il citesc pe blog si comentez aici, cum am mai spus. E unul dintre putinele ficuri pentru care imi fac timp sa le citesc, asta pentru ca o poveste simpla, despre adolescenti, care sunt pusi in diferite situatii, exact cum imi place mie.
Spor la scris, si sper ca in vacanta vom reusi sa vorbim.

[YuneSugihara]

Capitolul 10

(Victor)

Am adormit in bratele lui Ovidiu, nici nu-mi vine sa cred ca am dormit amandoi in garsoniera asta! L-am strans in brate, iar mangaierile lui mi-au alungat orice teama de a fi respins de oameni, de societate in general. "Artistii sunt apreciati dupa moarte. Viata lor personala nu are nicio relevanta atata timp cat au creat opere." Asta imi spune mereu domnul profesor Preda. Nu stiu daca e un fapt general valabil sau asta e parerea lui, dar ce mi-a spus Ovidiu m-a pus pe ganduri. Inainte sa adorm mi-a promis ca nu o sa aiba niciodata secrete fata de mine, dar ca intai de toate trebuie sa stiu ca el a fost impreuna cu domnul Preda?!
- A fost dragoste la prima vedere. Imi spunea Ovidiu in timp ce ma mangaia pe cap. Tatal meu a aflat si mi-a interzis sa ma mai vad cu el. M-a mutat de la facultate, ba chiar in alta tara, crezand ca a fi bi e doar o faza sau un trend. Cand am implinit douazeci si doi de ani am decis ca e timpul sa nu mai fiu pe banii tatei si din cauza ca era violent am luat-o si pe Maya cu mine. "Slujba de noapte" si cabinetul de psihologie m-au facut sa fiu precaut, calculat, sa invat sa nu mai fiu slab. In relatia cu Razvan eram tipul usor de dominat, el avea controlul relatiei. El era "barbatul", asa cum se spune in zilele noastre despre o relatie gay.
- Si nu te-ai intors la domnul Preda dupa ce ai ajuns pe banii tai? Am intrebat in timp ce ma uitam dragalas la Ovidiu.
- Nu, el isi gasise deja o prietena, mai mult de atat, deja avea planuri de viitor impreuna cu ea. Am plecat din tara cu sora mea, am devenit Dj Electro si cand am revenit in tara Razvann m-a sunat si m-a intrebat daca nu vreau sa fiu profesor la liceul la care preda el.
- Nu ai mai simtit nimic fata de el? Intrebam la fel de nevinovat.
- Nu ma intelege gresit, l-am adorat pe Razvan, dar faptul ca el a trecut de relatia noastra m-a facut sa ma gandesc bine inanite sa iau decizia de a ma muta la liceul asta. De dragul prieteniei noastre am acceptat, si bine am facut...pentru ca altfel nu te-as fi intalnit pe tine. Ovidiu m-a strans in brate si asa am adormit. Cred ca l-a iubit sincer pe domnul Preda. Nu vreau sa plec de langa Ovidiu...nu vreau...
Dupa ce ne-am trezit am plecat amandoi la liceu. M-a dus cu masina pentru ca vremea de afara era groaznica.
- Pisoias, ti-ai luat medicamentele? Ma intreba Ovidiu in timp ce fredona Ice cream de la Borgore unduindu-se lasciv pe melodie.
- Da, Ovi. Il alint asa cum o face si sora lui. Ma lasa sa ies primul din masina si sa intru in liceu si porneste in urma mea spre clasa.
Toti se aseaza in banci, iar Ovidiu striga ca de obicei catalogul.
- Tudor Madalin. Tudor, de ce nu esti atent cand se striga catalogul? Il mustra Ovidiu pe Madalin care statea in ultima banca, randul de la fereastra.
- Nu o sa se mai repete...Se scuza Madalin vizibil adancit in gandurile sale.
- Astazi o sa facem inpreuna "Personalitatea". Continua domnul Radulescu ora.
Dupa ce a sunat clopotelul Ovidiu mi-a intins un biletel cu un mare semn la exclamarii la inceput.
"Trebuie sa discutam despre ceva foarte important care poate schimba totul in viata NOASTRA!" Cuvantul noastra era scris cu majuscule si astfel Ovidiu imi dadea de inteles ca era vorba despre noi doi si ca trebuia sa ma vad urgent cu el.
Astepta in fata cancelariei si se tot uita la ceas in timp ce-si potrivea ochelarii. Imediat ce m-a vazut, m-a indreptat spre cabinetul de psihologie.
A descuiat usa si m-a lasat sa intru primul. Am luat loc pe canapeaua crem de langa ficus si recipientul cu apa si am asteptat ca el sa inceapa conversatia.
- M-am gandit foarte mult la asta. Spunea domnul Radulescu.
- La ce? Il intreb eu nevinovat.
- Ah, la naiba, uita. Nu e asa de important acum. Singurul lucru pe care vreau sa-l stii e ca tin enorm de mult la tine. Ovidiu se uita pe deasupra ochelarilor la mine si ma facea sa ma simt ciudat. Pieptul mi se strangea si simteam ca nu mai am aer si nu era din cauza astmului. Ovidiu m-a luat in brate si a inceput sa ma sarute nebuneste. Nu l-am mai vazut niciodata asa pe Ovidiu. Isi plimba mainile peste tot pe corpul meu si imi ridica tricoul ca sa ma mangaie pe abdomen. Roseata imi inunda obraji, iar el se aseaza pe canapea indemnandu-ma sa stau pe piciorul lui. Pantalonii lui Ovidiu sunt facuti dintr-un material foarte subtire pentru ca pot sa-i simt caldura corpului si ma face sa ma rusinez si mai mult.
- Ingeras, aseaza-te mai comod. Imi sugereaza el. Intotdeauna mi-am dorit sa te tin asa in brate. Imi spunea barbatul.
- Stau comod. Ma pisicesc eu si ma foiesc in bratele lui. Ovidiu imi atinge umerii si ma pune in poala lui cu fata spre el razand.
- Asa stau cel mai comod. Lungea Ovidiu silabele si ma saruta muscandu-ma de buza inferioara. Ma facea sa raman mut de uimire, dar il adoram. Cand ma gandesc la faptul ca am sarutat buzele statuii, iar acum adevaratul arhanghel e in fata mea, inima mi-o ia la galop. Il sarut timid si ii simt barbatia cum se ridica sub mine. Ovidiu isi misca un picior si pantalonii lui devin din ce in ce mai stramti cu fiecare sarut si mangaiere pe care mi-o aplica. Limba lui se joaca cu a mea intr-un mod care ma face sa simt o arsura in dreptul pieptului si sa mi se faca din ce in ce mai cald. Ovidiu isi da jos ochelarii si-i aseaza pe masuta. Isi desface primii nasturi ai camasii si imi trec usor degetele peste partea dezgolita mangaind cu varful degetelor in treacat alunita micuta de pe piept. Pielea lui era fierbinte si el imi mangaia bratele facandu-mi piele de gaina. Era superb, cu ochii limpezi, buzele rosiatice din cauza saruturilor si cu parul ravasit de degetele mele. I-am sarutat barbia, la fel de timid ca de obicei ,iar genunchii mei erau sprijiniti pe canapea de o parte si de alta a corpului care se afla sub mine. Simteam ca roseata din obraji e de nesuportat daca imi asezam fundul pe Ovidiu.
-N-nu mai am aer. Spun eu dupa ce-l sarutasem un timp si zambeam pentru a-mi ascunde rusinea de a fi cu el in aceea pozitie si mai ales in liceu, in cabinetul de psihologie.
- Atunci ia-o mai usor cu saruturile astea foarte pasionale. Zambea Ovidiu la randul lui si-mi facu cu ochiul. Imi ridica tricoul si ma saruta cu buzele lui fierbinti si umede pe piept si cobora din ce in ce mai jos, ca dupa aceea sa urce din nou sa-mi sarute sfarcurile si sa se joace cu limba pe clavicula mea. In timp ce-mi saruta gatul imi musca in joaca si pipaia cu grija cu limba partea ridicata a marului lui Adam de pe grumazul meu. Ii desfac nepriceput nasturii de la camasa si ii vad trupul perfect ca cel al statuii mele. Imi pun capul pe pieptul lui si emotionat ca un copil ii aud bataile inimii. Ma fac sa realizez ca ce facem acum nu e un vis. Imi mangaie posteriorul ridicat cu mainile lui puternice in timp ce eu ii trasez cu degetul aratator conturul fin al muschilor de pe abdomen. Scot un oftat de placere si ma imbujorez din nou. Iti place asta? Ma intreaba Ovidiu in soapta. Nu am timp sa-i raspund pentru ca mainile mele ii strabat parca necontrolat distanta pana la partea umflata a pantalonilor. Mangai zona tremurand de placerea de a descoperi organul tare si cald de dedesubt. Ingeras, te ador. Imi spunea el, iar eu ma jucam nesigur cu slitul de la pantalonii lui. Spre surprinderea mea, Ovidiu facea acelasi lucru cu slitul de la pantalonii mei incercand parca sa ma imite, ceea ce ma face sa fiu si mai rusinat de gesturile mele. Vede ca mainile mele tremura si nu ma mai asculta si isi pune palma peste a mea indemnadu-ma sa masez zona ridicata. Scoate un sunet de incantare cand ii strang usor locul in care era strans organul lui in boxeri.
- Mi-a placut asta. Spun eu, iar Ovidiu face acelasi lucru pentru mine. Cu mana libera imi prinde barbia si ma saruta, iar limba lui e mai umeda si mai fierbinte ca inainte, rezultat al tratamentului pe care i-l aplicam.